Sa recapitulam, pentru moment, campionatele si cupele in care joaca echipele britanice de top si jucatorii lor de-a lungul unui sezon. Premiership, Heineken Cup, Amlin Challenge Cup, Magners (Celtic) League, Six Nations, Anglo-Welsh Cup plus o serie de alte competitii traditionale. In medie, un jucator profesionist de la echipele insulare joaca peste 40 de meciuri de-a lungul unui an. Ceea ce este, din perspectiva romaneasca, o performanta urieseasca. De unde si ideea ca profesionistii lor sunt mai "dotati" decat ai nostri.
Recent a mai aparut o competitie noua la orizontul sezonului 2010-2011, British & Irish Cup . La ea vor participa 12 echipe din campionatul englez al cluburilor, primele 6 echipe din Welsh Principality Premiership clubs, 3 echipe ale provinciilor irlandeze Munster, Leinster si Ulster (altele decat cele consacrate), 3 echipe scotiene din care doua din Hydro Electric Premiership Division 1 plus una pe baza selectiilor de efectiv ale Scottish Rugby's National Academy pentru franchizele Edinburgh si Glasgow. Vor fi 4 grupe a 6 echipe, in fiecare grupa se vor juca 6 meciuri iar, in functie de numarul de puncte, cele mai bine patru clasate vor juca semifinale s.a.m.d..
Din declaratiile diversilor oficiali , aceasta noua competitie va da o serie de sanse de afirmare unei noi generatii de rugbysti care va alimenta cluburile consacrate. Terry Burwell, directorul de competitii si turnee al Rugby Football Union din Anglia a declarat sec:"...exista un real apetit pentru aceasta competitie si, dintr-un punct de vedere englezesc,va oferi cluburilor din cele patru campionate o semnificative competitie complementara cu structurile din ligile lor". Adica mai multi jucatori cu mai multe meciuri in picioare inseamna o baza mai larga pentru marile cluburi consacrate. Ceea ce, comercial vorbind, este corect. Sportiv vorbind ramane de probat. Profesionismul in rugby poate avea, si el, limitele lui.
O alta stire a umblat pe varfuri in presa de specialitate a acestor ultime zile. S-a vorbit despre o admisie a doua echipe italiene, Treviso si o selectionata a nordului peninsulei in jurul celor de la Viadana, in Celtic League, alaturi de galezi, scotieni si irlandezi. Aceasta formula inedita urma sa se numeasca Italo-Celtic League. Logica a fost simpla. Asa cum echipele italiene de club au fost admise, pe baza apartenentei lor la un loc inamovibil in Six Nations, in Heineken Cup si Amlin Challenge Cup, de ce sa nu fie acestea cuprinse si in formulele superintensive competitional de tip insular? Dar acest supliment de oferta adresata rugbyului italian a fost insotita si de niste cerinte specifice, de natura financiara, comerciala si a managementului de competitii. Tratativele intre FIR si Celtic League Board au fost intermediate de expertii in fuziuni si cumparari de la Deloitte. La sfarsitul acestei luni, italienilor le-au cedat nervii. Considerand ca pretentiile sunt prea mari, inca din primul an, Giancarlo Dondi, presedintele Federatiei Italiene a exclamat:" ...sunt suparat ca aceste cerinte (n.n.-drepturile Tv, calitatea si securitatea stadioanelor) au intrat in discutie abia acum, la finalul negocierilor)...". Asa ca, cel putin in urmatorul sezon competitional, cluburile italiene nu vor fi foarte solicitate. Modelul competitional britanic se va extinde cu greu in Europa continentala. Ma intreb, totusi, daca, nu cumva, acest fel de tratative, nu au fost purtate si cu Federatia Franceza? Daca nu, de ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu