joi, 25 februarie 2016

Etapa a treia a Six Nations 2016. Formatiile de start


* Tara Galilor-Franta, Principality Stadium, Cardiff, vineri 26 februarie, 22:05
Tara Galilor: 15 Liam Williams, 14 Alex Cuthbert, 13 Jonathan Davies, 12 Jamie Roberts, 11 George North, 10 Dan Biggar, 9 Gareth Davies, 8 Taulupe Faletau, 7 Sam Warburton(capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Alun Wyn Jones, 4 Bradley Davies, 3 Samson Lee, 2 Scott Baldwin, 1 Rob Evans
Rezerve16 Ken Owens, 17 Gethin Jenkins, 18 Tomas Francis, 19 Jake Ball, 20 Justin Tipuric, 21 Lloyd Williams, 22 Rhys Priestland, 23 Gareth Anscombe
Franta: 15 Maxime Médard, 14 Virimi Vakatawa, 13 Maxime Mermoz, 12 Jonathan Danty, 11 Djibril Camara, 10 Jules Plisson, 9 Maxime Machenaud, 8 Damien Chouly, 7 Antoine Burban, 6 Wenceslas Lauret, 5 Alexandre Flanquart, 4 Paul Jedrasiak, 3 Rabah Slimani, 2 Guilhem Guirado (capitan), 1 Jefferson Poirot
Rezerve16 Camille Chat, 17 Vincent Pelo, 18 Uini Atonio, 19 Yoann Maestri, 20 Loann Goujon, 21 Sébastien Bézy, 22 François Trinh-Duc, 23 Gaël F
Arbitru: Wayne Barnes (Anglia)


* Italia-Scotia, Stadio Olimpico, Roma, sambata 27 februarie, 16:25

 Italia: 15 David Odiete, 14 Leonardo Sarto, 13 Michele Campagnaro, 12 Gonzalo Garcia, 11 Mattia Bellini, 10 Kelly Haimona, 9 Edoardo Gori, 8 Sergio Parisse (capitan), 7 Alessandro Zanni, 6 Francesco Minto, 5 Joshua Furno, 4 Marco Fuser; 3 Lorenzo Cittadini, 2 Leonardo Ghiraldini, 1 Andrea Lovotti
Rezerve16 Davide Giazzon, 17 Matteo Zanusso, 18 Martin Castrogiovanni, 19 Valerio Bernabo, 20 Andries Van Schalkwyk, 21 Guglielmo Palazzani, 22 Edoardo Padovani, 23 Andrea Pratichetti
Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Tommy Seymour, 13 Mark Bennett, 12 Duncan Taylor, 11 Tim Visser, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw (capitan), 8 David Denton, 7 John Hardie, 6 John Barclay, 5 Jonny Gray, 4 Richie Gray, 3 Willem Nel, 2 Ross Ford, 1 Alasdair Dickinson
Rezerve
16 Stuart McInally, 17 Rory Sutherland, 18 Moray Low, 19 Tim Swinson, 20 Ryan Wilson, 21 Sam Hidalgo-Clyne, 22 Peter Horne, 23 Sean Lamont
Arbitru: Jaco Peyper (Africa de Sud)


* Anglia-Irlanda, Twichenham, Londra, sambata 27 februarie,  18:50

Anglia15 Mike Brown, 14 Jack Nowell, 13 Jonathan Joseph, 12 Owen Farrell, 11 Anthony Watson, 10 George Ford, 9 Ben Youngs, 8 Billy Vunipola, 7 James Haskell, 6 Chris Robshaw, 5 George Kruis, 4 Maro Itoje, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley (capitan), 1 Joe Marler
Rezerve16 Jamie George, 17 Mako Vunipola, 18 Paul Hill, 19 Courtney Lawes, 20 Jack Clifford, 21 Danny Care, 22 Elliot Daly, 23 Alex Goode
Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Andrew Trimble, 13 Robbie Henshaw, 12 Stuart McCloskey, 11 Keith Earls, 10 Jonathan Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Josh van der Flier, 6 CJ Stander, 5 Devin Toner, 4 Donnacha Ryan, 3 Mike Ross, 2 Rory Best (capitan), 1 Jack McGrath
Rezerve16 Richardt Strauss, 17 Cian Healy, 18 Nathan White, 19 Ultan Dillane, 20 Rhys Ruddock, 21 Eoin Reddan, 22 Ian Madigan, 23 Simon Zebo
Arbitru: Romain Poite (Franta)

marți, 23 februarie 2016

O carte despre dezastrul mandatului Philippe Saint-Andre pentru selectionata Frantei


Pe 3 martie a.c. va intra in librarii cartea fostului redactor-sef al Midi Olympique, Philippe Kalenbrunn, dedicata perioadei in care selectioner al reprezentativei Frantei a fost Saint-Andre. Pentru cei care sunt in acea perioada la Paris sau in oricare oras mare al Frantei, cei 20 de euro (cat este costul de achizitie) merita cheltuiti. Nu cred ca este o carte de mai mult de 150-200 pagini dar relatarile si opiniile celor citati sau mentionati, ca surse, dezvaluie profilul cel putin ciudat al acestui antrenor. Se pare ca momentul de varf al carierei sale a fost  atins in perioada cat a fost antrenor la Toulon, unde i-a lasat lui  Bernard Laporte  un lot si o motivatie cu care s-a putut repede face performanta. Apoi principiul lui Peter s-a actualizat neiertator.

Un segment interesant al cartii este dedicat confesiunilor psihologului care s-a ocupat de pregatirea mentala a jucatorilor, Christian Ramos. Zgomotul de fond in toata perioada lui Saint-Andre a fost constituit din conflictele surde dintre jucatori, jucatori si antrenori, antrenori si preparatori fizici etc. 

Oricine este implicat, la un asemenea nivel, in pregatirea unei selectionate nationale, trebuia sa cunoasca bucataria interna a unui lot din elita mondiala. Poate ca FRR ar trebui sa cumpere drepturile de autor si sa traduca aceasta carte. Pentru binele si echilibrul mental al jucatorilor, in special. Caci ei sunt responsabili de performanta, nu antrenorii.

Sursa:http://sport24.lefigaro.fr/rugby/xv-de-france/actualites/saint-andre-revelations-sur-un-fiasco-793401?


PSA-couv

Cateva secvente din istoria apararii galeze de-a lungul timpului


Un excelent articol din Walesonline.co.uk/rugby se opreste asupra unor momente semnificative pentru abilitatile de aparare a selectionatelor galeze de-a lungul anilor dinainte de trecerea la profesionism. Evident, nu putea sa lipseasca legendara figura a lui JPR Williams (aviz celor mai experimentati privitori la TV din acele vremuri).

http://www.walesonline.co.uk/sport/rugby/rugby-news/12-greatest-welsh-rugby-tackles-10927230

Sunt momente de istorie a acestui sport care merita atentia cuvenita. Am vazut recent un clip youtube in care erau prezentate momente de aur dintr-un meci al Angliei cu Irlanda in 1988, pe Twickenham. 1988, deci amatorism. Comparati senzatiile si confortul de spectator din zilele de acum cu senzatiile pe care vi le trezesc aceste oldies but goldies scenes. 

https://web.facebook.com/OfficialEnglandRugby/videos/10153577976549825/

Departe de mine idea de a fi un nostalgic. Insa industralizarea actuala a rugbyului nu poate face uitata perioada de aur a rugbyului amator. A bon entendeur, salut!

sâmbătă, 20 februarie 2016

Cu ce se lupta psihicul unui debutant de succes: Nehe Milner-Scudder. Un excelent articol, in original


Rugby: Milner-Skudder an enigma no more

Save

Nehe Milner-Skudder proved last year that Forrest Gump's mother was right, life really is like a box of chocolates and you never quite know what you are going to get.
If anyone says they knew all along that Milner-Skudder was going to be the find of 2015 and the unknown element to jazz up the All Blacks' attacking game, they are lying.
Even the All Black coaches weren't presupposing too much. He'd caught their eye during the 2014 ITM Cup, but there's a long road to endure between provincial rugby and the test arena.
It was a wait-and-see business with Milner-Skudder, who just kept delivering as the pressure and stakes got higher. The tougher the questions, the better his answers and by the World Cup knockout rounds, Milner-Skudder had defences everywhere rattled.
No one knew how to deal with him - this undersized creature who seemingly appeared from nowhere and was similarly ethereal on the field.
Few players in the professional game have enjoyed a debut season quite like his. Few, if any, have charged so quickly from obscurity to worldwide fame and no one has done so on the back of such a quaintly old-fashioned skill-set of electric footwork and a sidestep that makes him more elusive than Lord Lucan.
Milner-Skudder is the proverbial ice cube in a world of icebergs and it's the ingenuity of his game that made him such a natural fit with the All Blacks. That and his composure, work ethic and hunger to learn.
Those last two qualities are going to be critical in 2016, as Milner-Skudder no longer has the element of surprise. He's very much a known quantity now and rugby, as critics are quick to note, is a sport of spreadsheets, video clip analysis and number crunching, which means his secrets are no longer safe. No one can remain an enigma for long and it's that truth that sits prominently in Milner-Skudder's thinking on the eve of Super Rugby kicking off.
An inevitable consequence of this analytical age is that trends are noted and named and the worry for Milner-Skudder is that he contracts second-season syndrome.
"I think I would be pretty stupid if I thought I could slip under the radar the way I did last year, with it being my first year," he says. "I know that teams and players will have done their analysis and worked out how I play now, so I have a challenge to get better and improve my game."
That plain truth of what lies ahead has been apparent to Milner-Skudder for months now. Barely a week after the All Blacks had won the World Cup, he was already anxious to get himself ready for 2016.
"I found the first week after the World Cup a bit weird not being in the gym or out doing some form of exercise," he says. "I kept chipping away at it [his fitness] over summer and the trainer from the Hurricanes gave me a programme to make sure I was up to speed and not far behind.
"I freshened up mentally. There was a lot of rest and recovery. I didn't get many injuries last year luckily so [the break] was more about getting away from rugby; getting away from the day-in demands of being in the All Black set-up.

"That was pretty high-pressure and to be at the World Cup as well, it was good to get that time away and I hope I can hit the ground running again this year."

When he says he hopes to hit the ground running, he makes it sound like he's got his fingers crossed and is trusting in some hidden force to steer him to another miraculous season.
That's not really how it is, though. Behind the easy smile and near-bewilderment that he has landed where he has, lies a fierce, driven and highly disciplined character.
Luck has nothing to do with Milner-Skudder's success. Hard work, application and a genuine humbleness have propelled him this far and are likely to be the traits that allow him to be every bit as good in 2016 as he was in 2015.
It's his desire to contribute and be a good team man that will see him try, in any way he can, to fill the leadership void at the Hurricanes left by Ma'a Nonu and Conrad Smith.
"Getting back into day one of pre-season ... she was a pretty tough day," he says of returning to work for real after the euphoria of the World Cup. "It was a good reminder that this year is going to be different to last. It was a bit weird [that Nonu and Smith were not there].
"Not just what they did on the field but the leadership they brought off it. You can't replace that type of experience. They were the two most capped Hurricanes and they will be missed but we have got a few exciting young boys coming into the midfield and hoping to form a combination and state their claim.
"I guess being in the All Blacks last year helped with my own game and I was working hard just to get better every day. That was off the field as well and I guess being around senior players like that, you see the way they conduct themselves and it's kind of helping me help the new boys coming through this year. I'd like to say I have a little bit to offer but they will no doubt have plenty of tips for me as well, so it will be kind of working both ways."
One man who will definitely have plenty of advice for Milner-Skudder is Cory Jane. If injury hadn't intervened, there was a fair chance it would have been Jane and not Milner-Skudder wearing the All Black No14 jersey in the World Cup final.
The younger man knows that and he's also aware that Jane hasn't shelved his test ambitions.
"When you see him out and about in public or with the media, he likes a bit of a laugh and a joke," says Milner-Skudder. "But when he is in training and it is time to flick the switch, it is hard to find any other person who is as determined as he is, who is as focused as he is.
"It is awesome to be able to learn from him and look back at what he's done in the black jersey and to think of what he's capable of still doing. He's had an awesome pre-season and he's in bloody good nick. To be able to play alongside him and Jules [Savea] is incredible for me."
The last part of the picture is that Super Rugby bosses are every bit as determined to see Milner-Skudder perform at his peak this season as the man himself is. This tournament needs to be set alight: the rugby needs to make a statement and hold an audience that is uncertain about the format and new entrants.

Autor: Gregor Paul, jurnalist de rugby, Herald on Sunday, Noua Zeelanda.
Sursa: http://m.nzherald.co.nz/sport/news/article.cfm?c_id=4&objectid=11592550

joi, 18 februarie 2016

Din nou despre accidentari. De data asta, expunerea mijlocasului la deschidere


Am postat zilele trecute un text despre semnalele de alarma venite dinspre rugbyul din Top 14 si gradul de expunere la accidentari a diverselor posturi din echipa. Iata ca apar noi date, venite din afara Europei, privind frecventa, pe posturi,  a expunerii la comotii si diverse alte traumatisme, toate periculoase.

Puteti consulta articolul in linkul urmator:


http://www.smh.com.au/rugby-union/union-news/study-reveals-rugby-unions-most-dangerous-positions-20160218-gmx7w9.html

miercuri, 17 februarie 2016

Batalia pentru cel mai bine platit rugbyst din lume ia amploare. Si alte stiri.


O stire venita ieri pe agentii aprinde imaginatia. David Pocock, celebrul nr.8 al Wallabies a intrat in acest sezon intr-un an sabatic, facand o pauza de participare la partidele echipei sale ACT Brumbies in Super Rugby 2016. Motivatia sa este legata de dorinta de a -si completa studiile tocmai in ... Anglia. Dar din Anglia vine veste ce tulbura apele in zona topului salariilor. Wasps a anuntat, informal, ca este gata sa-i ofere marelui blond un salariu anual de 1,4 milioane £, care ar depasi atat salariul lui Carter cat si pe cel al lui Goromaru.

Pocock, 27, nascut in Zimbabwe, 55 selectii pentru Australia incepand cu 2008, a facut o figura frumoasa la recent incheiata Cupa Mondiala 2015. El este recunoscut in Australia drept un activist pentru casatoriile homosexuale. A refuzat oficializarea casatoriei sale cu partenera din ultimii ani, Emma Palandri, pana cand si prietenii sai homosexuali nu vor primi dreptul de a se casatori legal.

Tot la Wasps va urma sa vina, la finalul acestui sezon si Danny Cipriani. Sale Sharks a confirmat iminenta sa plecare. Si Dai Young, directorul de rugby al  "viespilor" londoneze a declarat pentru presa ca Cipriani va fi jucator al Wasps dfin sezonul viitor. Sa ne aducem aminte ca Cipriani, un talent nativ dar rebel si inconstant din fire, a fost convocat de Stuart Lancaster in primul lot, largit, pentru RWC 2015, pentru ca in final sa fie lasat la echipa de club. Ambitia lui Cipriani de a fi membru al lotului Angliei este sustinuta si de multi din expertii rugbyului insular, care regreta faptul ca fost tanata speranta nu a fost si nu este in vederile selectionerilor Angliei.

In fine, ultima stire a zilei. Francois Trinh-Duc a fost convocat la lotul Frantei de catre Guy Noves. Parca nemultumit de prestatiile mijlocasilor la deschidere de pana acum, Noves vrea sa aibe o rezerva cu experienta in meciul de la Cardiff cu Tara Galilor de la sfarsitul lui februarie. Ne aducem aminte ca si Saint Andre l-a convocat in ultimele sale partide ca antrenor dar nu l-a folosit. 

marți, 16 februarie 2016

La sfarsitul lunii, Jaguares intra in Super Rugby 2016


Cum stiti deja, Argentina detine o franchiza cu care va participa la actuala editie a campioanelor din Sud. Extensia Super Rugby in afara celor trei traditionale puteri ale Sudului va cuprinde si echipe din Japonia, Argentina plus o alta franchiza, nou din din Africa de Sud, Southern Kings.

Antrenorul Jaguares este, in acest moment, Raul Perez, 50, fost flanker, selectionat de 21 ori pentru Argentina. Ca antrenor, are in palmares: 2005-2007- Argentina U-21, 2007-2009 Argentina A iar din 2013 este asistent al lui Daniel Hourcade.

Iata si lotul cu care Jaguares incepe spectaculoasa competitie:
Matias Alemanno, Felipe Arregui, Gabriel Ascarate, Rodrigo Baez, Cristian Bartolini, Gonzalo Bertranou, Emiliano Boffelli, Thomas Carrió, Santiago Cordero, Agustín Creevy, Jerónimo De la Fuente, Felipe Ezcurra, Santiago García Botta, Santiago González Iglesias, Ramiro Herrera, Santiago Iglesias Valdez, Facundo Isa, Martin Landajo, Ignacio Larrague, Thomas Lavanini, Juan Manuel Leguizamón, Thomas Lezana, Pablo Matera, Julian Montoya, Matías Moroni, Ramiro Moyano, Lucas Noguera, Matías Orlando, Javier Ortega Desio, Guido Petti, Nicolás Sánchez, Leonardo Senatore, Nahuel Tetaz Chaparro, Joaquín Tuculet. Sublinierile imi apartin. 

Adica tot ce are Argentina mai bun, mai putin cativa seniori care au contracte prin Europa, Ayerza, Fernandez Lobbe,  Bosch etc.

Pentru argentinieni Super Rugby va incepe in 26 februarie cu meci la Bloemfontein, cu Cheetahs, urmat in 5 martie de deplasarea la Durban unde vor infrunta Sharks

luni, 15 februarie 2016

Dan Carter nu va mai fi cel mai bine platit rugbyst din lume


O stire de ultima ora anunta ca recordul salarial actual  in materie de contracte ale marilor vedete din rugby va fi daramat.

In acest moment, desi cifra nu este recunoscuta oficial, se pare ca Dan Carter va castiga anual, prin contractul de 3 ani cu Racing 92, 3 milioane de dolari anual. O suma neatinsa dar si nesperata pentru oricare alt jucator de elita.

Dar iata ca azi vine o alta veste: Ayumu Goromaru, care s-a transferat recent la Queensland Reds, Australia, pare ca il va intrece pe Carter. El va castiga, pe un contract de un an, 340.000 $ pe luna, ceea ce inseamna , la nivelul unui an, 4,08 milioane. Majoritatea acestor bani vin din sponsorizari si contracte comerciale.

Ceea ce e interesant pe mai departe este vanatoarea la Goromaru inceputa de excentricul si cheltuitorul Mourad Boudjellal, care si-l doreste pentru Toulon din 2017.

Stam si cugetam. Pana unde vor urca sumele de pe contractele rugbystilor? Si ce eforturi vor trebui sa faca acestia perntru a castiga astfel de sume? Deja sunt titluri comerciale, supraexpusi la riscuri medicale dar industriei rugbyului putin ii pasa. Show must go on!


Sursa:Stuff.co.nz, AAP

Nota: data fiind locatia site-ului din care am citat, este bine de stiut ca este vorba de $ neo-zeelandezi si nu de $ USA. Raportul de schimb este 1 $ Nzl = 0,7 $ USA.

duminică, 14 februarie 2016

Etapa a 2-a din Six Nations 2016, nimic neobisnuit.


Franta-Irlanda: 10-9, Tara Galilor-Scotia: 27-23, Italia-Anglia: 9-40. Conform pronosticurilor de la casele de pariuri.

Franta s-a impus greu, ca scor, in fata irlandezilor. Nu datorita jocului. Pentru ca in teren Irlanda a fost...Irlanda, cu acelasi joc combinativ pe care il cunoastem desi Sexton nu a fost in una din zilele sale bune. Franta a fost mai preocupata sa-si anihileze fizic adversarii. Si i-a reusit. Inca o data, Franta este provocatoare de accidentari. Sean O'Brian(20') si Dave Kearney (30') au fost rapid scosi din joc si trimisi la vestiar. Sexton s-a resimtit in cateva episoade semi-comotionale si nu si-a putut valorificatinteligenta tactica. Franta a jucat fara perspectiva (Plisson nu este o uvertura cu anvergura mare). Noroc cu inspiratia unui vecchio, Maxime Medard, care a executat un numar in maniera personala in 22-ul verzilor si a culcat balonul in buturile irlandeze. Fara acest numar personal, Franta ar fi fost, in acest meci, o echipa oarecare. Nici Irlanda nu a fost echipa din sezonul trecut, de exemplu. CJ Stander este singurul care s-a luptat pentru a da viata gramezii irlandeze, temuta peste tot in Europa. Wakatawa, noul miracol francez, a fost bine anihilat inca din debutul posesiilor sale de balon. Nu este o sperietoare daca apararea este avansata, cum a fost ieri. Din nefericire, jocul deschis incurajat de arbitrajul lui Jaco Peyper, nu a fost speculat de niciuna din adversare. Poate ca Irlanda s-ar fi simtit mai in largul ei daca ostilitatea agresiva a francezilor nu ar fi produs victime. Pentru moment, Franta a fost lidera clasamentului, cu doua victorii acasa, 4 puncte. Dar greul pentru aceasta trupa a lui Guy Noves, abia incepe. Nu vad cum o sa descurce, de exemplu, in fata surprinzatorilor scotieni.

Scotia a facut, din nou, o figura frumoasa dupa criteriul esteticii rugbyului.Nu si dupa cel al eficientei, care pare sa fie dominant in zilele noastre. Echipa lui Vern Cotter joaca pe stilul vechi, cel care place spectatorilor si nostalgicilor, ca mine. Un conducator de joc precum Greig Laidlaw si vitezistii din linia a treia Tommy Seymour, Duncan Taylor si Mark Bennett pot rastyurna oricand scoruri partiale, indiferent de adversar. Tara Galilor, in formula aproape completa, cu un Liam Williams care, oricat s-ar stradui, nu este la inaltimea lui Halfpenny, si-a facut jocul sau pragmatic. Desi a fost condusa in trei randuri, echipa lui Sam Warburton, a revenit in repriza a doua si a luat conducerea in minutul 61, dupa eseul lui Jamie Roberts (omul meciului, 20-16) pentru a-si mari avantajul prin frumosul eseu al lui George North (72'), o umbra a foarte tanarului de acum doi-trei ani, 27-16. Scotienii se indreoptau catre o infrangere fara echivoc. Insa Duncan Taylor inscrie ultimul eseu al meciului (79') si limiteaza la 27-23 proportia rezultatului. Daca punctele bonus ar fi contat Scotia pleca acasa cu unul. Laidlaw a fost, din nou, omul decisiv pentru echipa ciulinelui. Referinta a fost facuta chiar de omul meciului, Jammie Roberts care a declarat in interviul de dupa meci, "...Scotland deserves credit...(Scotia merita incredere). Iar perechea acestuia cu Finn Rusell (nr.10 scotian) poate fi un model pentru multi jucatori pe aceste posturi. Tara Galilor si-a valorificat avantajul terenului propriu si a castigat fara stralucirea renumelui. Ce mi-a placut a fost jocul pe linia a treia - Faletau, Tipuric, Warburton si sincronizarea pe linia a doua Alun Wyn Jones si Luke Charteris, care au furat multe baloane fratilor Jonny si Richie Gray. 

Anglia s-a antrenat la Roma, cu cinci eseuri la zero in fata unei Italii agresive si incapatanate in prima repriza, resemnata si in lipsa de reactii in cea de-a doua. Parisse nu a fost intr-una din zilele sale bune, doar Campagnaro a mai incercat cate ceva si asta pentru ca a inceput sa cunoasca, din interiorul Premiership, jocul englezesc de pase. Ben Youngs a fost intr-o zi fasta si a creat multe din oportunitatile de scor ale coechipierilor. A fost nominalizat omul meciului. Linia a treia a celor in alb a anihilat multe din tentativele ramase doar in intentie ale azzurilor. Vunipola, Haskell si Robshaw au fost decisivi in a-i contra pe Campagnaro, Sarto ori Gori inca din faza de intentii de joc deschis. Italienii au rezistat in fata pragmatismului englez aproape 60 minute, dupa care au cazut atat fizic cat si psihologic si au primit utlimele patru eseuri in restul de 20 minute. Mecanismul care a declansat caderea Italiei a fost pasa gresita a lui Sarto, care a facut cadou englezilor primul eseu al lui Joseph (omul meciului). Carlo Canna nu a mai fost omul inspirational din meciul cu Franta, a ratat destul si a pierdut n oportunitati de a-si pune in avantaj coechipierii. 

Jonathan Joseph scored three tries for England
Top scorerul meciului de la Roma - Jonathan Joseph, trei eseuri.

Cu aceste rezultate, etapa a doua consfinteste acelasi statul in fruntea ierarhiei; Anglia 4 puncte, Franta 4 puncte ,9departajate de diferenta de puncte- Anglia + 35, Franta +3). Urmeaza Tara Galilor cu 3 puncte, +15, Irlanda 1 punct,-1, Scotia 0 puncte,-10, Italia 0 puncte, -28.

Etapa urmatoare, a treia, programeaza, pe 26-27 februarie, partidele Tara Galilor-Franta, Italia-Scotia, Anglia-Irlanda. 

sâmbătă, 13 februarie 2016

Cum da Franta batai de cap doctorilor. Si nu numai.


Ieri intentionam sa postez cateva randuri despre un articol adresat publicului larg (nu celui de specialitate) despre accidentarile din rugby. Am amanat postarea pana dupa meciurile din etapa a doua din Six Nations pentru a largi putin documentarea.

Dupa meciul de azi al Frantei cu Irlanda am reusit sa fac o legatura dintre informatia din articolul din Le Monde si starea nesanatoasa a rugbyului francez. Aceasta era tema articolului. El se intitula Rugby : les inquiétants chiffres des blessures en Top 14. Iar un intertitlu se referea la un celebru jucator irlandez in maniera urmatoare " Sexton, l'incertitude permanente".

Cei care au urmarit partida de pe Stade de France de azi dupa-masa, au putut remarca accidentarile provocate de jocul mult prea dur al francezilor si iesirile premature din teren ale lui Sean O'Brian (20') sau Dave Kearney (30'). Si mai sus amintitul Jonathan Sexton, omul cheie al atacurilor irlandeze a avut cateva episoade comotionale scurte. Sexton, daca va mai aduceti aminte a mai fost scos de pe teren, ca si Paul C'Connell, in meciul cu Franta din grupele RWC 2015. 

Am reactionat la acest ultim episod (2015), acuzand niste jucatori francezi care s-ar fi pretat la gesturi intentionate pentru a fragiliza adversara. Nu am de gand sa retractez cele scrise despre Pape, de exemplu. Este un macelar, asa cum ii este si porecla.

Citind din nou articolul din Le Monde despre accidentarile din campionatul francez, imediat dupa meci. nu ma pot retine in a trage un semnal de alarma, chiar daca acest gest nu va avea nici un ecou. Accidentarile au inceput sa fie din ce in ce mai dese iar gravitatea lor din ce ce in ce mai acuta.Traumatismele musculare, ale articulatiilor genunchiului si, mai grav, starile comotionale provocate de joc sunt crestere in ultimii trei ani. Traumatismele umarului si cele ale gleznelor sunt accidentari curente. Recent, Paul O'Connel, dupa cum stiti, s-a retras la avizul medicului. Lee Halfpenny este in suferinta de aproape un an, medicul toulonez care se ocupa de el interzicandu-i chiar antrenamentele usoare. Si asa mai departe. graficul de mai jos este o ilustrare a ingrijorarii presei profane, nu a celei medicale, de specialitate, care este de-a dreptul alarmata.



Evolution des sorties définitives du terrain sur blessure
Les sorties temporaires ne sont pas prises en compte.
010203040502012-20132013-20142014-205commotion…traumatisme crânie…SaignementTraumatisme de la faceTrausmatisme cervicalTrausmatisme costalTrausmatisme de l'épauleTrausmatisme du coudeTrausmatisme du brasTrausmatisme de la mainTrausmatisme du genouTrausmatisme de la chevilleTrausmatisme musculaireAutres traumatismes
Autres traumatismes
 2012-2013: 5 sorties
 2013-2014: 30 sorties
 2014-205: 21 sorties
SOURCE : EPIDÉMIOLOGIE DE L'OBSERVATOIRE MÉDICAL FFR-LNR


En savoir plus sur http://www.lemonde.fr/les-decodeurs/article/2016/02/12/rugby-les-inquietants-chiffres-des-blessures-en-top-14_4864050_4355770.html#SUSftzDHcWGPsUR9.99



Cum specializarea mea este psihologia sociala, imi permit sa speculez asupra situatiei descrise prin alerta de presa. Deschiderea campionatului francezi catre jucatori din import, a creat o mare piata a transferurilor, greu de controlat. In special in acest sezon se culeg roadele iesirii din activitatea internationala a unei intregi generatii de jucatori. Incepand cu Dan Carter si terminand cu mai mult sau mai putin anonimi samoani, fijieni, tongani, toata fauna rugbistica de pe mapamond freamata numai la gandul recompenselor salariale din Top 14. Daca Dan Carter a devenit trandafirul de la reverul patronului Racing Metro, Jacky Lorenzetti, este de presupus ca superjucatorul de la antipozi este platit direct din buzunarul patronului si nu din bugetul consolidat al clubului. In scopuri de fudulie (marketing). Dar restul de jucatori veniti peste noapte nu au acelasi statut. Ei nu intra in planurile de marketing ale niciunui patron mai instarit. Ci doar in echipa, pe post de rezerve sau titulari (depinde de gradul de umplere al infirmeriilor). Adica sunt niste piese de domino in jocurile de prestigiu si glorie ale patronilor de echipe. Asta concorda cu filosofia politica a Frantei, dornica sa integreze orice fiinta care ii arata fidelitate. Numai ca deficitele de integrare ale acestor importati nu le apartin direct lor, ci indirect mediului care doreste sa-i integreze. Si care nu reuseste sa le schimbe cultura nativa, sa la indulceasca traumele psihologice pre-existente, sa le ofere echilibru prin activitatea sportiva. Nu, ei au intrat direct in comertul cu jucatori. Si devin obiecte tranzactionabile. Asta in timp de jucatorii nativi, francezi, nu prea mai au cautarea de altadata si, clar, nu rezista competiei cu alti nativi care poseda o alta zestre bio-fiziologica. In cativa ani se vor modifica si limitele, arbitrare de altfel, impuse echipelor in achizitia de importuri. Si, probabil, politicile de naturalizare. Evenimentele actuale din Europa create de emigranti sunt contrastante cu tendintele din lumea rugbyului francez. Chiar daca politica de asimilare a Frantei fata de nativii din fostele colonii nu are echivalent decat, poate, si la limita, cu alte tari fost puteri coloniale (ma gandesc la Anglia, de exemplu), rezultele sunt catastrofale. A se vedea ghetourile din banlieus, manifestarile cotidiene ale populatiilor alogene care paraziteaza orasele mari. Baza acestor comportamente este frustrarea si, prin efect,  agresivitatea. O parte din aceste populatii refuleaza prin sport, canalizandu-se astfel, subconstient, furia. Si, poate, scaparea din ghetou. Cazul simpaticului Bastareaud este de manual. Rugbyul i-a oferit o scapare din promiscuitate. Si el si-a dat in petic in Noua Zeelanda (va mai aduceti minte ce urmari ar fi putut avea cazul cu pricina). Apoi a fost preluat si re-socializat de catre psihologi. Tot prin sport, adica prin rugby. Acum pare sa se fi adaptat vietii normale. Dar, desi la Toulon traieste a doua tinerete alaturi de o efigie, Ma'a Nonu, el nu mai reprezinta o valoare pentru noul selectioner al Frantei. Care il considera instabil. Nu are inca o cariera incheiata fata de echipa Frantei, dar nici nu mai poate avea succesul pe care l-a avut prin politica lui Saint Andre, ultimul selectioner al Frantei. 

Aici se afla esenta legaturii pe care o iterez azi. Datorita acumularii efectelor marginalizarii de facto a imigrantilor (pret de mai multe generatii - pentru ca Franta este o tara rece in esenta, snoaba si orientata mai mult decat transpare spre profit), a efectelor impunerii profesionismului cu orice pret in rugby (jucatorii au ajuns precum gladiatorii imperiului romani, corpuri industrializate- cum scrie Pierre Breteau, autorul articolului de referinta) si a efectelor politicii care emana de la statul francez modern (mentinerea traditiilor Revolutiei si a Declaratiei drepturilor omului), rugbyul francez de azi s-a corporatizat excesiv. Si asta in detrimentul oamenilor care fac din acest sport spectacolul pe care acum douazeci de ani (pe vremea amatorismului, decedat in 1995) nimeni nu il visa, deci nu il dorea. 

Un ultim argument rezista prin  analiza performantelor selectionatei franceze de la ultima sa performanta, finala RWC 2011. Saint Andre nu poate fi acuzat ca tras in jos jocul francezilor. Si asta pentru ca nici Guy Noves nu o sa reuseasca altceva decat ne-a aratat in acest debut al Six Nations 2016. Franta nu joaca ceea ce juca acum ceva ani. Franta e mai preocupata sa-si contracareze fizic adversarii. Numai cateva actiuni ale unor jucatori de clasa mai adduc aminte de fantezia si asprimea atacurilor franceze. Azi, Maxime Medard, singur, a castigat meciul, prin eseul siret pe care l-a inscris. Restul echipei nu a contribuit la victoria la limita in fata Irlandei. Acest restul "echipei" (notez aici   pe Uini Atonio, Jefferson Poirot, Yacouba Camata, Virimi Vakataka, Jonathan Danty, Eddie Ben Arous, Rabah Slimani)  nu are in general si n-a avut azi, nici o fantezie. Ci doar inclestarea, la totul sau nimic, cu irlandezii. Accidentatii sunt martori. Sexton este martor. Declaratiile lui Dan Carter prin care, ceva mai subtil, decat a inteles presa franceza, dupa care nu prea se acomodeaza cu rugbyul francez spun mai multe decat se doreste oficial.  

Tendintele ce se invedereaza in actuala organizare a Top 14 si in lumea lui Pierre Camou sunt contraproductive pentru acest sport pe care multi il iubim neconditionat. Dar si aceasta iubire, cat de neconditionata ar fi ea, se poate dilua in marea masa a efectelor perverse pe care le induc afacerile, politica si ipocrizia persoanelor cu responsabilitati pe care si le-au asumat fara a medita la efectele pe care le resimt actorii principali, jucatorii si mai ales cei nativi. 

Dincolo de argumentele puse aici in pagina, va recomand un alt articol din aceeasi publicatie, scris de un alt autor, Adrien Pecout, cu cateva zile inainte. http://www.lemonde.fr/rugby/article/2014/12/31/les-vingt-ans-qui-ont-metamorphose-l-ovalie_4548178_1616937.html. Puteti sa  nu mai deschideti si acest link, daca va place ce joaca echipa Frantei. 

De ultima ora: o analiza a rugbyului francez o gasiti aici: http://www.theguardian.com/sport/video/2016/feb/12/six-nations-2016-top-14-damaging-france-rugby-union-video


vineri, 12 februarie 2016

Echipele de start ale meciurilor din etapa a doua a Six Nations 2016


*  Franta:15 Maxime Médard, 14 Teddy Thomas, 13 Maxime Mermoz, 12 Jonathan Danty, 11 Virimi Vakatawa, 10 Jules Plisson, 9 Sébastien Bézy, 8 Damien Chouly, 7 Yacouba Camara, 6 Wenceslas Lauret, 5 Yoann Maestri, 4 Alexandre Flanquart, 3 Uini Atonio, 2 Guilhem Guirado (c), 1 Jefferson Poirot. 
Rezerve: 16 Camille Chat, 17 Rabah Slimani, 18 Eddy Ben Arous, 19 Paul Jedrasiak, 20 Loann Goujon, 21 Maxime Machenaud, 22 Jean-Marc Doussain, 23 Hugo Bonneval
Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Andrew Trimble, 13 Jared Payne, 12 Robbie Henshaw, 11 Dave Kearney, 10 Jonathan Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O'Brien, 6 CJ Stander, 5 Devin Toner, 4 Mike McCarthy, 3 Nathan White, 2 Rory Best (c), 1 Jack McGrath
Rezerve16 Richard Strauss, 17 James Cronin, 18 Tadhg Furlong, 19 Donnacha Ryan, 20 Tommy O'Donnell, 21 Eoin Reddan, 22 Ian Madigan, 23 Fergus McFadden
Sambata 13 februarie, ora 16,30. Arbitru, Jaco Peyper (Africa de Sud)


*  Tara Galilor: 15 Liam Williams, 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Jamie Roberts, 11 Tom James, 10 Dan Biggar, 9 Gareth Davies, 8 Taulupe Faletau, 7 Justin Tipuric, 6 Sam Warburton (c), 5 Alun Wyn Jones, 4 Luke Charteris, 3 Samson Lee, 2 Scott Baldwin, 1 Rob Evans
Rezerve: 16 Ken Owens, 17 Gethin Jenkins, 18 Tomas Francis, 19 Bradley Davies, 20 Dan Lydiate, 21 Lloyd Williams, 22 Rhys Priestland, 23 Gareth Anscombe
Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Sean Maitland, 13 Mark Bennett, 12 Duncan Taylor, 11 Tommy Seymour, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw (c), 8 David Denton, 7 John Hardie, 6 John Barclay, 5 Jonny Gray, 4 Richie Gray, 3 Willem Nel, 2 Ross Ford, 1 Alasdair Dickinson.
Rezerve: 16 Stuart McInally, 17 Gordon Reid, 18 Zander Fagerson, 19 Tim Swinson, 20 Blair Cowan, 21 Sam Hidalgo-Clyne, 22 Duncan Weir, 23 Sean Lamont
Sambata 13 februarie, ora 18,00. Arbitru, George Clancy (Irlanda)

* Italia:  15 Luke McLean, 14 Leonardo Sarto, 13 Michele Campagnaro, 12 Gonzalo Garcia, 11 Mattia Bellini, 10 Carlo Canna, 9 Edoardo Gori, 8 Sergio Parisse (c), 7 Alessandro Zanni, 6 Francesco Minto, 5 Marco Fuser, 4 George Fabio Biagi, 3 Lorenzo Cittadini, 2 Ornel Gega, 1 Andrea Lovotti
Rezerve: 16 Davide Giazzon, 17 Matteo Zanusso, 18 Martin Castrogiovanni, 19 Valerio Bernabo, 20 Andries van Schalkwyk, 21 Guglielmo Palazzani, 22 Edoardo Padovani, 23 Andrea Pratichetti

Anglia: 15 Mike Brown, 14 Anthony Watson, 13 Jonathan Joseph, 12 Owen Farrell, 11 Jack Nowell, 10 George Ford, 9 Ben Youngs, 8 Billy Vunipola, 7 James Haskell, 6 Chris Robshaw, 5 George Kruis, 4 Courtney Lawes, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley (c), 1 Mako Vunipola
Rezerve16 Jamie George, 17 Joe Marler, 18 Paul Hill, 19 Joe Launchbury, 20 Maro Itoje, 21 Jack Clifford, 22 Danny Care, 23 Alex Goode

Duminica 14 februarie, ora 16,00. Arbitru, Glen Jackson (Noua Zeelanda)

marți, 9 februarie 2016

Retragerea unui Irishman: Paul O'Connell


Ajuns la 36 de ani si, la recomandarea medicilor, Paul O'Connel a decis sa paraseasca rugbyul competitional. Transferat anul trecut la Toulon, O'Connel nu a apucat sa joace nici o partida pentru multinationala de la Mediterana. Evident, din motive medicale, stafful medical al clubului fiind recunoscut pentru grija fata de starea fizica a jucatorilor.

O'Connell a adus servicii nenumarate rugby-ului irlandez. A acumulat 108 selectii la echipa nationala, pentru care a si inscris 40 puncte. A jucat sapte meciuri sub tricoul British & Irish Lions. Are 174 jocuri pentru Munster, inscriind 95 puncte. A fost nominalizat de mai multe ori pentru trofeul de jucator al anului. A fost de nenumarate ori capitan al selectionatei Irlandei, mai ales cand titularul acestei functii, Brian O'Driscoll, era indisponibil. A contribuit la castigarea Six Nations in trei randuri, 2009, 2014, 2015.

A absolvit cursurile renumitului Thomond College of Education, inainte ca acesta sa fie incorporat in University of Limerick. Anul trecut, universitatea respectiva i-a acordat un doctorat onorific. Interesant e ca aceeasi cariera a avut-o si Eddie O'Sullivan, fost selectioner al echipei de rugby XV a Irlandei. Ca si Pat Cox, fost presedinte al Parlamentului European. 

La fel de interesant este faptul ca O'Connel si O'Driscoll s-au retras la aceeasi varsta, 36 de ani,in ani consecutivi,  ambii din motive medicale. Despre O'Driscoll nu se stiu prea multe privind starea de sanatate. Poate si pentru faptul ca ambii sai parinti sunt medici iar etica medicala anglo-saxona nu favorizeaza tabloidizarea diagnosticelor. 

Sa-i fim recunoscatori, ca spectatori, roscovanului Paul, pentru rugbyul de mare calitate pe care ni l-a livrat si sa-i dorim o cariera la aceeasi inaltime pe mai departe. Sanatate pe tot restul vietii, Paul O'Connell!

                                      Paul O'Connell 2015 RWC.jpg
                      In timpul Cupei Mondiale 2015, impotriva Canadei