Guy Noves a trecut, cu destul ezitari, pariul primului meci test cu echipa Frantei. In fata Italiei, o echipa surprinzatoare pe alocuri, selectionata franceza s-a cam chinuit sa faca diferenta. Avand un adversar care stie bine rugbyul francez, este vorba de Sergio Parisse, echipa Frantei nu a fost cea pe care o asteptau publicul si specialistii. Previzibila in atacuri, neinspirata in pregatirea actiunilor pe contraatac, altadata specialitatea casei, trupa cea noua a lui Noves a gasit cu greu resursele necesare sa contracareze o Italie mereu in atac, puternica in gramezi si energica in aparare. In minutul 74, Franta era condusa cu 1 punct, 20-21. A castigat doar prin penalitatea lui Plisson (76'). Nakatawa este un bun castigat pentru rugbyul XV, mult mai tehnic si mai imprevizibil decat a fost, de exemplu, Sam Burgess. O inspiratie cu rezultat bun a experimentatului Noves. De la italieni mi-au placut, pe langa Parisse, Eduardo Gori, Michele Campagnaro, Carlo Canna, un mijlocas cu mare viitor. Baietii lui Brunel sunt in progres, tot asa cum erau argentinienii acum trei-patru ani. Franta, desi a castigat nu a convins. Inca.
Dupa cum nici Anglia nu a convins in victoria ei in deplasare pe Murrayfield. Ca si Noves, Eddie Jones inca nu a reusit sa insufle echipei curajul de a fi ea insesi. Schimband relativ tactica de joc, Anglia a mers la rezultat. Retragerea lui Farrell pe pozitia de centru, i-a lasat lui George Ford sarcina sa construiasca. Nota de 7 acordata acestuia de specialistii Eurosport spune totul despre prestatia uverturii Angliei. Doar cei din linia a treia pot fi evidentiati - Haskell, Robshaw si, mai ales, Vunipola (Billie), la care as mai adauga travaliul noului capitan, Hartley. Despre acesta spectatorii au sesizat ca incepe sa aibe controlul propriei agresivitati (a existat un moment in care era gata-gata sa se infiga la gatul lui John Lacey, dar s-a retinut in ultima clipa). O fi intrat pe in terapie (anger management)? Anglia, cu 2 eseuri (Cruise si Haskell) a depasit in final o Scotie departe de descerea facuta saptamana trecuta de capitanul acesteia, Greig Laidlaw, dupa care echipa sa poate castiga anul acesta Six Nations. Mi-au placut de la scotieni Tomy Seymour, Ross Ford si inchizatorul John Hardie. Nu mi-au placut de la englezi Mike Brown, Jonathan Joseph ori Danny Care, prea indragostiti de posesia balonului si de propriile roluri pe care si le atribuie singuri in joc. Nici Farrell nu a fost omul din sezoanele trecute, plus ca a ratat exasperant penalitati simple. In final Anglia s-a impus cu 15 puncte la 9 (trei penalitati semnate Greg Laidlaw) si se afla, la finele etapei pe primul loc al clasamentului. Rusinea Angliei de la Cupa Mondiala inca nu s-a uitat. Anglia a castigat un meci lejer, dar lumea asteapta altceva de la baietii lui Eddie Jones.
Azi dupa-masa s-a jucat un meci al orgoliilor. Orgoliile echipelor care nu au trecut de sferturile Cupei Mondiale. Itlanda inceput in forta meciul si in minutul 27 conducea cu 13-0 (doua penalitati semnate Sexton si un eseu frumos al lui Connor Murray). Toata lumea astepta replica galeza, pentru ca oamenii in rosu revin in joc minut cu minut. Si dupa o gramada in 5 si un maul in care i-au rasturnat pe irlandezi, Faletau esueaza de putin in a culca balonul in eseu. Dar peste trei minute, acelasi Faletau inscrie, similar, pe langa gramada verde. Rhys Priestland, inlocuitorul din min. 22 al lui Dan Biggar, transforma si galezii se propie la trei puncte. 13-10. Dupa pauza, galezii isi intra in forma lor traditionala si executa atac dupa atac la adresa buturilor irlandeze. Asa s-a desfasurat mai toate repriza secunda. In minutul 42, 15 faze consecutive de atac, sfarsite cu o penalitate transformata de catre Priestland. 13-13. Intre minutele 51-53 alte 11. Cireasa pe tort a venit in minutele 67-69 cu 28 de faze de atac succesive (!) sustinute de galezi. Ca urmare a acestei presiuni continue, irlandezii mai si gresesc si ofera o penalitate, pe care acelasi Priestland o transforma. 13-16. Surpriza era sa se produca insa in minutul urmator la un contraatac irlandez, galezii, epuizati, gresesc. Penalitate, Sexton, 16-16. In minutul 78, Pristland mai incearca un drop-goal si il rateaza, asa cum a mai facut-o si in prima jumatate a partidei. Si asta este scorul final. Echitabil, pentruca fiecare echipa a dominat cate o jumatate de meci. Ceea ce s-a jucat la Dublin a fost un rugby total, energic, tehnic, grupat. Desi au lasat impresia ca ar mai putea juca inca o repriza ca sa transeze meciul, jucatorii ambelor team-uri au terminat jocul la un nivel neobisnuit de epuizare. Se putea citi pe fetele lor ca lipsa de resurse energetice este acuta, la fiecare in parte. La cat au alergat si impins azi C.G,. Stander (Irlanda, omul meciului) sau Warburton, ei puteau juca trei-patru meciuri de campionat intern in tarile lor. Fundasii Simon Zebo si Liam Williams, un fel de iepurasi Duracell. Heaslip si Faletau, umar la umar pe grila efortului. Oamenii responsabili cu inaltimile, Toner si A.W.Jones s-au razboit fizic mai mult in atacuri la sol decat pe baloane castigate in lupta aeriana. Si asa mai departe. Rezultatul, echitabil, a fost sprijinit si de un arbitraj onest, cel al francezului Jerome Garces.
Ijn clasament, conduce Anglia, urmata de Franta, cu 2 puncte. Locurile trei si patru sunt ocupate de egalele de azi iar ultimele doua clasate, deja traditional sunt Italia si Scotia.
Saptamana viitoare se vor juca partidele: Franta-Irlanda, Tara Galilor-Scotia si Italia-Anglia. Bucurati-va de rugby, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu