sâmbătă, 22 februarie 2014

Scotia fura victoria la Roma in ultimul minut iar Anglia ii ingenuncheaza pe irlandezi pe sfarsit de meci.

Ce sfarsit de saptamana! Rugby din plin. Stejarii au semnat calificarea la RWC dupa ce in acest sezon, ca o conrtinuare a toamnei, au aratat ca s-au maturizat, ca iau jocul in serios 80 de minute si ca joaca ca o echipa nu ca o suma de individualitati. E de bine, in sfarsit. La Roma, scotienii au dovedit ca mai au ceva orgoliu, s-au batut cu italienii, solizi dar si tehnici, si pana la urma si-au luat punctul victoriei. Italienii conduceau cu 13-3 la pauza si, cum scotienii nu aratau ca sunt capabili de mai mult, s-au relaxat mental. Oaspetii le-au dat doua eseuri (Alex Dunbar, ambele) in 15 minute si au preluat conducerea cu 18-13. Noua vedeta insulara, Furno mai inscrie si el un eseu pentru azzuri iar scorul se rastoarna, 20-18. Si pentru ca tacamul sa fie complet, in ultimul minut, Weir inscrie un drop senzational, de la 40 metri, punctul cu care Scotia castiga si, teoretic, scapa de lingura de lemn in acest an. Am vazut infruntandu-se doua tipuri de motivatii: una a italienilor, cu care este obligatoriu sa te costumezi acasa si care s-a desirat de prin minutul 60, asociata cu un declin fizic major si alta, a scotienilor, care a tinut cam cat jumatatea reprizei secunde si care i-a blocat pe italieni prin explozia de joc aratata de Lamont, Dunbar, Laidlaw, Beattie, Fusaro care au schimbat jocul scotienilor intr-unul ofensiv si in viteza. Care avea sa vina cand scorul le era, din nou, nefavorabil. Lovitura exceptionala de picior a lui Weir a venit ca un fel de compensare a resurselor consumate timp de 30 de minute. Asta da moral de echipa. Nu vorbim de o intamplare asa cum a fost cazul cu eseul lui Fickou la Paris, ci de o consecinta, logica la limita, a echilibrului din teren. Italia nu merita sa castige, chiar daca juca acasa. Scotia merita sa castige dupa cum a intors in favoarea ei meciul in repriza a doua. A fost echipa mai proaspata si mai motivata. Italia are experienta internationala de durata recenta, poate avea si moral, cum am vazut in cele doua victorii cu Franta din anii trecuti. Dar nu are acea motivatie rautacioasa de a desfiinta adversarul, oricine ar fi acesta. Numai cu un Sergio Parisse sau cu un Tomasso Allan nu poti castiga intalnirii cu veteranii rugby-ului europeni. Pe Twickenham, in schimb, s-au infruntat doua echipe completamente diferite. Irlanda ca echipa matura, aflata de asta toamna in mare forma, cu toti jucatorii importanti valizi fizic si cu o victorie foarte aratoasa in meciul cu Tara Galilor. Anglia, in plina perioada de experimente in toate liniile, care a promovat multi tineri in special in linia de aparare. Diferenta intre media de varsta a cele doua loturi era, la ora meciului, de aproape 4 ani si jumatate in favoarea, ati ghicit, Irlandei. Despre numarul de selectii nu mai vorbim. Irlanda avea doua victorii din doua, Anglia una singura si infrangerea cu Franta. Partida a inceput cu combinatiile engleze si in minutul 6, May aproape culca in eseu un balon pe care si-l disputa cu Connor Murray. TMO decide ca nu este eseu. Corect, nu a controlat balonul. Apoi in minutul 24, tot pe fundul controlului si teritorialitati, scorul se deschide printr-o penalitate transformata de Farrell. Si asa se incheie prima repriza, cu o superioritate relativa impuse de englezi. In repriza a doua, irlandezii se dezlantuie- eseu Rob Kearney la centru, dupa o balbaiala in tanara linie de fund plus Mike Brown. Scorul devine 3-7 si se parea ca intram in acea zona de deja vu in care englezii se taie dupa ce incaseaza un eseu. Dar nu a fost sa fie asa. Farrell mai transforma o penalitate si peste doua minute, demiul atomic (azi a aratat ca nu mai e baiatul rau, saltat de politie, de mai acum un an)Danny Care inscrie eseul englez pe o pasa a lui Nowell, dupa o eroare a lui Sexton. Farrel transforma si duce scorul la 13-10, cu care se va incheia si meciul. Alt exemplu de motivatie competitionala: Anglia a spart cliseul dupa care nu poate reveni atunci cand e condusa (aici e vorba de Irlanda de azi). A cescut fizic brusc, a inceput sa joace agresiv, si-a tinut adversarii in propriul teren si au impins de multe ori mult mai experimentata rivala in propriul 22. La asta au contribuit din plin experimentatii Brown, Twelvwetrees, Robshaw, Wood impreuna cu tanarul Burrell. Danny Care a facut, cred, jocul vietii lui si a livrat baloane mult peste media jocurilor din Six Nations. Farrel nu a facut mare lucru pentru deschiderea jocului dar a fost de folos prin loviturile de picior. Revenirea fizica si ofensiva a irlandezilor a fost contracarata imediat de intrarea in dispozitiv tactic ofensiv a englezilor. Ceea ce este o noutate pentru diversele variante de echipa pregatite de Stuart Lancaster. Motoarele echipei au fost Care si Brown, bine serviti de coechipieri. Irlanda nu a renuntat nici ea la ambitiile ofensive, insa Anglia a avut o aparare atat de avansata incat nici formidabila perecehe O'Driscoll si D'Arcy, nici Heaslip sau Kerney nu au mai putut trece prin randurile adversarilor. Primii care au inceput sa greseasca mai mult au fost irlandezii. In ansamblu , partida de pe Twickenham, a fost un super-match. Craig Joubert nu a avut un meci greu, insa a trebui sa fie sever atunci cand tensiunile riscau sa escaladeze. Anglia devine si ea echipa cu doua victorii din trei etape, ca si Irlanda sau Franta. Urmatoarea etapa va fi grea pentru englezi. Pe Twickenham vine Tara Galilor, si ea cu doua victorii. Irlanda merge in ultima etapa la Paris, unde a mai invins de multe ori. Iar esaverajul le este, momentan favorabil. Asa ca deznodamantul se amana pana in ultima etapa, prieteni! Pe curand.

Franta, o prada usoara pentru o Tara a Galilor pe cale de a renaste.

Franta a fost o echipa mediocra asta seara. Lui Philippe Saint-Andre nu ii prieste cu improvizatiile pe care le face (fortat de accidentari). Si, in presa sportiva din aceasta saptamana, declaratii despre castigarea turneului, si inca cu grand slam...Picamoles, un munte de greseli si proaste plasamente in teren, Nicolas Mas, mai mereu nervos in fata lui Gethin Jenkins. Doussain (Florin Caruceru, o-ul nu se citeste atunci cand pronunti acest nume!), in zi proasta de picior, neinspirat cand era cazul de suturi in adancime. Plisson, prea mic pentru un astfel de meci, hotarat acest blond nu va fi niciodata un playmaker. Huget, cu profil de fundas, nu a fost jucat de centri, la fel s-a intamplat si cu Bonneval. Pascal Pape, desi capitan, mereu cu tandara pusa. In ansamblu, echipa Frantei a cedat usor pentru ca nu a fost bine construita si nici jucatorii nu au avut rolurile bine trasate pentru un meci in deplasare, pe Millenium, unde galezii nu prea pierd. Gazdele, cu cateva absente notabile si mai multi tineri in primul XV (de exemplu , in locul lui Alun Wynn Jones- o infectie la un deget al piciorului drept, a intrat Ball sau in locul lui Mike Phillips a jucat Web) incep sa-si regaseasca ambitiile lor de Lions. Dar e deja a treia etapa si mai au de jucat pe Twickenham. Revenirea in forma a fost substantial ajutata de forma celor doi deja veterani Lions, Warburton si North (care a jucat centru si a fost mai de folos pe mijlocul terenului decat alte dati). Nu intamplator, cei doi sunt si autorii eseurilor, fiecare in cate o repriza. Rhys Priestland a avut un joc prudent de picior si a favorizat si el mai mult centrul terenului, ceea ce ce nu e prea specific stilului sau obisnuit. Pe fund Cuthbert si Roberts, aceeasi oameni decisivi in aparare la cele trei-patru patrunderi franceze in 22-ul propriu. Halfpenny, acealasi fundas sigur si eficient, foarte bun transformer-a marcat 17 puncte din 27. Alain Rolland a tinut meciul in control si, cel mai vizibil, a vorbit foarte mult, uneori parinteste, cu jucatorii din gramezi. S-au prabusit de prea multe ori pentru durata normala a unui meci si, de fiecare data, a tinut o mica conferinta. Experimentatul Adam Jones a fost pedepsit de cateva ori pentru prabusiri, nu totdeauna din cauza lui Domingo. Pe scurt, Tara Galilor reintra in carti pentru finalul Turneului. Franta a fost un balon de sapun. Si mai are de jucat cu Irlanda acasa si cu Scotia pe Murrayfield. Le va fi greu. Dar sa avem rabdare, prieteni. Maine, marele meci Anglia-Irlanda s-ar putea sa decida soarta castigatoarei Six Nations.

joi, 20 februarie 2014

Formatiile pentru meciurile teribile din etapa a treia Heineken Cup

Anglia-Irlanda. Anglia: 15-Mike Brown, 14-Jack Nowell, 13-Luther Burrell, 12-Billy Twelvetrees, 11-Jonny May, 10-Owen Farrell, 9-Danny Care, 8-Billy Vunipola, 7-Chris Robshaw (capitan), 6-Tom Wood, 5-Courtney Lawes, 4-Joe Launchbury, 3-David Wilson, 2-Dylan Hartley, 1-Joe Marler Rezerve: 16.Tom Youngs,17. Mako Vunipola,18. Henry Thomas,19. Dave Attwood, 20. Ben Morgan, 21.Lee Dickson, 22.George Ford (Bath), 23.Andy Goode (Saracens). Singura schimbare fata de meciurile trecute se datoreaza absentei lui Dan Cole (nr.3) din cauza unor probleme la o vertebra cervicala. Inlocuitorul, David Wilson provine de la Bath Rugby. Irlanda:15 Rob Kearney, 14 Andrew Trimble, 13 Brian O'Driscoll, 12 Gordon D'Arcy, 11 Dave Kearney, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Chris Henry, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell (capitan), 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy. Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Martin Moore, 19 Iain Henderson, 20 Jordi Murphy, 21 Isaac Boss, 22 Paddy Jackson, 23 Fergus McFadden. Meciul se va juca sambata de la ora 18,00 (ora Ro.) Ro.).Arbitru - Craig Joubert (Africa de Sud). Tara Galilor- Franta. Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 Alex Cuthbert, 13 George North, 12 Jamie Roberts, 11 Liam Williams, 10 Rhys Priestland, 9 Rhys Webb, 8 Taulupe Faletau, 7 Sam Warburton (capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Alun-Wyn Jones, 4 Luke Charteris, 3 Adam Jones, 2 Richard Hibbard, 1 Gethin Jenkins. Rezerve: 16 Ken Owens, 17 Paul James, 18 Rhodri Jones, 19 Jake Ball, 20 Justin Tipuric, 21 Mike Phillips, 22 Dan Biggar, 23 James Hook. Franta: 15 Brice Dulin, 14 Yoann Huget, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Wesley Fofana, 11 Hugo Bonneval, 10 Jules Plisson, 9 Jean-Marc Doussain, 8 Louis Picamoles, 7 Wenceslas Lauret, 6 Yannick Nyanga, 5 Yoann Maestri 4 Pascal Papé (capitan), 3 Nicolas Mas, 2 Dimitri Szarzewski, 1 Thomas Domingo. Rezerve:16 Brice Mach, 17 Yannick Forestier, 18 Vincent Debaty, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Damien Chouly, 21 Maxime Machenaud, 22 Rémi Talès, 23 Gael Fickou. Meciul se va juca vineri, de la ora 22,oo. Arbitru: Alain Rolland (Irlanda). Transmisiile pentru Romania sunt asigurate, exclusiv, de Dolce Sport.

duminică, 16 februarie 2014

Un sfarsit anost de saptamana

Intre cele doua campionate, Anglia si Franta pe care le-am urmarit in acest weekend, un meci foarte sudist: Natal Sharks- Pretoria Bulls in deschiderea SuperRugby Championship 2014. A fost o partida foarte animata, in stilul echipelor din cealalta emisfera- totul pentru eseu. Si cu un Pat Lambie in zi buna ( un eseu, o transformare si 3 penlitati=16 puncte) Sharks s-au impus fata bivolilor. Am remarcat si cresterea de forma a lui Jannie du Plessis care, impreuna cu fratele Bismarck si cu "bestia" Mtawarira fac, momentan, cea mai buna linie 1 din lume. Interesant va fi cum va creste si celalalta pretendenta la tilul din 2015, Australia. In Anglia, Northampton a castigat mai greu decat o arata scorul in fata lui Worcester, 30-14 si a trecut pe primul loc, la o diferenta de un punct- bonusul ofensiv. Rivala, Saracens, s-a cam chinuit pe terenul celor de la Sale Sharks, numai ziua buna de picior "batranului" Hodgson a facut in final diferenta. Sarries erau condusi cu 10-3 la pauza iar ultima penalitate a lui Charlie a venit tocmai in minutul 80. Final, 13-15. Drept pentru care coboara pe locul 2. Bath ramane pe locul 3, pentru ca a castigat, tot in deplasare, la Exeter Chiefs, ara punct bonus, 23-27. Harlequins ramane pe 4, pentru ca a castigat fara pic de stralucire, doar la 4 puncte, la locul 11 din 12, Newcastle Falcons, 18-14. In fine, pe locul 5 campioana de anul trecut, Leicester Tigers, una din echipele pe care le placeam anii trecuti. Aflata in scadere vizibila de inspiratie si forma, trupa lui Dick Cockerill se pare ca vrea doar sa prinda semifinalele, adica locul din primele patru calificate in playoff. Pe teren cu fratii Youngs si Captain Flood, au balbait balonul si s-au jucat cu ocaziile (din cauza erorilor in lupta cu balonul) avand in fata o echipa nu foarte agresiva la inceput dar cu curaj dupa primele 10 minute, Gloucester Rugby. Meciul a fost o plictiseala enorma. La pauza, 3-3. In minutul 51, la fel de batran ca si colegul sau de linie Tindall, Chalie Sharples inscrie, recuperand un balon din 15 metri ai Tigrilor, un eseu foarte frumos. 3-8. Dupa eseu am vazut un schimb de replici absolut inimaginabil pentru o echipa cu pretentii: Flood il certa vizibil pe Mulipola iar acesta ii raspundea cu o nervozitate rara. Camerele l-au aratat si pe Salvi care incerca sa-l potoleasca pe samoan, si asta cu hotarare. Ar fi fost sfasitul echipei de rugby din Leicester daca Flood s-ar fi incaierat cu Mulipola. Aceste gesturi ne arata atmosfera din grupul Tigers-ilor. Jucatorii nu prea se mai sustin reciproc, echipa nu mai respecta nici o tactica, singurii care mai anima echipa sunt profesionistii de top, fratii Youngs si Flood. Flood va pleca in franta la sfarsitul acestui sezon, eu ma astept ca si fratii Youngs sa incerce ceva mai convenabil pe la Londra. Si asta pentru ca atitudinea lor in joc este una de profesionist. De exemplu azi, cel care a dus jocul celor din Leicester a fost Tom Youngs, declarat la final si omul meciului, pe drept. Numai ambitia acestor jucatori profesionisti i-au salvat de la infrangere. Doar in minutul 68, pintr-um balon scos foarte rapid dintr-o spontana de Tom Youngs si pasat de Flood, Mathew Tait, reinventat de Cockerill in lipsa de altceva, culca si el in buturile lui Gloucester. 8-8. Flood rateaza din pozitie centrala (azi a ratat 3 din 5) si meciul se parea ca merge catre egalitate. Insa, ca un facut, arbitrul aceorda o penalitate pentru not releasing (the ball), si Flood aduce cele 3 puncte ale victoriei. 11-8. Leicester este, dupa ziua de azi, in continuare de locul 5, cu 40 de puncte. La cate partide au pierdut, pe mana lor, acasa, este o mirare ca sunt chiar pe acest loc. Daca si-ar fi castigat macar toate jocurile la domiciliu, erau la un minim loc 3, adica peste 50 puncte de clasament. Nu le vad un sezon fericit. Nici in Heineken Cup nu au aratat mare lucru si vor juca semifinala in deplasare la Toulon, alta echipa in suferinta. Pentru ca am ajuns la Toulon sin in Franta se petrece fenomenul erodarii numelor mari. Ma refer la Toulouse si Toulon. Daca Toulon este , cat de cat, pe locul 4 al unei ierarhii care este organizata altfel decat in Anglia in fazele terminale ale campionatului, Toulouse este pe locul 7 in acest moment, la egalitate de puncte cu Grenoble, un no name pana mai ieri. Conduce Clermont Auvergne cu 55 puncte, urmata de surpriza Montpellier, cu 53, Stade Francaise cu 52, Toulon cu 51. Toulouse are lipsa toate meciurile pierdute in deplasare cu echipe care, pana ieri nu contau in lupta echipelor majore. De exemplu Grenoble nu a pierdut sezonul acesta acasa la niciuna din echipele "mari": a invis pe Toulon, le Toulouse iar ieri chiar pe Clermont Auvergne, detinatoarea locului 1. Toulouse bate la Biarritz, 6-16, dupa un meci absolut la fel de anost ca si Toulon- Castres sau Leicester Tigers-Gloucester. Toulon-Castres era asteptat cu mare ingrijorare de catre fanii mediteraneeni (care fluiera ca si galeriile romanesti de football pe adversari. Ironic, cand se ambalau mai tare impotriva lui Kockot, una din tabele stadionului afisa RESPECTER LE BUTEUR, svp). Colac peste pupaza meciul a fost arbitrat de Romain Poite, care si-a mai dat de cateva ori cu stangul in dreptul. A devenit si el, imediat, tinta fluieraturilor acelui melting pot de la Toulon. Nu e ca cel de la Marseille, dar incepe sa semene. Pe scurt, Toulon-Castres, alta plictiseala. Malaxorul lui Toulon, adica Steffon Armitage, Davis Smith, Drew Mitchel, Dannie Roussouw, Matt Giteau a muncit degeaba 80 de minute. Cei din Castres au fugit mai mult, au construit mai mult, au placat mai mult-cateodata chiar elegant- dar nici ei nu au finalizat decat in minutul 63 prin aripa Grosso, dupa o faza construita de Rory Kockott. La fel ca la Tigers, imediat duopa ce scorul a inceput sa le fie defavorabil, s-au motivat si, in 66', oportunistul Giteau inscrie si el. Era 16-7. Din acel moment incepe si jocul transformerilor. In 71' Kockott face 16-10. Ii raspunde Wilkinson in 74. 19-10, diferenta refacuta. Kockott mai transforma o penalitate, in 79'. 19-13. Si asa se termina jocul, nimeni nu ia punct bonus. Ca si in cazul Leicester Tigers. Etapele viitoare, in acest riviriment al echipelor de mijlocul sau baza clasamentului, sunt decisive atat pentru Toulon, Toulouse cat si pentru tigrii din Leicester. Dupa cum arata aceste echipe pe teren si in ciuda loturilor pe care le au (la Toulouse lotul e decimat de accidentari), toate au probleme de moral si oboseala fizica. Eu nu le dau sanse echipelor franceze de mai sus, cu exceptia numita Clermont Auverge, la vreo performanta notabila in acest sezon. Este clar, jocul in campionatul francez, in special, a crescut in intensitate si spectacol de cand importul de jucatori straini a crescut. Dar psihologiile individuale si moralul de grup a stat pe loc. Pentru ca mai mult nu se poate. Cam atat prieteni, am avut un week-end ratat. Saptamana viitoare ne asteapta Six Nations, Anglia-Irlanda si Tara Galilor-Franta! Adica spectacole!

duminică, 9 februarie 2014

Franta isi ridica privirea

Lingura de lemn a trecutei editii a Six Nations a prins puteri. Sa fie victoria de acum o saptamana asupra Angliei? Mai mult ca sigur, dupa unii. As fi rezervat in a sustine aceasta ipoteza, dupa cum a aratat jocul din teren. Ftanta a fost, simplu, mai buna pentru ca, per ansamblu, valoarea actuala a echipei este mai ridicata decat a ambitiosilor italieni. Chiar daca echipa Frantei a promovat multi tineri care s-au remarcat la cluburile lor, experienta acestora la uzura este inca redusa. Asa a fost cazul lui Plisson, atat saptamana trecuta cat si azi, de exemplu.Sau Doussain. Angrenarea in jocul de uzura pe aglomerari cere nu numai patriotism sau/si motivatia afirmarii ci si energie, smecherie si cunoasterea foarte buna a coechpierilor. La niciunul din aceste capitole, Franta nu a stat foarte bine azi. Neinspirata introducerea lui Bastareaud pe centru, in conditiile in care cele doua aripi, Fofana si Bonneval au trebuit sa-si construiasca singuri oportunitati de atac, ca si celalalt centru, Huget. Iar cel dintai eseu al francezilor a fost marcat de incercatul inchizator Picamoles, revenit anul acesta in forma lui curenta. De cealalta parte, Italia este acum o echipa batrana. Cu exceptia lui Campagnaro si Iannone, care fac, intr-adevar un cuplu muncitor, restul apartin generatiei de vecchi . De exemplu, atat Castrogiovanni si Sergio Parisse, care au muncit azi pentru tot Turneul si-au marcat azi cate 103 selectii, in rest numai nume cu cel putin 10 ani vechime pe scena internationala: Bergamasco, Ghiraldini, Gori, McLean,Bortolani,Zanni...Experienta, e adevarat, dar nu de calibrul unei batalii cu Franta si inca la Paris. Cele doua victorii de la Roma din ultimii patru ani s-au intamplat si atat. Cu cea de-a doua victorie (ambele pe teren propriu), Franta trece pe locul doi al clasamentului, dupa Irlanda. 30-10 azi mai ridica putin punctajul, dar asta nu e suficient la rugby-ul care se joaca acum. Peste doua saptamani, vine meciul de pe Millenium Stadiu cu Tara Galilor, alta echipa in suferinta. Italia va juca la Roma cu Scotia, marea dezamagire a editie din acest an. Arbitrajul lui Jaco Peyper, corect, fara sa straluceasca. Comentariul lui Florin Caruceru enervant. Pretios, repetitiv, intuitiv si lipsit de o minima cunoastere a foneticii franceze. Tot meciul, Doussain a fost Dosan desi i s-a atras atentia ca Fickou nu e Fichou. Nu am asteptari mari de la comentatorii romani, dar cred ca un minimum de antrenament in pronuntia numelor ar trebui sa intre in fisa postului, iniferent de canalul TV care ii plateste. Suntem in 2014 si in plina mondializare, devine nepermis ca in conditii de exclusivitate a retrasmisiei asa ceva sa se mai intample. Si pentru ca nu mai suntem la debuturile transmisiilor de rugby de la Sport1, unde domneau Carnu, Bocanaciu si Spanu. Un sincer bravo pentru nationala Romaniei, care a inceput sa scape de complexul Rusia. La buna vedere, prieteni, saptamana viitoare ne intoarcem in campionatele nationale ale Frantei si Angliei.

sâmbătă, 8 februarie 2014

Irlanda, pe cai mari, a umilit Tara Galilor

Irlanda a facut spectacol astazi dupa amiaza. In fata unei echipe care nu a mai reusit sa-si atinga faima. Evolutia din etapa trecuta s-a repetat si azi. Tara Galilor nu mai sperie ca altadata. Nici nu prea mai are cu ce. Se pare ca Gatland si-a epuizat resursele motivationale de altadata. Jucatorii in rosu nu au la aceasta ora un viitor. Conflictul lor cu WRU e departe de a clarifica ceva in folosul lor. Mintea jucatorilor nu este integral pe terenul de joc. Ci mai curand la alternativele ce le au de la sfarsitul sezonului incolo. De mult nu au mai jucat un meci in care sa inscrie doar 3 puncte. Si sa incasaze 26 puncte pe doua eseuri transformate si patru penalitati. Italia le-a aratat slabiciunile iar Irlanda a profitat din plin. E drept, o Irlanda cu doua mari revenri, Gordon Darcy si Paul O'Connell. Cu un Sexton, mult mai matur dupa aproape anul de experienta pe continent, cu cea mai buna linie intai a momentului-Ross-Best-Healy, cu un inchizator de talia lui Heaslip si cu perechea de centri BOD + Darcy nu vad cine le va sta aproape ca scor in actuala editie Six Nations. Sa nu uit excelentul fundas Rob Kearney. Nici englezii si nici francezii au au atribute comparabile. Doua jocuri la rand irlandezii au aratat maturitate, experienta, forta si determinare. Aduceti-va aminte de prima repriza a meciului din noiembrie cu Noua Zeelanda si gasiti o alta repriza similara a altei echipe. Explicatia celor doua meciuri consecutive in postura de mare echipa sta in acel meci. Si la care eu as mai adauga noul stil de antrenor, adus de neo-zeelandezul George Smith: o aparare sigura favorizeaza atacul. Peste doua saptamani, in etapa a treia, Irlanda va juca la Londra, cu ceilalti invingatori de azi, care au spulberat la randul lor umila Scotie, 0-20, pe Murrayfield. Inca cateva cuvinte despre primul meci. A iesit cu mult in evidenta arbitrajul lui Wayne Barnes pe Aviva Stadium din Dublin. Mai intai pentru ca, cel putin in prima repriza, a fragmentat mult prea mult jocul. Problema gramezilor, care se prabusesc in continuare, parca in ciuda IRB si a regulilor speciale ale acestuia, nu ar fi singura. Barnes este deja un arbitru controversat. Astazi le-a dat criticilor lui multa apa la moara. A gresit , protejandu-l pe Lee Halpenny, de doua ori, o data cand s-a facut ca nu vede ca acesta a atins balonul inainte de o tusa pe o actiune super rapida a irlandezilor si a doua oara cand nu l-a fluierat pe acelasi fundas pentru obstructie (impins si tinut de tricou)lui O'Mahony de a se duce direct in eseu. Balonul, in miscare, era aproape de terenul de tinta, nici unul din cei doi nu il controla numai ca omul meciului (Peter O'Mahony) era lansat deja si urma sa-l depaseasca pe Halfpenny. Erorile lui Barnes nu au fost decisive pentru rezultat insa au influentat in prost un joc excelent al gazdelor. Despre meciul de pe Murrayflield, doar cateva cuvinte. Farrell a ratat prea multe lovituri de picior dar s-a compensat cu actiuni de atac, Care a fost extrem de activ si de creativ, Brown a facut un joc foarte serios si, spre bucuria selectionerilor a dat si un eseu pe o patrundere a debutantului Nowell, dupa un upload al lui Danny Care. Tom Wood a fost un flanker decisiv in joc deschis dar si, mai ales, in tuse. Luther Burrell, noua revelati a lui Stuart Lancaster, incisiv in prima repriza, prudent in a doua, a reusit si el un eseu, tot pe o creatie marca Danny Care. In fine, dintre anonimii care nu se evidentiaza in travaliul aglomerarilor, eu il evidentiez pe Billie Twelwetrees, prezent oriunde era de aparat balonul si de spart liniile adverse. Man of the match: Mike Brown. Sigur, pentru Anglia nu este o mare peformanta, au dominat o echipa im regres. Pentru Scotia, in schimb, e un subiect de ingrijorare faptul ca nu mai au tonus pentru o editie in care Italia arata cu mult mai bine.

vineri, 7 februarie 2014

Echipele de start pentru etapa a doua a Six Nations 2014

Scotia-Anglia. Scotia: 15-Stuart Hogg, 14-Tommy Seymour, 13-Alex Dunbar, 12- Matt Scott, 11-Sean Lamont, 10-Duncan Weir, 9-Greig Laidlaw (capitan); 8-David Denton, 7-Chris Fusaro, 6-Ryan Wilson, 5-Jim Hamilton, 4-Tim Swinson, 3-Moray Low, 2-Ross ford, 1-Ryan Grant. Rezerve: 16-Scott Lawson, 17-Alasdair Dickinson, 18-Geoff Cross, 19-Jonny Gray, 20-Johnnie Beattie, 21-Chris Cusiter, 22- Duncan Taylor, 23-Max Evans. Anglia: 15-Mike Brown, 14-Jack Nowell, 13-Luther Burrell, 12-Billy Twelvetrees, 11-Jonny May, 10-Owen Farrell, 9-Danny Care; 8-Billy Vunipola, 7-Chris Robshaw (capitan), 6-Tom Wood, 5-Courtney Lawes, 4-Joe Launchbury, 3-Dan Cole, 2-Dylan Hartley, 1-Joe Marler. Rezerve: 16-Tom Youngs, 17-Mako Vunipola, 18-Henry Thomas, 19-Dave Attwood, 20-Ben Morgan, 21-Lee Dickson 22-Brad Barritt, 23-Alex Goode. Arbitru: Jerome Garces (Franta) Irlanda-Tara Galilor. Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Andrew Trimble, 13 Brian O'Driscoll, 12 Gordon D'Arcy, 11 Dave Kearney, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Chris Henry, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell (capitan), 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy.Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Martin Moore, 19 Dan Tuohy, 20 Tommy O'Donnell, 21 Isaac Boss, 22 Paddy Jackson, 23 Fergus McFadden. Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 Alex Cuthbert, 13 Scott Williams, 12 Jamie Roberts, 11 George North, 10 Rhys Priestland, 9 Mike Phillips, 8 Taulupe Faletau, 7 Sam Warburton, 6 Dan Lydiate, 5 Alun-Wyn Jones (capitan), 4 Andrew Coombs, 3 Adam Jones, 2 Richard Hibbard, 1 Gethin Jenkins.Rezerve: 16 Ken Owens, 17 Paul James, 18 Rhodri Jones, 19 Jake Ball, 20 Justin Tipuric, 21 Rhys Webb, 22 James Hook, 23 Liam Williams. Arbitru: Wayne Barnes (Anglia). Franta-Italia. Franta:Franta: 15 Brice Dulin, 14 Yoann Huget, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Wesley Fofana, 11 Hugo Bonneval, 10 Jules Plisson, 9 Jean-Marc Doussain, 8 Louis Picamoles, 7 Bernard Le Roux, 6 Yannick Nyanga, 5 Yoann Maestri 4 Pascal Papé (capitan), 3 Nicolas Mas, 2 Dimitri Szarzewski, 1 Thomas Domingo.Rezerve: 16 Benjamin Kayser, 17 Yannick Forestier, 18 Rabah Slimani, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Damien Chouly, 21 Maxime Machenaud, 22 Francois Trinh-Duc, 23 Gael Fickou. Italia: 15 Luke McLean, 14 Tommaso Iannone, 13 Michele Campagnaro, 12 Gonzalo Garcia, 11 Leonardo Sarto, 10 Tommaso Allan, 9 Edoardo Gori, 8 Sergio Parisse (capitan), 7 Mauro Bergamasco, 6 Francesco Minto, 5 Joshua Furno, 4 Quintin Geldenhuys, 3 Martin Castrogiovanni, 2 Leonardo Ghiraldini, 1 Alberto De Marchi. Rezerve:16 Davide Giazzon, 17 Michele Rizzo, 18 Lorenzo Cittadini, 19 Marco Bortolami, 20 Alessandro Zanni, 21 Tobias Botes, 22 Luciano Orquera, 23. Arbitru: Jaco Peyper (Africa de Sud).

joi, 6 februarie 2014

Si O'Connor si-a luat bilet de Toulon!

Dupa Lee Halfpenny, Mourad Boudjellal isi mai pune o floare la butoniera. Este vorba de polivalentul James O'Connor, tanarul australian care si-a deteriorat fundamental relatia cu ARU anul trecut si care considera acum ca are foarte mici sanse sa prinda lotul Australiei in pregatirile pentru RWC 2015. Boudjellal a declarat azi dimineata ca 'Connor a semnat cu Toulon pentru un an (2014-2015) cu drept de prelungire. Actualamente, talentatul O'Connor, 23, joaca utility half-back la London Irish. Pentru nationala Australiei a strans, in sapte ani, 44 selectii iar contractul sau cu aceasta a incetat in octombrie anul trecut din cauza unor probleme de disciplina in afara terenului.

duminică, 2 februarie 2014

Six Nations 2014. Irlanda si-a facut incalzirea

Irlanda 28-Scotia 6. Dupa buna conduita din 2013 si in asteptarea lui Vern Cotter, ma pregateam sa vad o echipa a Scotiei mai sus pe scara valorilor. Mandria scotiana i-a tinut in joc cam 30 de minute. Primele ale jocului. Irlanda, o echipa mult mai matura, mai experimentata si mai ambitioasa, si-a facut jocul in a doua treime a meciului. Si-a aratat coltii chiar inainte de pauza. Trimble, reuseste un eseu pe supranumeric in 5-ul advers ca replica la un eseu anulat de TMO (dupa un atac superb al lui Sexton si finalizat de Jamie Heaslip, atingand usor tusa) cu un minut mai devreme. Primul mitan se termina cu un avantaj nedecisiv al Irlandei, 12-3. La reluare, acelasi Heaslip, mai culca o data, pe un maul puternic sustinut de "verzi" iarasi in 5-ul scotian. 18-6. De altfel gramada si maul-urile iralndeze au fost ca la antrenamente, rezistenta scotiana fiind aproape nula. Iar cum Heaslip este un super-spargator de aparari, au inceput sa apara greselile scotiene,pe fondul renuntarii psihice la a mai fi competitivi. Sexton in mai pedepseste, firesc, o data. 21-6. Scotienii au vreo doua-trei minute de revigorare, insa sterile. Irlandezii reiau initiativa si, in minutul 71, Rob Kearney trece tot ca la antrenament, prin apararea scotiana si mai culca o data. Sexton duce scorul la 28-6, care avea sa fie si rezultatul final. Numai ca in prelungiri, acelasi TMO le mai refuza un eseu, al lui Dave Kearney, fratele mai mic al lui Rob reusit, pe o diagonala expresiva a lui Paddy Jackson. Din nou, eseul este refuzat pentru atingerea tusei. De la scotieni, au reusit cate ceva dar nu consistent, fundasul Hogg si inchizatorul Denton. Graig Laidlow s-a zbatut, cu inteligenta, pentru a crea faze, dar nu a avut coechipieri sa-l sustina. In schimb, la irlandezi au stralucit Jamie Heaslip, omul meciului, desigur, Toner, o mare revelatie, Trimble si, desigur, Sexton, dirijorul meciului. Arbitrajul lui Craig Joubert, in nota obisnuita, calm si soft. TMO-ul,un arbitru italian, o instanta care nu se judeca a cam exagerat la eseul lui Dave Kearney. Oricum meciul era jucat. Acestea fiind zise, jocurile cu adevarat potential vor incepe din etapa a doua, peste o saptamana: Irlanda-Tara Galilor, ocupantele primelor doua locuri ale clasamentului dupa prima etapa. Celelalte partide: Scotia-Anglia si Franta-Italia. La buna vedere, prieteni!

sâmbătă, 1 februarie 2014

A inceput Six Nations. Primele surprize care nu s-au intamplat

Tara Galilor 23- Italia 15. Victorie neconvingatoare a detinatoarei trofeului din 2013. Si asta din doua motive: se cunoaste tensiunea viitorului jucatorilor galezi la nivelul echipei (insurmontabilul conflict al cluburilor cu WRU) plus, al doilea prestatia neasteptat de buna a echipei Italiei, pe care granzii o socotesc in continuare lingura de lemn a competitiei. Cel putin la fel de buni in gramezi, italienii au fost foarte insistenti azi in a-si crea ocazii pentru finalizare. La care galezii nu s-au putut opune. Cele doua eseuri, reusite de omul meciului Michele Campagnaro, 20,(Benetton Treviso) sunt exemple ale strategiei de succes predate de Jaques Brunel. In plus, poate cel mai bun nr.8 din Europa, Sergio Parisse, a avut o zi de gratie azi, a spart apararea galeza, a coordonat si inaintarea si apararea, in plus a placat tot ce era necesar. In absenta lui Luciano Orquera, rolul de uvertura i-a revenit lui Tommaso Allen, un jucator de la Perpignan, pentru care federatiile italien si scotiene se afla in disputa (Allen a jucat pentru Scotia in selectionatele '17, '18, '20- la '19 a jucat pentru Africa de Sud). Care s-a descurcat onorabil, dublat in permanenta de Parisse. Si acest aproape copil si-a facut pe deplin datoria. Doua eseuri peste tot, cum s-ar zice in tenis. De la galezi au inscris oamenii de serviciu, Cuthbert si Williams iar Halfpenny a sutat atat cat trebuia pentru victorie. Liniar dar fair arbitrajul irlandezului John Lacey. Franta 26-Anglia 24.. Sirul chinurilor Frantei din 2013 pare sa sa fi sfarsit. In minutul 73, englezii conduceau cu 24-19 si se instalasera bine de tot in 50-ul francez. Saint-Andre si-a introdus ultima rezerva, pe Gael Fickou, care a luat pe cont propriu o pasa de la Dmitri Szarzewski si a inscris pe centru. Astfel au pierdut englezii un meci deja castigat. Franta nu este, acum, o echipa tare. Este mai mult o improvizatie. "Bijuteria" Jules Plisson a stralucit doar vreo 30 minute. Dupa care s-a stins. Are doar 22 de ani iar ritmul si forta in care s-a jucat asta aseara sunt net superioare campionatului francez unde este invatacel. Desi inaintea meciului, in presa franceza se trambita ca nu poti castiga un meci cu Anglia decat pe gramada, exact asta a fost punctul slab al jocului francezilor azi. Englezii au dominat copios tot ce a insemnat aglomerare si au anihilat atat cat au putut atacurile albastrilor. La pauza, scorul era favorabil gazdelor, 16-8, Gratie celor doua eseuri ale lui Yoann Huget (1', 17')care a jucat aripa, eseului lui Mike Brown (36') si ratarii transformarii acestuia de catre Owen Farrell. Subliniez asta, pentru ca cele doua puncte ar fi fost excelente pentru Anglia din perspectiva scorului final. In repriza a doua, englezii preiau total jocul si mai reusesc un eseu, prin debutantul Luther Burrell, ajungand sa conduca, prin minutul 73 cu cinci puncte, 24-19. Dupa cum curgea jocul era o chestiune de logica ca ei sa mai inscrie sau, cel mai rau posibil, sa termine cu acest scor o partida care le-a fost la dispozitie cel putin 50 minute. Dar, sigur, jocul dureaza pana il incheie arbitrul, adica cel putin 80 minute. Relaxati, cu gandul la victorie, oamenii lui Lancaster gresesc inca o data si pe o inghesuiala pe margine, primesc eseul letal de la Fickou, alt debutant. Si totul se prabuseste. Franta trei eseuri, Anglia doua. O surpriza care era gata sa se intample nu s-a produs. Si asta datorita faptului ca aopararea engleza inca nu este pregatita (mai ales in configuratia de azi) sa atace ceva de gen titlul mondial. Ambele echipa au fost macinate de accidentari si s-a recurs, de ambele parti, la improvizatii. Francezii au castigat pentru ca era cazul sa incheie seria neagra de rezultate de anul trecut. Englezii au pierdut pentru ca nu sunt inca pregatiti psihologic sa fie acea mare echipa care bantuie prin fantasmele lui Stuart Lancaster. Sa vedem, prieteni, ce surpriza nu se va produce maine.