Cum se pot complica lucrurile cand intervin banii

Aparent, conflictul intre cluburi, diversele variante nationale ale Rugby Union si organizatiile supranationale precum IRB si ERC par a se fi linistit. Franta s-a aliniat, in Anglia cluburile par sa fi castigat conflictul cu RFU. Heineken si Amlin Cups merg mai departe cel putin in acest sezon competitional. Insa dedesubtul acestei linisti mocneste un drive structural, pe care nimeni nu l-a prevazut atunci cand rugby-ul Union a fost declarat profesionist. Si anume spiritul locului. Tensiunile actuale isi au origina in spiritul jocului si in formula sa, de organizare de club. In istoria acestui sport clubul era si, uneori, mai este caramida de baza a vietii sportive si a fluxurilor finaciare care se creaza prin participarea la diverse competitii. In timp, au aparut diverse forme intermediare ce se interpun intre activitatea de club si sfera competitionala, cea care aduce resursele pentru continuitate in viata cluburilor. Federatiile (sau Union-urile, denumire specifica jocului in XV) sunt primele care ar trebui sa reprezinte cluburile in aceasta lume complicata a circulatiei banilor. In Franta, Federatia este cea care a taiat elanul cluburilor franceze de a se ralia formulei propuse de cluburile engleze in raport cu cele doua Cupe europene si cea care a dat intaietate assets-urilor finaciare in dauna intereselor locale, de club. In Anglia, cluburile au castigat competitia cu Union pentru ca regulamentele de organizare limiteaza puterile instantelor superioare de a interveni in deciziile cluburilor. Un exemplu recent si de mare actualitate il reprezinta decizia de a sanctiona clubul Northampton Saints cu o amenda in valoare de 60.000 lite sterline pentru ca a permis jucatorului sau, George North, sa joace pentru selectionata Tarii Galilor pe 30 noiembrie a.c. intr-un meci test impotriva Australiei. Precedentul nu e nou, au mai fost astfel de sanctiuni si pana acum. Dar, in acest moment, genul de cazuri din aceasta categorie pun in discutie si alte reglementari interne din diverse campionate. Se stoe ca Noua Zeelanda nu permite selectia unor jucatori care participa la alte competitii nationale. Australia e mai laxa in aceasta privinta. Africa de Sud, in turneul din aceasta toamna, a folosit jucatori care au contracte in campionate din Europa. Revolta latenta a cluburilor engleze impotriva imixtiunii instantelor organizationale supra-statale, care ne-a insotit in aceasta toamna se amplifica acum, in momentul in care se pregatesc transferurile sezonului viitor. Din Irlanda , Tara Galilor si Scotia se anunta un val de miscari de trupe inimaginabil pana in acest moment. Profesionismul in rugby si escalada mercato-ului european sunt vectori despre care am mai scris tragand semnale de alarma in privinta mercantilizarii acestui sport. Dar ce se intampla acum este intr-adevar periculos pentru filosofia de viata a celor care joaca pentru a-si castiga existenta prin rugby. Mi-a atras atentia un articol care dezvaluie ca in Tara Galilor exista deja conturat un alt scandal. Amorsa a fost tot cazul George North, care a declarat ca va onora invitatiile pe care i le face WRU pentru Six Nations 2014. Si asta in ciuda amenzii pe care trebuie sa o plateasca clubul sau actual. Multumind celor de la Saints pentru intelegerea de a nu-i frana cariera internationala, George North a relevat ca in situatia sa se afla si alti jucatori pe picior de plecare din cluburile regionale galeze ( Richard Hibbard, care deja a semnat cu Gloucester, Priestland fiind in discutii avansate cu Leicester Tigers, Lee Halfpenny si Sam Warburton isi pregatesc si ei bagajele alaturi de alti jucatori consacrati). Cele patru echipe binecunoscute, echipe de tip francize regionale- Cardiff Blues, Llanelli Scarlets, Ospreys sau Newport-Gwent Dragons- incep sa fie contestate de catre cluburile traditionale de rugby din provincie (reamintim ca Tara Galilor este o entitate geografica regionala in cadrul Regatului Unit al Angliei si Irlandei de Nord, inca nu are parlament cum va avea Scotia, de exemplu, dar are un guvern din umbra in asteptarea unui moment similar). Ei bine, cluburile traditionale (deci nu franchizele regionale) din Tara Galilor au inceput actiuni puternice de lobby pe langa oficialii guvernului din umbra, impotriva WRU si a punctului de vedere exclusiv financiar al acestei "federatii". Un secretar de stat in Wales Shadow Cabinet, Owen Smith, a declarat ieri ca franchizele regionale, amintite mai sus, nu sunt foarte iubite in Wales, cluburile locale fiind sigurele purtatoare ale traditiilor rivalitatii sportive intra-locale. Profesionismul in rugby a introdus o falsa dimensiune vietii sportive a comunitatilor locale si spiritului rugby-ului. In plus, mai exista o tensiune intre cluburi si WRU, care, in acest moment este singura entitate care dispune distribuirea fluxurilor financiare dinspre mediul extern spre cluburi. Oficialul guvernului din umbra a evocat si identitatea sportului galez, in ansamblu, afirmand ca este nevoie de o reforma structurala pentru a reveni la spiritul traditional al cluburilor locale, singurul care poate preveni degradarea comerciala a acestui sport. El a dat de exemplu si faptul ca Anglia e singurul context national european unde cluburile sunt mai puternice decat asocierea supra-locala de tip Rugby Union. Este clar ca nevoia de reforma organizatorica si organizationala este reala si ca vom asista la conflicte din ce in ce mai puternice, motivul fiind, in principal, banii si mai putin evident orgoliile de club. Nici Europa continentala nu va fi scutita, intr-un orizont imediat de timp, de astfel de tensiuni. Sa luam aminte.

Pe surse

Cateva stiri despre actuala campioana a Europei, R.C. Toulon. Visul lui Mourad Boudjellal, charismaticul presedinte al acestui club, nu se va implini. Oficialii lui Waikato Chiefs, castigatoarea Super Rugby Championship, au declinat ideea unui meci sud-nord, la nivel de echipe campioane, pe motiv ca tot pre-sezonul lor este foarte ocupat. Asa ca ramane pe alta data. Circula zvonuri dupa care anul viitor vor veni noi jucatori la echipa din Rade. Primul si cel mai plauzibil este Toby Flood, care nu-si va mai prelungi contractul cu Leicester Tigers si care, foarte probabil, va veni la reuniunea cu Jonny Wilkinson, fostul sau profesor, care se va apuca din sezonul viitor de antrenorat. Unu alt zvon, la fel de plauzibil este sosirea in lotul lui Toulon al celebrului deja Mamuka Gorgodze (poreclit Gorgodzilla), si el liber de contract cu Montpellier. In fine, un alt proeminent jucator dorit la Toulon este Lee Halfpenny, vestitul fundas galez care, acum doua luni ar fi venit impreuna cu Sam Warburton (intre timp, si-a crescut pretul dincolo de posibilitatile lui Boudjellal). Exodul dinspre Tara Galilor spre Franta continua, tocmai acum cand Warren Gatland a semnat cu WRU pana in 2019. Interesant, nu?

Etapa a patra Heineken Cup. Unele ciudatenii.

Sambata: Leinster 9 - Northampton Saints 18. Cu o saptamana inainte: Northampton Saints 7 - Leinster.40. Sambata: Connacht 9 - Toulouse 37. Cu o saptamana inainte: Toulouse 14 - Connacht 16. Doua ciudatenii de meciuri. Departe de mine a gandi ca au fost aranjamente. Unu, pentru ca Leinster nu s-ar preta la asa ceva. Contenciosul sportiv anglo-irlandez e si asa prea gros. Doi, pentru ca in binomul Connacht-Toulouse, prima este o echipa irlandeza, mica si saraca iar Toulouse un club mare si bogat. Trei, pentru ca fiecare din cele patru cluburi mentionate au castigat in deplasare dar au clacat acasa. Patru, pentru ca in cel putin doua cazuri, nu se punea problema locului 1 in grupe, in timp ce pentru celelalte doua locul 1 era inaccesibil. Astea sunt cele doua ciudatenii ale etapei a patra. In rest, unele rezultate "normale". Clermont Auvergne se impune clar, in deplasare, in fata celor de la Llanelli Scarlets, 13-31. Munster, tot in deplasare, invinge muncit, 17-18 la Perpignan. Glasgow Warriors pierde acasa in fata galezilor de la Cardiff Blues. Iar bravii scotieni de lam Edinburgh se impun la Gloucester, 16-10. O jumatate de ciudatenie s-a petrecut la meciul de la Montpellier, unde echipa gazda-dupa o prima repriza de 0-0, inscrie doua eseuri, conduce cu 14-5 in minutul 63, joaca convingator dar pierde pe o penalitate, minutul 77 plus un eseu tranformat in minutul 80+, la un punct, 14-15, la Leicester Tigers. Celor din orasul port la Mediterana si prima facultate de medicina din Europa, nu le-a venit sa creada ca li s-a intamplat si lor ceea ce s-a petrecut la sfarsitul lunii trecute la Dublin. Si inca cu acelasi arbitru. Nigel Owens. O echipa ca si invinsa a avut puterea si maturitatea de a-si forta norocul si au castigat. Lui Goneva, un excelent spargator de aparari si lui Lamb, rezerva lui Wilkinson, nu le-au tremurat picioarele si au reusit sa intoarca un rezultat firesc, dupa aspectul jocului. Congrats, Mr. Cockerill! Situatia in grupe este mai clara decat saptamana trecuta. Grupa 1-Leinster 13 puncte, Northampton 9< Castres 8, Ospreys iesita din calcule. Grupa 2-Toulon 15 puncte, Cardiff Blues 13 puncte, Exeter si Glasgow Warriors nu mai conteaza. Grupa 3- Saracens 15, Toulouse 15, Connacht si Zebre nu mai sunt de interes. Grupa 4- Clermont Auverge 15, Harlequins 11, Scarlets si Racing Metro sunt neimportante in clasament. Grupa 5-Ulster 18 puncte, Leicester 15 puncte , Montpelier si Treviso nu mai pot produce surprize. Grupa 6- Munster 14 puncte, Gloucester 9 puncte, Edinburgh 8, Perpignan 7. Aici, in ultima grupa, calculele matematice nu indica cu certitudine o echipa detasata, jocul rezultatelor din ultimele doua etape poate reface clasamentul final. Si, in raport cu ce scriam saptamana trecuta, raman aceleasi mari favorite. Adica Leinster si Ulster din Irlanda, Toulon si Clermont Auvergne din Franta. Daca situatia din clasament ar ingheta acum, am avea o ciudatenie uriasa. O echipa de de locul 2 din grupe ar avea mai multe puncte decat doua echipe de locul 1 si acelasi punctaj cu doua din celelalte castigatoare. Aceasta echipa este Leicester Tigers. Insa ea, este, in egala masura, egala lui Toulouse, tot pe locul 2 in grupa sa, tot cu 15 puncte. Asa s-ar contura tabloul sfert-finalistelor. Asa incat sunt gata sa pun pariu pe un bilet la finala din mai 2014 de la Cardiff ca cele 8 vor fi: Leinster, Toulon, Saracens, Toulouse, Clermont Auverge, Ulster, Leicester si, cam chinuit, Munster. Ridica cineva manusa? Ultimele doua etape din faza grupelor se vor juca pe 11 si 18 ianuarie, cu observatia cu etapele nu se vor intinde pe trei zile ci intr-o singura zi se vor juca toate cele 12 meciuri prevazute de tragerea la sorti. Asadar, credeti ca vom mai avea suprize? La buna vedere, prieteni!

Jumatate din superlative

► Dupa ultimele meciuri de azi, clasamentele la zi ale grupelor HCup arata astfel: Gupa 1: Leinster 13 puncte, Castres 8 puncte. Northampton 5 puncte, Ospreys 1 punct. Grupa 2: Toulon 10 opuncte, Cardff Blues 9 puncte, Exeter Chiefs 7 puncte, Glasgow Warriors 5 puncte. Grupa 3: Toulouse 10 puncte, Saracens 10 puncte, Connacht 6 puncte, Zebre 0 puncte. Grupa 4: Clermont-Auvergne 10 puncte, Harlequins 7 puncte, Scarlets 6 puncte, Racing Metro 6 puncte. Grupa 5: Ulster 13 puncte, Leicester Tigers 11, Monpellier 5, Trviso 9. Grupa 6 : Munster 10 puncte, Gloucester 8 puncte, Perpignan 6 puncte, Edimbourgh 4 puncte. ► Dupa trei meciuri, doua echipe cu 0 puncte. Italienesti. ► Doua echipe irlandeze sunt in varful clasamentelor, Leinster si Ulster. De altfel, clasamentele celor sase grupe este condus de catre trei echipe irlanzeze si trei echipe franceze. ► Daca clasamentele grupelor ar ingheta acum, cele doua echipe care vor merge in sferturi de pe pozitia a doua in grupele lor sunt Leicester Tigers si Saracens. Campioanele la puncte bonus sunt Leicester Tigers si Harlequins, cate 3, Toulon, Toulouse, Saracens, Clermont-Auvergne si Perpignan cu cate 2 puncte. ► Cele mai profilice atacuri: Ulster 95, Leicester Tigers 91, Toulon 80. Cele mai bune aparari: Leinster 23, , Ulster 24. Cele mai proeminente esaveraje/diferenta: Ulster 71, Leinster 55. Dupa cum arata aceste cifre, finala de la Cardiff, va fi jucata de catre cel putin o echipa irlandeza. Saptamana viitoare verificam daca fotografia aceasta se verifica.

Incepe sa se contureze leadership-ul seriilor din Heineken Cup.

Azi s-au jucat opt meciuri din grupe. In grupa 1, Castres 15- Ospreys 9, Northampton Saints 7- Leinster 40 (!). In grupa 2, Cardiff Blues 29 - Glasgow Warriors 20 si Exeter 9 - Toulon 14. In grupa a treia, Saracens 39 - Zebre 10. In grupa a patra, Racing Metro 8 - Harlequins 32 (!), Clermont Auvergne 32 - Llanelli Scarlets 11. In grupa 5 Ulster 22 - Treviso 0. Situatia in unele grupe incepe sa se clarifice dupa meciurile de azi. Astfel, in grupa 1, Leinster cu 13 puncte este lidera autoritara. Castres are doar 8. In grupa a doua situatia e mai confuza. Toulon a acumulat 10 puncte iar Cardiff Blues are 9 deja. In grupa a patra, Clermont Auvergne a atins si ea 10 puncte iar urmatoarea clasata, Harlequins, are 7 puncte. In fine, in grupa a cincea, Ulster a atins, ca si Leinster, 13 puncte. Echipele irlandeze incep sa se detaseze. Doar Toulouse, 9 puncte dupa doua meciuri, mai poate ajunge sau depasi acest nivel. Leicester Tigers, campioana Premiership de anul trecut nu mai are sanse sa se claseze onorabil ca punctaj in locul 2 in grupa 5, ca sa participe la accesul in sferturi prin numarul de puncte din grupe. Nici Toulon, desi conduce grupa, dupa cum a jucat azi si sapamana trecut in Top 14, nu va reusi calificarea decat chinuindu-se. Maine se vor juca partidele din grupa 3, Toulouse-Connacht, din grupa 5, Leicester Tigers- Montpellier, si doua din grupa 6, Munster-Perpignan si Edinburgh - Gloucester. A fost o etapa normala, am putea spune, cu exceptia celor doua suprize, mai putin scontate, pe care le-am notat mai sus. Harlequins a intalnit la Paris o echipa derutata, fara strategie. A reusit sa-si impuna jocul cu mare usurinta si sa inscrie pana la final cele 4 eseuri care ofera punctul bonus. Slaba consolare dupa cele doua infrangeri din etapele anterioare. Racing Metro a pierdut contactul cu Clermont Auvergne. La jumatatea meciurilor din grupe, 3 puncte sunt deja greu de recuperat. Cealalta mare supriza de azi poarte numele de Leinster. 5 eseuri la 1, o dominatie copioasa si o maturitate de joc exceptionala. Cum spunea dupa meci comentatorul (de elita) Will Greenwood, Leinster a fost superioara mental azi fostilor campioni ai Angliei. Intr-adevar, Leinster a etalat cativa din jucatorii de forta de acum ceva ani, dar in mare forma si acum: perechea Gordon D'Arcy si Brian O'Driscoll, Rob Kearney pe linia de fund, sarniera Madigan -Eoin Reddan, aripa Luke Fitzgerald, inchizatorul Jammie Heaslip, taloneurul Sean Cronin. Pana la pauza (scor 0-26), erau marcate patru eseuri. Din care doua pana in minutul 8. Semnatura: Luke Fitzgerald. Eseuri clare si evidente. Dupa pauza, au mai inscris de doua ori insa mai putin regulamentar O data din pasa inainte a lui Cronin pentru acelasi Fitzgerald. A doua oara, faza superba facuta de O'Driscoll, continuata de Madigan dar scapata in fata de Fitzgerald dupa ce trecuse de linia de fund. De remarcat ca in acest meci, Nigel Owens a folosit doar o data parerea TMO, in cazul primului eseu refuzat. Si inca o data au mai inscris prin mereu tanarul Brian O'Driscoll, pe care Courtney Lowe practic nu a vrut, din respect, sa il placheze. Asa a ajuns centrul Irlandei si creierul acesteia de cele mai multe ori la cifra de 34 eseuri in HCup (din 83 meciuri jucate). Si cea de-a sasea oara, prin acelasi Fitzgerald care face hattrick-ul intr-un meci in care s-a jucat breathless. De partea cealalta, elevii lui Jim Malinder, desi s-au luptat peste nivelul in care o fac in Premiership, n-au facut fata ritmului impus de teribila masinarie de rugby a irlandezilor. Primul si singurul eseu al "Sfintilor" a fost marcat tarziu, in minutul 67, cand scorul era deja 0-33. Cea mai clara proba a gradului de permanenta sufocare a gazdelor este anihiliarea totala a lui George North. Chiat in lipsa unor piese grele de genul lui Ben Foden, Northampton a fost infranta prin imaginatie creativa si joc de echipa cu destin de campioana. Brian O'Driscoll, omul meciului, a fost intr-o zi cu inspiratie divina si a dirijat extrem de eficient si elegant, pana la urma, atacul iralndez. O surpriza placuta a fost Ian Madigan care, la numai 24 de ani, s-a incadrat perfect in atitudinea seniorilor. Titularizarea lui dupa plecarea lui Sexton la Racing Metro este un castig mare pentru forma in care joaca echipa acum. Daca mai adaugam si numele lui Goperth, avem o noua sarniera de mare performanta, capabila sa atinga si sa depaseasca in celebritate vestita pereche Reddan-Sexton. Un ultim cuvant despre arbitraj. Nigel Owens este, in acest moment, arbitrul perfect stapan pe sine si pe joc. Impune respect jucatorilor si nu are nevoie sa-si justifice in prea multe cuvinte deciziile. Si, cum am vazut azi, nu are prea multe incertitudini cand trebuie sa dicteze ceva. In sinea sa cred ca uraste, chiar, imixtiunea TMO. O situatie neplacuta in acest sens a fost la meciul Racing-Metro cand , in debutul jocului (minutele 4-5), s-a stat 2 minute pentru o "clarificare" TMO intr-o faza curenta de joc, care nu punea probleme de interpretare si nici nu influentase jocul. Acest exemplu indica un arbitru (in cazul de fata Leighton Hodges, Tara Galilor, ca si Nigel Owens) ca probleme de autoritate (care vin din alt tip de probleme, de personalitate). Si exemplele pot continua, caci avem clienti destui. Ne revedem maine, cu ultimele 4 meciuri.

Alte stiri. Ca si cum n-am avea destule...

► S-au decis. Alain Afflelou, presedintele Aviron Bayonnais, a confirmat seriozitatea intentiei de a fuziona cu Biarritz Olympique (presedinte Serge Blanco). Va aparea pentru prima data in Franta o echipa tip franchiza regionala, a Tarii Bascilor. ► E oficial. Ieri, 5 decembrie, LNR a lansat oficial, cererea de oferta pentru drepturile TV in Top 14 pe perioada urmatorilor 4 ani. Canal+ , traditionalul partener al acestei competitii va deschide o noua actiune in contencios comercial. ► Continua exodul rugbistilor de elita din Tara Galilor catre continent. Richard Hibbard migreaza catre Gloucester Rugby iar Rhys Priestland catre London Wasps. George North joaca deja la Northampton Saints. De la sfarsitul acestui sezon, Jonathan Davies va juca la Clermont Auvergne iar Mike Phillips a semnat deja pentru la vara cu Racing Metro. Ian Evans a parafat si el un contract pentru acest sezon, partea a doua, cu R.C.Toulon. Ca sa ramanem tot pe insula, s-au anuntat meciurile-test din noiembrie viitor ale selectionatei Tarii Galilor: cu Noua Zeelanda, Africa de Sud, Australia si Fiji. ► Cluburile din Anglia au decis. Sunt serioase si se tin de cuvant, nu ca versatilii lor parteneri din Top 14: nu vor participa in cele doua cupe, Heineken si Amlin, ale ERC in sezonul 2014-2015. Datorita organizarii interne, decizia cluburilor nu poate fi influentata nici de Rugby Union nici de Premiership Rugby League. Englezii isi repecta cuvantul prin boicotul initiat asta toamna, impreuna cu partenerii lor din Franta, de a sfida suprastatalitatea in sport si dominatia financiara a organizatiilor strict comerciale. In Franta, Ligue Nationale de Rugby isi poate exercita nestingherit presiunile asupra cluburilor, asa cum face acum, prin scandalul Canal+. ► Asta seara, doua meciuri tari in Heineken Cup: Cardiff Blues-Glasgow Warriors si Castres Olympique-Ospreys. Ambele, de la ora 10 pm. La buna vedere, prieteni!

Stiri calde

► Kieran Read a fost declarat player of the year de catre International Rugby Board. Era previzibil, dupa cum se configurase lista scurta a candidatilor la acest onorant titlu. Steve Hansen a fost si el recompensat cu titlul de coach of the year. Doua titluri care recunosc performanta nemaiatinsa in epoca profesionista a rugby-ului. ► S-au dat publicitatii datele turneului Angliei in Noua Zeelanda, iunie 2014: primul meci-test (Eden Park, Auckland) pe 7 iunie; al doilea meci-test (Forsyth Barr Stadium, Dunedin) , 14 iunie; un meci de mijlocul saptamanii, cu Crusaders (pe Addington Stadium, Christchurch); cel de-al treilea meci-test (Waikato Stadium, Hamilton). ► In Franta a inceput razboiul televiziunilor care difuzeaza sau vor sa difuzeze rugby intern. Protagoniste, Canal+ si BeIn Sport. Prima teleziune (apartinand de grupul media Vivendi) a fost in situatie de monopol pana in momentul in care Comitetul Director al Ligii a decis, la propunerea Comitetului de pilotaj a drepturilor audiovizuale, rezilierea contractului cu Canal+ la 31 decembrie acest an. Acesta oferise un contract, pana la sfarsitul sezonuluui 2017/2018, in valoare de 65 milioane de euro anual. Canal+ are, in acest moment, aproximativ 10 milioane de abonati si plecase, ca valoare a contractelor anuale de la suma de 31,5 milioane euro in 2011. Comitetul director afirma prin lansarea, ieri, a unei cereri de oferta deschisa si televiziunilor straine, ca vrea sa introduca competitia comerciala si transparenta, stimuland astfel si redifuzarea in strainatate a meciurilor din Top 14. Dar cine este BeIN Sport? O firma din grupul qatariot Al-Jazeera, specializata pe difuzarea de transmisii sportive si care are, in acest moment, doar 1,5 milioane de spectatori abonati. Ea difuzeaza meciuri de football din Ligue 1, din liga spaniola si Liga campionilor, turneul de la Wimbledon, cateva Masters-uri de tenis si Euroliga de basket. Abonatii din Franta platesc doar 11 euro pe luna pentru acest canal, in timp ce abonatii Canal+ scot din conturi 40 de euro. Contra acestei sumei, acestia au mai putine exclusivitati, Formula si Premiere League de football din Anglia. Recent, se vorbeste ca suma de bani pe care si-o doreste Comitetul Director si pe care, se pare ca o va oferi gruparea tv din Qatar poate atinge 120 milioane de euro anual. Pentru rugby-ul francez de club, aflat in plina expansiune, care isi ofera cei mai bunui jucatori ai lumii si cateva stadioane noi (cu facilitati de varf)oferta arabilor este foarte tentanta. Cu toate astea, cativa presedinti de club nu sunt foarte fericiti sa isi schimbe teledifuzorul traditional. Printre acestia, Alain Afflelou (Bayonne), Mourad Boudjellal (Toulon) si Jacky Lorenzetti (Racing-Métro), nume binecunoscute pentru public si critici cvasi-oficiali ai sistemului administrativ si competitional al rugby-ului francez. Presa de sport franceza la randul ei, foarte nationalista, cum o stim, este si ea foarte impartita. Canal+ e un canal national cu multi spectatori (chiar si la preturile astea) si, in acelasi timp, majorarea bugetelor cluburilor cu segmentul drepturi de televiziune ar deveni foarte atractiva pentru ca va contribui la sporirea puterii financiare a acestora, care sa faca posibile alte achizitii de marca din sfera internationala. Cu consecinte directe asupra vizibilitatii Frantei. Oricum, Canal+ a dat in judecata Comitetul Director la Tribunalul Comercial Paris. Inca o data, banii fac legea in sport. Pacat, prieteni. In special pentru ca tin amatorii de sport (I mean rugby) captivi in conditile in cate toate competitile majore din lumea sportului sunt si pe internet.

Australia se suie din nou pe podiumul IRB

Dupa victoria spectaculoasa de ieri, 26-30, cu Tara Galilor, Australia se reintoarce pe locul III al clasamentului IRB. Locul fusese ocupat vremelnic de Anglia. Care a avut meciuri mai putine in sezonul de toamna si, implicit, mai putine victorii. Ieri seara, Wallabies si-au luat revansa pentru pierderile din iunie in fata multinationalei lui Warren Gatland (in fapt, echipa Wales, intarita cu cativa englezi si irlandezi). Australia este echipa care a stat cel mai mult in Europa si a jucat cele mai multe partide. Inceputul a fost dezamagitor, infrangere (20-13) cu Anglia. A urmat sirul de 4 victorii din care, ultima, s-a derulat cu trofeul James Beavan pe masa: Italia-Australia: 20-50; Irlanda-Australia: 15-32; Scotia-Australia:15-21; Tara Galilor-Australia: 26-30, de aseara. Trofeul James Beavan a fost infiintat de catre WRU in 2007, cu ocazia aniversarii a 100 de ani de meciuri bilaterale si a fost botezat astfel duopa numelem primului capitan al echipei Tarii Galilor din 1881, de origina australiana. De la data infiintarii sale, trofeul a fost castigat de catre Australia de 7 ori din 8 partide. Cu ocazia meciului de ieri seara, Quade Cooper, omul meciului dar si purtator de carton galben(din minutul 75), a colectionat a 50-a selectie pentru Wallabies. Meciul a fost unul nebun, in mare viteza, cu un angajament fizic urias de ambele parti si cu sarje extrem de frumoase catre eseuri(5 in total, 2 gazdele, ambele semnate George North si 3 oaspetii-2 Folau, 1 Tomane). Partida a alternat in perioade de dominatie teritoriale si de posesie. A inceput cu primul eseu al lui George North si se parea ca galezii vor sa imite Irlanda, luandu-i in forta si pe fond de viteza pe australieni. Asta in conditiile in care in minutul 11, australienii aveau posesie de 71%. In minutul 18, scorul indica 13-3 pentru gazde. Dar vine primul eseu a lui Folau, dupa o sarja naucitoare pe linia Cooper- Tomane- Folau.13-10. Jocul se relansase. Diferenta se duce la 6 puncte dupa o penalitate transformata de Halfpenny, acelasi suteur de nadejde. 16-10 (min.31). Peste cateva minute pica eseul lui Israel Folau, proiectat de acelasi Quade Cooper, de data asta in combinatie cu Adam Ashley-Cooper si Folau. Scorul se intoarce, 16-17. Pe galezi ii cam lasa nervii si au loc cateva imbranceli, destul de bine controlate de catre Wayne Barnes, singurul arbitru care se apleaca ca sa vada "interiorul" gramezilor ordonate. Pauza ii gaseste pe Wallabies la comanda. La reluare, masina de sutat Leali'ifano mai imbogateste tabela cu o penalitate transformata si Australia ajunge la 20 puncte. Bang!, un alt eseu, la colt, al lui Tomane, "facut" tot de Quade Cooper, cu assist-ul lui lui Folau (min.49). Leali'ifano transforma si scorul se duce la 16-27). Meiul nu era inca jucat. Trei minute mnai tarziu, acelasi Leali'ifano atinge cifra 30. (16-30), Gazdele aveau nevoie de minim doua eseuri trasformate ca sa egaleze. Si pornesc atacurile. Le-au trebuit 10 minute (apararea australiana ireprosabila) pentru ca acelasi North sa mai inscrie un eseu si acesta pe fondul relaxarii evidente a apararii oaspetilor. Halfpenny transforma si diferenta se reduce doar la valoarea unui alt eseu transformat. 23-30. In minutul 68, Rhys Priestland, nou intrat, isi asuma o penalitate in 22-ul australian. Si nu rateaza.26-30. Tribunele de pe Millenium explodeaza. Mai erau patru puncte de marcat pentru o victorie. Australienii se retrasesera in aparare si asteptau fluierul de sfarsit. Dar mai erau ceva mai mult de 10 minute de joc. Sensul acestuia? Univoc. Catre buturile Wallabies. In minutul 75 Quade Cooper este eliminat pentru joc periculos. Si bravii galezi se arunca orbeste inainte, la atac. Dar apararea australiana rezista, rezista. Un fel de QFort. Minutul 80 ii prinde pe oaspeti in 22-ul galez, in plin atac. Toby Faletau este sanctionat pentru not releasing the ball si meciul ia sfarsit. Australia castigat pe merit. A devenit o echipa solida si extrem de eficienta cand playmaker-ul ei, Quade Cooper, a in zi buna. El a fost ieri si capitan al echipei. Transmisia TV ne-a aratat cat era de stanjenit acest timid nr.10 cand era felicitat pentru banderola de colegii lui. Per total, australienii au marcat in acest noiembrie 156 puncte si au primit 96. Diferenta, deci, de 60 puncte. Pentru cinci meciuri este un scor bun. Suficient ca sa ii consolideze locul III in ierrhia IRB, ocupata pana de curand de Anglia. Si asa se reface suprematia Sudului. Pe merit. Saptamana viitoare reincep jocurile din grupele Heineken Cup. Competitia va rezista, prieteni, pentru ca prietenii nostri francezi, curve dupa cum ii stim, au facut pasul la offside si au declarat dragoste pe viata competitiei actuale, lasandu-i astfel pe englezi de unii singuri, drept dizidenti. Cum sa nu iubesti rugby-ul?

Un elogiu statistic campionilor absoluti

Noua Zeelanda a ajuns prima tara in istoria rugby-ului care castiga toate meciurile test sustinute intr-un an. Adica toate cele 14 partide disputate in 2013. A inscris 454 puncte, a primit 239. Diferenta=215. A castigat toate cele 6 partide din 2013 Investec Rugby Championship. A castigat cea de-a treia partida pentru Bledisloe Cup. A castigat toate cele 3 partide din 2013 Steinlager Series cu Franta. A obtinut patru victorii din tot atatea posibile in turneul european, incluzand aici si meciul de la Tokyo. Cele mai mari diferente de scor inregistrate au fost 54-6 cu Japonia si 30-0 cu Franta. Cele mai multe puncte inscrise intr-un meci, 47-39, cu Australia, in Rugby Champioship, la Sydney, 17 august. Cel mai strans scor, in meciul din 25 noiembrie, de la Dublin, 24-22. Au inscris in cele 14 partide 53 de eseuri adica 3,78 per meci. Cei mai buni marcatori de eseuri: 1. Ben Smith si Julian Savea, cate 9, Kieran Read-8 si Sam Cane-5. Au fost pe terenul de joc doar 38 de jucatori, din care 16 au marcat cel putin un eseu. Omagiu, campionilor !

Marile puteri termina turneele din noiembrie en fanfarre

Rezultatele de ieri: Italia-Argentina 14-19; Scotia-Australia 15-21; Franta-Africa de Sud 10-19. Georgia bate Samoa (mare surpriza), Romania pierde la Fiji. Azi se joaca ultimul meci tare al sezonului, Irlanda-Noua Zeelanda. La Paris, conform obiceiului, echipa cocosilor s-a gonflat cat a incaput in pene dar a incasat-o din nou de la ocupanta locului 2 IRB. Springboks a aratat ca o echipa mare, cu o aparare aproape impenetrabila ( o singura oportunitate au avut francezii s-o strapunga si Yoann Huget, min.40, a inscris). Pentru oaspeti, penetranti dupa cum ii stim, Wayne Barnes a refuzat-cu concursul larg al TMO (alt englez)- doua eseuri, in minutele 43 si 50. Amandoua regulamentare, in opinia mea. Este corecta observatia din ce in ce mai multor comentatori, conform careia TMO-ul a inceput sa fie o frana in joc. Pana acum cativa ani, astfel de tentative de eseu erau acordate cu ochii inchisi de orice arbitru. La viteza si forta cu care se joaca azi, a descompune in slow motion fazele de eseu, mai ales cele la colt, incepe sa fie un blestem pentru echipele ofensive, cum a fost ieri Springboks. Acele fractiuni de secunda in care balonul se culca, este scapat inainte sau se pierde sunt imperceptibile vederii comune. Tot asa sunt si diverse alte iregularitati din timpul locului de camp, unde se petrec multe, foarte multe contraventii si infractiuni. Ele nu sunt pedepsite, pentru ca a fragmenta jocul de tot atatea ori va duce la pierderea spectacolului si, implicit, a spectatorilor. Sportul analizat cu lupa nu mai este sport, este teroarea sportivilor care, de buna credinta ci cu profesionalism se angajeaza in dispute conform unor reguli. Micile ciupeli, la limita regulamentului, fac parte din joc. Si este in povara arbitrului, sa le sanctioneze, daca le poate izola in fazele respective. Wayne Barnes nu a avut curajul sa isi asume niciunul din cele doua eseuri si a apelat, ca sa se spele pe maini, la ochiul ciclopic al TMO. Cred ca niciunul din grupa arbitrilor de elita nu ar fi solicitat in ambele caazuri prestatia arbitrajului video. NU poti fi un arbitru mare daca stai agatat, in deciziile majore, de optica televiziunii. In fine, cu sau fara aceste eseuri, Africa de sud a castigat un meci modest, de mare lupta, cu eliminari de fiecare parte pentru joc nesportiv. Marea pierdere a meciului este accidentarea (cu aparat ghipsat) a lui Eben Etzebeth, din minutul 18. Francezii s-au straduit sa joace conform modului lor de intrebuintare dar sus-africanii au contrat eficient la fiecare tentativa de a lansa treisferturile, arma lor traditionala. L-am remarcat pe Brice Dulin, un tanar fundas cu mare perspectiva. Are un plasament foarte bun, suteaza corect si eficace, dar este putin defazat in anumite faze complicate fata de colegii din treisferturi. Thomas Domingo a fost eliminat pentru o bascula la Habana, iar francezii (mitocani, uneori) au fluierat decizia lui Barnes (asistata de asemenea de TMO). Si Francois Louw a vazut galbenul pentru tentativa de a-i strivi, intr-o spontana, fata de pamant lui Pascal Pape. La Edinburgh, bravii scotieni au tinut piept onorabil australienilor, in crestere tarzie de forma. Mobilul Graig Laidlow si-a ajutat echiopa cat a putut dar nu a reusit sa tina ritmul ca rapiditatea perechii Will Genia- Quade Cooper. Iar italienii, obositi peste masura au cedat in fata unei cu mult mai articulate echipe a Argentinei. Care pleaca acasa cu o victorie in traista dupa aceasta luna europeana. Marea supriza, repet, a fost cea furnizata de Lelos. Georgienii, excelent organizati pe atac de Gorgodzilla (Mamuka Gorgodze) au muncit enorm ca se destructureze jocul samoanilor, suprizele ultimului campionat mondial. Transmisia de pe net nu a fost comentata intr-o limba de circulatie, asa ca a trebuit sa ne multumim cu limba locala. Insa jocul nu a avut nevoie de traducere. In forma in care a fost Georgia ieri, ar trebui sa ne gandim de pe acum la locul 2 in campionatul european. Si asta, mai ales dupa evidentele meciului pe pe Arcul de Triumf unde am incasat trei eseuri, am beneficiat de un eseu de penalizare si am pierdut la un scor relevant. Mai mult, Vlaicu a fost, din nou, uvertura! E clar ca ceva nu merge in motorul stejarilor, in special pe liniile de fund, unde, cu exceptia catorva zvacniri ale lui Vlaicu, nu a functionat mai nimic. Dupa victoria cu Samoa, Georgia ne va lua locul in clasamentul IRB. Ca si Australia Angliei. Nu pot confirma aceste miscari in clasament pentru ca pana in acest moment, in care scriu, ierarhia nu a fost actualizata cu rezultatele meciurilor de ieri. Administratorii portalului sunt, si ei, in weekend. Jucatorii, antrenorii si arbitrii nu, ei da. P.S. TMO-ul incriminat mai sus este, pre numele sau, Iain Ramage (Scotia)

Jucatorul anului 2013 in varianta IRB. Nominalizari.

IRB a facut publice cele cinci nominalizari, spre sfarsitul sezonului competitional international, pentru jucatorul anului. De la Noua Zeelanda este mentionat Kieran Read (cele mai mari sanse, in opinia mea) dar si Ben Smith. Lee Halfpenny, Sergio Parisse si Eben Etzebeth completeaza cvintetul nominalizarilor. Anul trecut, trofeul a fost castigat de Dan Carter. Parisse, care a inregistrat cea de a 100- selectie in meciul cu Fiji, a mai fost nominalizat in 2008. Eben Etzebeth se afla la doar al doilea sezon international. Interesant. Rezultatul se va anunta la sfarsitul lunii, dupa finalul seriei de teste internationale.

Ultimele meciuri-test din noiembrie, cele care conteaza

Maine Franta-Africa de Sud. Duminica Irlanda-Noua Zeelanda. Pe 30, Tara Galilor-Australia. Meciul de sambata este a 100-a confruntare dintre Franta si Africa de Sud, o aniversare am putea spune. Ultima victorie a Springboks in Franta s-a petrecut in 2007. Ultima victorie acasa a sud-africanilor, in 2010, 42-17 (Capetown). Boks au castigat in 2013, 9 din 11 meciuri-test, cele doua infrangeri fiind la Noua Zeelanda. Considerand si testele din noiembrie 2012, au 12 partide castigate din 14. Iata si echipele. Franta: 15 Brice Dulin, 14 Sofiane Guitoune, 13 Florian Fritz, 12 Wesley Fofana, 11 Yoann Huget, 10 Rémi Talès, 9 Morgan Parra, 8 Damien Chouly, 7 Wenceslas Lauret, 6 Thierry Dusautoir (capitan), 5 Yoann Maestri, 4 Pascal Papé, 3 Nicolas Mas, 2 Benjamin Kayser, 1 Yannick Forestier. Rezerve: 16 Dimitri Szarzewski, 17 Thomas Domingo, 18 Rabah Slimani, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Yannick Nyanga, 21 Jean-Marc Doussain, 22 Frédéric Michalak, 23 Mathieu Bastareaud. Africa de Sud: 15 Willie le Roux, 14 JP Pietersen, 13 Jaque Fourie, 12 Jean de Villiers (capitan), 11 Bryan Habana, 10 Morné Steyn, 9 Ruan Pienaar, 8 Duane Vermeulen, 7 Willem Alberts, 6 Francois Louw, 5 Flip van der Merwe, 4 Eben Etzebeth, 3 Coenie Oosthuizen, 2 Bismarck du Plessis, 1 Tendai Mtawarira. Rezerve: 16 Adriaan Strauss, 17 Gurthrö Steenkamp, 18 Lourens Adriaanse, 19 Bakkies Botha, 20 Pieter-Steph du Toit, 21 Siya Kolisi, 22 Jano Vermaak, 23 Patrick Lambie. Se vede ca echipa africana este una experimentata, echipa de start are in total 695 de selectii, la care se mai adauga si cele 201 ale celor de pe banca de rezerve. Doi dintre jucatorii |XV-lui de start se apropie de 100 de slectii (Jean de Villiers-95, din care 24 titluri de capitan consecutive; Bryan Habana-93). Bakkies Botha, dupa convocarea surprinzatoare din aceasta toamna a facut si el 77 selectii. Si Pat Lambie, la 23 ani, a facut 31 selectii si a inscris 65 puncte. Echipa Frantei este in plina deruta, Saint-Andre nwereusind sa gaseasca formula ideala de echipa. In linia de treisferturi a aparut rookie-ul Guitoune, perechea de mijlocasi nu este suficient de rodata in ciuda formei bune a ambilor mijlocasi Parra si Tales. In linia a treia alte doua posturi nu foarte fericit acoperite de catre Chouly si Lauret. Iar linia intaia, victime sigure in fata trioului Oosthuizen-Bismarck du Plessis-Tendai "the Beast" Mtawarira. As paria pe o diferenta mai mare de 12 puncte in favoarea Africii de Sud. Partida va incepe la ora 22 (ora Ro) si va fi arbitrata de Wayne Barnes (Anglia). Duminica, pe Aviva Stadium din Dublin, Irlanda va incerca sa-si repare onoarea pe care le-a lezat-o Australia. Este clar ca, la fel ca si Franta, Irlanda trece printr-o etapa de reconstructie. "Batranii" nu sunt inca in aceeasi viteza cu jucatorii tineri iar motivatia de joc la echipa nationala nu mai este impulsionata de spritul cluburilor, cum era anii trecuti. In plus, All Blacks este in mare forma iar jocul care l-au etalat in tot acest an se situeaza la un nivel inabordabil de catre insularii europeni. Primul XV al Noii Zeelande: 15 Israel Dagg, 14 Cory Jane, 13 Ben Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Julian Savea, 10 Aaron Cruden, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (capitan), 6 Steven Luatua, 5 Sam Whitelock, 4 Luke Romano, 3 Charlie Faumuina, 2 Andrew Hore, 1 Wyatt Crockett. Rezerve: 16 Dane Coles, 17 Ben Franks, 18 Owen Franks, 19 Brodie Retallick, 20 Sam Cane, 21 TJ Perenara, 22 Beauden Barrett, 23 Ryan Crotty. Irlanda inca nu si-a anuntat echipa, meciul fiind duminica iar stirile pe care le am sunt din aceasta diminieata. Este explicabil ca Irlanda are dificultati de a alcatui un lot care sa faca fata onorabil super-puterii incontestabile din rugby-ul mondial actual. Ultima ora. Echipa de start a Irlandei a fost definitivata: 15 Rob Kearney, 14 Tommy Bowe, 13 Brian O'Driscoll, 12 Gordon D'Arcy, 11 David Kearney, 10 Jonathan Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O'Brien, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell (capitan), 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy. Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Declan Fitzpatrick, 19 Mike McCarthy, 20 Kevin McLaughlin, 21 Isaac Boss, 22 Ian Madigan, 23 Luke Fitzgerald. Partida va incepe la ora 16(ora Ro) si va fi condusa de experimentatul Nigel Owens (Tara Galilor). La finalul celor 10 zile ramase din acest mega-turneu, vom afla si ierarhia anului. Primele doua locuri sunt deja arvunite: 1. Noua Zeelanda, 2.Africa de Sud. Cum Anglia, care ocupa acum locul 3, si-a incheiat evolutiile iar Australia care ii sufla in ceafa (ca puncte) mai are doua partide de jucat, cu Scotia, maine si cu Tara Galilor, pe 30), suntem curiosi sa vedem care va fi podiumul 2013 al IRB. Pariez pe Australia.

Cine il iubeste pe Quade Cooper si de ce?

Este Quade Cooper un jucator contestat? De catre cine? De ce? Apare si dispare din lotul Wallabies. Acum este in gratiile lui McKenzie, mai ieri a fost tinut in ploaie si frig de catre Robbie Deans. Surprinzator, nu se afla pe lista damnatilor care au fost excomunicati temporar acum cateva zile pentru o betie mica in Irlanda. Sa se fi pocait Cooper? Am aflat insa un punct de vedere surprinzator despre acest supradotat jucator. El ii apartine jurnalistului irlandez de rugby Murray Kinsella si a fost publicat in The Rugby Site azi. McKenzie are un stil particular sau este antrenorul modern, jumatate strateg, jumatate psiholog? Va las sa apreciati singuri cum ii definiti tipul. Redau integral textul original pentru a intelege mai bine cum gandeste un jurnalist si blogger tanar. Quade Cooper responds to some love Quade Cooper provided one of the best individual performances of the weekend as Australia swept to victory against Ireland in Dublin on Saturday night. It was the latest in a line of increasingly impressive displays from the 25-year-old, whose confidence is soaring at the moment. That is largely down to the backing he has received from Wallabies coach Ewen McKenzie. The New Zealand-born outhalf has always had phenomenal skills, but there has rarely been a consensus that he is the man to dictate play at international level. Former Australia coach Robbie Deans often focused on the weaknesses in Cooper’s game, the things he felt the Reds playmaker needed to improve if he was to consistently dominate games. Deans’ approach was all wrong. He concentrated negatively on Cooper’s ability, repeatedly highlighting his weak points in the media and saying why he felt Cooper wasn’t a complete out-half. Not that Deans had any obligation to mollycoddle his players. These are professionals who must be pushed to exacting standards, but a lot of that can be done privately. Certainly, there is a time and place for criticising one’s players publicly, but to do so repeatedly can have the opposite effect of the intended incitement to improve. Deans’ approach to dealing with Cooper clearly didn’t work and their relationship ended badly. That was the Wallabies loss, as Cooper has so much to offer for them. McKenzie’s attitude, publicly at least, has been in utter contrast. From the beginning of their relationship, the Melbourne-born coach has been an advocate of the attacking ability Cooper brings to any team he plays in. McKenzie partly built his Queensland Reds team around the flair that Cooper possesses, the passing range he provides. While he has of course chided Cooper in the media, it has always been balanced by praise and recognition of the out-half’s playing ability. McKenzie is a fascinating coach, a man who clearly thinks about the game deeply. He is not afraid to assert that rugby is in part about entertaining supporters, exciting the people who come to games and watch on television. The 48-year-old claims that is one of the reasons he likes having Cooper in his team: “I think it suits the Australian culture. I want people to go to the games and be excited, not just go there and know what they’ll see.” It’s an interesting philosophy for an international coach, but a hugely refreshing one. Alongside his desire to excite Wallabies fans, McKenzie believes that Cooper gives him the best chance of winning. When the former Reds chief brought Cooper back into the Wallabies fold, he highlighted the fact that the myth surrounding the playmaker’s tackling ability was exactly that. He pointed out that Cooper’s completion rate in the tackle was around the 80% mark and that the 25-year-old challenged the opposition defence like no one else in his position. McKenzie publicly focuses on the positive aspects of Cooper’s game: “He’s a bit of an enigma, he plays the game differently to other people. Some people don’t like that, but I quite like that.” This is exactly the attitude that is bringing out the best in Cooper’s ability for Australia and is has been fascinating to see how different approaches from different coaches can have such an effect on an individual player. Truthfully, Deans and Cooper just weren’t compatible. The former Wallabies coach’s game plan didn’t appeal to Cooper, and the mercurial outhalf didn’t fit in with Deans’ game plan. The Reds player’s infamous labeling of the Wallabies’ set-up as “toxic” was the clearest indicator that the relationship simply wouldn’t work. Cooper is certainly not blameless in that fact. Are there simply instances in which a player and coach aren’t going to work well together? Even beyond personality clashes, do some players just not have a place in how a particular coach wants his team to play? Not utilizing a man of Cooper’s abilities seems like a waste, but maybe there was just no way Deans and Cooper were going to work well together in the long-term. McKenzie’s preferred style of play is ideally suited to the vision, passing ability and flair that make Cooper the player he is. The pair have enjoyed success together at the Reds in Super Rugby and the signs with Australia are increasingly promising. These are still early days and the Wallabies are certainly an inconsistent team. However, Cooper’s good form has been something of a constant. The most telling sign of all is that the outhalf is keeping his head down through it all, working hard and showing the rugby community that he just wants to play rugby. McKenzie’s desire to see his Wallabies team entertain, as well as win, bodes well for rugby supporters all over the world. We watch this game to be excited, to be thrilled at moments of magic. If McKenzie can continue to push Cooper towards his full potential, we are in for a real treat.

Noua Zeelanda, de neoprit

Argentina, Tonga si Fiji au fost victime sigure in aceasta saptamana, ca sa mai ridice putin prestigiul Europei. Dar asta numai pentru "statisticienii" de carton. Doua natiuni majore pe continent, Anglia si Irlanda, au trebuit sa se incline in fata unor echipe prea puternice pentru puterile lor actuale. Surpriza, neplacuta pentru multi, a fost infrangerea categorica a Irlandei, 15-32. Australia a fost mai mobila, a avut ritm si putere iar Quade Cooper a prins o zi teribil de fasta. Pentru a ilustra diferenta de atitudine in joc sa mentionam faptul rarisim al acordarii titlului de man of the match unui jucator care a stat 10 minute in sin bin si anume Michael Hooper. Autor a doua eseuri din patru ale victoriei de la Dublin, alaturi de Adam Ashley Cooper si Nicvk Cummins, Hooper a fost in teren o adevarata masina de atac. Irlanda, de nerecunoscut. Lipsita total de inspiratie dar si de forta de atac, ea arata cu prestatia din acest an in Six Nations ca si din turneul de vara nu au fost doar intamplari. Plecarea lui Sexton in Europa se cunoaste pentru ca in astfel de intalniri se joaca diferit fata de meciurile de club. Nici prezenta in teren a batranilor elefanti O'Driscoll, O'Brian, Kerney, Rory Best sau Heaslip nu i-a scutit de o infrangere acida, de moral in fata unei echipe care incepe sa-si arate muschii pentru RWC 2015. McEwan are de ce sa fie, in sfarsit, multumit. Chiar daca nu e Italia, Irlanda are, totusi un statut respectabil in lumea Ovaliei iar pe Aviva Stadium nu invinge chiar oricine. Iar peste o saptamana vor juca cu Noua Zeelanda! Despre aceasta, numai de bine. A doborat si Anglia. Si asta nu neaparat ca o revansa pentru umilinta de anul trecut ci, mai curand, ca o proba a suprematiei mondiale incontestabile din acest an. Cu toate ca media de varsta este destul de ridicata, experienta ei de joc este la un nivel de neatins de catre nici o alta echipa din proximitatea pozitiei lor in clasamentul IRB. A invins in deplasare, iata, si pe Africa de Sud si pe Australia si pe Franta iar acum, si pe Anglia. Au doua linii incredibil de puternice si eficiente, linia de treisferturi-Charles Piutau, Ben Smith, Ma'a Nonu, Julian Savea si linia a treia-Kieran Read, Richie McCaw, Liam Messam; au un super-conducator de joc- Dan Carter si o linie a doua- Samuel Whitelock, Brodie Retallick care le-a dat mari batai de cap atat englezilor cat si celor din Springboks (renumiti pentru scoala lor de "saritori"). Singurii All Blacks care a fost destul de bine anihilati de apararea engleza au fost Ma'a Nonu si rapidul Piutau, care nu prea s-au simtit in largul lor ieri. Doua eseuri ale lui Julian Savea si unul al obisnuitului man of the match Kieran Read au fost suficiente, in fata unuia singur al englezilor - Launchbury, ca sa asigure victoria. Englezii au fost supra-motivati pentru un joc bun, ceea ce le-a si iesit, dar la capitolele joc de pase si viziune asupra campului de joc, ei au fost in deficit destul de accentuat. Nici acum nu inteleg de ce Stuart Lancaster il prefera in ultima vreme pe Owen Farrell in detrimentul lui Toby Flood, in mare forma dupa recuperarea de la ultima accidentare. Introducerea primului in minutul 68, cand jocul era decis deja, a fost un act ratat. Farrel nu este inca suficient de matur pentru un joc in conditiile de presiune pe care le-au impus neo-zeelandezii.Jocul sau de picior, mai ales in prima repriza a fost lipsit de inspiratie, el preferand degajarile de teren in locul loviturilor strategice, cu care sa-si puna echipa in situatii de atac. In fine, Lancaster e selectionerul, nu eu. Toata echipa Angliei a depus un enorm travaliu pe toata durata jocului. Probabil ca s-ar fi putut inconjura Pamantul pe la ecuator cu un tren cu 10 vagoane, de opt ori, daca am fi putut masura toata energia (in KJ) depusa de cele doua echipe. Un armasar de tractiune cum e Dylan Hartley a trebuit sa fie schimbat in minutul 48 iar Mako Vunipola, alta "forta a naturii" a trebuit sa fie schimbat si el 10 minute mai tarziu. Ambele schimbari au avut drept motiv epuizarea fizica a jucatorilor. In cazul lui Vunipola a existat o tactica vizibila si pentru un profan. El isi asuma toate baloanele ca sa intre in pozitie de atac prin mijlocul adversarilor (de regula de la 2 in sus), lasand astfel coechipierilor brese disponibile pentru a sparge apararea adversa. De cateva ori a functionat dar asta l-a macinat vizibil pe Vunipola, care a cerut schimbarea. In replica, jucatorul englez pe care l-am remarcat inca de la meciul cu Australia, Billy Twelvetrees, dincolo de faptul ca fost tot timpul acolo unde era nevoie, ca a placat de 26 de ori si nu a ratat o data, ca spirijinea spontanele si maul-urile, a fost la acelasi nivel fizic tot jocul. Uitandu-te la el, nu ai spune ca poate sa alerge 80 de minute la maximum de intensitate. Iar marturisesc ca nu inteleg ceva: de ce au dorit sa scape de el cei de la Leicester Tigers? Twelvetrees s-a implinit la Gloucester Rugby, intr-un singur an, si de acolo a prins selectiile pentru echipa Angliei. O alta supriza placuta din echipa rozelor, Launchburry. Rezistent la efort, eficient in tuse, bataios in aglomerari si, iata, curajos pentru a inscrie eseuri. De amintit ca, in minutul 25, TMO ii refuza aceluiasi un alt eseu, pe motivul unui inainte, desi cel care facuse inainte fusese Kieran Read si, bine merci, se putea aplica regula avantajului In aceeasi nota buna, bravul fundas Mike Brown. Cam asta a fost ieri. Astazi, un alt meci interesant: Scotia-Africa de Sud, ora 17,00 (ora Ro). Arbitru Jerome Garces, Franta. Iar saptamana viitoare, sambata si, respectiv, duminica Franta-Africa de Sud si Irlanda Noua Zeelanda. Iar ultimul meci al lunii noiembrie, pe 30, Tara Galilor-Australia. Sa ne bucuram de rugby. PS. Ieri Romania a trecut si de Canada. Victorie de palmares. Desi am primit doua eseuri si n-am inscris niciunul, Vlaicu a nimerit "intre bete"(sic!) tot ce a sutat. Ca si saptamana precedenta, victoria, la o diferenta minimala, a venit pe sfarsit de partida. O penalitate pentru "american". Uite-asa se intra in istorie, nu ca jucator de camp.

Elita mondiala, in a doua saptamana de teste

A doua saptamana de teste, exceptand partida de acum doua saptamani a Angliei impotriva Australiei, al carui loc 3 din clasamentul mondial IRB si l-a consolidat. Se vor juca, maine: Anglia-Noua Zeelanda (meciul cel mult asteptat), Tara Galilor-Argentina, Scotia-Africa de Sud (duminica), Irlanda-Australia, Franta-Tonga. In paralel, se vor juca si alte partide, atractive de asemenea, precum: French Barbarians-Samoa, Italia-Fiji, Georgia-USA, Romania-Canada. Atractia zilei este, neindoios, Anglia-Noua Zeelanda, revansa dupa victoria de anul trecut a insularilor europeni. Meciul va incepe la 16,30 (ora Ro), cu urmatoarele componente: England- 15 Mike Brown, 14 Chris Ashton, 13 Joel Tomkins, 12 Billy Twelvetrees, 11 Ben Foden, 10 Owen Farrell, 9 Lee Dickson, 8 Billy Vunipola, 7 Chris Robshaw (capitan), 6 Tom Wood, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley, 1 Joe Marler. Rezerve: 16 Tom Youngs, 17 Matt Mullan, 18 David Wilson, 19 Geoff Parling, 20 Ben Morgan, 21 Ben Youngs, 22 Toby Flood, 23 Alex Goode; New Zealand: 15 Israel Dagg, 14 Charles Piutau, 13 Ben Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Julian Savea, 10 Daniel Carter, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (capitan), 6 Liam Messam, 5 Samuel Whitelock, 4 Brodie Retallick, 3 Owen Franks, 2 Keven Mealamu, 1 Tony Woodcock. Rezerve: 16 Dane Coles, 17 Wyatt Crockett, 18 Charlie Faumuina, 19 Luke Romano, 20 Steven Luatua, 21 Tawera Kerr-Barlow, 22 Aaron Cruden, 23 Ryan Crotty. Arbitrajul va fi asigurat de sud-africanul Craig Joubert. La 19,45 |(GMT+2), celalalt meci tare al zilei, Irlanda-Australia. Formatiile cu care se intra pe teren: Ireland:- 15 Rob Kearney, 14 Tommy Bowe, 13 Brian O'Driscoll, 12 Luke Marshall, 11 Fergus McFadden, 10 Jonathan Sexton, 9 Eoin Reddan, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O'Brien, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell, 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy (capitanul nu a fost inca desemnat). Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Stephen Archer, 19 Mike McCarthy, 20 Kevin McLaughlin, 21 Conor Murray, 22 Ian Madigan, 23 Robbie Henshaw; Australia: 15 Israel Folau, 14 Adam Ashley-Cooper, 13 Tevita Kuridrani, 12 Matt Toomua, 11 Nick Cummins, 10 Quade Cooper, 9 Will Genia, 8 Ben Mowen (capitan), 7 Michael Hooper, 6 Scott Fardy, 5 James Horwill, 4 Rob Simmons, 3 Sekope Kepu, 2 Stephen Moore, 1 James Slipper. Rezerve: 16 Tatafu Polota-Nau, 17 Benn Robinson, 18 Paddy Ryan, 19 Sitaleki Timani, 20 Liam Gill, 21 Nic White, 22 Christian Leali'ifano, 23 Joe Tomane. Ii va fluiera neozeelandezul Chris Pollock. Ma opresc aici pentru a fi mai focusat pe ceea ce realmente conteaza, celelalte meciuri fiind doar niste antrenamente cu public. Ne re-vedem curand, prieteni!

Heineken Cup : o bouillabaisse reincalzita

Ce este o bouillbaisse? O ciorba mediteraneeana care se face cu mai multe sortimente de peste. Reteta se poate gasi orinde. Important este principiul: cat mai multe feluri. Tot asa se intampla si tratativele pentru mentinerea in viata a Heineken Cup. Midi Olypique a aflat ultimele manevre ale presedintelui Federatiei Franceze de Rugby Pierre Camou. Saptamana trecuta, afirma cotidianul de sport, ar fi avut loc pe Aeroportul International Charles de Gaulle o intalnire secreta. Intre oficialul mentionat si reprezentantii catorva cluburi influente din Anglia si ai cluburilor de top din Franta. S-ar parea ca pentru cluburile din Top 14 Mos Craciun ar putea veni mai devreme, cu cadori virtuale. Camou le-ar fi propus cate doua milioane de euro fiecareia dintre acestea pentru a ramane in actuala formula competitionala a Heineken Cup. Va mai aduceti desigur aminte de "revolta" declansata in toamna ce viza infiintarea unei alte cupe, Champions Cup. Ei bine, cel putin federatia franceza pare sa se fi sucit: e mai bine cu Heineken Cup. Rasculatii doreau sa scape de ocrotirea mai multor etaje de supervizori si, implicit, de paraziti: Union-ul in Anglia, FFR din Franta, Sky Sports-ul lui Murdoch, ERC, prezidat tot de un francez si, daca era posibil, si de IRB (ghiciti, daca e cazul, ce nationalitate are). In culise s-a jucat tare, cand cu vorbe bune cand cu amenintari. Cei tari au rezistat, fie de o parte fie de cealalta, cei slabi au cedat. Un lucru este cert, cu mici exceptii, cluburile vor sa-si stabileasca ele insele formula de competitie penteru ca aceasta sa devina mai fair din punct de vedere sportiv si, foarte important, financiar. Printre opozantii noii idei se afla, de exemplu, Leicester Tigers ori Harlequins de peste Canal, Toulon si Biarritz din Hexagon. Mita oferita de Camou nu face decat sa reincalzeasca aceasta bouillabaisse in care sportul are tot felul de pesti, chiar si rechini sau caracatite. Samsarii de competitii in rugby au preluat modelul cooperativelor din football. Ceea ce este nepermis, prieteni! Read more at http://www.espnscrum.com/france/rugby/story/205657.html#oHejHhOofLQ7DgiB.99

Aparent, Nordul a fost mai bun, insa.....

Dupa cum se stie, lunile noiembrie si iunie sunt varf de atractivitate datorita meciurilor test. In acest noiembrie, inceput in urma cu o saptamana, se asteapta revirimentul Australiei, confirmarea formei Angliei si spectacole din partea Noii Zeelande. Europa este mandra de a purta stindardul de lupta al emisferei de Nord, Canada si USA fiind victime dedicate in confruntarea cu prea puternicele team-uri din Sud. Scorul general in partidele ce chiar conteaza a fost, aparent, in favoarea Nordului. Irlanda-Samoa 40-9, Scotia-Japonia 42-17, Italia-Australia 20-50, Tara Galilor-Africa de Sud 15-24, Franta-Noua Zeelanda 19-26, Anglia-Argentina 31-12. Aproape 30 de puncte in plus in favoarea Nordului: 167-138. Insa, principalele puteri ale Sudului- Australia, Noua Zeelanda si Africa de Sud au castigat, conform asteptarilor. Generalizand impresiile despre aceste meciuri se cade sa recunoastem ca aceste echipe au deja o stiinta a jocului cu mult peste suma deprinderilor tactice si tehnice ale varfurilor europene. Se luam drept exemplu meciul de la Cardiff. Galezii veneau dupa mult laudatul turneu al British&Irish Lions in Australia, unde legea au facut-o elevii din provincia lui Warren Gatland. Africa de Sud a avut un sezon promitator, noua echipa construita de Heineke Meyer, un amestec neobisnuit de varste, aratase deja forta de care dispune. Era de asteptat un meci echilibrat, cu un usor avantaj al gazdelor. Nu a fost deloc asa. Meciul, prea des intrerupt de galonatul fluieras Alain Rolland, s-a desfasurat mai mult la centrul terenului, cu contre de o parte si de cealalta. Ceea ce a facut diferenta a fost stiinta castigului de puncte. Daca galezii au punctat doar pe piciorul lui Lee Halfpenny (prea multe greseli pentru Springboks), paratorii sai necontand nici un moment in aria pericolelor reale, sud-africanii au reusit nu mai putin de trei eseuri (de Villiers, Bismarck du Plessis, Fourie du Preez) toate din faze dinamice, de atac pur. In fata castigatorilor Six Nations 2013, cele trei eseuri (la zero)conteaza mult pe scara valorilor. Un alt exemplu a fost meciul de pe Stade de France unde gazdele, mult prea umflate mediatic, s-au straduit sa faca efortul de a onora statutul de finalista RWC 2011, uitand lectiile dure din iunie. Meciul a avut parte de un arbitraj mai mult decat ezitant, sud-africanul Jaco Peyper stricand faze de joc pentru a reveni la o infractiune petrecuta cu destul de mult timp in urma. Nu a aplicat corect toate avantajele pe care le-a indicat si a avut de prea multe ori nevoie de lamuririle "tusierului" Nigel Owens. Nu se poate spune ca a stricat jocul ci doar ca a fost omul nepotrivit pentru o asemenea intalnire. Franta a aratat ca o echipa incropita la cald, sub presiune. Prezenta castres-ilor Dulin, Classen, Tales a fost de bun augur, ei fiind si cei mai activi, pe langa experimentatii Fofana, Medard sau Huget. Insa s-au ciocnit de o aparare ca un zid. Negru, desi All Blacks au jucat in tricouri albe aseara. Nu au avut solutii pentru a depasi o linie a treia unde au excelat Kieran Reed, Richie McCaw sau de o linie de treisferturi unde Ma'a Nonu era peste tot, ca si Cruden ca si Cory Jane. In plus, cocosii au avut de doua ori oameni in minus pe aparare, atat la eseul formidabilului Charles Piutau cat si la celalt eseu, cand din pasa aceleiasi aripi Piutau a inscris oportunistul (in sensul pozitiv) Kieran Reed. Mandria frantuzeasca s-a trezit prea tarziu, atacurile succesive din perioade minutelor 66-68 si, mai apoi, 77-80+ fiind contrate cu succes de o echipa cu multa experienta in situatii de acest gen. Numai eseul fundasului Dulin (68), in supranumeric si cu ajutorul placajului ratat al lui Cory Jane, a facut ca diferenta de scor sa nu ramana la 12-26, cat era atunci. Parra si-a facut datoria tot timpul meciului si a adus echipei sale 14 puncte. Dar cu All Blacks nu poti castiga un meci numai pe spatele unui transformeur in zi buna. Ar mai de mentionat o faza care sa se predea, pe viitor, la scolile de arbitraj. In minutul 3, Cory Jane are o cursa incisiva pe aripa stanga (aria lui Piutau, care s-a dovedit si cea mai vulnerabila pentru gazde) se arunca pentru a culca la colt, nu atinge tusa, este placat in aer, dar reuseste sa depuna balonul in spatiul regulamentar. Peyper, indecis, cere sprijinul TMO, iar acesta anuleaza eseul, pe motiv ca jucatorul era deja iesit din teren cand a culcat. Stupoare in randul comenatorilor si liniste in tribune. In final, blazonul invingatorilor a ramas intact. Pana sambata viitoare, cand au de luat o revansa, intalnind Anglia. Aceasta, la randul ei, a avut un galop de sanatate in fata argentinienilor. Prima repriza a semanat ca desfasurare cu cea de-a doua repriza din meciul cu Australia. Meciul a avut un singur sens, spre buturile Pumas. Asa au cazut cele trei eseuri, ale lui Launchbury, Twelvetrees si Aston. Atacuri simple, efciente, aparare decisa si scorul la pauza a fost de 24-6. Decisiv. In repriza a doua, au lasat-o mai moale, nu pentru ca argentinienii ar fi fost mai decisi in atac ci pentru ca sambata ce vine au nevoie de forte fizice intacte. Vin capcaunii antipozilor, All Blacks. Superioritatea evidenta a englezilor nu a trebuit sa fie confirmata, chiar daca au marcat si al patrulea eseu (prin Morgan, 77). Argentinienii se resemnasera, englezii jucau cu ochii pe ceas dar au mai avut o ocazie si au profitat. Pascal Gauzere, Franta, creste de la meci la meci. A avut o prestatie sgura si echilibrata, a lasat avanatajele atat cat trebuiau lasate si nu s-a grbit sa flueiere penalitati la baloane sau jucatori fixati pe sol. Mie imi place acest maruntel. De remarcat inovatia lui Stuart Lancaster de a-l introduce, de pe banca de rezerve, pe Toby Flood, nu ca uvertura (in locul lui Owen Farrell (ieri, inconstant) ci ca centru, in locul plapandului dar incisivului Billy Twelvetrees. Face pentru a doua oara aceasta schimbare la o saptamana distanta. Toby Flood ar tine un meci intreg desi nu are decat 28 de ani. Twelvetrees nu are decat 24. Dar, probabil, vreau sa-l mentina in post pe labilul (parerea mea de psiholog) dar in crestere, Owen Farrel, fiul, antrenorului pe aparare al echipei nationale. O alta idee buna a lui Lancaster a fost sa-l introduca si mentina pe acest frumos nebun de Dylan Hartley in primul XV. Acesta a vut un joc excelent, gandit in toate ocaziile, si s-a controlat extrem de eficient (deh, psihologii fac minuni daca intalnesc un fond bun) si, pe buna dreptate, conform prestatiei, a fost declarat QBE man of the match. Anglia arata bine in momentul asta. Sa vedem ce ne rezerva sambata viitoare. Pana atunci, sa ne bucuram de acest joc, prieteni! P.S. Nimic despre meciul cu Tonga. Decat ca se poate constata cu ingijorare numarul si frecventa cu care sunt eliminati de pe teren jucatorii din ceata stejarilor. Problemele de disciplina sunt probleme de moral, domnilor!

Primele echipe pentru cateva din meciurile tari de maine

Franta-Noua Zeelanda. Franta: 15 Brice Dulin, 14 Yoann Huget, 13 Florian Fritz, 12 Wesley Fofana, 11 Maxime Médard 10 Rémi Talès, 9 Morgan Parra, 8 Damien Chouly, 7 Wenceslas Lauret, 6 Thierry Dusautoir (c), 5 Yoann Maestri, 4 Pascal Papé, 3 Nicolas Mas, 2 Benjamin Kayser, 1 Yannick Forestier. Rezerve: 16 Dimitri Szarzewski, 17 Vincent Debaty, 18 Rabah Slimani, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Antonie Claassen, 21 Jean-Marc Doussain, 22 Camille Lopez, 23 Gael Fickou.. Noua Zeelanda: 15 Israel Dagg, 14 Cory Jane, 13 Ben Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Charles Piutau, 10 Daniel Carter, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (c), 6 Liam Messam, 5 Samuel Whitelock, 4 Brodie Retallick, 3 Owen Franks, 2 Keven Mealamu, 1 Tony Woodcock. Rezerve: 16 Dane Coles, 17 Wyatt Crockett, 18 Charlie Faumuina, 19 Steven Luatua, 20 Sam Cane, 21 Tawera Kerr-Barlow, 22 Aaron Cruden, 23 Ryan Crotty.. Meciul va incepe la ora 22 (ora RO) si va fi arbitrat de sud africanul-Jaco Pepper. Italia- Australia: .Italia: 15 Luke McLean, 14 Tommaso Benevenuti, 13 Luca Morisi, 12 Alberto Sgarbi, 11 Leonardo Sarto, 10 Alberto Di Bernardo, 9 Edoardo Gori, 8 Sergio Parisse (capt), 7 Robert Barbieri, 6 Alessandro Zanni, 5 Marco Bortolami, 4 Antonio Pavanello, 3 Martin Castrogiovanni, 2 Davide Giazzon, 1 Michele Rizzo. Rezerve: 16 Leonardo Ghiraldini, 17 Matias Aguero, 18 Lorenzo Cittadini, 19 Quintin Geldenhuys, 20 Joshua Furno, 21 Tobias Botes, 22 Tommaso Allan, 23 Tommaso Iannone. Australia: 15. Israel Folau 14. Adam Ashley-Cooper 13. Tevita Kuridrani 12. Matt Toomua 11. Nick Cummins 10. Quade Cooper (vice-captain) 9. Will Genia 8. Ben Mowen (capitan) 7. Michael Hooper 6. Rob Simmons 5. James Horwill 4. Sitaleki Timani 3. Ben Alexander 2. Stephen Moore 1. James Slipper. Rezerve: 16. Saia Fainga'a 17. Benn Robinson 18. Sekope Kepu 19. Dave Dennis 20. Liam Gill 21. Nic White 22. Christian Leali'ifano 23. Joe Tomane. Meciul va incepe de la ora 16, arbitru, neozeelandezul Glenn Jackson. Tara Galilor- Africa de Sud. Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Scott Williams, 11 Liam Williams, 10 Rhys Priestland, 9 Mike Phillips, 8 Toby Faletau, 7 Sam Warburton (capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Alun Wyn Jones, 4 Bradley Davies, 3 Adam Jones, 2 Richard Hibbard, 1 Gethin Jenkins.Rezerve: 16 Ken Owens, 17 Paul James, 18 Scott Andrews, 19 Luke Charteris, 20 Justin Tipuric, 21 Lloyd Williams, 22 James Hook, 23 Ashley Beck. Africa de Sud: 15 Patrick Lambie, 14 JP Pietersen, 13 Jaque Fourie, 12 Jean de Villiers (capitan), 11 Bryan Habana, 10 Morné Steyn, 9 Fourie du Preez, 8 Duane Vermeulen, 7 Francois Louw, 6 Willem Alberts, 5 Flip van der Merwe, 4 Eben Etzebeth, 3 Frans Malherbe, 2 Bismarck du Plessis, 1 Tendai Mtawarira. Rezerve: 16 Adriaan Strauss, 17 Gurthrö Steenkamp, 18 Coenie Oosthuizen, 19 Pieter-Steph du Toit, 20 Siya Kolisi, 21 Ruan Pienaar, 22 JJ Engelbrecht, 23 Willie le Roux. Meciul va fi condus de Alain Rolland (Irlanda) Anglia- Argentina. Anglia: 15 Mike Brown , 14 Chris Ashton , 13 Joel Tomkins , 12 Billy Twelvetrees , 11 Ben Foden , 10 Owen Farrell , 9 Lee Dickson , 1 Joe Marler , 2 Dylan Hartley , 3 David Wilson , 4 Joe Launchbury , 5 Courtney Lawes , 6 Tom Wood , 7 Chris Robshaw(capitan) , 8 Billy Vunipola. Rezerve: 16 Tom Youngs , 17 Alex Corbisiero , 18 Dan Cole , 19 Geoff Parling , 20 Ben Morgan , 21 Ben Youngs , 22 Toby Flood , 23 Alex Goode. Argentina: 15 Lucas González Amorosino (capitan), 14 Horacio Agulla, 13 Marcelo Bosch, 12 Santiago Fernández, 11 Juan Imhoff, 10 Nicolás Sanchez, 9 Tomas Cubelli, 8 Juan Manuel Leguizamón, 7 Pablo Matera, 6 Julio Farias Cabello, 5 Mariano Galarza, 4 Patricio Albacete, 3 Maximiliano Bustos, 2 Eusebio Guiñazú, 1 Marcos Ayerza. Rezerve: 16 Santiago Iglesias Valdez, 17 Nahuel Lobo, 18 Juan Pablo Orlandi, 19 Manuel Carizza, 20 Benjamín Macome, 21 Martin Landajo, 22 Gonzalo Tiesi, 23 Santiago Cordero. Partida va fi arbitrata de Pascal Gauzere, Franta. .Irlanda - Samoa. Irlanda: 15-Rob Kearney, 14-Tommy Bowe, 13-Brian O'Driscoll, 12-Gordon D'Arcy, 11-Fergus McFadden, 10-Paddy Jackson, 9-Conor Murray, 8-Jamie Heaslip (capitan), 7-Chris Henry, 6-Peter O'Mahony, 5-Devin Toner, 4-Mike McCarthy, 3-Mike Ross, 2-Rory Best, 1-Jack McGrath. Rezerve: 16-Sean Cronin, 17-Cian Healy, 18-Declan Fitzpatrick, 19-Paul O'Connell, 20-Sean O'Brien, 21-Eoin Reddan, 22-Ian Madigan, 23-David Kearney. Samoa:15 Faatoina Autagavaia, 14 Alapati Leuia, 13 George Pisi, 12 Johnny Leota, 11 Brando Vaaulu, 10 Tusi Pisi, 9 Kahn Fotuali'i, 8 Taiasina Tuifua, 7 Jack Lam, 6 Ofisa Treviranus, 5 Teofilo Paulo, 4 Faatiga Lemalu, 3 Logovi'i Mulipola, 2 Ole Avei, 1 Sakaria Taulafo. Rezerve: 16 Ti'i Paulo, 17 Viliamu Afatia, 18 James Johnston, 19 Joe Tekori, 20 Alafoti Faosilivia, 21 Jeremy Sua, 22 Isaia Tuifua, 23 Fautua Otto. Meciul va fi oficiat de australianul Steve Walsh.

A inceput seria de meciuri-test QBE : Anglia invinge Australia.

20-13, in final. Dupa ce, la pauza, Australia conducea cu 13-6, dupa un eseu al lui Matt Toomua. Prima repriza a apartinut, fizic si tactic, australienilor. Mai periculosi, mai buni la jocul aerian (de evidentiat dexteritatea lui Israel Folau), perechea de mijlocasi Genia- Cooper a fnctionat mai precis. Owen Farrell a ratat de doua ori si a "dat-o in bara" o data. Cele doua mari asteptari ale echipei Angliei, Tomkins si Yarde, nu s-au vazut, practic, deloc. S-a remarcat, in schimb, Mike Brown un fundas foarte sigur de pe el si eficient in deschiderile de atacuri. El avea sa fie , in special pentru prestatia din repriza secunda si QBE man of the match. Dupa pauza, Anglia tureaza motoarele si intra mai decis spre 22-ul australian. Presiunea pe australieni a dat roade destul de repede. La o gramada cu introducere australiana in propriul 5 metri, Dan Cole il contreaza pe Genia, minge cade aiurea si Chris Robshaw, oportunist de buna calitate, cum il stim, culca primul eseu englez. Egalitate, 13-13. Moment din care incep sa intre si piesele mai grele de pe banca de rezrve, Ben Youngs, Marler, Hartley, oameni care, in general, fac diferenta. Cum au facut-o si fratii Vunipola, Mako si Billy, excelenti jucatori de anduranta. Cateva minute mai tarziu, tot pe un fond de presiune masiva in 22-ul australian, Owen Farrell sesizeaza o gaura in apararea Wallabies si puncteaza si el eseul pe care il cereau tribunele. 20-13. In minutul 64, TMO-ul anuleaza un alt posibil eseu englez, un balon balbait in terenul de tinta. Australia incepe sa atace si ea. Cooper face in continuare faze de atac dar fie greselile individule ale coechipierilor fie siretenia aparatorilor englezi le anuleaza. Oaspetii pierd doua oportunitati excelente pentru a culca si ei al doilea eseu insa tehica lui Ashton si, respectiv, Morgan ii face sa scape balonul inainte. Scorul nu se mai schimba iar Anglia castiga traditionala Cook Cup a intalnirilor bilaterale cu Australia si trofeul QBE. Ironic e ca acea Cook Cup poarta numele exploratorului James Cook, care a cartat coastele de Sud ale Australiei si care a proiectat primele deportari ale detinutilor din Imperiul englez, cei care vor coloniza marea insula a sudului. In campionatul francez, dupa meciurile de ieri si azi, permutari la varf. Toulon, invingatoare convingator, acasa, cu ambitioasa Bordeaux Begles (12-12 la pauza, 30-17 final)se intoarce pe primul loc. Toulouse, in deplasare, azi, pierde la Brives (25-13 pentru la fel de ambitioasa Brives) si ajunge pe locul 3. Iar Clermont Auverge isi mentine locul secund desi face doar egal (22-22) la campioana en-titre, Castres. Si asta datorita drop-goal-ului lui Broke James din ultimul minut al meciului. Din nou demiul Rory Cockott, un sud-african care mie imi place foarte mult, a fost omul meciului. Dincolo de asta, a marcat toate punctele echipei sale, din care au mai facut parte selectionatii din lotul Frantei, Claasens, Dulin, Tales. Asta desi si Jonny Wilkinson a dat 22 de puncte pentru Toulon (din care doua drop-goal-uri)dar omul meciului a fost Delon Armitage. Cum era de asteptat, Noua Zeelanda s-a jucat in Japonia, opt eseuri, sapte transformate si nu a batut nici o lovitura de pedeapsa (scor final 6-54). Saptamana se sfarseste bine si interesant. Jocuri frumoase, scoruri stranse. Sa ne bucuram de rugby, prieteni, noiembrie abia a inceput!

Legendele

S-a jucat un meci in scop caritabil. In onoarea celor 10 ani de cand Anglia a castigat RWC prin celebrul drop-goal al lui Jonny Wilkinson. Legendele britanice vs. legendele australiene. Pe Twickenham Stoop. Cu spectatori putini, biletul a plecat de la 20£. Dar in teren au fost gloriile engleze ale anilor 2000. Adica: Jason Leonard, Martin Corry, Lewis Moody, Jason Robinson, Josh Lewsey, Mike Tindall, Phil Vickery, Ben Kay, Andy Gomarsall, Paul Greyson, Jason Robinson, Simon Shaw, Jammie Noon, Steve Thompson, Will Greenwood , Dorian West, Richard Cockerill, Dan Scarbrough. Adica niste old boys. Pe care i-a arbitrat o alta legenda, Tony Spreadbury,62 de ani. In total, englezii plus australienii din teren au insumat peste 1500 selectii in echipele lor nationale. A fost o incantare sa revedem sprinturile lui Jason Robinson, dincolo de eseul semnat de el si de cel construit de el si realizat de Jammie Noon. Ce frecventa de alergare si ce acceleratie la un om de 39 de ani! Ce cursa a facut Steve Thompson, peste 120 de kg., la cel de-al treilea eseu al gazdelor! Chiar daca s-au jucat doua reprize de 30 minute, cei din teren nu s-au resimtit, schimbandu-se de cate 2-3 ori cu rezervele si asta in folosul jocului, unul animat si deloc lipsit de fizicalitate. Pe australieni nu ii cunosc suficient de bine, nu stiu cat de legende sunt in continentul lor, dar tin sa apreciez ritmul si suflul cu care s-au opus cohortei engleze. Demiul si uvertura, Andrew Walker si Steve Malone, au construit faze interesante de atac, chiar daca au fost contrati imediat de adversari. Pasele la australieni au mers mai bine decat la englezi, au fost mai rapide si, de ce sa nu zicem, mai exacte. In ansamblu, a fost un meci placut, tocmai datorita calitatilor care i-au facut celebri pe cei din teren. Trei eseuri la doua si cu doua transformari au facut tabela: 17-12 pentru englezi. S-a jucat zambind de ambele parti, ca la orice antrenament de old-boys. cu placerea pe care numai niste barbati dedicati jocului pot sa si-o ofere. Ma gandeam in timp ce urmaream partida ca exista si la noi fosti jucatori de performanta care se intretin, fizic si mental, prin antrenamente si meciuri de old boys. De ce nu organizeaza FRR astfel de meciuri si pentru acestia? Ar fi o buna propaganda pentru rugby sa vedem un meci Old-Boys Bucuresti vs. Dacii liberi Iasi, de exemplu, in deschiderea unuia din meciurile din noiembrie pe Arcul de Triumf, pe unul din terenurile de antrenament. Mai ales ca si avem ce aniversa, 100 de ani de la primul meci oficial in Romania. Dar de unde atata imaginatie?

O alta stire

In pregatirea turneului de noiembrie din Europa, Heineke Mayer a luat decizia de a aduce in lot cativa din castigatorii Cupei Mondiale din 2007, precum Fourie du Preez si J P Pietersen(din Japonia), Bakkies Botha (de la Toulon)sau sa ii reactiveze pe mai vechii internationali Johan Goosen si Gio Aplon. Patru jucatori noi se vor alatura lotului extins: Francois Malherbe, Louis Schreuder si Scarra Nubeni de la Stormers plus Pieter-Stephen du Toit de la Sharks. Lotul de 32 arata bine. Inaintasi - Willem Alberts, Bakkies Botha, Marcell Coetzee, Bismarck du Plessis, Jannie du Plessis, Pieter-Steph du Toit, Eben Etzebeth, Siya Kolisi, Francois Louw, Frans Malherbe, Tendai Mtawarira, Scarra Ntubeni, Coenie Oosthuizen, Gurthro Steenkamp, Adriaan Strauss, Flip van der Merwe, Duane Vermeulen. Aparatori - Gio Aplon, Jean de Villiers (captain), Fourie du Preez, JJ Engelbrecht, Jacque Fourie, Johan Goosen, Bryan Habana, Zane Kirchner, Patrick Lambie, Willie le Roux, Ruan Pienaar, JP Pietersen, Louis Schreuder, Jan Serfontein, Morne Steyn. Programul meciurilor Springboks: 9 noiembrie cu Tara Galilor, pe Millenium Stdium din Cardiff, 17 noiembrie cu Scotia, pe Murrayfield, 23 noiembrie pe Stade de France cu Franta. Ce linie a doua, Botha-Etzebeth!

Ceva stiri

► Se pare ca rebelul JOC, James O'Connor, 23, rejectat de catre ARU pentru devieri de la standardele comportamentale si culturale impuse echipei nationale, nu va opta nici pentru Japonia, nici pentru Franta in vederea sezonului 2014. Intr-o conferinta de presa oferita de Brian Smith, antrenorul London Irish a declarat ca L.I. este gata sa anunte semnarea contractului cu fostul Wallaby James O'Connor. ► Mike Phillips, demiul Tarii Galilor, a fost concediat de catre presedintele formatiei Bayonne! Motivul: s-a prezentat baut la una din sesiunile de analiza video ale echipei. Iar presedintele clubului Alain Afflelou considera aceasta atitudine drept o tradare a sportului. In varsta de 31 de ani, Phillips joaca din 2011 pentru Bayonne, dupa ce a trecut pe la toate regionalele Tarii Galilor, LLanelli, Cardiff Blues, Ospreys. Inalt de 1,91 m si purtator a 105 kg, Phillips a lansat moda demiului inalt si puternic. ► Pentru a mai repara cate ceva din imaginea sa sifonata in acest an (ligura de lemn in 6 Nations, catastofalele infrangeri din Noua Zeelanda-iunie), Phillipe Saint-Andre a convocat lotul de 30 de jucatori pentru pregatirea meciurilor din noiembrie (primul, pe 9 noiembrie, cu Noua Zeelanda). Lipsesc patru jucatori importanti: demiul Maxime Machenaud, pilierul Thomas Domingo si treisferturile Fulgence Ouedraogo si, accidentat sambata trecuta, toulousanul Louis Piocamoles. Acesta din urma a fost rapid inlocuit de Antonie Classen, sud-africanul celor din Castres. Iata cum arata lotul francez actual: inaintasi (16) : Debaty (Clermont), Forestier (Castres), Kayser (Clermont), Szarzewski (Racing-Métro), Mas (Montpellier), Slimani (Stade Français), Flanquart (Stade Français), Maestri (Toulouse), Papé (Stade Français), Vahaamahina (Perpignan), Dusautoir (Toulouse), Le Roux (Racing-Métro), Nyanga (Toulouse), Lauret (Racing-Métro), Chouly (Clermont), Claassen (Castres); aparatori (14) : Doussain (Toulouse), Pélissié (Montpellier), Parra (Clermont), Lopez (Perpignan), Talès (Castres), Bastareaud (Toulon), Fickou (Toulouse), Fofana (Clermont), Fritz (Toulouse), Mermoz (Toulon), Médard (Toulouse), Guitoune (Perpignan), Dulin (Castres), Huget (Toulouse). Cam pestrit aacest lot ca sa dai iarasi peste masina de rugby a All Blacks-ilor. Dar vazand si facand. Pe curand, prieteni!

Despre valori

Acest weekend a stat sub semnul plictiselii campionatelor nationale. Spun plictiseala pentru ca asta a fost senzatia dominanta in cele patru meciuri pe care le-am vazut. Si nu le compar cu meciurile din competitiile de gen Rugby Championship, sau Super Rugby. Ci cu cele din campionatele de referinta. Am vazut Toulouse-Toulon, Northampton- Saracens, Racing Metro'92-Stade Francais si London Wasps-Leicester Tigers. Trei sambata si unul duminica. Senzatia de timp irosit a fost dominanta, desi competitorii apartin elitei rugby-ului din cele doua campionate. Chiar sub asumptia absentei celor mai buni jucatori, care se pregatesc la loturi pentru meciurile-test din noiembrie, s-ar presupune ca echipele au strategiile de joc croite in absenta acestora iar lipsa lor nu impieteaza calitatea evolutiilor. Nimic mai neadevarat. Toulon, de exemplu, este o echipa obosita uzata, fara schwung, cu foarte multe rutine invatate la antrenamente si schilodite in joc. Chiar daca in echipa de start au intrat Drew Mitchell, si Juan Simth, glorii ale anilor trecuti, au lipsit Wilkinson (partial), Botha, Giteau, Habana etc. Wilkinson (rezerva pana in minutul 60) a ratat trei penalitati in sfarsit de meci, cand toulonezii erau condusi cu doar un punct. La pauza oaspetii aveau un avans semnificativ, 12-0. Toulon s-a chinuit sa tina pasul scorului si numai gratie eseului sud-africanului Vermaak au reusit sa inscrie acel punct in plus. Si la Toulon, multi straini, Johnston, Albacete, Steenkamp, Vermaak. Dupa evolutia incantatoate din Heineken Cup, victorie la Londra cu Saracens, si Toulouse s-a chinuit sa scoata (cu noroc) o victorie. Invingatoarea din aceasta partida decidea cine ocupa locul 1 in Top 14. In Anglia, la Northampton, gazdele au primit vizita liderului clasamentului Premiership, Saracens. In formatie departe de cea standard si in forma inca de la inceputul campionatului, Northampton a avut o evolutie mediocra din punct de vedere tactic si spectacular insa nu a intampinat practic nici o rezistenta de la apararea liderului. Asta explica si cele sase eseuri administrate oaspetilor. Cu toate cele cinci puncte catigate sambata, Northampton este la un punct in spatele celor de la Sarries, lideri in continuare. Revenind in Franta, existau multe asteptari fata de partida Racing Metro-Stade Francais, derbyul parizian. Cu toti internationalii valizi in teren, cele doua echipe au jucat pentru orgoliu si nu pentru spectacol. Cu exceptia eseului lui Ducalcon(min.4), toate punctele au venit din penalitati pentru greseli individuale mai mult sau mai putin fortate. Iar aici Jonathan Sexton a fost cel care a facut diferenta, pentru ca, dincolo de transformari unde este imbatabil, s-a batut foarte mult, tragand dupa el o echipa inerta si lipsita de imaginatie. De partea cealalta, Morne Steyn a intrat doar in minutul 70, pentru a inlocui un Dupuy doar constiincios nu si creativ. In fine, cea de-a patra partida a fost London Wasps-Leicester Tigers. Am avut o senzatie de blocaj cand am vazut XV-le Tigrilor. Improvizatie pe linia a treia, improvizatie pe trei sferturi, accidentari nenumarate si o sarniera originala, Mele-Owen Williams(21 de ani, venit de la Llanelli Scarlets). Din nou jocul a aratat, ca si in cazul lui Toulon, o echpa obosita si blazata, care a facut peste 45 greseli individuale in 80 minute. Cu exceptia lui Waldrom, care s-a batut la propriu pentru fiecare balon, Leicester nu a aratat nimic din ceea ce facuse din ea campioana sezonului trecut (cand fratii Youngs, Flood, Tuilagi, Croft, Cole, Parling...). Wasps s-au impus cu destula lejeritate, mai ales datorita jocului abil de picior al "batranului" Andy Goode si al eseului din minutul 9, al lui Christian Wade, o aripa promitatoare. In rest numai aglomerari pe centru si, in limita posbilitatilor fizice, intre cele doua linii de 40. Cam asta a fost. Leicester a cazut pe locul 5 de pe 3 si nici in Heinneken Cup nu straluceste (are doar 5 puncte in grupa in care conduce Ulster, cu 8 si mai are de jucat la Montpellier iarna asta). Am anuntat in titlu ca voli vorbi despre valori. Asta se poate rezuma la cateva fraze. Scurte. Numarul mare de jocuri din diverse competitii fragilizeaza sau, uneori, chiar anihileaza valoarile individuale, ale jucatorilor. NUmarul in crestere de accidentari (la nivel inalt) vulnerabilizeaza echipele croite in jurul acestora (absentele lui Wilkinson sau Flood, Kockott, Owen Farrell sau Broke James, de exemplu se cunosc imediat. Playmaker-ii nu sunt singurii a caror absenta se cunoaste. Apararile sunt in pericol cand lipsesc oamenii cheie. Liniile intai, deasemenea. Rezulta, din evidentele vizuale si nu numai ca, exista deja valori insubstituibile, pe care rezervele nu le pot suplini si fara sde care jocul scade vizibil si sensibil( in puncte). Rugby-ul de elita este in pericol in Europa datorita faptului ca exista mari diferente intre jucatorii capitali si cei inca nepregatiti sa le ia locul. Nici injectiile cu sange sudic nu sunt un tratament eficace, pentru ca rugbyul european este in alta paradigma fata de cel sudic. Ceea ce s-a intamplat in acest sezon in Australia (atat in Super Rugby cat si in timpul turneului B&I Lions) este, in mare, acelasi fenomen. Valorile sigure, accidentabile si inconstante, pot fi cu greu inlocuite. Motiv pentru care jocul nu se mai desfasoara asa cum se asteapta antrenorii. Si, mai ales, publicul. Dar asta e sportul, prieteni, sa asteptam generatia viitoare de valori.

Cateva stiri scurte

► JOC(James O'Connor) a confirmat ca va juca, din sezonul urmator, in strainatate pentru a-si dezvolta calitatile in alt mediu decat cel australian. Asta dupa ce ARU a reziliat toate contractele care il avea ca semnatar pe taklentatul dar rebelul utility halfback. Printre cele cateva echipe din Anglia pretendente la tricoul lui JOC, se pare ca favorita este London Irish. In acelasi timp, el declara ca vrea sa se intoarca in Super Rugby, pentru a fi eligibil la lotul Wallabies pentru 2015 World Cup. ► Cardiff Blues, Ospreys, Llanelli Scarlets si Newport Gwent Dragons si-au anuntat deplinul suport pentru competitia alternativa propusa de englezi si francezi. Intr-o declaratie comuna, cele patru cluburi declara ca sustin pe deplin orice masuri ce vor conduce catre "egalitate in organizare, formatul competitiei, calificarile di distributia veniturilor (exact fraza sustinuta de initiatorii reformei competitiilor europene). Amintitele cluburi au mai anuntat ca vor coopera pe mai departe cu Welsh Rugby Union pentru reprezentarea in competitiile intertari. Devine evident pentru multi observatori ai sportului ca starea actuala a cluburilor din Irlanda si Tara Galilor este una de criza, din ce in ce mai multi jucatori parasind competitile interne si migrand in Franta sau, mai rar, in Anglia. Motivul: masa salariala cu mult mai mare decat acasa. ► Si in Australia, noul CBA (collective bargaining agreement), prevede reduceri consistente ale sumelor prevazute in contractele cu jucatorii. De exemplu, salariul pentru un meci test coboara de la 13.000 la 10.000 dolari australieni pe meci. Noul CBA se intinde pe perioda 2017-2017 si este calculat in functie de actualul deficit (8,3 milioane dolari australieni). Acest nou acord include schimbari si la nivelul platilor ce se fac in Super Rugby. Toate franchizele vor avea un capital fiz, de 5 milioane A$, o crestere de 15% a salariilor minime pe durata acordului si o crestere a salariilor brute ale jucatorilor de la 26 la 29%. ► RFU (Rugby Football Union), organismul suprem din Anglia a facut cunoscut publicului ca in sezonul 2012-2013, cinci jucatori au fost gasiti pozitiv la testele antidrog (pentru droguri "recreationale"-cocaina, cannabis, ecstasy, amfetamine). Numele acestor jucatori vor rfamane confidentiale desi, pe rand, ei au fost amendati cu cate 5000£. Dar o recidiva ii va aduce in atentia publicului si vor fi sanctionati corespunzator. Toti acesti jucatori -aici vine vestea buna- sunt din National League (adica din Rugby XIII> ►Dupa cum stim deja, Santiago Phelan a demisionat din functia de antrenor al echipei Argentinei. In locul sau a fost numit Daniel Hourcade, fost antrenor la Pampas si al selectionatei secunde, Argentina Jaguars, , o obisnuita prezenta la Bucuresti. Phelan, fost flanker, participant la editiile din 1999 si 2013 ale RWC, i-a succedat lui Marcelo Loffreda, demisionar , la randul lui, dupa ce a dus echipa Argentinei pe un onorant loc III la editia din 2007 a Cupei Mondiale, Franta. Motivul real al demisiei lui Phelan este lipsa controlului asupra atmosferei de la lot, anumiti jucatori (banuim ca cei cu contracte in Europa) facand imposibila implementarii valorilor cu care antrenorul dorea sa construiasca un moral de campioni.

S-au decernat superlativele sezonului trecut in Franta

Demiul Rory Kockott, Castres, 27, a fost desemnat cel mai performant jucator al sezonului 2012-2013 din Top 14. El a terminat ca cel mai bun realizator, 376 puncte, cu 3 in fata lui Jonny Wilkinson. Pentru pozitia din varful clasamentului jucatorilor, Kockott s-a luptat cu Sitiveni Sivivatu si Wesley Fofana (ambii de la Clermont Auvergne). Trofeul pentru cel mai bun international francez a fost decernat lui Wesley Fofana. Castres a fost premiata pentru tilul castigat impotriva multinationalei de la Toulon. Cel mai bun arbitru al sezonului trecut a fost nominalizat in persoana lui Mathieu Raynal. Voturile pentru premierea de luni au fost furnizate de catre Provale, sindicatul jucatorilor profesionisti din Franta. Ceremonia s-a desfasurat sub egida Ligii Nationale de Rugby, organizatie care a militat pentru desfiintarea actualei formule a Heineken Cup.

Cine pe cine in Heineken Cup?

Recunosc ca mi-e greu sa scriu despre rugby-ul european dupa prestatia celor 30 de barbati din All Blacks vs Wallabies. Mai stiu ca e adevarat ca aceasta diferenta dintre meciuri intre cluburi si meciuri ale unor selectionate nationale din varful ierarhiei exista si va exista mereu. Dar, daca weekend-ul trecut am vazut in total 8 meciuri din Heimneken Cup, in acest sfarsit de saptamana nu am rezistat la mai mult de trei. Senzatia de a pierde timpul este apasatoare, chiar daca mi-am facut o obisnuinta din a "vana" stream-urile interesante. Heineken Cup, cu istoria recenta a contestarii sale, este totusi o competitie interesanta, cu multe partide captivante. Insa dupa un meci ca cel de sambata intre cele doua echipe a(u)strale, nu poti sa nu compari, sa nu analizezi tactici si trick-uri, sa pui, macar mental, fata in fata jucatorii si prestatiile lor pe diverse posturi. Si sa observi ca, in esenta, este vorba de doua culturi sportive diferite, cea din Sud si cea europeana. Nu este doar o constatare subiectiva, este chiar un truism sa spui ca acolo, in Sud, se joaca altceva. Si nu e vorba doar de Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda ci si de celelalte natiuni care dau lumii rugby-ului jucatori de clasa internationala. Uitati-va cum s-a umplut Europa, Anglia, Franta si chiar Irlanda, de jucatori importati. De ce oare? Sunt mai ieftini si mai productivi decat cei europeni? Poate da. Dar ceea ce ii recomanda sunt calitatile biometrice si rezistenta la efort prelungit. Sa luam cateva exemple, absolut la intamplare. Vereniki Goneva, 29, din Fiji, 29 selectii, 70 puncte , 14 eseuri, la Leicester Tigers. Lote Tuqiri, 34, tot din Fiji, 67 de selectii pentru Australia, de la conservatoarea Leinster. Mako Vunipola, 22 naturalizat, de la Saracens. Siviveni Sivivatu, 31, 45 selectii All Blacks, 145 puncte, 29 eseuri la Clermont Auvergne. Luke McAlister, 30, 30 selectii pentru Noua Zeelanda, 153 puncte, la Toulouse. Lista e cu mult mai lunga. Mai nou nu se mai recruteaza doar jucatori aflati la sfarsit de cariera (internationala)ci se iau tineri, juniori si 24-25 ani, pentru a fi naturalizati si fidelizati pentru tara de adoptie. In linii mari, rugby-ul european a crescut si datorita acestei infuzii de sange sanatos si gena sportiva de exceptie. Cu toate astea, diferentele intre Sud si Nord raman cam in aceeasi parametri. Si asta se reflecta in calitatea jocurilor din cea mai importanta competitie europeana. In Heineken Cup 2013-2014 s-au jucat deja doua etape. Nu au fost suprize rasunatoare nici in prima nici in a doua saptamana. In grupa 1, Leinster-Castres: 19-7; Northampton-Ospreys: 27-16. Clasament: Leinster 8 puncte, Northampton 5, Castres 4 puncte, Ospreys 2 puncte. In grupa 2, Cardiff Blues- Toulon 19-15, Glasgow- Exeter Chiefs 2-16. Clasament: Exeter 6, Toulon 6, Glasgow 5. In grupa 3, Saracens-Toulouse 16-17, Zebre-Connacht 6-33. Clasament: Toulouse 9 puncte, Saracens 5, Connacht 5, Zebre 0. In grupa 4, Llanelly Scarlets- Racing Metro 26-26, Clermont Auvergne- Harlequins 23-16. Clasament: Scarlets 6, Racing 6, Clermont 5, Harlequins 2. In grupa 5 , Leicester Tigers-Benetton Trviseo 34-3, Montpellier-Ulster 8-25. Clasament: Ulster 8 puncte, Leicester 5 puncte, Montpellier 4 puncte, Benetton 0 puncte. In grupa 6, Munster-Gloucester 26-10, Perpignan-Edinburgh 31-14. Clasament: Perpignan 6 puncte, Munster 5 puncte, Edinburgh 4 puncte, Gloucester 4 puncte. Se detaseaza formatiile consacrate deja in Heineken Cup, Toulouse , Leinster (ambele detinatoare a mai multor trofee anuale, 4 si, respectiv, 3) si Ulster (castigatoare in 1999). Grupe cu rezultate stranse, deocamdata: 2 (Exeter, Leicester, Glasgow), 4 (Scarlets, Racing Metro, Clermont Auvergne) si 9 (Perpignan si Munster). Etapa 3 (6-8 decembrie) va aduce, cu siguranta, clarificari. Pe curand!

rugby nec plus ultra

Chiar daca nu folosea nimanui si era un meci de placere, cea de-a treia confruntare dintre Noua Zeelanda si Australia in Bledisloe Cup 2013 a fost un regal sportiv. Alaturi de Africa de Sud - Noua Zeelanda ( din Rugby Championship 2013) va sta la loc privilegiat in colectia meciurilor de aur ale rugby-ului profesionist. Noua Zeelanda este, fara tagada, cea mai buna echipa a momentului si, poate, a tuturor timpurilor. Cu exceptia infrangerii de la Londra din toamna anului trecut (asteptam cu interes revansa de anul acesta), ultimii ani au fost extrem de fasti pentru All Blacks. Campioni mondiali in 2011, castigatori in ultimele doua editii ale Rugby Championship, neinvinsa acasa de 38 de luni, Noua Zeelanda a fost din nou prea puternica pentru o renascuta echipa a Australiei. Care echipa a fost un adversar redutabil, peste asteptarile curente. Jocul lor a functionat pentru ca au avut treisferturi exceptionale-Toomua, Kuridrani, Ashley-Cooper, comative si creative, pentru ca perechea Genia-Cooper astazi chiar a functionat foarte bine, pentru ca Mowen si McCalman au facut jocul unei linia a treia distrugatoare. Australienii s-au batut pentru orice balon si au jucat numai spre buturile adverse. Dovada cea mai clara sunt ultimele doua minute plus minutele de prelungire ale reprizei secunde, cand diferenta era de 8 puncte iar australienii luptau la baioneta sa castige teren pentru a mai inscrie puncte. In conditiile in care nu se acorda punct bonus iar in fata era cea mai buna aparare a lumii. Jocul de astazi le-a facut cinste Wallabies. Mc Ewan are de ce sa fie mandru de echipa sa, chiar daca a fost un meci fara miza. Poate asta e si explicatia frumusetii acestui meci: nu a fost nici o miza si s-a jucat profesionist, din placere. All Blacks nu a resimtit lipsa lui Cory Jane nici a lui Richie McCaw. Charles Piutau si Sam Cane au jucat excelent, aratandu-ne ca succesiunea de jucatori dinspre noua spre vechea generatie este un mecanism rodat deja de catre Graham Henry. Nici absenta lui Dan Carter nu mai e de mult o problema. Este la post Aaron Cruden. Nu e nici Cruden, e Beauden Barret. Kieran Read a preluat cu mare succes rolul de capitan de la McCaw. Aaron Smith este la fel de versatil si eficient ca simpaticul dirijor al kapa o pango, Piri Weepu. Kevin Mealamu are deja 35 de ani si este inca un super taloneur. Ma'a Nonu a implinit 31 de ani si mai poate juca inca 3-4 suplimentari, pentru ca este greu de placat si are, in atac, viteza unei locomotive la iesirea din tunel. Combinatia de jucatori de valoare mondiala- jucatori tineri (Faumiuna, Thrush, Canu, Piutau, de exemplu) i-a iesit senzational lui Graham Henry in acest an. Nu exista diferenta nici de valoare nici de varsta intre jucatorii Furiei Negre. Moralul excelent, motivatia victoriei la cotele de sus de tot. Asta face din Noua Zeelanda cea mai frumoasa echipa lumii. Sa ne inclinam barbiile, prieteni! PS. Cel mai scump bilet la meciul Anglia- Noua Zeelanda, din 16 noiembrie, pe Twickwnham (un loc intr-o loja la centru), costa 1614,38 £. Adica ceva in jurul a 2020 euro. La mai mare!

Cupa Bledisloe, meciul 3. Qui prodest?

Sambata 19 octombrie, pe stadionul Forsyth Bar din Dunedin, Noua Zeelanda, se va juca al treilea meci din acest an contand pentru Cupa Bledisloe. Acesta este cel mai mare trofeu, la propriu, din rugby. A fost creat de guvernatorul (englez) al Noii Zeelande, Sir Bledisloe, care, in 1931, a organizat competitia a carui invingator este gratulat anual cu aceasta Cupa trasmisbila. Australienii sustin ca primul meci sub aceste auspicii s-a desfasurat in 1931, neo-zeelandezii demonstreaza, invocand evidente oficiale, ca primul meci s-a derulat in 1932. Cam ca FRR care nu e sigura (documentat) ca primul meci in Romania s-a desfasurat in 1913 sau cu un an mai tarziu dar il sarbatoreste pe cel din 2013. Si ca tot vorbim de documente, stie FRR ca Romania a emis primul timbru postal din lume dedicat rugby-ului, in 1944? S-ar putea sa nu stie, pentru ca, de exemplu, nu exista o evidenta oficiala a succesiunii presedintilor Federatiei, de la infiintare pana in prezent. Cupa Bledisloe nu a fost, multa vreme subiectul unui aranjament regulat, pentru ca nu se juca anual. Din 1986 devine parte integranta a principalei competitii a emisferei sudice Tri Nations. Abia in 2008, s-a luat de comun acord decizia de a juca doua meciuri in sezonul regulat al TriNations si un al treilea, cu scop de promovare a rugby-ului, in afara ariei, la Hong Kong, de exemplu. Meciul din 2008 a generat un venit de 5,5 milioane £, iar in urmatorul an, la Tokyo, veniturile din "finala" Cupei de 2009, s-au situat doar la nivelul de 3,8 milioane £. Tot in 2008 s-a luat hotararea ca meciurile dintre cele doua tari care se desfasoara in cadrul World Cup sa nu conteze pentru Bledisloe Cup. Per total, Noua Zeelanda a castigat de 41 ori Cupa, iar Australia de 12 ori. Noua Zeelanda a castigat, in serie, ultimele unsprezece editii (2003-2013). O performanta asemanatoare a fost realizata, la proportii mai mici, si de Australia, numai ca aceasta a fost de dimensiuni mai mici, castigand la rand, cinci ani consecutivi, 1998-2002. Anul acesta, rezultatele sunt inca proaspete, Noua Zeelanda a castigat ambele intalniri din Rugby Championship, 47-29 si 27-16. Deci este deja detinatoarea Cupei. Iata formatiile care se vor intalni, sambata, la Dunedin. Australia: 15-Israel Folau, 14-Adam Ashley-Cooper, 13-Tevita Kuridrani, 12-Matt Toomua, 11-Peter Betham, 10-Quade Cooper, 9-Will Genia, 8-Ben McCalman, 7-Michael Hooper, 6-Ben Mowen, 5-James Horwill (capitan), 4-Rob Simmons, 3-Ben Alexander, 2-Stephen Moore, 1-James Slipper. Rezerve: 16-Saia Fainga'a, 17-Benn Robinson, 18-Seikope Kepu, 19-Sitaleki Timani, 20-Dave Dennis, 21-Nic White, 22-Mike Harris, 23-Bernard Foley. Noua Zeelanda: 15-Israel Dagg, 14-Cory Jane, 13-Ben Smith, 12-Ma'a Nonu, 11-Julian Savea, 10-Aaron Cruden, 9-Aaron Smith, 8-Kieran Read, 7-Richie McCaw (capitan), 6-Liam Messam, 5-Sam Whitelock, 4-Jeremy Thrush, 3-Charlie Faumuina, 2-Keven Mealamu, 1-Tony Woodcock. Rezerve: 16-Dane Coles, 17-Wyatt Crockett, 18-Ben Franks, 19-Brodie Retallick, 20-Sam Cane, 21-Tawera Kerr-Barlow, 22-Beauden Barrett, 23-Tom Taylor. La inceputul naului, se vehiocula ca acest al treilea meci se va juca (in traditia Hong Kong si Tokyo) in vestul Statelor Unite, undeva, la San Francisco sau Los Angeles. Insa s-a renuntat, se pare ca din motive financiare. Si atunci la ce si cui mai foloseste un al treilea meci cand jocurile sunt facute? P.S. In acest weekend, cel putin cinci meciuri tari in Heineken Cup: vineri 18-Saracens-Toulouse, sambata 19-Cardiff Blues-Toulon si Leinster-Castres Olympique, duminica 20-Northampton Saints-Ospreys si Clermont Auvergne-Harlequins. Enjoy!

Cat ai incerca sa le lipesti, cele doua reprize nu se leaga intre ele

Exeter Chiefs 44-Cardiff Blues 29. Toulon 51-Glasgow Warriors 28. Situatia in grupa este una de exceptie, foarte rara. Toate echipele din aceasta grupa a doua au luat bonus ofensiv. Este un fapt remarcabil pentru invinse. Invingatoarele au inscris 5 si, respectiv, 6 eseuri. % eseuri in prima repriza Exeter, 4 in prima Toulon, 2 in a doua. Ambele invingatoare au luat cate 5 puncte, iar invinsele cate 2. In total 14 puncte! S-au insris 19 eseuri si 152 de puncte in doua meciuri. In meciul de la Toulon, filmul a fost din doua episoade. Toulon a dominat copios prima parte a jocului, pauza indicand o tabela cu 34-0 pentru gazde. Si-au facut intrarea in Europa Ali Williams si Emmanuel Felsina, tanara speranta (25, nascut in Guadelupa, venit de la Aix-en-Provence). A lipsit Brian Habana, accidentat in meciul cu Noua Zeelanda din "finala" Rugby Premiership. Cum s-a vazut, primul mitamn a stat la discretia toulonezilor. Patru eseuri si un scor mare la pauza era linistitor, puteau doar sa-si conserve avantajul. Dar englezii de la Exeter facusera scor cu galezii, cu punct bonus ofensiv si esaveraj superior. Le trebuia macar un alt eseu in repriza a doua. Si asta s-a intamplat doar dupa primul eseu scotian (van den Merwe, 42'). Matt Giteau, omul meciului si fara Wilkinson, schimbat in minutul 28, inscrie frumos, pe centru in ciuda opozitiei lui Matawalu. Din acel moment incepe festivalul rugby-ului scotian. Matawalu, jucator fijian iute si alunecos plus uvertura Ruaridh Jackson(25 ani) plus foarte tanarul Jonny Gray (fratele lui Richie Gray, blonda si inalta linie a doua, de la Castres)incvep sa faca legea pe teren. Si asta in ciuda scorului. Devin superiori net la viteza de joc, indemanare in miscarea cu balonul si inventivitatea combinatiilor de atac. In 11 minute, mai reusesc 3 eseuri (51,59,65, toate transformare si iau bonusul ofensiv. Autorii: Matawalu, junele Grey (18 ani) si din nou Matawalu. Scorul devenise 41-28, aproape identic cu cel de la Exeter. Pana in final Michalak (intrat in locul lui Wilkinson) mai pune sase puncte pe tabela din penalitati. Finalul il asigura acelasi Matt Giteau cu un eseu frumos inscris printr-o actiune pe langa o gramada in afara 22-ului scotian. 51-28. Am mai scris candva, acum vreun an, cu admiratie despre scotieni. Atunci era vorba de Edinburgh Rugby. Acum nu ma pot opri sa zic Chapeau bas si pentru Glasgow Warriors, lider cu doua puncte avans (in fata lui Munster) in RaboDirect Pro12 dupa 5 etape, cu tot atatea victorii. Jucatorii lui Toulon au fost mai buni dar oaspetii le-au aratat clasa in crestere a rugby-ului scotian. Fara super-jucatori, fara multe importuri, o tehnica excelenta si mult, foarte mult curaj. In minutul 78 (ca si in 27) au iesit la mana de pe propria linie de fund si au dus balonul pana la aripa, cu care au iesit in viteza la joc. Foarte inspirat antrenorul de la Glaasgow, care a sesizat in repriza secunda ca toulonezii sunt obositi si rarefiati in apararea pe linia de fund. Toate cele patru eseuri scotiene au fost pe superioritate numerica. Inca o data, bravo Scotia, oriunde ai juca! Peste fix doua ore mare meci mare cu actori celebri din Top 14, Racing Metro si Clermont Auverge. Despre acest meci, maine. La buna vedere!