Challenge Cup 2021 merge în Franța, via Montpellier

prima finală a cupelor ERC, Challenge Cup tocmai s-a terminat. ultima echipă non-franceză, Leicester Tigers a pierdut la mustață, 17 -18, în fața celor de la Montpellier Herault. deci francezii vor lua ambele cupe in 2021. cinste lor sau, cum ar zice neamțul, chapeau bas! revenind la joc, două eseuri la două. ambele eseuri ale gazdelor, Leicester, au fost înscrise po forța grămezii, cel de-al doilea fiind unul de manual. un maul plecat din apropierea liniei de 40 a francezilor și înaintează, trece de 22, intră în 5, au loc căteva acțiuni ascunse de aglomerație și Harry Wells culcă. cel de-al doilea eseu Tigers a avut o înfățișare asemănătoare, dar cu înaintare mai scurtă în distanță și s-a finalizat la colt, cel care a culcat a fost Jasper Wiese. de partea cealaltă, ambele eseuri al francezilor au fost atacuri ale treisferturilor care au surprins apărarea engleză nepregătită. Ratez și Goosen au fost autorii. cel de-al doilea, fostă mare speranță s Springboks acum ceva ani, a jucat azi centru și a fost declarat omul meciului. spre sfîrșitul partidei au intrat la oaspeți si alți doi elefanți sud-africani, taloneurul veteran Bismarck du Plessis și Handre Pollard, uvertura campionilor mondiali en-titre. au mai fost de notat si jocurile prelungi de picior, un fel de dueluri, dintre Ford și Steward de la Tigers, Lozowski și Bouthier de la Montpellier. în rest, un joc mediocru, fără elemente spectaculoase. singurul accent l-a pus totuși, Tigers, pe faptul că venirea la cărma antrenoratului a lui Steve Borthwick a condus la întărirea forței aglomerărilor în mișcare, maul-urilor și ruck-urilor. arbitrajul lui Andrew Brace, nici el foarte special, a dat două cartoane galbene, oaspeților (în timp de Guirado executa pedeapsa, Pailaugue înscria dintr-o penalitate) dar parcă s-a sfiint să îi pedepseasca și pe Tigers, deși ar fi avut ocazia. in fine, deci, titlul merge în Franța. un meci de nota 7. sper ca măine, Toulouse vs La Rochelle să fie mai generos cu spectatorii. Sir Rugby, domnilor!

Wasps conduce repetat dar Harlequins câștigă în 14 jucători

Harlequins 48 - Wasps 46. o rivalitate străveche intre două echipe londoneze, deși Wasps s-a mutat relativ recent la Coventry și joacî pe fosta Ricoh Arena. care, la răndul ei, își va schimba numele după noul sponsor al echipei, Coventry Building. Harlequins joacă de zeci de ani pe Twickenham Stoop, ”micul” stadion alăturat consacratei arene. in rândurile celor douî echipe un mare număr de foști și actuali internaționali: Marler, Dombrandt, Danny Care, Martin Landajo, Mike Brown pentru Quins și Gaskell, Shields, Tom Young, Dan Robson, Malakai Fekitoa, Toomaga-Allen pentru Wasps. fiecare echipă propune căte un tânăr, ambii 22, drept conducător de joc, Haelequins pe spumosul Marcus Smith, Wasps pe tehnicul și calculatul Jacob Umaga, ambii naturalizați britanici. partida a fost fascinantă prin evoluția scorului, multe schimbări de tabelă, unele părând a fi decisive dar niciuna din echipe nu s-a mulumit să aștepte fluierul de final drept învinsă. chiar și în 14 oameni, Quins a reușit să intoarcă rezultatul în minutul 80. Mike Brown, aflat în diferende cu echipa, fusese eliminat pentru călcarea pe cap a pilierului Tommy Taylor în minutul 43. Wasps, condusă la pauză cu 24-22, a revenit după eliminare si reușește să pună pe tabelă o diferență de 12 puncte, 24-36 ăn minutul 49. Danny Care înscrie și arată coechipierilor că se poate, Marcus Smith transformă și scorul se reduce la 31-36. in nici 10 minute, Dorbrandt îl ridiculizează pe Kibiridge (care e schimbat imediat) și inscrie încă un eseu. transformat, desigur, de Smith. 38-36. la o tușă in 25 metri, Dan Rodson telefonează o pasă pe jos lui Josh Bassett, care culcă balonul. Umaga face 38-43. era minutul 67. trei minute mai tărziu, Wayne Barnes (cusurgiu până la nivelul tighelului de la butoniere, dar corect) oferă o penalitate viespilor pentru un placaj înalt al lui Symons asupra lui Umaga. acesta transformă și scorul de duce la 38-46. se părea că Wasps va căștiga. dar junele Smith se opune cu un arțag de bună calitate, sportiv și obține, temporar, bonusul defensiv prin transformarea unei penalități, 41-46. era minutul 74. Wasps temporizează, simțindu-se la butoane dar Marcus Smith nu renunță să facă baloane utile echipei sale. mai era nevoie de un eseu pentru a întoarce scorul. și execută lung o penalitate pentru balon ținut la pământ, prinzând o tușă la 20 metri. iar de aici, i-a fost foarte ușor lui Smith să se strecoare prin driblingul său derutant prin toastă apărarea obosită de efort a viespilor si să culce în eseu. 46-46. imposibilul fusese atins! tot el transformă și Harlequins căștigă în 14 o partidă cu 12 eseuri, 6 de fiecare parte. un meci electrizant, fără menajamente sau derapaje violente (mai puțin ieșirea ostentativă a lui Brown). un meci de nota 9. recomand actualilor jucători din diviziiler naționale să se uite la partidele din Premierhip și să nu mai piardă timpul urmărind football a la Clinceni ori Voluntari. au ce învăța în loc sa se lamenteze de viața lor sportivă. partida de azi a fost o lecție sportivă de neuitat.

Bristol Bears, greu de ucis

un meci în buna tradiție a Bristol Bears. este condusă și revine en fanfare. Bath apucase metafizicul de picior cănd conduceau cu 15-0 (minutul 30), adică 2 eseuri, din care unul transformat plus o penalitate. până la pauză Bristol revine cu un eseu datorat înaintării, în progres la linia de 5 metri. Nathan Hughes culca un balon muncit, Sheedy transformă și diferența se reduce. meciul era relansat. în pauză m-am relaxat cu un clip publicitar pentru mâncările vegane marca Linda Mc Carthy, fost soție a lui Paul, decedată în 1998. firma continuă pe piață datorită eforturilor ex-Beatles-ului si a familiei Eastman (a Lindei). In pauză, unul din comentatori, simpaticul Lawrence Dallaglio rostește ”Bears would hit back,..” și așa a fost. după o acțiune rapidă a vitezistului Monahan dar și un balon scăpat înainte în 2 metri, in minutul următor presiunea pe buturile gazdelor crește si Luke Pierce, unul din arbitrii cei mai echilibrați, acordă eseu de penalizare oaspeților, adică Bears. 15-14 și meciul a relansat. urmează primul eseul al lui Max Malins (minutul 55, al doilea a fost in minutul 80 plus), 15-21, Charles Piutau inscrie și el, tot în mare viteză, 15-28. Bath e dominată copios și pe înaintare dar și pe apărare. o tresărire de orgoliu și un contra-atac reușit îl pune pe Anthony Watson, om de națională și preferatul lui Eddie Jones, in situație de eseu. Priestland ratează, 15-28. 3 la 4 la eseuri.. Tom Dunn, taloneurul de la Bristol, este dat afară cu roșu, pentru un atac nepermis cu umărul în capul lui Radradra. Radradra îi întinde mâna la părăsirea terenului. Urmează o perioadă de dominație netă a Bears. concretizată printr-un maul după o tușă iar Ben Earl înscrie al 5-lea eseu al Brears, transformat. 20-35. și pentru că acest cake n-avea cireașa pusă încă, a venit și ultimul eseu, al doilea, al lui Max Malins. un jucator despre care vom mai auzi multe. 20-40 scor final. ar mai fi multe de scris dar râbdarea ta, cititorule, are si ea limite. mi-a plăcut, să fiu scurt, din nou stilul de joc al apărării din Bristol și am să nominalizez Max Malins, Leiua, Radradra, Monahan și pe protectorul lor, Charles Piutau. la care merită adăugați Sinkler -omul meciului-, Andy Uren si Callum Sheedy. adică viitoarea campioană a Angliei. partida de pe Recreation Ground, un teren perfect, ambele de nota 8. iar Bristol Bears, greu de ucis.

Semifinalele cupelor europene în sezonul 2020-2021. transferul postărilor mele de pe blogul Rugby.ro aprilie-mai 2021.

Reiau, nu știu pentru cât timp, postările. Intre tump, am fost membru al grupului RugbylLinks- liaisons dangereuses, din care m-am retras datoriță intervențiilor lipsite de etică ale unui așa-zis gazetar de rugby, numitul Petru Clej, cunoscut multora dintre amatorii acestui sport din Romania. Revin în propriul blog sperănd să reiau contactele din anii trecuți, întrerupte fortuit de probleme medicale. postările sunt în ordine cronologicî inversă 02.02.2021(00:37) nu a fost să fie ca finala Challenge Cup 2021 să se joace între două echipe englezești. Bath a pierdut destul de clar in fața echipei lui Philippe Saint Andre și Olivier Azam, Montpellier. a pierdut, pentru că a greșit mult și pe grămezi și in tușe, pierzănd ocazii pentru posesie și atac. a mai oferit adversarilor un număr exagerat de mare de penalități, din care li s-a și tras înfrângerea, în fapt, căci la eseuri a fost 1 la 1. oaspeții de pe Recreation Ground au condus la pauză cu 10-16, în principal datorită activității de play-maker a englezului Alex Lozowski. povestea lui e interesantă. a plexcat de la Saracens pentru că, în pofida talentului său, era mereu in umbra lui Owen Farrell. a și fost convocat de două ori la lot de către Eddie Jones. a trebuit să plece afară și a ales Montpellier pentru că acolo se instalaseră sud-africanii și stilul lor de a juca. Benoit Paillaugue a asigurat transformările diverselor penalități pe greșelile englezilor și așa a adus 11 din cele 19 puncte ale francezilor. după pauză, englezii se decid să atace dar nu au avut niici o șansă ăn a penetra apărarea ermetică a celor de la Mediterană. de exemplu, intre minutele 53-58, atacurile celor din Bath au constat ăn trei reprize de câte 16, 12, 8 faze de atac. au beneficiat de 4 penalitîți in 5 metri și degeaba. pilierul Forletta a luat un galben și tot nu le-a folosit la nimic englezilor. dpă aceste minute de foc, iese Lozowski si intre, refăcut după o lungă accidentare, Handre Pollard. in centrul liniei întâi intră Bismarck du Plessis, doctorul de36 de ani, impecabil fizic și un întăritor psihic pentru partenerii săi. l-a înlocuit pe Guilhem Guirado, fost căpitan al naționalei Franței, 34 de ani și el. Jocul s-a desfășurat prin alternanță între atacurile englezilor, din ce în ce mai lipsite de eficiențî și apărarea francezilor. din rîndul căreia s-a remarcat calmul linie a doua, Paul Willemse, Rattez și Vincent, oameni care au fost și singurii integraliști ai francezilor. Willemse a fost declarat și omul meciului. în ultimul minut Handre Pollard mai transformă o penalitate și duce scorul la 10-19, singurele 3 puncte ale reprizei a doua. arbitrajul irlandezului Andrew Brace exact și precis, administrând bine echilibrul și în momente tensionate, cauzate de oboseala și nervii unui meci relativ tern în a doua sa parte. deci, în finala Challenge Cup 2021, pe 21 mai, Twickenham, îi vom vedea pe cei de la Montpellier dîndu-le replica Tiger-șilor din Leicester. mâine la 5 p.m. cea de-a doua semifinală Champions Cup dintre La Rochelle si Leicester. pe măine, deci! 01.05.2021 La Rochelle 32 - Leinster Rugby 23. iar francezii merg in finala de pe 22 mai, de pe Twickenham. La Rochelle - 2 eseuri, Leinster - 2. diferența s-a facut pe penalități. nu le-am numărat dar cred că irlandezii au primit cel puțin 15 penalități impotrivă. asta a și fost nota dominantă a jocului. indisciplina de ambele părți l-au făcut pe ref-ul Mathew Carley să fluiere in exces. dar irlandezii parcă au fost ”mai performnanți” . o singură explicație posibilă, absența lui Sexton. Ross Byrne, prea tânăr și lipsit de experiență, s-a descurcat numai la șuturi din poziții fixe și a adus echipei 18 puncte din 23, numai întâmplarea a făcut să fie autorul celui de-al doilea eseu al irlandezilor. de partea cealaltă, La Rochelle a avut o apărare mai eficientă (ca și în Top 14, cele mai puține puncte primite) care, în ansamblu, a ajutat o grămadâ mai experimentatâ decât cea a insularilor. mă refer, desigur la internaționalii Uini Atonio, George Aldritt la care adaug ”pacificii” Victor Vito , Will Skelton și desigur, mai vizibilul Tawera Kerr-Barlow. mai se cuvine a remarca, pe această linie de argumentație și prestația unui alt neozeelandez, uvertura Ihaia West, cu mare experiență in Maori All Blacks. azi a reușit, incluzănd aici și un drop-goal, 22 puncte, din 5 penalități plus două transformări. așa incât, finala de pe 22 luna curentă, va fi o afacere franțuzească, Toulouse vs La Rochele, ce va prelungi rivalitatea din Top 14 campionat în cate conduce Toulouse cu 72 puncte , urmată de La Rochelle, cu 67. Interesant, nu-i așa? 01.05. 2021 (19:09) La Rochelle 32 - Leinster Rugby 23. iar francezii merg in finala de pe 22 mai, de pe Twickenham. La Rochelle - 2 eseuri, Leinster - 2. diferența s-a facut pe penalități. nu le-am numărat dar cred că irlandezii au primit cel puțin 15 penalități impotrivă. asta a și fost nota dominantă a jocului. indisciplina de ambele părți l-au făcut pe ref-ul Mathew Carley să fluiere in exces. dar irlandezii parcă au fost ”mai performnanți” . o singură explicație posibilă, absența lui Sexton. Ross Byrne, prea tânăr și lipsit de experiență, s-a descurcat numai la șuturi din poziții fixe și a adus echipei 18 puncte din 23, numai întâmplarea a făcut să fie autorul celui de-al doilea eseu al irlandezilor. de partea cealaltă, La Rochelle a avut o apărare mai eficientă (ca și în Top 14, cele mai puține puncte primite) care, în ansamblu, a ajutat o grămadâ mai experimentatâ decât cea a insularilor. mă refer, desigur la internaționalii Uini Atonio, George Aldritt la care adaug ”pacificii” Victor Vito , Will Skelton și desigur, mai vizibilul Tawera Kerr-Barlow. mai se cuvine a remarca, pe această linie de argumentație și prestația unui alt neozeelandez, uvertura Ihaia West, cu mare experiență in Maori All Blacks. azi a reușit, incluzănd aici și un drop-goal, 22 puncte, din 5 penalități plus două transformări. așa incât, finala de pe 22 luna curentă, va fi o afacere franțuzească, Toulouse vs La Rochele, ce va prelungi rivalitatea din Top 14 campionat în cate conduce Toulouse cu 72 puncte , urmată de La Rochelle, cu 67. Interesant, nu-i așa? 01.05.2021 (00:40) se cunoaște deja prima finalistă a Challenge Cup 2021. ea este Leicester Tigers, bătrâna doamnă a Premiership, campioană europeană a anilor 90 din secolul trecut. scorul cu care a fost invinsă franchiza nord -irlandeză Ulster a fost 33-24. adică trei eseuri la trei, trei transformări la trei, trei penalități la una la care se mai adaugă și drop-goal-ul lui Ford, procedeu din ce în ce mai puțin utilizat chiar și în rugby-ul mare. de altfel, Ford a și fost declarat omul meciului. partida fost fost mai mult decăt agreabiă. Joc intens, fizic la limita sportivității specifice, faze dinamice, executate în mare viteză și surprinzător, cu o tehnicitate remarcabilă de partea ambelor echipe. ceea ce vădește repetiția feroce de la antrenamente a disciplinei de joc, lucru care în partea de lume în are trăim lipsește evident. disciplina de joc nu este o abilitate individuală ci una a colectivului. interesante au fost două fapte: noul antrenor, cel care acum reconstruiește echipa Tigers este irlandez, Geordan Murphy. doi, uvertura irlandezilor, Billie Burns, este fratele mai mic al lui Freddie Burns, fostă uvertură la Tigers, acum jucând pentru japonezii de la Toyota dar, din toamnă, revenind in Premiership ca legitimat la Leicester. am de făcut căteva remarci privind jucătorii care mi-au plăcut. de la Tigers, în afară de perechea Youngs-Ford, s-a distins sud-africanii Liebenberg, flanker și închizătorul Wiese, argentinianul Moroni, centru și atot-prezentul Ellis Genge, pilier inconstant și capricios. irlandezii au avut și ei câțiva jucatori remarcabili in teren: fundașul Stockdale, centrii McKloskey si Hume, flankerul Jordy Murphy, primul și ultimul oameni de bază ai nationalei verde. arbitrajul nu a fost o problemă. Gauzere, învățându-si lecțiile, a lăsat jocul liber și nu l-a oprit decăt rareori pentru a fluiera iregulatități evidente. a ”scăpat” multe pase înainte, offside-uri și avantaje in favoarea fluidității jocului ceea ce, în sine, e un lucru bun. nu fluieri numai ca să aplici legile inventate de birocrații de la WorldRugby. procedând astfel , și-a spălat o parte din păcatele expuse publicului avizat acum vreo lună. in final, un meci de nota 9. azi, la aceeași ora , cea de-a doua echipă engleză din Challenge Cup, Bath, întâlnește acasă pe guerilla sud-africană a celor de la Montpellier. în Cupa Campionilor, două meciuri tari, Toulouse vs Bordeaux Begles și, mâine, La Rochelle vs Leinster. la bună vedere, prieteni! Pr curând, adicâ la finale, prieteni! P.S. cu cele patru de astăzi, am în colecție nouăsueșaptezecisiuna de postări.contorul oficial al paginii indică nouăsutepatruzecisitrei. iar pagina a fost accesată de 66.765 ori. PS II:să nu vă suprindă dacă printre postări veți găsi și căteva texte si linkuri dedicate jazz-ului. este a doua mea pasiune temeinică. diferențele dintre cifre se datorează, posbil, faptului că nu am stat în regulă cu drepturile de difuzare pentru unele videoclipuri.