RBS 6 Nations, un turneu ciudat

Da, e un turneu ciudat. Mai intai pentru ca rastoarna cotele de pariuri. Apoi pentru ca schimbul de generatii nu prea merge. Si, in sfarsit, pentru ca accidentarile au inceput sa decimeze valorile. Amglia bate Irlanda pe Aviva Stadium . Nici o supriza dupa evolutiile din toamna pana acum. Anglia si-a schimbat efectivele cu succes si pare a avea o echipa solida si o buna idee de joc, indiferent de adversar. Baietii lui Stuart Lancaster pot forma oricand doua echipe, la fel de competitive. Cu assets-uri precum Robshaw, Farrell, Brown, Cole, Launchburry sau Ben Youngs, dinamica oricarui joc este asigurata oricine ar fi de partea opusa a terenului. Toti tineri si motivati. Iar pe banca de rezerve sa stea Flood, Care, Tuilagi, Hartley sau Lawes pare deja un lux. In ultimele doua meciuri au jucat ambii frati Youngs, Tom si Ben, pentru a reface o traditie britanica ilustrata deja de fratii Delon si Stefon Armitage (ambii in actuala echipa Toulon) sau de fratii Tony si Rory Underwood in anii '80. Irlanda a aratat ca o echipa obosita si fara prea mare chef de joc. Revenirea lui O'Driscoll a insemnat mult in jocul de cu o saptamana in urma, cu Tara Galilor, unde a facut diferenta. Cu englezii, mult mai agresivi si mai grupati in sustineri, perechea O'Driscoll - D'Arcy a fost palida si neinspirata iar Sexton a facut, pana la accidentare, unul din cele mai slabe meciuri din ultimul an. Arma secreta, Zebo, a tinut si el doar vreo 10 minute, pana la accidentare. Ploaia si baloanele ude n-au permis un joc mai deschis, actiunile s-au aglomerat si asa au venit greselile. Englezii au gresit mai putin si au si avut in Farrell un transformer de zile mari. Irlandezii s-au miscat greoi, avand in echipa nu mai putin de opt jucatori peste 3O de ani, media de varsta a verzilor fiind de aproape 29. Doar Zebo, Gilroy si O'Mahony au varste sub 24 de ani. Cam tot atat cat au Marler, Tuilagi, Cole, Lawes, Launchburry, Goode, Ben Youngs ori Farrel. Dar ce diferenta fac acesti jucatori in echipele lor. Irlanda mai are, pentru restul turneului, doua meciuri in deplasare, cu Scotia si Italia, ambele grele, dupa cum se prezinta ierarhia valorilor in 2013. Anglia primeste Franta si Italia si, in ultima runda, pleaca in Tara Gailor. O surpriza mare s-a produs la Paris, unde gazdele au pierdut al doilea meci al turneului. Ansolut in acelasi stil, de vedete ofuscate, in care se plecau la Roma in fata italienilor. Pentru orgoliul rugby-ului francez, infrangerea cu Tara Galilor pare a fi a fi fost mai usturatoare decat infrangerea cu Italia, pentru ca a venit la numai o saptamana dupa aceasta. A fost un meci anost, cu foarte ,ulte greseli de ambele parti si tacticizat la extrem de catre galezi, veniti cu evidenta dorinta sa nu piarda la un scor sever. Ceea ce le-a fost de mare folos, pentru ca francezii au parut ca hu stiu ce vor si daca vor sa castige. Dupa fiasco-ul de la Roma, pe Stade de France s-a afisat o formula de echipa pe care Saint Andre nu si-ar fi dorit-o la inceputul carierei sale de selectioner, un mix intre jucatorii pe care putea conta (inclusiv Franta e decimata de accidentari) si cateva plombe pentru posturile vulnerabile. A mers , in continuare, pe mana perechii Machenaud- Michalak, desi jocul la mijloc suferise la Roma, iar Michalak este iesit din forma (prestatia de la echipa sa de club, Toulon este martora). A mai folosit si alti jucatori pe posturi pe care nu joaca in mod obisnuit. Si a incropit o echipa in care nu s-a prea legat nimic in 80 minute. Din declaratiile sale de dupa aaceasta infrangere, avem sa aflam ca revine la sentimente mai bune fata de "batranii" invingatori din campaniile anterioare (cum ar fi Harinordoqui sau Trinh Duc) pentru a mai salva cate ceva din onoarea dublu patata a panasului francez. Galezii, desi nu s-au ilustrat cu nimic notabil, au speculat oportunist o ocazie catre finalul meciului si un inscris o incercare care a facut diferenta. North, la colt,in minutul 72, culca un eseu, Halfpenny transforma, iar 3 minute mai tarziu, acelasi Halfpenny inscrie o penalitate pentru un balon neeliberat de o echipa crispata total, modificand scorul din 6-6 in 6-16. Meciul s-a incheiat cu un public osciland indecis, intre fluieraturi adresate conationalilor si aplauze pentru merituosii galezi. Meciul Scotia-Italia a fost unul din categoria "pomul laudat". Dupa prestatia mai mult decat onorabila de pe Twickenham, gazdele au prins o zi buna, in care au demonstrat si viteza si imaginatie. Din nefericire in fata nu le-a stat acea echipa solida de pe Stadio Olimpico, condusa de Orquera intr-o zi de gratie, ci o echipa solida si agresiva, dar cam atat. Nici Parisse, nici Orquera nu au mai perstat pentru analele azzurilor. Scotienii, excelent condusi de Laidlaw iar acesta bine sustinut de o linia a treia foarte mobila si un Gray in mare forma, a deschis foarte multe baloane catre aripi. Unde olandezul Visser, revelatia sezonului alaturi de Gray, dupa mine, a facut cam ce a vrut. La fel si intreaga linie de fund care, cu exceptia lui Maitland, a punctat cu cate un eseu fiecare. 34-10 e un scor care putea fi mai mare, avand in vedere creativitatea in joc a gazdelor. Dupa doua meciuri din acest sezon si dupa prestatiile din sezonul noiembrie 2012, Scotia va creste, cu siguranta, in valoare pana la RWC 2015. in fine, cateva cuvinte si despre Romania-Rusia. Lasand la o parte sonorul produs de cei doi "comentatori", Bocanaciu si Carnu, care a parazitat ca deobicei un meci de rugby abordat ca fotbal, jocul stajarilor nu s-a imbunatatit. Nu exista inca o idee tactica careia sa i se subordoneze jucatorii. Pare ca se joaca dupa scheme individuale, ideea de echipa subordonandu-se formei unora sau altora dintre jucatori. Tot cu jocul aglomerat pe gramada am ramas, nu s-a dezvoltat nimic pe treisferturi. Asta si pentru ca nu avem un playmaker si nici centri cu inspiratie. Tinerea lui Fercu pe fund a fost un experiment, locul lui este mai in fata. Ma intreb de ce i se refuza sansa de a fi "promovat" pe treisferturi sau poate chiar antrenat pentru deschidere. Sa ramana Vlaicu, daca fara el nu se poate, sa dea cu piciorul "la bete" si sa sa refaca treisferturile Timisoarei, de exemplu. Sigur, aici e vorba si de accidentari si numai antrenor sa nu fii cand ai de improvizat e echipa contra Rusiei, echipa usor rudimentara si cu jucatori nu prea tehnici. Bocancul lui Vlaicu a mai mers o data dar stiti cum e cu ulciorul...Urmatorul meci in doua saptamani, la Gijon, cu Spania, care ne-a mai "nasit" de cateva ori. Din prudenta, as merge pe 1,X pentru ca nu cred in revenirea la o forma corespunzatoare si o idee tactica convingatoare. Mentalul federalilor a ramas in acelasi stadiu (sincrona cu realegerea lui PETRACHE): nu conteaza jocul ci rezultatul. Unde este echipa care castiga, pe merit si conform unor criterii al spectacolului rugbistic, IRB Nations Cup in vara trecuta? Pana pe 23 curent, bucurati-va de rugby, prieteni!