Da, Franta nu are nici un merit dupa care sa fi ajuns in finala.
Alain Rolland- tata francez si mama irlandeza- a fluierat parca scrasnind din dinti un meci in care bravii galezi au vrut 80 de minute sa arate lumii ca pot. Au avut teritorialitate, au avut posesie, au obtinut mai multe penalitati pe greselile adversarilor, au inscris si un eseu (Phillips, 59). Francezii au avut un singur merit. Parra a marcat toate cele trei penalitati in favoarea lor (minutele 22, 35,61). Galezii au ratat de patru opri din pozitii bune: Hook de doua ori, Jones o data, Halfpenny o data. O singura reusita ar fi produs o alta finala.
Alain Rolland a gresit atata cat trebuia. Nu discut despre "bascula" lui Warburton, care in alte meciuri a produs doar cartonase galbene si sanctiuni ulterioare. Probabil ca "s-a" hotarat inainte de faza finala a WRC ca astfel de procedee tehnice sa conduca la eliminari. Galezii au probat ca au fost mai buni chiar si in 14. Revenind, Alain Rolland, altfel un arbitru respectat si respectabil, a inchis ochii la toate obstructiile francezilor pe gramezi si mauluri, posibil de vazut in reluarile de pe site-ul oficial dar a flueierat in exces si cu mult prea suspecta rapiditate erori tehnice ale dragonilor rosii. De exemplu doua "tinut"-uri, atat in prima cat si in a doua repriza au fost fluierate la nici doua secunde de la aterizarea jucatorului purtator de balon pe sol. In schimb la "tinut"-urile franceze
parca era in cealalta parte a terenului. Dupa iesirea lui Adam Jones, in doua gramezi francezii au gresit grav, dar nu a fluierat nimic. In ultimele doua minute, in plina serie de 27 de faze de fixare a francezilor, momentul de glorie al galezilor, nu a vazut ncii offside-ul lui Medard, nici obstructia lui Szarzewski. De unde pana atunci fluierase autoritar si indreptatit regulamentar, Alain Rolland a oferit francezilor victoria ignorand efortul si intentia deschisa de joc a frumosilor tineri insulari. Inclusiv placidul Warren Gatland, pe care nu-mi aduc aminte sa-l fi auzit vreodata comentand arbitrajul, nu s-a putu abtine si l-a admonestat de Rolland pentru acel "rosu" timpuriu.
Pacat, tot atat de pacat ca si in cazul eliminarii Noii Zeelande in editia trecuta. Este suficienta o singura eroare de arbitraj si mai departe, in fazele finale, se duce tot Franta.
Oare cum l-o chema pe presedintele IRB? Bernard Lapasset, parca. De unde este el? Si, tineti-va bine, ziua lui de nastere este fix pe 20 octombrie, zi in care Tara Galilor va fi jucat finala mica!
PS. Desi nu am verificat inca (o voi face) Franta devine singura finalista din istoria competitiei care a avut doua infrangeri in grupele de calificare ale editiei 2011.
sâmbătă, 15 octombrie 2011
luni, 10 octombrie 2011
Si acum, semifinalele
Meciurile de sambata si duminica au produs o surpriza. Tara Galilor a depasit Irlanda, neinvinsa in grupe. Si inca un rezultat usor contrar asteptarilor, Franta eliminand Anglia. Faza knockout a Cupei Mondiale a fost, anul acesta, mai darnica in rezultate comentabile decat in editiile precedente.
Dupa aspectul si calitatea jocului se mai poate vorbi despre un rezultat neconform. Australia a reusit, in extremis, sa "scoata" calificarea cu un minim de doua puncte in fata Africii de Sud, dupa o partida dominata categoric de invinsi, cel putin in a doua repriza. Dar cum in rugby impresia artistica nu exista ca indicator statistic, bravii sud-africani au trebuit sa-si recunoasca neputinta de a pune puncte pe tabela inafara de cele reusite de gheata lui Morne Steyn. Printre care si un dropgoal impecabil executat si o penalitate de la 50 metri. Dar replica pustiului blond, O'Connor, tot pe o penalitate, avea sa-i aduca la realitate. Degeaba a castigat Matfield patru tuse pe repunerea adversarilor, degeaba Schalk Burger a muncit enorm, ca si Pat Lambie, un fundas omniprezent. Africa de Sud a fost invinsa dupa ce reusise se reinvie ca echipa la capatul unui an competitional dezastros. Si, mai mult, dupa ce veteranii care se vor retrage dupa aceasta Cupa Mondiala, se pregatisera separat (inconjurati fiind de ceva mici scandaluri de presa) pentru realizarea obiectivului accederii in finala. Sa ne amintim ca John Smith, Victor Matfield, Bakkies Botha, fratii Du Plessis si, probabil, Brian Habana se vor retrage din echipa de baza a Springboks.
Cateva cuvinte despre surpriza rosie de sambata, Tara Galilor. Echipa obisnuita sa intre in sferturile de finala, (o singura exceptie in editiile trecute) a avut in fata o provocare pe care a stiut sa o contracareze. Gatland a construit intr-o perioada scurta (un singur sezon competitional) o echipa tanara, unita si extrem de disciplinata tactic. Warburton, Halfpenny, North si Priestland au fost armele lor secrete (pana la un punct) impotriva experimentatilor irlandezi O'Gara, O'Driscoll sau O'Connell. Viteza si imaginatia atacurilor si, mai ales, a contraatacurilor, i-a naucit pe irishman-i. Revenirea acestora din repriza a doua (cand au si egalat la 10) a fost efemera. Galezii au mai inscris inca doua eseuri. Finalul de 22-10 a aratat o echipa care s-a aparat extraordinar si care a stiut sa contracareze inteligent jocul uverturii si treisferturilor verzi. Pariez pe o victorie galeza in semifinala cu Franta, daca tactica de joc va fi adecvata stilului pe care francezii l-au expus in sfertul cu Franta.
In final, un laudatio pentru omul spectacol Piri Weepu. Maori pur, organizator in spectacolul kapa o pango, demiu eficient si expresiv, suteur de foarte buna calitate(7 reusite din 8) si, suprizator- duminica, conducatorul de joc al All Blacks. Declarat man of the match al sfertului cu Argentina, Weepu, nu numai ca marcat 18 puncte din 31, dar a si dat 23 de placaje (unul singur ratat), a alergat cu mingea peste 135 metri, a organizat si condus aproape toate spontanele si maul-urile furiei negre, in joc deschis a fost omul care a vanat tot timpul oportunitatile de atac. Pe scurt, un jucator extrem de complex. Are doar 28 de ani si o indemanare magistrala in a propulsa balonul. Un exemplu il gasiti in deja cunoscutul clip "All Black Skills"
.
Sa mai consemnam ca la finele acestei editii rugby-ul international, la nivelul sau de top, va fi mai sarac cu Jonny Wilkinson, Ronan O'Gara, Victor Matfield si John Smit, Mils Muliaina. Dar sa speram ca macar o parte din tinerii recent afirmati, printre care North, Warburton, Aaron Cruden, O'Connor, Pat Lambie ori Zac Guidlord vor ajunge si ei legende de aceeasi statura.
Pe curand!
Dupa aspectul si calitatea jocului se mai poate vorbi despre un rezultat neconform. Australia a reusit, in extremis, sa "scoata" calificarea cu un minim de doua puncte in fata Africii de Sud, dupa o partida dominata categoric de invinsi, cel putin in a doua repriza. Dar cum in rugby impresia artistica nu exista ca indicator statistic, bravii sud-africani au trebuit sa-si recunoasca neputinta de a pune puncte pe tabela inafara de cele reusite de gheata lui Morne Steyn. Printre care si un dropgoal impecabil executat si o penalitate de la 50 metri. Dar replica pustiului blond, O'Connor, tot pe o penalitate, avea sa-i aduca la realitate. Degeaba a castigat Matfield patru tuse pe repunerea adversarilor, degeaba Schalk Burger a muncit enorm, ca si Pat Lambie, un fundas omniprezent. Africa de Sud a fost invinsa dupa ce reusise se reinvie ca echipa la capatul unui an competitional dezastros. Si, mai mult, dupa ce veteranii care se vor retrage dupa aceasta Cupa Mondiala, se pregatisera separat (inconjurati fiind de ceva mici scandaluri de presa) pentru realizarea obiectivului accederii in finala. Sa ne amintim ca John Smith, Victor Matfield, Bakkies Botha, fratii Du Plessis si, probabil, Brian Habana se vor retrage din echipa de baza a Springboks.
Cateva cuvinte despre surpriza rosie de sambata, Tara Galilor. Echipa obisnuita sa intre in sferturile de finala, (o singura exceptie in editiile trecute) a avut in fata o provocare pe care a stiut sa o contracareze. Gatland a construit intr-o perioada scurta (un singur sezon competitional) o echipa tanara, unita si extrem de disciplinata tactic. Warburton, Halfpenny, North si Priestland au fost armele lor secrete (pana la un punct) impotriva experimentatilor irlandezi O'Gara, O'Driscoll sau O'Connell. Viteza si imaginatia atacurilor si, mai ales, a contraatacurilor, i-a naucit pe irishman-i. Revenirea acestora din repriza a doua (cand au si egalat la 10) a fost efemera. Galezii au mai inscris inca doua eseuri. Finalul de 22-10 a aratat o echipa care s-a aparat extraordinar si care a stiut sa contracareze inteligent jocul uverturii si treisferturilor verzi. Pariez pe o victorie galeza in semifinala cu Franta, daca tactica de joc va fi adecvata stilului pe care francezii l-au expus in sfertul cu Franta.
In final, un laudatio pentru omul spectacol Piri Weepu. Maori pur, organizator in spectacolul kapa o pango, demiu eficient si expresiv, suteur de foarte buna calitate(7 reusite din 8) si, suprizator- duminica, conducatorul de joc al All Blacks. Declarat man of the match al sfertului cu Argentina, Weepu, nu numai ca marcat 18 puncte din 31, dar a si dat 23 de placaje (unul singur ratat), a alergat cu mingea peste 135 metri, a organizat si condus aproape toate spontanele si maul-urile furiei negre, in joc deschis a fost omul care a vanat tot timpul oportunitatile de atac. Pe scurt, un jucator extrem de complex. Are doar 28 de ani si o indemanare magistrala in a propulsa balonul. Un exemplu il gasiti in deja cunoscutul clip "All Black Skills"
.
Sa mai consemnam ca la finele acestei editii rugby-ul international, la nivelul sau de top, va fi mai sarac cu Jonny Wilkinson, Ronan O'Gara, Victor Matfield si John Smit, Mils Muliaina. Dar sa speram ca macar o parte din tinerii recent afirmati, printre care North, Warburton, Aaron Cruden, O'Connor, Pat Lambie ori Zac Guidlord vor ajunge si ei legende de aceeasi statura.
Pe curand!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)