S-a trezit si Anglia..

38-21 cu Noua Zeelanda. Trei eseuri de fiecare parte. Dar mult mai multe greseli individuale de partea oaspetilor.Ceea ce explica si scorul primei reprize,12-0. Patru lovituri de pedeapsa, transformare precis de Owen Farrell. Carter, la schimb, rateaza doua. Se vedea, din desfasurarea ostilitatilor, ca Anglia e supermotivata pentru un joc bun. Poate si pentru o victorie. Dupa primele treizeci de minute, englezii aveau 73% posesie si doar un 3-0 pe tabela. Atunci, pe un atac All Blacks, cu Ma'a Nonu pe post de pivot, Dan Cole salveaza in extremis o patrundere decisiva a oaspetilor. Si cred ca asta a fost momentul in care, psihologic, s-a castigat jocul. Englezii au simtit ca pot face fata masinii de rugby a Pacificului si au plusat in agresivitate. Sportiva, evident. Cu acest scor, la pauza, era de asteptat ca jucatorii lui Steve Hansen sa inceapa altfel al doilea mitan. Dar englezii nu au lasat garda jos. Conform asteptarilor, Savea si Read inscriu in trei minute doua eseuri (48,51). Se parea ca jocul se intoarce in favoarea All Blacks. Numai ca englezii raman supermotivati si pornesc sa inscrie si ei. Trei eseuri in opt minute. Barritt (54), Ashton (58), Tuilagi (62), primele doua fiind lucrate "la detaliu" de locomotiva Manu Tuilagi, excelent ieri. Asa a ajuns scorul la 32-14. Era minutul 63 si diferenta mai putea fi recuperata de catre All Blacks. Dar nu a fost asa pentru ca englezii au mentinut ritmul de joc si apararea agresiva. De unde au venit contraatacurile din care s-au nascut eseurile. Noua Zeelanda mai reuseste un eseu, prin acelasi Julian Savea dar englezii raspund prin doua penalitati,transformate de rookie-ul Freddie Burns, (ce curaj pe Stuart Lancaster, chiar daca jocurile erau facute!)Si asa se ajunge la scorul final,38-21. Delir in tribune dar si pe teren. Publicul, peste 80 mii de spectatori, a marcat si el un record, a intonat de 13 ori imnul motivational al selectionatei trandafirului, swing low, sweet chariott. Si au inceput socotelile. Anglia a inregistrat cea mai neta victorie cu Noua Zeelanda, ultimul succes fiind la un scor palid, 13-0 si data din...1936. Noua Zeelanda incaseaza si ea cea mai severa infrangere, (dupa o serie de 17 victorii succesive), de la acel 7-28 de la Wellingotn, cu Australia, in 1998. Care ar fi explicatiile acestei neasteptate victorii a Angliei? Dupa prestatiile modeste, cu Australia si Africa de Sud, multora din staff le cam suna ora retragerii. Chiar daca erau o echipa noua. Cu exceptia Turneului 6 Nations 2011, nici turneul de vara din Africa de Sud nici primele meciuri din acest noiembrie, nu au convins ca s-a format o echipa noua si de valoare. Lancaster a incercat mai multe solutii de echipa, a schimbat mai multi oameni pe posturile cheie, a rulat tot ce e mai bun din generatia tanara a Premiership. Dar nu a oferit, pana la acest meci, o demonstratie convingatoare asupra noii echipe. Cautand printre factorii decisivi ai performantei de ieri, motivatia victoriei (venind mai mult din orgoliu, cred) este singura cheie explicativa. Dincolo de cei patru (!) psihologi care lucreaza cu echipa cea noua inca de la inceput, tripleta de antrenori principali al echipei Angliei au reusit sa ofere suport motivational unor jucatori fara prea multa experienta internationala la varf. Numarul total al selectiilor jucatorilor echipei Angliei din acest meci a fost mai mic decat numarul selectiilor lui Richie McCaw, de exemplu. Sa vedem ce se va mai intampla in viitoarea editie a Six Nations. Unde vor da piept cu o Irlanda resuscitata dupa meciul cu Argentina (o nuca tare)si cu o Tara a Galilor, umilita la maximum in acest noiembrie. Farrell inca nu e un playmaker, desi e un bun suteur. Tuilagi este o forta dar ii trebuie conditii (baloane) sa dea drumul la motoare si asa mai departe. Parerea mea este ca o mare parte de diferenta, in meciul de ieri, a facut-o linia a treia, Robshaw-Morgan-Wood, ultimul fiind declarat chiar man of the match. Rezistenta generala la efort in conditiile unui joc extrem de intens a fost o alta cheie a victoriei. Nu am avut acces la numarul de kilometri alergati, dar cred ca ei sunt mai multi decat cei alergati intr-un meci de football normal. Cam asta a fost ieri, pe Twickenham,prieteni. Victorie mare pentru oamenii in alb. Spectacol de exceptie pentru cei prezenti. Un arbitraj perfect, TMO-ul intervenind doar de doua ori in afara situatiilor de eseu. Craig Joubert a controlat jocul dar nu l-a incetinit. Si pentru ca spectacolul sa fie complet, trei ore dupa acest meci, pe acelasi Twinkenham, dar cu mult mai gol, echipa de fete a Angliei a castigat si ea, la randul ei, in fata variantei feminine a All Blacks. O zi perfecta pentru pestele banana. La buna vedere, prieteni si bucurati-va de rugby!