După 22 de ani, Franța realizează Marele Slam în Six Nations.

Irlanda câștigă Triple Crown și, în momentul asta, e cu trei puncte în clasament în fața Franței. ceea ce face Le Crunch și mai pasional. 4 eseuri contra Scoției este ceva normal, să spunem, mai ales că s-a jucat pe Aviva Stadium. după cinci meciuri Irlanda este posesoarea unei diferențe de + 105 puncte, cu 169 puncte înscrise. Franța are + 56. scorul final : 26-5. suiți în vagoane și hai la Paris! Chapeau bas, Monsieur Galthie! Franța a reușit Marele Slam învingând Anglia, fără bonus point dar cu 3 eseuri la 1. Franța a demonstrat în doi ani că se poate construi o echipă omogenă, aducînd împreună supertalente de gen Dupont sau Fickou cu oameni teribil de muncitori precum Aldritt sau Danty. in teren se miscă dezinvolt, accelerează neiertător cănd e cazul, se apără ca și când patria e în pericol (e la modă) și au acel zvâc, gen Dupont, când se ivesc oportunități. ce mi-a mai plăcut în acest an este viteza în care pasează și construiesc fazele de eseu. cu această calitate i-au omorât azi pe englezi. despre învinși, mărturisesc, încă o dată, că nu înțeleg nimic din strategiile lui Eddie Jones. am văzut ore și ore de antrenamente ale Angliei, dar și secvențe de la Marcoussis. știind despre intensitatea cu care se lucrează pe jocul în viteză în cantonamentele franceze, Jones nu și-a pregătit apărarea în aceeași notă. Daly, Slade, Marchant și mai ales Furbank au fost surprinși de multe ori de viteza umbrelor franceze. Marcus Smith și-a urmat imperturbabil stilul de la Quins, șuturi peste șuturi, fără adrese precise. la club, el i-a învățat pe coechiperi și se sincronizează cu ei. astă seară doar 3-4 șuturi au putut fi valorificate. mie, cel puțin, mi-e clar că nu se potrivește (Smith) cu Youngs. Elis Genge și Jamie George s-au bătut pentru fiecare balon ce le-a trecut prin față și, ca să nu cârâie nustiucine, la spartul tărgului, hopa și Sinckler în locul lui Stuart. a fost rușinoasă introducerea în teren a lui George Ford. in minutul 77. ca să ia și el un ciubuc, prima de joc. jalnic. dar, asta e RFU îl ține pe post pe Jones și, bănuiesc, că până la RWC 2023. revenind la învingători, mi-au plăcut în afară de cei expuși mai sus, Gabin Viliere (un foarte bun și prompt grataragiu pentru coechipierii săi), Anthony Jelonch pentru placajele sale deosebit de eficiente și elegante, Gregory Aldritt pentru fantasticele sale recuperări de la mai puțin tehnicii săi adversari, englezii. Jaminet controlează bine fundul terenului și pentru asta este iertat pentru ratările sale. Cyrille Baille și Uini Atonio, pilieri de clasă, capabili de mare travaliu. în fine, Franța a ajuns la un nivel de la care poate privi cu speranță RWC de la ea de acasă. dar să nu uite cum a fleșcăit-o Anglia în aceeași postură (e drept că nu Eddie Jones era antrenor ci Stuart Lancaster). a fost o ediție reușită această SixNations 2022 și pentru că a emanat această echipă a Franței.

Franța căștiga Six Nations 2022 chiar înaintea ultimei etape.

rezultat final: Țara Galilor 9 - Franța 13. un meci îmbâcsit, neaerisit, cu lupte indecise pe metru pătrat. un singur eseu, Jelonch, frumos, pe un balon Fickou - Ntamack în minutul 10. Jaminet a fost responsabil de restul de puncte dar și autorul unei tenative eșuate de drop-goal de pe la 40 de metri. disciplină rudimentară la ambele opozante, mai frecventă totuși la galezi. destul de multe offside-uri la francezi, destule ”ținuturi” la galezi. gazdele n-au putut mai mult, n-au avut creator de joc, Biggar fiind doar preocupat de lungimea șuturilor sale. Ntamack are o timiditate pregnantă în a stimula french flair-ul tradițional. Fickou, Jelonch și Aldritt au avut reușite individuale dar acestea nu au fost continuate de coechipieri. de partea cealaltă, Faletau s-a zbătut enorm, ca și Navidi dar nici ei n-au primit suport eficient. Cuthbert, percutant dar, și el, singur. ca atare, Franța, cu patru victorii din 4 meciuri are acum șansa mare de a merge la Grand Slam săptămâna viitoare. joacă la Paris cu Anglia. azi s-a cam scris istoria Six Nations 2022. rezultatul de azi poate fi sfârșitul carierei engleze a lui Eddie Jones. Anglia 15 (numai din penalități, Smith) - Irlanda 32 (4 eseuri, autori diferiți, punct bonus). meci derulat cu sufletul la gură, Anglia în 14, după eliminarea lui Charlie Ewels a încercat imposibilul - să oprească o Irlandă iute, cu fantezie și jucători motivați pentru victorie. motivați au fost și englezii, că doar erau acasă dar resursele din teren nu i-au ajutat mai deloc. Marcus Smith nu e un play maker ci doar o vedetă prea tânără (prea devreme). a avut un adversar direct mult peste clasa lui, Jonathan Sexton, a cărui șiretenie nu mai trebuie descrisă și nici lăudată. ea face parte din joc. linia de fund a irlandezilor (notamente Conway, Bundee Aki, Lowe și Ringrose) au fost niște rechini într-un acvariu prea strâmt pentru apărarea engleză. aceasta a rezistat ceva vreme dar, încă o dată, șiretenia irlandeză i-a făcut felul. intrarea lui Dombrandt, parte din restructurarea strategică de după eliminarea lui Ewels nu a produs mare efect. slăbiciunea engleză a constat în lipsa de exercițiu a apărării la schimbările de direcție ale omuleților verzi. o mențiune specială pentru omul meciului, Jamison Gibson-Park, un demiu cu creier, care l-a eclipsat, parțial și uneori total pe talentatul Harry Randall. neo-zeelandez la origini, crescut și școlit în cultura All Blacks, Gibson-Park a făcut azi un cuplu perfect cu co-echipierul său, Jonathan Sexton (Leinster nu a mai crescut de mult un asemenea cuplu de șarnieră), am mai vorbit despre modul în care se completează, se intuiesc se anticipă mijlocașii. un model pe care l-am descris de mai multe ori a fost cel de la Leicester, Youngs & Ford. numai Youngs sau numai Ford nu reprezintă mare lucru, împreună ai mari șanse să funcționeze conform strategiei. așa s-a întîmplat și azi. cu Sexton și Gibson-Park. pe scurt, Anglia încheie jalnic epoca Eddie Jones. Franța, indiferent de rezultatul meciului de la Paris (cu Anglia), căștigă ediția 2022 a Six Nations. dacă îi căpăcește și pe englezi, va fi cu Mare Slam. Mathieu Raynal și-a făcut datoria, de nota 8. rămâne un arbitru ponderat. TMO-ul Jonker n-a avut de lucru azi. în ultima etapă, Irlanda va juca cu Scoția. și, cel mai sigur, va termina turneul pe locul doi. cu, încă o dată, Franța campioană.

După 18 etape, Leicester Tigers este la treia înfrângere

Saracens 34 - Leicester Tigers 27. 5 -3 la eseuri. un meci plin, cu de toate, tipic pentru Premiership. Saracens au început să conteze ca echipă din nou, după degringolada ultimilor doi ani. a închiriat un stadion mai modest, Stone X, aparținînd consiliului local al unei periferii a Londrei, Barnet, și-a păstrat majoritatea jucătorilor de elita (frații Vunipola, Farrell, Daly, Maitland, Lozovki) , l-a reactivat pe Alex Goode, cu Salary Cap s-a adaptat iar Mark McCall reconstruiește. ceea ce au arătat azi gazdele este un set de premise pe care vor construi în campionatul viitor. Leicester Tigers au un avans destul de mare pentru a mai fi ajunși în sezonul regular. dar asta nu-i împiedică pe sarazini să facă ceea ce au făcut și Harlequins anul trecut, să câștige titlul pe un loc mai puțin împodobit cu puncte. meciul a fost unul de nota 8, în care contribuția la spectacol a Saracens a fost mai mare. și nu pentru numărul superior de eseuri. ci pentru că treisferturile le-au mers mai eficient, clasa lui Maitland sau Lewington impunîndu-se de la sine. Daly și Lozowski au controlat mai bine 22-ul propriu față de ce a au făcut Tigers, eseurile trei și patru ale Saracens au prins o apărare slabă, fărâmițată, prin care s-a trecut cu experiență. deși tehnic, gazdele au fost o echipă mai indisciplinată, 19 -11 la ”penalties conceeded”, Tigers nu au știut dar nici n-au putut specula acest minus. Ford nu a fost într-una din zilele care l-au făcut celebru, de Freddie Burns nu vreau să vorbesc. linia a treia nu a placat la timp (în multe ocazii). linia întâi este, cred, cea mai tânără din Premiership : Whitcombe - 21, Dolly - 22, Heyes - 22. a te lupta cu Koch și Barrington e prea mult, deocamdată. si taloneurul Sarries (Wolstencroft) a fost mai prezent decât Dolly în economia jocului. de la Tigers mi-au plăcut, pentru joc matur, Poortvliet și Harry Potter. Borthwick dă credit tinerilor și bine face, se naște la Tigers o nouă generație de elită. a mai existat un moment comic pe teren, prin minutul 20, când jupânii ăi bătrâni, Alex Goode(33) și Freddie Burns(31) se înghionteau de mama focului. ridicol la valoarea lor, fosta lor valoare.. scuzați. Nick Tompkins, man of the match. nu înțeleg de ce, l-aș fi preferat pe Lozowski. gazonul sintetic a rezistat. vânt de vest, puternic uneori. argitrajul lui Craig Maxwell-Keys, 31 de ani, foarte corect, chiar pedant, uneori. am avut, la un moment dat, o revelație, l-am identficat pe Maxwell-Keys cu Tom Courtenay din ”Singurătatea alergătorului de cursă lungă”, un clasic britanic de mare succes prin anii 70. Colin Smith este un rebel bipolar pe care cursele îl îmblânzesc și socializează. diferența de puncte în clasament este de 12, Leicester Tigers având 71, după 18 etape. Sir Rugby!

SIX NATIONS 2022, etapa a treia.

Franța umilește Scoția. v victorie clară a Franței, 17 - 36. 6 eseuri la 2. francezii au atacat fulgerător, s-au apărat avansat iar oamenii-rachetă, gen Fickou ori Penaud (de două ori) au punctat. Jaminet a fost o catastrofă a loviturilor de picior. scoțienii ar trebui să-i mulțumească. Dupont a fost, din nou, regele meciului, plachează năucitor și deschide ca un vrăjitor, lăsându-i lui Aldritt sarcina de scoate fizic baloanele căștigate. francezii, mari iubitori de ieșiri la iarbă verde, au demonstrat că sunt și specialiști în ”grătare” de protecție a jucătorilor la pământ, pentru securizarea baloanelor dar și pentru forțarea unor ”ținut”-uri ale adversarilor. pe scurt, victorie meritată a haxagonalilor. despre scoțieni, nu se pot spune prea multe. Hogg este prea vedetă ca să mai și mănuiască corect balonul, dovada eseul sigur (fără adversari în față), la 15 metri de linia de țintă, pentru că nu e în stare să recepționeze corect balonul de la Van der Merwe pierde o oportunitate care, poate, ar fi influențat cursul jocului. Ali Price, singur, s-a luptat căt a putut cu mobilii adversari dar nu a avut, în cele mai multe situații susținere. Singurul care a făcut ca leul în apărarea și atacul scoțian a fost sud-africanul, la origini, Duhan van der Merwe. Finn Russell, și el, inert azi. o mențiune pentru nr. 7, Rory Darge, înlocuitorul lui Hamish W. în special pentru plasamentul și mișcarea din primul mitan. despre arbitraj, m-am pronunțat deja. prin tensiunea din repriza a doua, meciul poate primi, fără sclifoseală, o notă de 9.ictorie clară a Franței, 17 - 36. 6 eseuri la 2. francezii au atacat fulgerător, s-au apărat avansat iar oamenii-rachetă, gen Fickou ori Penaud (de două ori) au punctat. Jaminet a fost o catastrofă a loviturilor de picior. scoțienii ar trebui să-i mulțumească. Dupont a fost, din nou, regele meciului, plachează năucitor și deschide ca un vrăjitor, lăsându-i lui Aldritt sarcina de scoate fizic baloanele căștigate. francezii, mari iubitori de ieșiri la iarbă verde, au demonstrat că sunt și specialiști în ”grătare” de protecție a jucătorilor la pământ, pentru securizarea baloanelor dar și pentru forțarea unor ”ținut”-uri ale adversarilor. pe scurt, victorie meritată a haxagonalilor. despre scoțieni, nu se pot spune prea multe. Hogg este prea vedetă ca să mai și mănuiască corect balonul, dovada eseul sigur (fără adversari în față), la 15 metri de linia de țintă, pentru că nu e în stare să recepționeze corect balonul de la Van der Merwe pierde o oportunitate care, poate, ar fi influențat cursul jocului. Ali Price, singur, s-a luptat căt a putut cu mobilii adversari dar nu a avut, în cele mai multe situații susținere. Singurul care a făcut ca leul în apărarea și atacul scoțian a fost sud-africanul, la origini, Duhan van der Merwe. Finn Russell, și el, inert azi. o mențiune pentru nr. 7, Rory Darge, înlocuitorul lui Hamish W. în special pentru plasamentul și mișcarea din primul mitan. despre arbitraj, m-am pronunțat deja. prin tensiunea din repriza a doua, meciul poate primi, fără sclifoseală, o notă de 9. cu mare efort și sfincterele strânse, Anglia reușește să fure victoria galezilor. 23-19. un meci electrizant, nu pentru că Anglia ar fi presat ci pentru că Țara Galilor a rezistat. la eseuri Anglia unul, Tara Galilor 3. Anglia a căștigat pentru că Marcus Smith și-a făcut de cap cu penalitățile în prima repriză. mult mai eleganți și mai tehnici, galezii au avut 27 de atacuri în mitanul al doilea. s-au remarcat Liam Williams, Tomos Williams, Garteh Anscombe, Nick Tomkins, Kieran Hardy, Gareth Thomas și, printre ei, Dan Biggar, de neînlocuit în acest stil de a juca. nu înțeleg de ce Eddie Jones a preferat această tactică în loc de cea a atacului, unde avea săgeți precum Dombrandt, Steward, Malins, Daly, Slade, Nowell, toți experimentați în a sparge apărări. nu mai înțeleg de ce Jamie George a fost rezervă (deși nu am reproșuri la adresa lui Cowan-Dickie). Synckler este un fel de dulap cu care blochezi ușile nu un atacant cu care construiești atacuri. va fi vai de Anglia în meciul cu Franța, indiferent unde se va juca. Eddie nu realizează asta? sau poate că nu îi mai pasă, făcându-și suma. păcat de acești tineri precum Freddie Steward, Max Malins, Harry Randall care au un potențial de vârf în Premiership însă se pierd în tenebrele calculelor lui Eddie Jones. Galezii au fost, ca de obicei, demni și onești, mai mult decât sportivi. un ținut mic (n-aș spune o țară) cu inimi gigantice. cinste lor, welșilor! o notă? 9, cu mențiune. în încheiere, aș menționa o ciudățenie: ambii arbitri de azi au îmbrăcat, ca jucători, tricoul cu nr. 9, scoțianul i-a arbitrat pe englezi, englezul pe scoțieni. Sir Rugby!

primele partide din 2022. Premiership & Top 14

Exeter Chiefs 19, Bristol Bears 13. înaintea acestei partide, Bristol era pe locul 12 (din 13), cu 15 puncte, o umbră a echipei motivate și eficiente care a terminat pe locul 1 Premiership, faza regulară, sezonul trecut. o diferență enormă față de stilul de joc de anul trecut, când Piutau era adevăratul conducător joc iar Uren plus Sheedy desenau floricele de dantelă pe mijlocul terenului. Chiefs din Exeter, o echipă mai matură, nu a mai fost, nici ea, cea de acum două sezoane, când candida la titlu. cu Henry Slade și Jack Nowell pe treisferturi (oameni ai naționalei Angliei căndva), cu frații Simmonds și Stuart Hogg pe fund, Chiefs s-au chinuit prima repriză să surprindă un adversar lent și previzibil. treisferturile Chiefs au probat competența în atac până la primul lor eseu, Nowell și O,Flaherty fiind deosebit de periculoși pe atac câteva minute în șir. într-unul din acestea, Cheifs bate apărarea Bears, Nowell prelungind un balon pe jos vreo 20 de metri iar O,Flaherty culcând primul eseu al meciului. 7-0 pentru că Joe Simmonds transformă. douî minute mai tărziu, Sheedy ratează o penalitate ușoară, ceea ce nu se mai întămplă trei minute mai târziu. 7-3. cei din Exeter controlează jocul , fiind și echipa mai combinativă. Hogg are posibilitatea unui al doilea eseu dar își prelungește prea mult balonul cu piciorul și reatează ocazia. Piutau părăsește terenul în minutul 25, accidentat. în locul său intră Purdy, rezerva care împreună cu Morahan, a încercat toată partida să împingî atacul Bears înainte. nu au reușit. posesia primei reprize a fost de 75% pentru gazde iar teritorialitatea de 72%. pe fondul dominației Chiefs, dintr-un maul după o tușă în 10 metri, balonul se plimbă tacticos pe treisferturile gazdelor, se întâmplâ mai multe rucks și, la un moment dat impetuosul Jonny Hill (2,01 m, 115 kg) strîpunge defensive Bears și culcă al doilea eseu. Simmonds ratează și 12-3. până la pauză nu s-a mai întâmplat mare lucru. jocul se reia tot în nota de dominare teritorială a Chiefs. Hogg mai irosește o șansă, Slade fiind surprins ăn offside. dar, surpriză, Bears încep și ei să atace, punându-și la muncî viteza treisferturilor și încercând să surprindă gazdele, ușor relaxate. Morahan rămâne aceeași aripă incisivă dar nu este susținută. Radradra este percutant dar are tot timpul pe el doi-trei apărători. Chjefs mai au niște pusee de atac, în centrul lor fiind neostoitul Cowan-Dickie, omniprezent azi dar Hogg își confirmă de încă două ori egoismul caracteristic în atacuri incipiente. minutul 60, Chiefs schimbă toată linia 1, inclusiv pe Cowan-Dickie. iese și Randall de la Bears, intră Uren și jocul Bears tinde să se mai anime. Purdy și Monahan devin mai agresivi , primul reușind chiar o intercepție în minutul 70, pentru că obosiți sau nu, Chiefs devin neglijenți la multe baloane. și, firesc, vine eseul Bears, Sheedy nu mai ratează și jocul pare să se relanseze, 12-10! Chiefs se mobilizează mai mult decît Bears și reușesc să readucă echilibrul în apărare. pe un contra-atac rapid, Chiefs reușesc să intre în 5-ul Bears, Devotto culcă la colt dar TMO-ul nu este de acord cu al treiea eseu. grămadă în 5 metri, balonul plimbându-se oarece timp de-a lungul liniei de but, Bears apărându-se eficient, până când Hogg străpunge o apărare obosită de efort și culcă cel de-al treilea eseu al gazdelor. era minutul 74. 17-10 și Joe Simmonds trasformă, 19-10. meciul era jucat. cei din Bristol nu renunță la atacuri dar nu mai reușesc mare lucru. doar o penalitate pe care Sheedy o transformă. 19-13 în minutul 80. Luke Pearce, un tânăr arbitru decent, a condus cu brio un meci marcat de o intensă fizicalitate dar fără mari virtuți tehnice sau tactice. Bristol continuă seria de înfrângeri (a patra la rând) și rămâne pe fundul clasamentului. Chiefs se apropie de Gloucester și Harlequins care joacă mâine împreună (ora 17,oo Ro). Un meci de nota 7, cu un plus pentru echipa fraților Joe și Sam Simmonds. rezerva Camille Lopez face diferența. Clermont Auvergne 16 - Toulouse 13. 3 puncte, deci. adică un drop-goal. Lopez intră în minutul 58 ca să-înlocuiască pe irlandezul Hanrahan (modestă uvertură). iar în minutele 68 și 74 (penalitate plus drop-goal) înclină balanța pentru gazdele de pe Marcel Michelin. Toulouse, fără Antoine Dupont (și cu înlocuitor Bales, mediocru), a ținut steagul sus doar prima repriză în care conducea cu 10-7, un adversar tânăr și ambițios. fiecare cu eseul său, Clermont, pe înaintare, taloneurul Beheregaray fiind marcatorul eseului, Toulouse pe treisferturi, frumos, inteligent, autor aripa Mallia. încă trei puncte au venit de la fundașul toulousan Sergio Ramos, omul cu execuțiile de picior. Jocul a fost echilibrat, cu un plus pentru tentativele de combinații pe treisferturi ale campionilor europeni. după pauză, echilibrul continuă încă 20 de minute după care presiunea gazdelor crește (conform tradiției, Toulon nefiind căștigătoare pe Marcel Michelin din anul 2002!) și dă fructele de care aminteam mai sus prin introducerea veteranului Lopez. replica oaspeților a fost inexistentă. cu un Ramos ineficient și blazat, fără -practic- conducător de joc, NTamack fiind ieri o glumă de nr.10, Toulon a trebuit să se recunoască, din nou și din nou, învinsă pe stadionul celor din Clermont. diferența de 1 punct pe care Bordeaux Begles o are (cu un joc mai puțin, azi întâlnește pe Biarritz acasă) probabil se va mări la 5. Clermont rămând la mijlocul clasamentului, vecină de palier cu Castres (tot cu 33 puncte, dar Castres are azi, acasă, meci greu cu La Rochelle). pentru final, o notă de trecere pentru arbitrul Jonathan Dufort, pe care nu l-am mai văzut oficiind în Top 14. calm, destul de greu de păcălit de trucurile curente ale înaintașilor, lăsând, când era cazul, avantaje, s-a achitat onest de obligații. interesant că marele fluierici Mathieu Raynal a făcut tușa în acest joc. un meci de nota 7. gazdele au câștigat cu puțin noroc, cele 4 puncte.