luni, 31 august 2015

Iata-i si pe cei 31 ai Tarii Galilor


Inaintasi: Tomas Francis, Paul James, Aaron Jarvis, Gethin Jenkins, Samson Lee, Scott Baldwin, Ken Owens, Jake Ball, Luke Charteris, Bradley Davies, Dominic Day, Alun Wyn Jones, Taulupe Faletau, James King, Dan Lydiate, Justin Tipuric, Sam Warburton (capitan).
Aparatori: Gareth Davies, Rhys Webb, Lloyd Williams, Dan Biggar, Rhys Priestland, Cory Allen, Jamie Roberts, Scott Williams, Hallam Amos, Alex Cuthbert, Leigh Halfpenny, Matthew Morgan, George North, Liam Williams.
Dupa cativa ani ani este reintrodus in lot, Cory Allen (de la Cardiff Blues). Ies din lot Gareth Anscombe si Ross Moriarty, accidentati, desi tot accidentat dar in lot este Alun Wynn Jones.
Trei taloneuri: Gareth Davies, Lloyd Williams si Rhys Webb. Richard Hibbard a fost indepartat. Hallam Amos, 20,  si-a castigat tricoul de rezerva a lui Leigh Halfpenny dar poate juca si aripa.

duminică, 30 august 2015

In sfarsit si lotul de 31 al Noii Zeelande!



Azi, 30 august, a fost dat publicitatii lotul definitiv, de 31 jucatori cu care campioana en-titre va aborda Cupa Mondiala 2015. Cum ne-am obisnuit, jucatoriui selectionati sunt grupati pe posturi:


Taloneuri: Dan Coles (Wellington Hurricanes), Keven Mealamu (Auckland Blues), CodieTaylor(Canterbury Crusaders): 

Pilieri:  Wyatt Crocket (Canterbury Crusaders), Charlie Faumuina (Auckland Blues), Ben Francks (Hurricanes), Owen Francks (Canterbury Crusaders), Tony Woodcock (Auckland Blues);

Linia a doua: Brodie Retallick (Waikato Chiefs), Luke Romano, Crusaders), Samuel Whitelock (Crusaders), Victor Vito (Hurricanes);

Linia a treia: Sam Cane ((Waikato Chiefs), Jerome Caino (Auckland Blues), Richie McCaw (Crusaders), Kieran Read (Crasaders), Liam Messam (Waikato Chiefs);

nr. 9: Tawera Kerr-Barlow (Chiefs), T.J.Perenara (Hurricanes), Aaron Smith (Highlanders)

nr.10:  Beauden Barrett (Highlandres), Daniel Carter (Crusaders), Colin Slade (Crusaders);

Centri:  Lalakai Fekitoa (Highlanders), Ma'a Nonu (Hurricanes), Conrad Smith (Hurricanes), Sonny Bill Wiliams (Waikato Chiefs)

Linia de fund: Nehe Milner-Skuder (Hurricanes), Julian Savea (Hurricanes), Ben Smith (Higghlanders), Waisake Naholo (Highlanders).

Surpinde recuperarea foarte rapida a lui Waisake Naholo, dat absent cert imediat dupa accidentare. Nu exista un fundas de meserie. Mai apropiat de acest post este Naholo care, totusi, este aripa. Fundas a mai jucat temporar si Ben Smith. Bizar. 

Podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat...


Asa a fost ieri dupa-amiaza la Dublin, pe Aviva Stadium. Tara Galilor si-a luat revansa fata de infrangerea umilitoare de pe Millennium Stadium de acum trei satamani. Doua fenomene s-au petrecut simultan si nu stiu cum sa stabilesc cauzalitatile care au dus la o asemenea evolutie. Tara Galilor a renascut din nimic si a dominat o Irlanda parca nauca dupa o noapte de chef. E adevarat ca au reintrat Halfpenny, North si Biggar, piese de baza in mahjongg-ul galez. Dar Irlanda a aliniat aceeasi echipa, pe care poti s-o definesti dupa spiritul jocului. Ba, in plus, au reintrat Jonathan Sexton si Paul O'Connell, ceea ce trebuia sa dea jocului verzilor un plus de claritate. Deci, pe de-o parte, Irlanda avea cateva atu-uri in plus, unul dintre ele fiind acela de a juca acasa. Increderea in sine pe care au aratat-o oamenii din trupa lui Joe Schmidt in ultimele meciuri plus locul 2 in ierarhia mondiala erau, de acum, pilonii moralului acestei echipe. Oamenii de baza ai echipei erau toti in teren si un meci cu Tara Galilor era, cum este intotdeauna, o mare provocare. Se pare insa ca aceste elemente pregatitoare pentru inca o victorie in palmares n-au fost suficiente. Ce le-a lipsit atunci? M-as limita sa citez dintr-un veteran al rugby-ului romanesc, Dumitru Bebe Manoileanu, care spunea (si eram langa el), "miza meciului este motorul care te duce la victorie". Ei bine acest meci nu a avut nici o miza. A fost doar un meci de pregatire intre doua selectionate care se cunosc foarte bine intre ele si care nu-si pot prezenta, reciproc, cine stie ce surprize. Irlanda nu putea pierde locul 2 in ierarhia World Rugby si nici Tara Galilor locul 6. 

Warren Gatland, cunoscut drept surprize man, a mai scos din maneca o echipa. Total diferita fata de cea de pe Millenium, fara Hook, de exemplu. Si o alta tactica, ofensiva de data asta. Aparare foarte avansata, atacuri pe aripi si cat mai putine penalitati oferite adversarilor, tinand cont ca in teren era Sexton. Dat fiind ca si Irlanda este o echipa de atac, si-a organizat apararea cu un om in plus pentru fiecare atac advers, astfel incat pe fiecare irlandez erau marcati cate trei galezi. Si au reusit, in cele mai multe ocazii sa contreze incursiunile unor Keith Earls, Jimmie Heaslip, Jordi Murphy ori Rob Kearney.  Ca sa demonstreze ca acea infrangere acasa a fost un accident de parcurs al pregatirii pentru RWC,galezii au fortat in permanenta jocul in terenul irlandez. Au dat primul eseu al meciului, al lui Tipurici, au transformat trei penalitati (unde este suveran Halfpenny) iar restul de cinci le-au fortat prin tuse lungi, cat mai aproape de buturi. Omul meciului a fost flankerul de fier, Justin Tipuric, care a hartuit in permanenta defensiva verzilor. 

Ce concluzii s-ar putea trage dupa acest rezultat surpriza? Evident, in perspectiva Cupei Mondiale. Nu m-as grabi sa ma pronunt asupra prestatiei Irlandei decat dupa meciul cu Anglia, din 5 septembrie, cand si Tara Galilor mai are un meci, dar cu...Italia. Tara Galilor este oricand o echipa capabila se joace la victorie. Doar cand nu vrea, nu face meciuri bune. Gatland este un mare antrenor si un mare strateg. Ceea ce i s-a intamplat in penultimul meci cu Irlanda a fost un moment de slabiciune, pentru ca a vrut sa-i mai dea o sansa lui Hook, iar acesta a irosit-o cu inconstienta.

Italia? ca tot o aminteam mai sus... Ei bine, Italia s-a facut de ras pe Murrayfield, 7-48! A incasat sase eseuri din care trei din interceptii ale unor executii neglijente ale italienilor. Omul meciul a fost Alasdair Dickinson, pilierul care l-a macinat cate un pic in fiecare gramada pe Castrogiovanni. Scotienii n-au oferit decat o penalitate italienilor, dar acestia au fost mai generosi, 7 din care patru transformate de catre Greig Laidlow. Italienii au mai avut doi jucatori sanctionati cu carton galben. Vern Cotter a transformat radical echipa Scotiei intr-un team de atac. In care ieri au stralucit Tim Visser (din toamna la Harlequins) si Sean Lamont, fiecare cu cate doua eseuri. Greig Laidlow, cu toate pacatele sale, este un deschizator de joc de atac. Pyrgos (desi ieri a fost rezerva) are aceeasi atitudine. Din echipa Italiei, fara busola, fara obiectiv, singurul care ar putea fi recomandat pentru calitatile si jocul sau ar fi Michele Campagnaro, jucator complet, utility back de manual. Nu vreau sa vorbesc despre lipsa de tactica a Italiei, pentru a lasa strategilor romani sa-si acordeze instrumentele. Italia este - teoretic, cel putin- o echipa de batut. Pe Canada am vazut-o deja. Desi formata in majoritate din debutanti echipa Canadei stie de joace in mare viteza, asa cum au aratat-o in meciul cu SUA dar, (este o caracteristica nationala) se comporta cu o mare naivitate in momente decisive. Si noi avem momente din aceasta categorie insa sa nu uitam ca viitoarea noastra adversara din grupa vine cu o motivatie sportiva superioara, cea specifica spatiului nord-american.

Sambata viitoare: Tara Galilor-Italia si Anglia-Irlanda. Bucurati-va de rugby, prieteni!

vineri, 28 august 2015

Se anuntat si lotul de 31 al Africii de Sud


Heineke Meyer a anuntat azi, prin conferinta de presa, componenta lotuluyi de 31. Din acest lot, 9 sunt jucatori care au participat la editia RWE de acum 8 ani si au ridicat deasupra capului trofeul Webb Ellis. Matfield si Scalk Burger vor avea patru participari in RWC, De Villiers, Habana, JP Pietersen, Ruan Pienaar, Fourie du Preez, fratii du Plessis au luat parte la jocurile editiei in care ASfrica de Sud a castigat trofeul acum opt ani. In lotul actual sunt si doisprezece jucatori care au fost de actuala echipa de antrenori din staff-ul lui Heineke Meyer, incepand cu 2012. Au fost recuperati jucatori care au lipsit inca din startul sezonului de vara, din motive medicale: Jean De Villiers, Duane Vermeulen , Jannie du Plessis , Fourie du Preez , Willie le Roux ), Francois Louw si  Coenie Oosthuizen. Despre Francois Steyn, care o buna vreme era "accidentat" nu se mai stie nimic. Din mai multe surse, el s-a transferat in Japonia si a refuzat sa fie recrutat de echipa lui Meyer. Un singur debutant, Rudy Paige. 

Inaintasi: Willem Alberts, Schalk Brits, Schalk Burger, Lood de Jager, Bismarck du Plessis, Jannie du Plessis, Pieter-Steph du Toit, Eben Etzebeth, Siya Kolisi, Francois Louw, Frans Malherbe, Victor Matfield(capitan) , Tendai Mtawarira, Trevor Nyakane, Coenie Oosthuizen, Adriaan Strauss, Duane Vermeulen.
Aparatori: Damian de Allende, Jean de Villiers (captain), Fourie du Preez, Bryan Habana, Zane Kirchner, Jesse Kriel, Pat Lambie, Willie le Roux, Lwazi Mvovo, Rudy Paige, Ruan Pienaar, JP Pietersen, Handré Pollard, Morné Steyn.
La o cota de 1:4 pariez pe Africa de Sud, in aceasta formula, pentru o victorie in semifinale
Sursahttp://www.rugbyworldcup.com/news/87230



Italia vrea revansa. Scotia e acasa. Ne intereseaza Italia?


Da, ne intereseaza, pentru ca este in grupa cu Romania. Si pentru ca fost invinsa acasa de catre partenerul de maine iar, cum e normal, doreste sa raspunda cu o victorie. Elevii lui Jaques Brunell, revad eseul lui Pyrgos de sambata trecuta, eseu care i-a tintuit in infrangere si, foarte probabil, iau masuri suplimentare in aparare. De cealalta parte, oamenii lui Vern Cotter au proiectat scheme de atac toata saptamana, pentru ca reintra cativa jucatori de baza de pe linia de fund. Pyrgos ramane si in acest meci rezerva. Ultima confrunare castigata de Italia pe Murrayfield dateaza din acest an, Turneul Six Nations, ( 22-19)

Asadar, formatiile din primul minut arata astfel:

Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Sean Lamont, 13 Mark Bennett, 12 Peter Horne, 11 Tim Visser, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw (capitan), 8 David Denton, 7 John Barclay, 6 Ryan Wilson, 5 Grant Gilchrist, 4 Jonny Gray, 3 WP Nel, 2 Ross Ford, 1 Alasdair Dickinson.   Rezerve: 16 Stuart McInally, 17 Gordon Reid, 18 Jon Welsh, 19 Rob Harley, 20 Blair Cowan, 21 Henry Pyrgos, 22 Ruaridh Jackson, 23 Matt Scott.
Italia: 15 Luke McLean, 14 Angelo Esposito, 13 Michele Campagnaro, 12 Luca Morisi, 11 Leonardo Sarto, 10 Tommaso Allan, 9 Guglielmo Palazzani, 8 Samuela Vunisa, 7 Francesco Minto, 6 Alessandro Zanni, 5 Joshua Furno, 4 Marco Fuser, 3 Martin Castrogiovanni, 2 Leonardo Ghiraldini (capitan), 1 Matias Aguero.   Rezerve: 16 Andrea Manici, 17 Michele Rizzo, 18 Dario Chistolini, 19 Quintin Geldenhuys, 20 Mauro Bergamasco, 21 Marcello Violi, 22 Carlo Canna, 23 Andrea Masi.
Murrayfield, ora 17,15 (Ro), arbitru Romain Poite (Franta)

Lotul Tonga pentru Cupa Mondiala. Sa aflam in avans cu cine vom da piept (daca mai avem)




Tevita Mailau (Perpignan), Alisona Taumalolo (Grenoble), Soane Tonga’uiha (Oyonnax), Halani Aulika (London Irish), Sila Puafisi    (Gloucester), Elvis Taione (Exeter Chiefs), Paula Ngauamo (Mont de Marsan), Aleki Lutui (Ampthill RFC), Tukulua Lokotui (Beziers), Joeseph Tuineau (Dax), Steve Mafi (Western Force), Opeti Fonua (Leicester Tigers), Hale T-Pole (Otago), Nili Latu (Newcastle Falcons), Jack Ram (Auckland Blues), Viliami Ma’afu (Oyonnax), Sione Kalamafoni (Gloucester), Sonatane Takulua (Newcastle Falcons), Samisoni Fisilau (Jersey RFC), Sosefo Ma’ake (Havelu Bulldogs), Kurt Morath (Biarritz), Latiume Fosita (Doncaster), Sione Piukala (Perpignan), Siale Piutau (Yamaha), Viliami Tahitu’a (Northland), Fetu’u Vainikolo (Oyonnax), Telusa Veainu (Melbourne Rebels), Tevita Halaifonua (Gloucester), William Helu (Edinburgh), Vungakoto Lilo (Montauban).

 Difuzez aceasta lista si dintr-un motiv practic. Ea poate fi utila comentatorilor romani pentru a se obisnui cu numele jucatorilor din Pacific si a evita improvizatiile destul de jenante, uneori. Pregatirea pentru Cupa Mondiala poate fi, uneori, dificila. Dar traditia ne impune ca in ciclul de pregatire pre-competitie sa gasim echipe cat mai puternice.Nu asta  a fost cazul primului meci din august. Meciul cu Edinburgh a prezentat un adversar proaspat intors din vacanta si usor blazat. Cu Tonga va fi cu mult mai greu pentru ca majoritatea  membrilor lotului provin din campionate europene si asiatice unde tonusul psihologic este de regula foarte ridicat, nu tine cont de sezoane si competitii. In plus, Tonga nu are campionat intern iar jucatorii de tip elita  au contracte in alte tari. Iar cand este vorba de insemnele nationale, restul apartenentelor psihologice este uitat.

Ca ilustratie, preluati un haka samoan, https://youtu.be/mJtAQarPRNk . 


joi, 27 august 2015

Sambata, pe Aviva Stadium, Irlanda ofera Tarii Galilor posibilitatea unei revanse.



Mai jos,  formatiile anuntate in cursul zilei de azi.

Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Dave Kearney, 13 Luke Fitzgerald, 12 Robbie Henshaw, 11
Keith Earls, 10 Jonathan Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Jordi Murphy, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell (capitan), 4 Iain Henderson, 3 Nathan White, 2 Richardt Strauss, 1 Jack McGrath.  Rezerve 16 Sean Cronin, 17 David Kilcoyne, 18 Tadhg Furlong, 19 Donnacha Ryan, 20 Sean O'Brian, 21 Eoin Reddan, 22 Paddy Jackson, 23 Felix Jones.


Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 Alex Cuthbert, 13 Scott Williams, 12 Jamie Roberts, 11 George North, 10 Dan Biggar, 9 Rhys Webb, 8 Taulupe Faletau, 7 Justin Tipuric, 6 Dan Lydiate, 5 Alun Wyn Jones (capitan), 4 Bradley Davies, 3 Tomas Francis, 2 Ken Owens, 1 Gethin Jenkins.  Rezerve16 Scott Baldwin, 17 Paul James, 18 Aaron Jarvis, 19 Luke Charteris, 20 James King, 21 Gareth Davies, 22 Rhys Priestland, 23 Hallam Amos

Ora 16,30 (Ro), arbitru: Craig Joubert (Africa de Sud)


A fost anuntat, oficial, si lotul de 31 al Angliei


Speculatiile s-au adeverit : s-a nascut o noua stea pe numele sau Sam Burgess.  Presa e fericita, marketerii si bookmakerii isi freaca mainile, campania a reusit. Stuart Lancaster a ales si i-a sacrificat pe Luther Burrel si Danny Cipriani pentru a-i face loc lui Burgess. Cele patru meciuri din grupa mortii vor raspunde pozitiv sau negativ acvestor decizii.

Iata si lotul de 31:  Joe Marler, Mako Vunipola, Kieran Brookes, Dan Cole, David Wilson, Tom Youngs, Rob Webber, Jamie George, Joe Launchbury, Courtney Lawes, George Kruis, Geoff Parling, Chris Robshaw (capitan), Tom Wood, James Haskell, Billy Vunipola, Ben Morgan, Ben Youngs, Richard Wigglesworth, Danny Care, George Ford, Owen Farrell, Brad Barritt, Sam Burgess, Jonathan Joseph, Henry Slade, Jack Nowell, Anthony Watson, Jonny May, Mike Brown, Alex Goode.

O alta ciudatenie, trei nr.9 ( Youngs, Care, Wigglesworth) si doar 2 nr.10 (Farrell si Ford). 

Pana la inceperea Cupei mondiale Anglia mai are de disputat un meci cu Irlanda, la Londra.

PS. Sam Burgess are urmatoarea definitie somatica : 1,96 metri, 116 kg.  Un adevarat elefant in lotul de gimnastica. 

miercuri, 26 august 2015

Cine ar urma sa ramana in lotul de 31 al Angliei?


In fine suspansul pare ca se apropie de sfarsit. Lancaster a facut anuntul: joi, adica maine, in prima parte a amiezei va da verdictul despre 31 din 38. Parca a durat un pic cam mult fata de alte echipe, nu-i asa? 

Ca sa incalzeasca asteptarile si cum toti jucatorii au fanii lor, Graham Rowntree - antrenorul cu inaintarea il cere la lot pe suspendatul (pana la sfarsitul sezionului) taloneur Dylan Hartley. Cum e recidivist in probleme de disciplina in joc si suspendat pentru violenta pe teren, revenirea posibila la lot ar simplifica una din dilemele actuale. Siguri pe selectia lor sunt Ben Youngs si Rob Webber. Cel de-al treilea -au mai fost utilizati pana in prezent Luke Cowan-Dickie si Jamie George- ar deveni Hartley. Cowan-Dickie ar urma sa se intoarca la club, Jamie George ar fi nominalizat in cazul in care Hartley se loveste de opinia lui Stuart Lancaster, care ii este defavorabila.

In randul pilierilor, sunt multe certitudini. Joe Marler, Mako Vunipola, Dan Cole si David Wilson sunt siguri pe posturile lor. Cei incercati pentru cel de-al cincelea post, Alex Corbisiero si Kieran Brooks au dau si n-au prea dat satisfactie. Preferat ar fi, totusi Kieran Brooks pentru ca Corbisiero are in spate o recenta accidentare in meciul de pe Twickenham, cu Franta. 

in linia doua nu sunt prea multe alegeri de facut. Joe Launchbury, Courtney Lawes, Dave Attwood, Geoff Parling sunt titularii preferati ai lui Lancaster. A mai fost incercat batranul Nick Easter si George Kruis. Asupra lui Easter sunt obiectii. Datorita inaltimii, fortei, luciditatii si determinarii sale, el a fost incercat atat pe linia a doua cat si ca flanker, dar numai ca rezerva. Randamentul sau intr-un meci de 80 minute nu este o certitudine. Depinde de Lancaster daca il va tine pentru postul de rezerva. Dar in defavoarea cui? Cel de-al sasele testat pe linia doua a fost George Kruis. El se va intoarce la echipa sa de club, cu certitudine.

Pe lina din spatele gramezii, primeaza din nou, notorietatea jucatorilor si, poate calitatea lor.. In afara de  Chris Robshaw, Billie Vunipola, James Haskell mai poate ramane la lotul de 31 si Ben Morgan, inca nerefacut dupa o accidentare. Calum Clark, o rezerva contingenta, se va retrage la club

Una din deciziile dificile ale echipei lui Lancaster este nominalizarea pe posturile de mijlocasi. Este notorie rivalitatea dintre Dannie Care si Tom Youngs ca si cea dintre George Ford si Owen Farrell. In sine rivalitatea este un lucru bun. In randul echipei si, poate la antrenamente. Insa in meciurile dintr-o grupa complicata, este vorba despre compatibiltate si empatie intre mijlocasi. Se pare ca staff-ul lui Lancaster prefera peerechile Care-Farrell si Youngs-Ford. Li se adauga Richard Wigglesworth, un demiu care este si un kicker eficient la buturi. 

Pentru liniile de fund, probleme mai putine sunt pentru posturile de aripi si fundas. Anthony Watson, Jack Nowell si Jonny May au convins pana acum si se pare ca au rezervate pozitiile. Mike Brown, in revenire aproape completa dupa contuzie si Alex Goode (desi, dupa mine, nu a dat satisfactie in meciul cu Franta de la Londra) vor acoperi buturile. Problema mare este in dreptul lui Danny Cipriani. El nu are acces la nr.10 (baiatul lui tata este, obligatoriu pe lista, chiar daca este mai putin spontan si creativ decat Cipriani). Pe post de fundas nu are loc de Alex Goode, care este supracotat dupa meciul de la Londra. De ce nu are loc nici intre centri, vom vedea mai jos. Sperietoarea sa are un nume, Sam Burgess. Produs de marketing, acest Sam Burgess este un jucator de forta bruta, cu un ego supragonflat si deloc lipsit de rafinament. El a fost remarcat in jocuri de Liga (XIII) si adus in Rugby Union de o echipa pe val (Bath).  In sine este un spectacol, dar nu aduce nici un plus de eficienta. A fost incercat de Lancaster pe post de flanker. Ne-am lamurit,. A fost incercat pe post de centru, a luat un galben in predecentul meci cu Franta. Sa-mi fie cu iertare, intre Burgess si Cipriani pe post de centru, il prefer de la mare inaltime pe Cipriani. Fiecare echipa are un jucator-fetis, vezi cazul Vlaicu. Dar daca Anglia vrea sa castige grupa (si mai departe om vedea), Burgess nu ar avea ce cauta, decat, poate, ca rezerva. In randul titularilor pe posturile de centru, sunt cinci oameni (plus Burgess) care concureaza pe doua posturi: Brad Barritt, Jonathan Joseph (care se intelege minunat cu Ford, ati observat?), Luther Burrell, Billie Twelvetrees si Henry Slade, debutantul care a dat satisfactie mai mare decat Sam Burgess. Daca Burgess nu joaca flanker, conform logicii va ocupa un post de centru. Nu intuiesc cu cine din cei mai sus amintiti s-ar putea intelege in joc. Aici este problema lui Stuart Lancaster: daca il epureaza pe Burgess, rezolva o problema de strategie dar ii sare presa in cap. Daca il tine pe Burgess. omoara un post important in aparare, si anume nu  postul de killer al atacurilor adverse ci un post de creatie, pe atac.  Si pierde sprijinul tehnicienilor.

Dar sa mai avem rabdare o zi, maine vom sti mai multe. La buna vedere!






duminică, 23 august 2015

Lotul de 31 jucatori ai Frantei a fost anuntat azi la pranz

Iata si ultimul anunt al lui Philippe Saint-Andre. Continutul este rezultatul procesului de selectie controlat de el si de Serge Blanco. 

Inaintasi: Uini Atonio, Eddy Ben Arous, Vincent Debaty, Nicolas Mas, Rabah Slimani, Guilhem Guirado, Benjamin Kayser, Dimitri Szarzewski, Alexandre Flanquart, Yoann Maestri, Pascal Papé, Thierry Dusautoir (capitan traditional), Bernard Le Roux, Yannick Nyanga, Fulgence Ouedraogo, Damien Chouly, Louis Picamoles. 
Aparatori: Rory Kockott, Morgan Parra, Sébastien Tillous-Borde, Frédéric Michalak, Rémi Tales, Mathieu Bastareaud, Alexandre Dumoulin, Gaël Fickou, Wesley Fofana, Brice Dulin, Sofiane Guitoune, Yoann Huget, Noa Nakaitaci, Scott Spedding.
Au ramas in afara lotului restrans cateva nume cunoscute noua: Francois Trinh-Duc, Remi Lamerat, Xavier Chiocci (nici acum nu inteleg ce joaca omul acesta), Loann Goujon, Sebastien Vahamahina.

Franta - Anglia, partial color.

In cele doua ore de program zilnic, TVR difuza doua feluri de programe; unele alb-negru, unele color. In consecinta, sigla acestui post era un papagal in doua nuante: jumatate (verticala) alb-negru, jumatate color. 

Asa a fost si meciul de ieri intre Franta si Anglia, partial color. Jumatatea alb-negru au  fost primele 70 de minute, jumatatea color au fost restul de 10 minute. Chiar daca eseul lui Huget a fost culcat la inceputul reprizei secunde, Franta a condus inca de la inceput prin penalitatile transformate de catre Michalak, cinci la numar pana in pauza. Englezii pareau sa nu se fi dezmeticit ca este meci real si nu antrenament. Greseli peste greseli, toate venind din partea unor jucatori cu mare experienta, pe teren fiind echipa intai, nu rezervele de saptamana trecuta. Iar solutia Michalak nu a iertat nimic. Cu ocazia acestui meci, Freddie a devenit cel mai prolific marcator de puncte din rugby-ul francez. La pauza, scorul a fost 15-6 (cum tot omul e supus greselii, au gresit si francezii, George Ford punctand si el in doua penalitati). 

                                   France’s Sébastien Tillous-Borde carries the ball during the Test against England at the Stade de France.

Repriza a doua a inceput in tonul meciului, Yoann Huget (dupa mine, omul meciului) a lasat masca toata apararea oaspetilor si a inscris spectaculos si rapid in minutul 46. Avea sa fie cea mai spectaculoasa concretizare de pana atunci. Huget a mai dat semne ale apetitului sau ofensiv si in minutul 15 cand doar interventia in extremis a lui Mike Brown i-a impiedicat finalizarea eseului. In rest nimic spectaculos, aglomerari si contre, penalitati si avertismente. Ambele echipe intrasera in teren cu cele mai bune echipe posibile in acest moment dar acest nivel nu fusese demonstrat cu nimic. Jocul a curs in acest sens si mai departe, dupa eseul francez. Michalak mai puncteaza prin executia unui penalitati si scorul se duce la 25-6 (minutul 66). Acesta este momentul in care englezii se trezesc si incep schimbarile. Fratii Youngs si Dan Cole ies in acelasi timp, in locul lor intrand Jamie George, Danny Care si Mako Vunipola, desi gramada franceza nu i-a suprasolicitat. Mai intra Cipriani, Twelvetrees si Nick Easter. Iar jocul englezilor devine cu totul altul. Nu neaparat datorita valorii sau energiei depuse de jucatorii nou intrati. Ci pentru ca se contura o umilinta dureroasa, lucru suficient la o echipa mare ca sa schimbe la fata un joc de care si-a batut joc pana atunci. Si urmeaza, la diferenta de zece minute, doua eseuri ale copiilor Albionului- Danny Cipriani si Jonathan Joseph. Ford le transforma pe amandoua iar scorul se aseaza la 25-20. Pentru Franta, evident.  Anglia se aseaza in dispozitiv de atac, francezii au obosit iar timpul curge si curge. Era prea tarziu pentru oaspeti sa mai schimbe contabilitatea partidei. In ultimul minut de joc primesc o penalitate la linia de 50 metri iar oamenii in alb aleg sa joace la mana, tintind eseul care le-ar fi adus victoria la Paris. Evident ca in zece minute nu pot reface ceea ce ai pierdut in saptezeci. Stuart Lancaster, cred si sper- ca fotbalistii, a inteles din aceasta ultima lectie ceea ce era necesar. Franta, cu cea mai buna formatie a momentului, putea fi invinsa daca nu se gresea atat si daca jucatorii se cautau si se gaseau intrei ei. Treisferturile sunt punctul forte al Angliei dar si balonul trebuie sa le ajunga cand au ocazia. B.Vunipola, Robshaw si Haskell parca au jucat legati la ochi. Intrarea lui Easter & Attwood a schimbat meciul. Cipriani, tinand cont de timpul cat a jucat, a fost de mare folos atitudinii ofensive si nu doar faptul ca a inscris un eseu il va tine pe mai departe in lotul de 31. 

                                  ames Haskell is tackled by Damien Chouly and Eddy Ben Arous.

Despre invingatori, numai de bine. Eu i-as tine in echipa numai pe Spedding, Huget si Chouly. Poate ca este momentul ca oficialii FFR sa recunoasca ca incep sa se vada efectele numarului din ce in ce mai mare de jucatori straini care presteaza, la toate echipele din Top14. Campionatul cu cele mai mare salarii de lume nu are posibilitatea sa incropeasca o echipa solida intr-un an de Cupa Mondiala. Iar mandatul lui Saint-Andre nu a fost dintre cele mai mari reusite din ultimii douazeci de ani.

In celelalte partide ale zilei de ieri au fost niste rezultate care ar trebui sa intereseze in cel mai inalt grad responsabilii FRR. Scotia a infrant la Milano o Italie care a prezentat un joc dezordonat in absenta capitanului Parisse. Scorul, 12-16, fara eseu din partea gazdelor s-a datorat in mare masura jocului ceva mai organizat al scotienilor lui Vern Cotter. Asezati mai bine in teren, acestia au facut jocul asa cum i-a reusit lui Duncan Weir in prima parte a jocului. Intrarea lui Henry Pyrgos a mai schimbat cate ceva, nordicii din UK devenind mai ofensivi si mai focusati pe eseu. Ceea ce lui Pyrgos i-a reusit. Aflat la doar al patrulea meci international, Pyrgos a avut rolul de a scoate baloane lungi pentru atac. Vazand ca aportul sau este ineficient, a luat pe cont propriu o actiune in 22-ul italian a si a reusit. Atentie la Sean Lamont, Richie Vernon, Alasdair Strokosch, Richie Gray!

In Ottawa, pe Elm Rugby Park (un fel de Parcul Copilului ceva mai mare), Canada a incercat sa tina piept unei selectionate a Statelor Unite foarte ofensiva si spectaculoasa prin simplitatea atacurilor.  Meciul nu a produs spectacol decat prin dinamica scorului. Canadienii au inscris de trei ori plus un drop-goal, americanii au pus cinci eseuri. Rezultatul final a fost 23 - 41. Destul de alert de ambele parti, rubgy-ul nord-americanilor este inca tributar valorilor individuale. Echipa conteaza mai putin daca vedetele (asta este influenta patrunderii comercialului in sport) au culoare deschise pentru a performa (ca in show-urile TV). Canadienii au fost dominati la toate capitolele - gramezi, tuse, maul-uri ca si jocul de camp. Din cand in cand au mai avut sclipiri, atunci cand vecinii din sud ori nu erau atenti ori se gandeau la altceva. Atentie la perechea aripa-centru Taylor Paris - Nick Blevins ca si la demiul Gordon McRorie!

In fine, in cel de-al patrulea meci (primul in ordine cronologica) al zilei de ieri, Japonia a zdrobit Uruguay-ul cu 30 - 8. Impresionant, mai vechea noastra cunostinta Ayumi Goromaru. Uruguay-ul a crescut si el. Putin. Este, acum la nivelul la care era in calificarile pentru precedenta Cupa Mondiala, cand s-au razboit cu stejarii damboviteni. Japonezii, insa, au crescut serios. Pe langa Goromaru, mai au cativa jucatori de clasa internationala precum Yu Tamura, Kosei Ono, Hendrik Tui (autor a doua eseuri) sau Fumiaki Tanaka. In grupa B, Japonia poate produce surprize in jocurile cu Statele Unite sau Scotia. Mai putin cu Samoa ori Africa de Sud. 

Cam atat despre ziua de ieri. Ne revedem sambata viitoare, cand avem doua revanse, Irlanda vs Tara Galilor si Scotia vs Italia. Pe curand, prieteni!



sâmbătă, 22 august 2015

Australia isi anunta lotul de 31 pentru Cupa Mondiala


Michael Cheika a anuntat ieri, intr-o conferinta de presa, componenta lotului de 31 de jucatori care se vor imbarca pentru Londra la mijlocul lui septembrie. Taloneurul Stephen Moore va fi capitanul echipei iar Michael Hooper si Adam Ashley - Cooper vor imparti functia de vicecapitani.

Lotul va fi compus din 17 inaintasi si 14 aparatori, fapt care indica tipurile de strategii care vor fi folosite in meciurile din grupa mortii. In total, jucatorii selectionati au in picioare peste 1200 de jocuri pentru Wallabies, cifra care spune suficient despre valoarea acestui lot. Cei retinuti de catre Cheika au fost prezentati nu ca intreg ci pe categorii de posturi: 

Taloneuri
Stephen Moore  (96 selectii)
Tatafu Polota-Nau (53 selectii);

Pilieri
Greg Holmes (17 selectii)
Sekope Kepu (56 selecti)
Scott Sio (9 selectii)*
James Slipper (66 selectii)
Toby Smith (nici o selectie)*;
Linia a doua
Kane Douglas (15 selectii)*
Dean Mumm (36 selectii)
Rob Simmons (52 selectii)
Will Skelton (11 selectii)*;

Linia a treia
Scott Fardy (24 selectii)*
Michael Hooper (45 selectii)*
Ben McCalman (40 selectii)
Sean McMahon (3 selectii)*
Wycliff Palu (55 selectii)
David Pocock (50 selectii);
Mijlocasi la gramada
Will Genia (59 selectii)
Nick Phipps (31 selectii);

Mijlocasi la deschidere
Quade Cooper (55 selectii)
Bernard Foley (17 selectii)*;

Centri
Kurtley Beale (52 selectii)
Matt Giteau (95 selectii)
Matt Toomua (25 selectii)*;

Aripi si fundasi
Adam Ashley-Cooper  (108 selectii)
Israel Folau (33 selectii)*
Rob Horne (26 selectii)
Drew Mitchell (65 selectii)
Henry Speight (3 selectii)*
Joe Tomane (15 selectii)*
Tevita Kuridrani (24 selectii)*.

Cei notati cu *  (13) sunt la prima lor Cupa Mondiala. In lot exista si un debutant, pilierul Toby Smith. Inconstantul Quade Cooper a prins si el, oarecum surprinzator, lotul. 

Australia nu mai are partide de verificare dupa terminarea celor doua competitii, Cupa Bledislor si Rugby Championship.

vineri, 21 august 2015

Franta - Anglia, proba finala pentru mandatul lui Philippe Saint-Andre


Maine seara, pe Stade Francais, selectionata Frantei va da un examen dificil inaintea RWC.
Selectionerul Saint-Andre a scos in fata generatia de consacrati (Hughet, Bastareaud, Michalak, Pape s.a.) pentru a-si lua revansa impotriva Angliei, la numai o saptamana distanta in timp. Mandatul contestatului antrenor national francez este pe final. Dupa Cupa Mondiala, locul i-a fost promis lui Guy Noves, fost antrenor la Toulouse. Ca bilant al activitatii sale la tabloul de bord al rugby-ului francez, Saint-Andre mu prea are cu ce sa se laude. Nici o victorie in meciuri cu Tara Galilor, Noua Zeelanda, Irlanda, Africa de Sud, egal la victorii (2-2) cu Argentina, doua victorii la Australia. Iar din patru meciuri cu Anglia, Franta a castigat doar unul. In cifre, procentajul de victorii in cariera sa de selectioner este de 40,54%. Sub conducerea sa Franta a inscris 748 puncte si a incasat 747. Momentan, echipa din Hexagon este pe locul 7 mondial, clasament WorldRugby. 


Franta: 15 Scott Spedding, 14 Yoann Huget, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Wesley Fofana, 11 Noa Nakaitaci, 10 Frédéric Michalak, 9 Sébastien Tillous-Borde, 8 Louis Picamoles, 7 Bernard le Roux, 6 Damien Chouly, 5 Yoann Maestri, 4 Pascal Papé (capitan), 3 Rabah Slimani, 2 Guilhem Guirado, 1 Eddy Ben Arous.  Rezerve16 Benjamin Kayser, 17 Vincent Debaty, 18 Uini Atonio, 19 Alexandre Flanquart, 20 Yannick Nyanga, 21 Rory Kockott, 22 Rémi Talès, 23 Gaël Fickou.


Anglia: 15 Mike Brown, 14 Jack Nowell, 13 Jonathan Joseph, 12 Luther Burrell, 11 Jonny May, 10 George Ford, 9 Ben Youngs, 8 Billy Vunipola, 7 Chris Robshaw (capitan), 6 James Haskell, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Tom Youngs, 1 Joe Marler

Rezerve16 Jamie George, 17 Mako Vunipola, 18 David Wilson, 19 Dave Attwood, 20 Nick Easter, 21 Danny Care, 22 Danny Cipriani, 23 Billy Twelvetrees.


Arbitru: Jaco Peyper (Africa de Sud), ora meciului-22;00 (Ro)

joi, 20 august 2015

Seria partidelor pregatitoare continua si sambata


Din nou sambata patru meciuri:


  Japonia- Uruguay
   Fukuoka, ora 12 (Ro), arbitru: Jerome Garces (Franta);

  Canada - SUA
       Twin Elm Rugby Park, Ottawa, ora 23  (Ro), arbitru : Stuart Berry (Africa de Sud):

  Italia - Scotia
    Stadio Olimpico Torino, ora 21 (Ro), arbitru: J.P. Doyle (Anglia):

  Franta - Anglia
   Stade de France, Paris, ora 22 (Ro), arbitru Jaco Peyper (Africa de Sud).


Din nou suprapunere de ore. Pentru cei care urmaresc steam-uri pe internet, ori trebuie mai multe computere si switch-uri multiple, ori, daca vor sa urmareasca meciuri integrale sa aleaga intre partide. De departe cel mai interesant meci este Franta-Anglia dar asta inseamna sa renunti la repriza a doua a meciului Italiei, adversara din grupa in care este si Romania. Si sa pierzi prima repriza din Canada- SUA, Canada fiind si ea adversara in grupa D. 

Complicat, nu?
     

marți, 18 august 2015

Cum se pregatesc de Cupa Mondiala cei din lotul extins al Noii Zeelande?


Daca tarile europene au avut parte de lipsa unui sezon competitional si s-au putut pregati in liniste pentru Cupa Mondiala din septembrie-aoctombrie, cu totul alta este situatia in Sud. Jucatorii din aceasta emisfera au avut o editie restransa a Rugby Championship, la care s-a adaugat o runda in plus, pentru cel de-al doilea meci al Bledisloe Cup. S-a adaugat astfel si un meci in afara competitiei, cel dintre Argentina si Africa de Sud.

O data incheiate cele doua competitii, s-ar parea pentru unii, ca pe jucatorii implicati ii astepta o perioada de pauza p[ana in septembrie. Dar nu e deloc asa, cel putin in Noua 
Zeelanda.

Ieri s-au anuntat eliberarile din lotul largit All Blacks. Nu eliminari sau epurari, cum ne-am obisnuit. Ci trimeteri la echipele lor pentru a juca in campionatul provincial care sta sa inceapa in aceasta saptamana. 17 jucatori vor fi astfel angajati, pentru doua saptamani, in jocuri interne pentru a se mentine in forma si a fi observati in perspectiva restrangerii iminente a lotului care pleaca in Anglia.

Acesti 17 jucatori sunt: Israel Dagg, Cory Jane, Jeremy Thrush, Liam Messam, Tawera Kerr-Barlow, Lima Sopoaga, Beauden Barrett, Victor Vito, Sam Cane, Ben Franks, James Broadhurst, Charles Piutau, Charlie Faumuina, Joe Moody, Ryan Croty, Matt Todd, Patrick Osborne.

Cei care nu sunt mentionati pe lista vor avea antrenamente specifice. Richie McCaw sau Dan Carter nu pot fi, data fiind valoarea si constanta lor, pusi in discutie. Ori Ma'a Nonu sau Colin Slade. Lotul nu are jucatori accidentati. 

Interesant, nu-i asa?


Sursa: Stuff.co.nz

duminică, 16 august 2015

Ce perspective ne ofera meciurile de pregatire?


Dupa ziua de ieri am vazut (sau cel putin asa ne-au lasat sa credem strategii) forma in care se afla echipele cu pretentii la Cupa Mondiala cu o luna inainte de inceperea competiei. Figuri noi in randul formatiilor cu jucatori consacrati deja, scheme de joc originale sau nu, tactici mai mult sau mai putin surprinzatoare, muschi lucrati in sali din ce in ce mai sofisticate s.a.m.d.

Daca am fi sa ne luam dupa rezultate, regula de una calda-alta rece e prezenta si la marile echipe. Australia castiga convingator acum o saptamana impotriva campioanei mondiale dar pierde, la fel de convingator, dupa sapte zile. Irlanda se lupta din greu sa-si castige meciul de acasa cu Scotia, dupa ce umilise Tara Galilor in deplasare. Africa de Sud pierde acasa week-end-ul trecut dar castiga cu destul stil in Buenos Aires ieri noapte. Franta si Anglia sunt echipele care au inceput mai tarziu seria meciurilor de verificare dar vine si returul de la Paris. 

Chiar daca nu sunt edificatoare, aceste meciuri ne arata nu atat gradul de pregatire fizica ori tehnica ci strategiile managerilor. Sunt echipe care isi menajeaza anumiti jucatori, fie ei accidentati si refacuti sau inca nu, echipe care isi mai testeaza rezervele sau incearca diverse solutii si posturi pentru locurile vulnerabile in formatii. Singurele care par sa iasa din aceasta schema derutanta par a fi Noua Zeelanda si Australia. Acestea joaca pe bune, cu cei mai buni jucatori disponibili la ora meciurilor, lasand adversarii sa devoreze energia jucatorilor proprii, pentru ca stiu ca ii pot reface rapid, in conditii normale.  Constienta valorii rugby-ul pe care-l practica precum si numarul mare de rezerve posibile in cazul accidentariilor fac ca disimularile de imagine a ansamblului sa nu fie atractive pentru managerii acestor doua echipe. 

S-a vazut bine, in meciul de pe Eden Park, valoarea All Blacks. Venisera dupa o infrangere care nu le afectase nici prestigiul, nici pozitia in plan intenational. La valoarea lor, consolidata de decenii, mult mai important este orgoliul. Rol in care stiu sa performeze mult mai bine decat altii. In fata unei Australii cu efectivul de elita complet (mai putin Quade Cooper, total inconsistent), Noua Zeelanda si-a onorat titlul mondial pe care il detin de patru ani. Cinci eseuri, din care Na'a Nonu doua, este masura cu care oamenii lui Sterve Hansen au dat masura valorii lor. Ma'a Nonu, Conrad Smith, Julian Savea si, la nevoie, Dan Coles s-au priceput sa sparga nuca tare a australienilor. Tot din orgoliu, dar mai miticut, a venit si eseul oamenilor in galben-Folau, pe sfarsit de meci, cand jocurile erau facute, iar Cupa Bledisloe nu mai trebuia sa ia avionul catre vest. 

In Sud lucrurile sunt clare. Cele patru echipe, din Rugby Championship sunt clar favorite  in lupta pentru sferturi de finala. Dupa o saptamana, Africa de Sud si-a revenit din socul infrangerii acasa si au demonstrat, cel putin in prima repriza, ca sunt mai inspirati si mai motivati pentru victorie decat argentinienii. Munca perechii Kriel - de Allende intr-o partida aglomerata, forma excelenta a lui Patrick  (Pat) Lambie, prezenta pe tot terenul a lui Schalk Burger si a lui Eben Etzebeth ca si incursiunile lui Habana sau Lwazi Mvovo au fost tot atatea atu-uri pe care echipa lui Heineke Meyer le-a jucat in prima repriza pentru a-si oferi victoria. Cele doua aripi, Mvovo si Habana au inscris de doua ori, si le-a fost suficient pentru a castiga un meci (26-12). Din echipa superba care invingea acum o saptamana, nu a  mai ramas nimic. Singurele puncte pentru gazde le-a adus piciorul lui Nicolas Sanchez. Din fantezia cu care au jucat acum sapte zile atat gramada cat si, mai ales, linia de fund, a ramas numai praful amintirii. Meciul a fost, intr-o masura medie, afectat si de arbitrajul lipsit de fluenta al lui Glen Jackson. Cel putin in repriza a doua, neo-zeelandezul parca tinea cursuri intr-un meci al unor echipe de juniori, contribuind serios la dezordinea jocului. 

In Europa regasim problema la care ma refeream in debutul acestui post. Si anume: ceea ce ni se ofera este si adevarata masura a valorii echipelor? Am vazut la Tara Galilor, a improvizat si a pierdut fara apel, acum o saptamana.  Si Scotia a improvizat, dar ea a jucat cu gratie si lejeritate. Avem de ce sa-l credem pe Vern Cotter: acesta este nivelul rugby-ului scotian. Luat a la legere jocul scotienilor a fost placut vederii si eficient din perspectiva scorului (trei eseuri, toate frumoase-Cowan, Pyrgos, Horne). Jucatorii se gaseau intre ei, pasele mergeau bine si, pe ansamblu, au facut un joc agreabil chiar pe Aviva Stadium din Dublin, unde nu orice echipa inscrie de trei ori. Vern Cotter este singurul antrenorul european care si-a etalat intentiile de joc si si-a prezentat jucatorii care vor conta in RWC. De partea cealalta -desi nu cred ca Joe Smith a dorit neaparat asta- Irlanda a facut o partida modesta pentru ca, indiferent de prezenta in teren a consacratilor Mike Ross si Sean Cronin, Tommy Bowe si Gordon D'Arcy, Isaac Boss si Ian Madigan sau Sean O'Brien si Chris Henry, echipa a facut un joc mai modest decat pe Millennium Stadium. Sigur ca si jocul adversarului influenteaza, dar modul in care internationalii cu experienta mare din randul echipei de pe locul doi mondial s-au gasit unii pe ceilalti a fost intr-o oarece suferinta. Singurul care a impresionat a fost Simon Zebo care, eliberat de cerintele jocului pe aripa - a jucat fundas in acest meci- si-a aratat clasa si a anticipat corect, de fiecare data, intentiile ofensive ale scotienilor. Cele patru eseuri ale irlandezilor - Henry, Cronin, Zebo, Fitzgerald, au venit ca replica obligata la eseurile scotienilor, care au condus in trei randuri tabela. Recunosc ca am fost reticent la introducerea lui Ian Madigan ca uvertura. Rivalul lui Paddy Jackson a fost mai altruist ca niciodata in a-si pune coechipierii in pozitii de atac. A facut cu Isaac Boss cea mai buna pereche de mijlocasi pe care o are acum Irlanda. De la scotieni mi-au atras atentia vioiciunea si sprinteneala lui Tim Viser ca si combinatiile pe care le-a creat Henry Pyrgos. 

            

In fine, ultima partida care merita atentie, s-a jucat pe Twickenham, Anglia-Franta. Aici, tema pe care am urmarit-o a fost acuta. Ne prezinta Stuart Lancaster o formatie de baza (tinand cont de adversar) pe care o vom regasi peste o luna  in meciurile din grupa mortii? Scoate Saint-Andre din maneca noi surprize sau merge pe mana veteranilor consacrati sun tricolor? De la Anglia au lipsit fratii Youngs,  Joe Marler si Dan Cole, ca sa nu-i amintim si pe ceilalti. In schimb au fost trimisi in teren Alex Goode si Richard Wigglesworth, Kieran Brookes si Rob Webber. Lancaster are un lot valoros la dispozitie, dar in fata era, totusi, Franta, o echipa mereu surprinzatoare. Cel mai tare m-a mirat, ca sa fiu sincer, pozitionarea lui Sam Burgess ca centru, in ciuda specializarii din ultima perioada, ca flanker. Este un jucator de viteza, foarte eficient in placaje, dar locul lui nu era acolo. Este vorba de atitudinea fata de joc in functie de post. Ca flanker esti interesat sa stopezi adversarul, ca centru, preocuparea principala este atacul. Ori diferenta dintre cele doua atitudini s-a vazut: Burgess (sa nu uitam ca este un jucator venit din Rugby League, unde era om de atac) a luat carton galben pentru un fault de joc specific unui flanker. Galben a luat si Calum Clark, tot flanker, dar aceste pedepse sunt date pentru exces de agresivitate si uzul de procedee interzise pentru a stopa adversarul.  Ceea ce face flankerul de obicei. Owen Farrell si-a facut datoria cu piciorul, dar in jocul deschis nu s-a remarcat cu nimic. George Ford este tinut in lot ca rezerva a lui Farrell, se pare. Singurii jucatorii care au fost vii si foarte prezenti in joc au fost aripile Jonny May si Anthony Watson, autori de eseuri (Watson chiar 2) dar si celalalt centru, Henry Slade. Prinzatorii de margine Parling si George Kruis au furat mai multe baloane decat perechea omoloaga franceza, Maestri si Flanquart. Trei eseuri la unul singur arata clar echilibrul de forte din teren. Francezii, o echipa caznita de Phillipe Saint-Andre (ultimul care si-a anuntat, vineri sear , tarziu, echipa de start), nu au fost periculosi poate si pentru ca englezii si-au imbunatatit jocul de aparare. Ca valori sigure, Saint-Andre conteaza tot pe Parra in pereche cu Trinh-Duc, ultimul nici nu a contat in joc. S-a mai facut o eroare, introducerea lui Brice Dulin pe aripa. Contrat puternic inca din primele minute, retras la vestiar dupa primul contact mai serios, Dulin a fost un act ratat. Un fundas (postul sau traditional) este mai putin expus riscurilor unor contacte fizice puternice decat o aripa. Dupa reintrarea pe teren a jucat cu retinere. Si asa Saint-Andre a pierdut un avantaj. Pentru ca pe fundul terenului era Scott Spedding, excelent ieri, Dulin nu putea juca fundas. Si pentru ca nu avea o aripa fiabila, selectionerul l-a introdus pe Dulin. Eroare. Si asa a ramas Franta cu doar doi oameni pe linia de treisferturi- Sofiane Guitoune, Rémi Lamerat, ambii acceptabili ieri.  Rezulta foarte clar ca diferenta au facut-o liniile de fund. Unde englezii au fost mai buni. In concluzie, Nici Stuart Lancaster , nici Phillipe Saint-Andre nu ne-au lasat sa intelegem care va fi strategia lor in ce priveste jucatorii. Probabil ca vom afla cate ceva in momentul in care se vor subtia loturile, dupa returul acestei partide. Ea se va juca sambata viitoare, la Paris, cu incepere de la ora 21(Ro)

sâmbătă, 15 august 2015

Noua Zeelanda da de pamant cu Australia dupa numai o saptamana


Bledisloe Cup ramane in Noua Zeelanda. In editia 2015, s-au jucat doar doua partide in loc de trei, cum este regulamentul in anii fara Cupa Mondiala. In prima runda, saptamana trecuta, Australia a castigat dupa un meci reviriment. Azi, All Blacks s-au impus net, si prin joc si prin rezultat, in fata unui Australii palide si cam obosite dupa victoria recenta. Asa ca, Bledisloe Cup, trofeu aflat la a 55-a editie, ramane in Noua Zeelanda unde se odihneste inca din 2003.

                                           Happy camp: All Blacks 

Victoria de azi a All Blacks a fost foarte neta. Cinci eseuri (din care unul de penalizare) au inscris oamenii lui Steve Hansen. Si puteau mai mult pentru apararea australiana a fost regulat descoperita la atacurile fulgeratoare ale oamenilor in negru. In ordine, eseurile au fost marcate de Dan Coles (observati ca taloneurii incep sa fie vectori de atac din ce in ce mai des) in prima repriza, Aaron Smith fiind obstructionat in terenul de tinta (de aici si eseul de penalizare) si  Conrad Smith(53') si Ma'a Nonu (2, minutele 51 si 64) in repriza secunda. Pentru Wallabies a inscris Israel Folau in minutul 76, pe o interceptie de pasa si o cursa solitara de circa 60 metri. 

Partida, dominata clar de gazde, a fost tinuta sub control total de catre intransigentul Nigel Owens. Stilul acestui arbitru de elita este impresionant. Isi explica deciziile atat de clar incat nu poti avea replica si, in plus, replica unora precum Stephen Moore (si astazi artagos), nu creaza decat disconfort, atat pentru jucatori cat si  pentru spectatori.

Quade Cooper a ratat si azi o partida care sa-l scoata din conul de umbra in care s-a plasat singur. Eliminat 10 minute pentru un placaj inalt si apoi scos din teren de catre Cheika chiar in prima repriza, isi va pierde, probabil, locul in randul celor 31 australieni care vor merge la Cupa Mondiala. Pase gresite, lovituri de urmarire fara sanse, lipsa de plasament ofensiv s-au acumulat la contenciosul dintre el si Michael Cheika. Daca nu va prinde Cupa Mondiala, este sigur ca nu va figura nici in lotul de Seven pentru Olimpiada de anul viitor din Brazilia. Va fi inca un talent nativ irosit in defavoarea rugby-ului. Daca isi schimba din nou decizia si se orienteaza catre Toulon, devine un om fara cuvant si, foarte probabil, nu va mai fi acceptat de Boudjellal, cu un nou contract. In plus, a fost fluierat si apostrofat copios de catre public, pe toata durata cat a jucat. Neo-zeelandezii nu uita ca fost un nativ care a tradat, alegand sa joace in Australia, dusmanul traditional.

Din echipa All Blacks, practic este foarte greu sa distingi pe cineva anume. Imi asum riscul si il mentionez pe Nehe Millner-Skudder care, dupa meciul excelent de saptamana trecuta, a fost, praxctic, un figurant azi. Singura lui scuza este faptul ca nu a beneficiat de baloane, toate oprindu-se fie la Conrad Smith, la Ma'a Nomu sau la Julian Savea, toti trei aflandu-se azi in zi optima pentru productia de eseuri.  O nota aparte pentru efotul inspirat de joc al capitanului Richie McCaw, aflat la a 142-a selectie internationala All Blacks, ceea ce inseamna un record mondial foarte greu de depasit intr-o perioada previzibila. 

Pe scurt, un meci frumos si fara surprize, cu o invingatoare care si-a demonstrat inca o data renumele. Invinsa, in cazul unei victorii a Angliei impotriva Frantei pe Twickenham, va cobori pe locul 4 in ierarhia World Rugby. Sau poate pe 5, daca Africa de Sud castiga convingator in Argentina.

Cred ca sunteti de acord cu mine ca preludiul Cupei Mondiale este palpitant. Sambata viitoare se vor juca partidele: Japonia-Uruguay, Italia-Scotia, Franta-Anglia, Canada-USA. Astazi mai avem trei meciuri: Irlanda-Scotia, Anglia-Franta, Argentina-Africa de Sud. Asa ca, bucurati-va de rugby, prieteni!



vineri, 14 august 2015

Ce noutati ne aduc meciurile de maine?


Noua Zeelanda: 15 Ben Smith, 14 Nehe Milner-Skudder, 13 Conrad Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Julian Savea, 10 Daniel Carter, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (capitan, a 142-a selectie), 6 Victor Vito, 5 Samuel Whitelock, 4 Brodie Retallick, 3 Owen Franks, 2 Dane Coles, 1 Tony Woodcock.  Rezerve: 16 Keven Mealamu, 17 Wyatt Crockett, 18 Nepo Laulala, 19 Jerome Kaino, 20 Sam Cane, 21 TJ Perenara, 22 Colin Slade, 23 Malakai Fekitoa.
Reintra Ma'a Nonu, Victor Vito
Australia: 15 Israel Folau, 14 Adam Ashley-Cooper, 13 Tevita Kuridrani, 12 Matt Toomua, 11 Henry Speight, 10 Quade Cooper, 9 Nic White, 8 Wycliff Palu, 7 Michael Hooper, 6 Scott Fardy, 5 James Horwill, 4 Will Skelton, 3 Sekope Kepu, 2 Stephen Moore (capitan), 1 Scott Sio.

Rezerve: 16 Tatafu Polota-Nau, 17 James Slipper, 18 Greg Holmes, 19 Dean Mumm, 20 Kane Douglas, 21 David Pocock, 22 Matt Giteau, 23 Kurtley Beale.
Reintra Quade Cooper, Pocock e pe banca, ca si Matt Giteau
Eden Park, Auckland. 10;35 (ora Ro), arbitru: Nigel Owens (Tara Galilor)


*  Argentina: 15 Joaquín Tuculet, 14 Santiago Cordero, 13 Matías Moroni, 12 Juan Martín Hernández, 11 Juan Imhoff, 10 Nicolás Sánchez, 9 Martín Landajo, 8 Juan Manuel Legiuzamón, 7 Juan Martín Fernández Lobbe, 6 Tomás Lezana, 5 Tomás Lavanini, 4 Benjamin Macome, 3 Nahuel Tetaz Chaparro, 2 Agustín Creevy (capitan), 1 Marcos Ayerza

Rezerve: 16 Julián Montoya, 17 Lucas Noguera, 18 Juan Pablo Orlandi, 19 Matias Alemanno, 20 Pablo Matera, 21 Tomás Cubelli, 22 Juan Pablo Socino, 23 Lucas González Amorosino
Juan Martin Hernandes joca centru, Nicolas Sanchez nr.10,  lipseste Marcelo Bosch
South Africa: 15 Zane Kirchner, 14 Lwazi Mvovo, 13 Jesse Kriel, 12 Damian de Allende, 11 Bryan Habana, 10 Pat Lambie, 9 Ruan Pienaar, 8 Schalk Burger, 7 Willem Alberts, 6 Heinrich Brüssow, 5 Victor Matfield (capitan), 4 Eben Etzebeth, 3 Marcel van der Merwe, 2 Adriaan Strauss, 1 Trevor Nyakane
Replacements: 16 Schalk Brits, 17 Tendai Mtawarira, 18 Frans Malherbe, 19 Flip van der Merwe, 20 Pieter-Steph du Toit, 21 Cobus Reinach, 22 Handré Pollard, 23 Jan Serfontein
Reintra Victor Matfield si Pat Lambie, Adriaan Strauss titular
Vélez Sarsfield, Buenos Aires, 22,40 (ora Ro), arbitru Glen Jackson (Noua Zeelanda)

*  Irlanda:  15 Simon Zebo, 14 Tommy Bowe, 13 Jared Payne, 12 Gordon D'Arcy, 11 Luke Fitzgerald, 10 Ian Madigan, 9 Isaac Boss, 8 Sean O'Brien (capitan), 7 Chris Henry, 6 Jack Conan, 5 Dan Tuohy, 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Sean Cronin, 1 Dave Kilcoyne.
Rezerve16 Richardt Strauss, 17 Michael Bent, 18 Nathan White, 19 Paul O'Connell, 20 Jordi Murphy, 21 Eoin Reddan, 22 Paddy Jackson, 23 Dave Kearney.
Reintra Sean O'Brian si Ian Madigan, Reddan si Jackson pe banca
Scotia:  15 Ruaridh Jackson, 14 Sean Lamont, 13 Richie Vernon, 12 Peter Horne, 11 Tim Visser, 10 Greig Tonks, 9 Henry Pyrgos (capitan), 8 David Denton, 7 Hugh Blake, 6 Blair Cowan, 5 Grant Gilchrist, 4 Jim Hamilton, 3 Jon Welsh, 2 Fraser Brown, 1 Ryan Grant
Rezerve: 16 Ross Ford, 17 Gordon Reid, 18 Mike Cusack, 19 Rob Harley, 20 John Barclay, 21 Sam Hidalgo-Clyne, 22 Duncan Weir, 23 Matt Scott
O pereche noua de mijlocasi: Tonks si Pyrgos, Duncan Weir pe banca
Aviva Stadium, Dublin. 19.00 (ora Ro), arbitru: Pascal Gauzere (Franta)

* Anglia: 15 Alex Goode, 14 Anthony Watson, 13 Henry Slade, 12 Sam Burgess, 11 Jonny May, 10 Owen Farrell, 9 Richard Wigglesworth, 8 Ben Morgan, 7 Calum Clark, 6 Tom Wood, 5 Geoff Parling, 4 George Kruis, 3 Kieran Brookes, 2 Rob Webber, 1 Mako Vunipola.
Rezerve: 16 Luke Cowan-Dickie, 17 Alex Corbisiero, 18 David Wilson, 19 Dave Attwood, 20 James Haskell, 21 Danny Care, 22 Danny Cipriani, 23 Billy Twelvetrees.
Sam Burgess joaca centru, reintra Ben Morgan, Ron Webber taloneur, Owen Farrell nr.10. Fundas surpriza, Alex Goode. 
Franta:  echipa nu a fost desemnata pana la ora 17.
Este a 100 partida oficiala dintre echipele celor doua tari. In ultimele 12 intalnirii, Anglia a castigat  de sapte ori, din care de doua ori la Paris iar Franta a invins o data la Londra.
Twickenham, Londra. 22.00 (ora Ro), arbitru: John Lacey (Irlanda)


PS: Tarziu, in jurul orei 19,30, Franta a catadicsit sa-si anunte primul XV.

15 Scott Spedding, 14 Sofiane Guitoune, 13 Remi Lamerat, 12 Alexandre Dumoulin, 11 Brice Dulin, 10 Francois Trinh-Duc, 9 Morgan Parra, 8 Louis Picamoles, 7 Fulgence Ouedraogo, 6 Yannick Nyanga, 5. Yoann Maestri, 4 Alexandre Flanquart, 3 Nicolas Mas, 2 Dimitri Szarzewski, 1 Vincent Debaty.  Rezerve16 Guilhem Guirado, 17 Xavier Chiocci, 18 Uini Atonio, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Loann Goujon, 21 Rory Kockott, 22 Remi Tales, 23 Gael Fickou.
Brice Dulin a fost nominalizat pe aripa!  A fost reinventat si Trinh -Duc. Rory Kockott rezerva. Bizar.