Un elogiu statistic campionilor absoluti

Noua Zeelanda a ajuns prima tara in istoria rugby-ului care castiga toate meciurile test sustinute intr-un an. Adica toate cele 14 partide disputate in 2013. A inscris 454 puncte, a primit 239. Diferenta=215. A castigat toate cele 6 partide din 2013 Investec Rugby Championship. A castigat cea de-a treia partida pentru Bledisloe Cup. A castigat toate cele 3 partide din 2013 Steinlager Series cu Franta. A obtinut patru victorii din tot atatea posibile in turneul european, incluzand aici si meciul de la Tokyo. Cele mai mari diferente de scor inregistrate au fost 54-6 cu Japonia si 30-0 cu Franta. Cele mai multe puncte inscrise intr-un meci, 47-39, cu Australia, in Rugby Champioship, la Sydney, 17 august. Cel mai strans scor, in meciul din 25 noiembrie, de la Dublin, 24-22. Au inscris in cele 14 partide 53 de eseuri adica 3,78 per meci. Cei mai buni marcatori de eseuri: 1. Ben Smith si Julian Savea, cate 9, Kieran Read-8 si Sam Cane-5. Au fost pe terenul de joc doar 38 de jucatori, din care 16 au marcat cel putin un eseu. Omagiu, campionilor !

Marile puteri termina turneele din noiembrie en fanfarre

Rezultatele de ieri: Italia-Argentina 14-19; Scotia-Australia 15-21; Franta-Africa de Sud 10-19. Georgia bate Samoa (mare surpriza), Romania pierde la Fiji. Azi se joaca ultimul meci tare al sezonului, Irlanda-Noua Zeelanda. La Paris, conform obiceiului, echipa cocosilor s-a gonflat cat a incaput in pene dar a incasat-o din nou de la ocupanta locului 2 IRB. Springboks a aratat ca o echipa mare, cu o aparare aproape impenetrabila ( o singura oportunitate au avut francezii s-o strapunga si Yoann Huget, min.40, a inscris). Pentru oaspeti, penetranti dupa cum ii stim, Wayne Barnes a refuzat-cu concursul larg al TMO (alt englez)- doua eseuri, in minutele 43 si 50. Amandoua regulamentare, in opinia mea. Este corecta observatia din ce in ce mai multor comentatori, conform careia TMO-ul a inceput sa fie o frana in joc. Pana acum cativa ani, astfel de tentative de eseu erau acordate cu ochii inchisi de orice arbitru. La viteza si forta cu care se joaca azi, a descompune in slow motion fazele de eseu, mai ales cele la colt, incepe sa fie un blestem pentru echipele ofensive, cum a fost ieri Springboks. Acele fractiuni de secunda in care balonul se culca, este scapat inainte sau se pierde sunt imperceptibile vederii comune. Tot asa sunt si diverse alte iregularitati din timpul locului de camp, unde se petrec multe, foarte multe contraventii si infractiuni. Ele nu sunt pedepsite, pentru ca a fragmenta jocul de tot atatea ori va duce la pierderea spectacolului si, implicit, a spectatorilor. Sportul analizat cu lupa nu mai este sport, este teroarea sportivilor care, de buna credinta ci cu profesionalism se angajeaza in dispute conform unor reguli. Micile ciupeli, la limita regulamentului, fac parte din joc. Si este in povara arbitrului, sa le sanctioneze, daca le poate izola in fazele respective. Wayne Barnes nu a avut curajul sa isi asume niciunul din cele doua eseuri si a apelat, ca sa se spele pe maini, la ochiul ciclopic al TMO. Cred ca niciunul din grupa arbitrilor de elita nu ar fi solicitat in ambele caazuri prestatia arbitrajului video. NU poti fi un arbitru mare daca stai agatat, in deciziile majore, de optica televiziunii. In fine, cu sau fara aceste eseuri, Africa de sud a castigat un meci modest, de mare lupta, cu eliminari de fiecare parte pentru joc nesportiv. Marea pierdere a meciului este accidentarea (cu aparat ghipsat) a lui Eben Etzebeth, din minutul 18. Francezii s-au straduit sa joace conform modului lor de intrebuintare dar sus-africanii au contrat eficient la fiecare tentativa de a lansa treisferturile, arma lor traditionala. L-am remarcat pe Brice Dulin, un tanar fundas cu mare perspectiva. Are un plasament foarte bun, suteaza corect si eficace, dar este putin defazat in anumite faze complicate fata de colegii din treisferturi. Thomas Domingo a fost eliminat pentru o bascula la Habana, iar francezii (mitocani, uneori) au fluierat decizia lui Barnes (asistata de asemenea de TMO). Si Francois Louw a vazut galbenul pentru tentativa de a-i strivi, intr-o spontana, fata de pamant lui Pascal Pape. La Edinburgh, bravii scotieni au tinut piept onorabil australienilor, in crestere tarzie de forma. Mobilul Graig Laidlow si-a ajutat echiopa cat a putut dar nu a reusit sa tina ritmul ca rapiditatea perechii Will Genia- Quade Cooper. Iar italienii, obositi peste masura au cedat in fata unei cu mult mai articulate echipe a Argentinei. Care pleaca acasa cu o victorie in traista dupa aceasta luna europeana. Marea supriza, repet, a fost cea furnizata de Lelos. Georgienii, excelent organizati pe atac de Gorgodzilla (Mamuka Gorgodze) au muncit enorm ca se destructureze jocul samoanilor, suprizele ultimului campionat mondial. Transmisia de pe net nu a fost comentata intr-o limba de circulatie, asa ca a trebuit sa ne multumim cu limba locala. Insa jocul nu a avut nevoie de traducere. In forma in care a fost Georgia ieri, ar trebui sa ne gandim de pe acum la locul 2 in campionatul european. Si asta, mai ales dupa evidentele meciului pe pe Arcul de Triumf unde am incasat trei eseuri, am beneficiat de un eseu de penalizare si am pierdut la un scor relevant. Mai mult, Vlaicu a fost, din nou, uvertura! E clar ca ceva nu merge in motorul stejarilor, in special pe liniile de fund, unde, cu exceptia catorva zvacniri ale lui Vlaicu, nu a functionat mai nimic. Dupa victoria cu Samoa, Georgia ne va lua locul in clasamentul IRB. Ca si Australia Angliei. Nu pot confirma aceste miscari in clasament pentru ca pana in acest moment, in care scriu, ierarhia nu a fost actualizata cu rezultatele meciurilor de ieri. Administratorii portalului sunt, si ei, in weekend. Jucatorii, antrenorii si arbitrii nu, ei da. P.S. TMO-ul incriminat mai sus este, pre numele sau, Iain Ramage (Scotia)

Jucatorul anului 2013 in varianta IRB. Nominalizari.

IRB a facut publice cele cinci nominalizari, spre sfarsitul sezonului competitional international, pentru jucatorul anului. De la Noua Zeelanda este mentionat Kieran Read (cele mai mari sanse, in opinia mea) dar si Ben Smith. Lee Halfpenny, Sergio Parisse si Eben Etzebeth completeaza cvintetul nominalizarilor. Anul trecut, trofeul a fost castigat de Dan Carter. Parisse, care a inregistrat cea de a 100- selectie in meciul cu Fiji, a mai fost nominalizat in 2008. Eben Etzebeth se afla la doar al doilea sezon international. Interesant. Rezultatul se va anunta la sfarsitul lunii, dupa finalul seriei de teste internationale.

Ultimele meciuri-test din noiembrie, cele care conteaza

Maine Franta-Africa de Sud. Duminica Irlanda-Noua Zeelanda. Pe 30, Tara Galilor-Australia. Meciul de sambata este a 100-a confruntare dintre Franta si Africa de Sud, o aniversare am putea spune. Ultima victorie a Springboks in Franta s-a petrecut in 2007. Ultima victorie acasa a sud-africanilor, in 2010, 42-17 (Capetown). Boks au castigat in 2013, 9 din 11 meciuri-test, cele doua infrangeri fiind la Noua Zeelanda. Considerand si testele din noiembrie 2012, au 12 partide castigate din 14. Iata si echipele. Franta: 15 Brice Dulin, 14 Sofiane Guitoune, 13 Florian Fritz, 12 Wesley Fofana, 11 Yoann Huget, 10 Rémi Talès, 9 Morgan Parra, 8 Damien Chouly, 7 Wenceslas Lauret, 6 Thierry Dusautoir (capitan), 5 Yoann Maestri, 4 Pascal Papé, 3 Nicolas Mas, 2 Benjamin Kayser, 1 Yannick Forestier. Rezerve: 16 Dimitri Szarzewski, 17 Thomas Domingo, 18 Rabah Slimani, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Yannick Nyanga, 21 Jean-Marc Doussain, 22 Frédéric Michalak, 23 Mathieu Bastareaud. Africa de Sud: 15 Willie le Roux, 14 JP Pietersen, 13 Jaque Fourie, 12 Jean de Villiers (capitan), 11 Bryan Habana, 10 Morné Steyn, 9 Ruan Pienaar, 8 Duane Vermeulen, 7 Willem Alberts, 6 Francois Louw, 5 Flip van der Merwe, 4 Eben Etzebeth, 3 Coenie Oosthuizen, 2 Bismarck du Plessis, 1 Tendai Mtawarira. Rezerve: 16 Adriaan Strauss, 17 Gurthrö Steenkamp, 18 Lourens Adriaanse, 19 Bakkies Botha, 20 Pieter-Steph du Toit, 21 Siya Kolisi, 22 Jano Vermaak, 23 Patrick Lambie. Se vede ca echipa africana este una experimentata, echipa de start are in total 695 de selectii, la care se mai adauga si cele 201 ale celor de pe banca de rezerve. Doi dintre jucatorii |XV-lui de start se apropie de 100 de slectii (Jean de Villiers-95, din care 24 titluri de capitan consecutive; Bryan Habana-93). Bakkies Botha, dupa convocarea surprinzatoare din aceasta toamna a facut si el 77 selectii. Si Pat Lambie, la 23 ani, a facut 31 selectii si a inscris 65 puncte. Echipa Frantei este in plina deruta, Saint-Andre nwereusind sa gaseasca formula ideala de echipa. In linia de treisferturi a aparut rookie-ul Guitoune, perechea de mijlocasi nu este suficient de rodata in ciuda formei bune a ambilor mijlocasi Parra si Tales. In linia a treia alte doua posturi nu foarte fericit acoperite de catre Chouly si Lauret. Iar linia intaia, victime sigure in fata trioului Oosthuizen-Bismarck du Plessis-Tendai "the Beast" Mtawarira. As paria pe o diferenta mai mare de 12 puncte in favoarea Africii de Sud. Partida va incepe la ora 22 (ora Ro) si va fi arbitrata de Wayne Barnes (Anglia). Duminica, pe Aviva Stadium din Dublin, Irlanda va incerca sa-si repare onoarea pe care le-a lezat-o Australia. Este clar ca, la fel ca si Franta, Irlanda trece printr-o etapa de reconstructie. "Batranii" nu sunt inca in aceeasi viteza cu jucatorii tineri iar motivatia de joc la echipa nationala nu mai este impulsionata de spritul cluburilor, cum era anii trecuti. In plus, All Blacks este in mare forma iar jocul care l-au etalat in tot acest an se situeaza la un nivel inabordabil de catre insularii europeni. Primul XV al Noii Zeelande: 15 Israel Dagg, 14 Cory Jane, 13 Ben Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Julian Savea, 10 Aaron Cruden, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (capitan), 6 Steven Luatua, 5 Sam Whitelock, 4 Luke Romano, 3 Charlie Faumuina, 2 Andrew Hore, 1 Wyatt Crockett. Rezerve: 16 Dane Coles, 17 Ben Franks, 18 Owen Franks, 19 Brodie Retallick, 20 Sam Cane, 21 TJ Perenara, 22 Beauden Barrett, 23 Ryan Crotty. Irlanda inca nu si-a anuntat echipa, meciul fiind duminica iar stirile pe care le am sunt din aceasta diminieata. Este explicabil ca Irlanda are dificultati de a alcatui un lot care sa faca fata onorabil super-puterii incontestabile din rugby-ul mondial actual. Ultima ora. Echipa de start a Irlandei a fost definitivata: 15 Rob Kearney, 14 Tommy Bowe, 13 Brian O'Driscoll, 12 Gordon D'Arcy, 11 David Kearney, 10 Jonathan Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O'Brien, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell (capitan), 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy. Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Declan Fitzpatrick, 19 Mike McCarthy, 20 Kevin McLaughlin, 21 Isaac Boss, 22 Ian Madigan, 23 Luke Fitzgerald. Partida va incepe la ora 16(ora Ro) si va fi condusa de experimentatul Nigel Owens (Tara Galilor). La finalul celor 10 zile ramase din acest mega-turneu, vom afla si ierarhia anului. Primele doua locuri sunt deja arvunite: 1. Noua Zeelanda, 2.Africa de Sud. Cum Anglia, care ocupa acum locul 3, si-a incheiat evolutiile iar Australia care ii sufla in ceafa (ca puncte) mai are doua partide de jucat, cu Scotia, maine si cu Tara Galilor, pe 30), suntem curiosi sa vedem care va fi podiumul 2013 al IRB. Pariez pe Australia.

Cine il iubeste pe Quade Cooper si de ce?

Este Quade Cooper un jucator contestat? De catre cine? De ce? Apare si dispare din lotul Wallabies. Acum este in gratiile lui McKenzie, mai ieri a fost tinut in ploaie si frig de catre Robbie Deans. Surprinzator, nu se afla pe lista damnatilor care au fost excomunicati temporar acum cateva zile pentru o betie mica in Irlanda. Sa se fi pocait Cooper? Am aflat insa un punct de vedere surprinzator despre acest supradotat jucator. El ii apartine jurnalistului irlandez de rugby Murray Kinsella si a fost publicat in The Rugby Site azi. McKenzie are un stil particular sau este antrenorul modern, jumatate strateg, jumatate psiholog? Va las sa apreciati singuri cum ii definiti tipul. Redau integral textul original pentru a intelege mai bine cum gandeste un jurnalist si blogger tanar. Quade Cooper responds to some love Quade Cooper provided one of the best individual performances of the weekend as Australia swept to victory against Ireland in Dublin on Saturday night. It was the latest in a line of increasingly impressive displays from the 25-year-old, whose confidence is soaring at the moment. That is largely down to the backing he has received from Wallabies coach Ewen McKenzie. The New Zealand-born outhalf has always had phenomenal skills, but there has rarely been a consensus that he is the man to dictate play at international level. Former Australia coach Robbie Deans often focused on the weaknesses in Cooper’s game, the things he felt the Reds playmaker needed to improve if he was to consistently dominate games. Deans’ approach was all wrong. He concentrated negatively on Cooper’s ability, repeatedly highlighting his weak points in the media and saying why he felt Cooper wasn’t a complete out-half. Not that Deans had any obligation to mollycoddle his players. These are professionals who must be pushed to exacting standards, but a lot of that can be done privately. Certainly, there is a time and place for criticising one’s players publicly, but to do so repeatedly can have the opposite effect of the intended incitement to improve. Deans’ approach to dealing with Cooper clearly didn’t work and their relationship ended badly. That was the Wallabies loss, as Cooper has so much to offer for them. McKenzie’s attitude, publicly at least, has been in utter contrast. From the beginning of their relationship, the Melbourne-born coach has been an advocate of the attacking ability Cooper brings to any team he plays in. McKenzie partly built his Queensland Reds team around the flair that Cooper possesses, the passing range he provides. While he has of course chided Cooper in the media, it has always been balanced by praise and recognition of the out-half’s playing ability. McKenzie is a fascinating coach, a man who clearly thinks about the game deeply. He is not afraid to assert that rugby is in part about entertaining supporters, exciting the people who come to games and watch on television. The 48-year-old claims that is one of the reasons he likes having Cooper in his team: “I think it suits the Australian culture. I want people to go to the games and be excited, not just go there and know what they’ll see.” It’s an interesting philosophy for an international coach, but a hugely refreshing one. Alongside his desire to excite Wallabies fans, McKenzie believes that Cooper gives him the best chance of winning. When the former Reds chief brought Cooper back into the Wallabies fold, he highlighted the fact that the myth surrounding the playmaker’s tackling ability was exactly that. He pointed out that Cooper’s completion rate in the tackle was around the 80% mark and that the 25-year-old challenged the opposition defence like no one else in his position. McKenzie publicly focuses on the positive aspects of Cooper’s game: “He’s a bit of an enigma, he plays the game differently to other people. Some people don’t like that, but I quite like that.” This is exactly the attitude that is bringing out the best in Cooper’s ability for Australia and is has been fascinating to see how different approaches from different coaches can have such an effect on an individual player. Truthfully, Deans and Cooper just weren’t compatible. The former Wallabies coach’s game plan didn’t appeal to Cooper, and the mercurial outhalf didn’t fit in with Deans’ game plan. The Reds player’s infamous labeling of the Wallabies’ set-up as “toxic” was the clearest indicator that the relationship simply wouldn’t work. Cooper is certainly not blameless in that fact. Are there simply instances in which a player and coach aren’t going to work well together? Even beyond personality clashes, do some players just not have a place in how a particular coach wants his team to play? Not utilizing a man of Cooper’s abilities seems like a waste, but maybe there was just no way Deans and Cooper were going to work well together in the long-term. McKenzie’s preferred style of play is ideally suited to the vision, passing ability and flair that make Cooper the player he is. The pair have enjoyed success together at the Reds in Super Rugby and the signs with Australia are increasingly promising. These are still early days and the Wallabies are certainly an inconsistent team. However, Cooper’s good form has been something of a constant. The most telling sign of all is that the outhalf is keeping his head down through it all, working hard and showing the rugby community that he just wants to play rugby. McKenzie’s desire to see his Wallabies team entertain, as well as win, bodes well for rugby supporters all over the world. We watch this game to be excited, to be thrilled at moments of magic. If McKenzie can continue to push Cooper towards his full potential, we are in for a real treat.

Noua Zeelanda, de neoprit

Argentina, Tonga si Fiji au fost victime sigure in aceasta saptamana, ca sa mai ridice putin prestigiul Europei. Dar asta numai pentru "statisticienii" de carton. Doua natiuni majore pe continent, Anglia si Irlanda, au trebuit sa se incline in fata unor echipe prea puternice pentru puterile lor actuale. Surpriza, neplacuta pentru multi, a fost infrangerea categorica a Irlandei, 15-32. Australia a fost mai mobila, a avut ritm si putere iar Quade Cooper a prins o zi teribil de fasta. Pentru a ilustra diferenta de atitudine in joc sa mentionam faptul rarisim al acordarii titlului de man of the match unui jucator care a stat 10 minute in sin bin si anume Michael Hooper. Autor a doua eseuri din patru ale victoriei de la Dublin, alaturi de Adam Ashley Cooper si Nicvk Cummins, Hooper a fost in teren o adevarata masina de atac. Irlanda, de nerecunoscut. Lipsita total de inspiratie dar si de forta de atac, ea arata cu prestatia din acest an in Six Nations ca si din turneul de vara nu au fost doar intamplari. Plecarea lui Sexton in Europa se cunoaste pentru ca in astfel de intalniri se joaca diferit fata de meciurile de club. Nici prezenta in teren a batranilor elefanti O'Driscoll, O'Brian, Kerney, Rory Best sau Heaslip nu i-a scutit de o infrangere acida, de moral in fata unei echipe care incepe sa-si arate muschii pentru RWC 2015. McEwan are de ce sa fie, in sfarsit, multumit. Chiar daca nu e Italia, Irlanda are, totusi un statut respectabil in lumea Ovaliei iar pe Aviva Stadium nu invinge chiar oricine. Iar peste o saptamana vor juca cu Noua Zeelanda! Despre aceasta, numai de bine. A doborat si Anglia. Si asta nu neaparat ca o revansa pentru umilinta de anul trecut ci, mai curand, ca o proba a suprematiei mondiale incontestabile din acest an. Cu toate ca media de varsta este destul de ridicata, experienta ei de joc este la un nivel de neatins de catre nici o alta echipa din proximitatea pozitiei lor in clasamentul IRB. A invins in deplasare, iata, si pe Africa de Sud si pe Australia si pe Franta iar acum, si pe Anglia. Au doua linii incredibil de puternice si eficiente, linia de treisferturi-Charles Piutau, Ben Smith, Ma'a Nonu, Julian Savea si linia a treia-Kieran Read, Richie McCaw, Liam Messam; au un super-conducator de joc- Dan Carter si o linie a doua- Samuel Whitelock, Brodie Retallick care le-a dat mari batai de cap atat englezilor cat si celor din Springboks (renumiti pentru scoala lor de "saritori"). Singurii All Blacks care a fost destul de bine anihilati de apararea engleza au fost Ma'a Nonu si rapidul Piutau, care nu prea s-au simtit in largul lor ieri. Doua eseuri ale lui Julian Savea si unul al obisnuitului man of the match Kieran Read au fost suficiente, in fata unuia singur al englezilor - Launchbury, ca sa asigure victoria. Englezii au fost supra-motivati pentru un joc bun, ceea ce le-a si iesit, dar la capitolele joc de pase si viziune asupra campului de joc, ei au fost in deficit destul de accentuat. Nici acum nu inteleg de ce Stuart Lancaster il prefera in ultima vreme pe Owen Farrell in detrimentul lui Toby Flood, in mare forma dupa recuperarea de la ultima accidentare. Introducerea primului in minutul 68, cand jocul era decis deja, a fost un act ratat. Farrel nu este inca suficient de matur pentru un joc in conditiile de presiune pe care le-au impus neo-zeelandezii.Jocul sau de picior, mai ales in prima repriza a fost lipsit de inspiratie, el preferand degajarile de teren in locul loviturilor strategice, cu care sa-si puna echipa in situatii de atac. In fine, Lancaster e selectionerul, nu eu. Toata echipa Angliei a depus un enorm travaliu pe toata durata jocului. Probabil ca s-ar fi putut inconjura Pamantul pe la ecuator cu un tren cu 10 vagoane, de opt ori, daca am fi putut masura toata energia (in KJ) depusa de cele doua echipe. Un armasar de tractiune cum e Dylan Hartley a trebuit sa fie schimbat in minutul 48 iar Mako Vunipola, alta "forta a naturii" a trebuit sa fie schimbat si el 10 minute mai tarziu. Ambele schimbari au avut drept motiv epuizarea fizica a jucatorilor. In cazul lui Vunipola a existat o tactica vizibila si pentru un profan. El isi asuma toate baloanele ca sa intre in pozitie de atac prin mijlocul adversarilor (de regula de la 2 in sus), lasand astfel coechipierilor brese disponibile pentru a sparge apararea adversa. De cateva ori a functionat dar asta l-a macinat vizibil pe Vunipola, care a cerut schimbarea. In replica, jucatorul englez pe care l-am remarcat inca de la meciul cu Australia, Billy Twelvetrees, dincolo de faptul ca fost tot timpul acolo unde era nevoie, ca a placat de 26 de ori si nu a ratat o data, ca spirijinea spontanele si maul-urile, a fost la acelasi nivel fizic tot jocul. Uitandu-te la el, nu ai spune ca poate sa alerge 80 de minute la maximum de intensitate. Iar marturisesc ca nu inteleg ceva: de ce au dorit sa scape de el cei de la Leicester Tigers? Twelvetrees s-a implinit la Gloucester Rugby, intr-un singur an, si de acolo a prins selectiile pentru echipa Angliei. O alta supriza placuta din echipa rozelor, Launchburry. Rezistent la efort, eficient in tuse, bataios in aglomerari si, iata, curajos pentru a inscrie eseuri. De amintit ca, in minutul 25, TMO ii refuza aceluiasi un alt eseu, pe motivul unui inainte, desi cel care facuse inainte fusese Kieran Read si, bine merci, se putea aplica regula avantajului In aceeasi nota buna, bravul fundas Mike Brown. Cam asta a fost ieri. Astazi, un alt meci interesant: Scotia-Africa de Sud, ora 17,00 (ora Ro). Arbitru Jerome Garces, Franta. Iar saptamana viitoare, sambata si, respectiv, duminica Franta-Africa de Sud si Irlanda Noua Zeelanda. Iar ultimul meci al lunii noiembrie, pe 30, Tara Galilor-Australia. Sa ne bucuram de rugby. PS. Ieri Romania a trecut si de Canada. Victorie de palmares. Desi am primit doua eseuri si n-am inscris niciunul, Vlaicu a nimerit "intre bete"(sic!) tot ce a sutat. Ca si saptamana precedenta, victoria, la o diferenta minimala, a venit pe sfarsit de partida. O penalitate pentru "american". Uite-asa se intra in istorie, nu ca jucator de camp.

Elita mondiala, in a doua saptamana de teste

A doua saptamana de teste, exceptand partida de acum doua saptamani a Angliei impotriva Australiei, al carui loc 3 din clasamentul mondial IRB si l-a consolidat. Se vor juca, maine: Anglia-Noua Zeelanda (meciul cel mult asteptat), Tara Galilor-Argentina, Scotia-Africa de Sud (duminica), Irlanda-Australia, Franta-Tonga. In paralel, se vor juca si alte partide, atractive de asemenea, precum: French Barbarians-Samoa, Italia-Fiji, Georgia-USA, Romania-Canada. Atractia zilei este, neindoios, Anglia-Noua Zeelanda, revansa dupa victoria de anul trecut a insularilor europeni. Meciul va incepe la 16,30 (ora Ro), cu urmatoarele componente: England- 15 Mike Brown, 14 Chris Ashton, 13 Joel Tomkins, 12 Billy Twelvetrees, 11 Ben Foden, 10 Owen Farrell, 9 Lee Dickson, 8 Billy Vunipola, 7 Chris Robshaw (capitan), 6 Tom Wood, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley, 1 Joe Marler. Rezerve: 16 Tom Youngs, 17 Matt Mullan, 18 David Wilson, 19 Geoff Parling, 20 Ben Morgan, 21 Ben Youngs, 22 Toby Flood, 23 Alex Goode; New Zealand: 15 Israel Dagg, 14 Charles Piutau, 13 Ben Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Julian Savea, 10 Daniel Carter, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (capitan), 6 Liam Messam, 5 Samuel Whitelock, 4 Brodie Retallick, 3 Owen Franks, 2 Keven Mealamu, 1 Tony Woodcock. Rezerve: 16 Dane Coles, 17 Wyatt Crockett, 18 Charlie Faumuina, 19 Luke Romano, 20 Steven Luatua, 21 Tawera Kerr-Barlow, 22 Aaron Cruden, 23 Ryan Crotty. Arbitrajul va fi asigurat de sud-africanul Craig Joubert. La 19,45 |(GMT+2), celalalt meci tare al zilei, Irlanda-Australia. Formatiile cu care se intra pe teren: Ireland:- 15 Rob Kearney, 14 Tommy Bowe, 13 Brian O'Driscoll, 12 Luke Marshall, 11 Fergus McFadden, 10 Jonathan Sexton, 9 Eoin Reddan, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O'Brien, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell, 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy (capitanul nu a fost inca desemnat). Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Stephen Archer, 19 Mike McCarthy, 20 Kevin McLaughlin, 21 Conor Murray, 22 Ian Madigan, 23 Robbie Henshaw; Australia: 15 Israel Folau, 14 Adam Ashley-Cooper, 13 Tevita Kuridrani, 12 Matt Toomua, 11 Nick Cummins, 10 Quade Cooper, 9 Will Genia, 8 Ben Mowen (capitan), 7 Michael Hooper, 6 Scott Fardy, 5 James Horwill, 4 Rob Simmons, 3 Sekope Kepu, 2 Stephen Moore, 1 James Slipper. Rezerve: 16 Tatafu Polota-Nau, 17 Benn Robinson, 18 Paddy Ryan, 19 Sitaleki Timani, 20 Liam Gill, 21 Nic White, 22 Christian Leali'ifano, 23 Joe Tomane. Ii va fluiera neozeelandezul Chris Pollock. Ma opresc aici pentru a fi mai focusat pe ceea ce realmente conteaza, celelalte meciuri fiind doar niste antrenamente cu public. Ne re-vedem curand, prieteni!

Heineken Cup : o bouillabaisse reincalzita

Ce este o bouillbaisse? O ciorba mediteraneeana care se face cu mai multe sortimente de peste. Reteta se poate gasi orinde. Important este principiul: cat mai multe feluri. Tot asa se intampla si tratativele pentru mentinerea in viata a Heineken Cup. Midi Olypique a aflat ultimele manevre ale presedintelui Federatiei Franceze de Rugby Pierre Camou. Saptamana trecuta, afirma cotidianul de sport, ar fi avut loc pe Aeroportul International Charles de Gaulle o intalnire secreta. Intre oficialul mentionat si reprezentantii catorva cluburi influente din Anglia si ai cluburilor de top din Franta. S-ar parea ca pentru cluburile din Top 14 Mos Craciun ar putea veni mai devreme, cu cadori virtuale. Camou le-ar fi propus cate doua milioane de euro fiecareia dintre acestea pentru a ramane in actuala formula competitionala a Heineken Cup. Va mai aduceti desigur aminte de "revolta" declansata in toamna ce viza infiintarea unei alte cupe, Champions Cup. Ei bine, cel putin federatia franceza pare sa se fi sucit: e mai bine cu Heineken Cup. Rasculatii doreau sa scape de ocrotirea mai multor etaje de supervizori si, implicit, de paraziti: Union-ul in Anglia, FFR din Franta, Sky Sports-ul lui Murdoch, ERC, prezidat tot de un francez si, daca era posibil, si de IRB (ghiciti, daca e cazul, ce nationalitate are). In culise s-a jucat tare, cand cu vorbe bune cand cu amenintari. Cei tari au rezistat, fie de o parte fie de cealalta, cei slabi au cedat. Un lucru este cert, cu mici exceptii, cluburile vor sa-si stabileasca ele insele formula de competitie penteru ca aceasta sa devina mai fair din punct de vedere sportiv si, foarte important, financiar. Printre opozantii noii idei se afla, de exemplu, Leicester Tigers ori Harlequins de peste Canal, Toulon si Biarritz din Hexagon. Mita oferita de Camou nu face decat sa reincalzeasca aceasta bouillabaisse in care sportul are tot felul de pesti, chiar si rechini sau caracatite. Samsarii de competitii in rugby au preluat modelul cooperativelor din football. Ceea ce este nepermis, prieteni! Read more at http://www.espnscrum.com/france/rugby/story/205657.html#oHejHhOofLQ7DgiB.99

Aparent, Nordul a fost mai bun, insa.....

Dupa cum se stie, lunile noiembrie si iunie sunt varf de atractivitate datorita meciurilor test. In acest noiembrie, inceput in urma cu o saptamana, se asteapta revirimentul Australiei, confirmarea formei Angliei si spectacole din partea Noii Zeelande. Europa este mandra de a purta stindardul de lupta al emisferei de Nord, Canada si USA fiind victime dedicate in confruntarea cu prea puternicele team-uri din Sud. Scorul general in partidele ce chiar conteaza a fost, aparent, in favoarea Nordului. Irlanda-Samoa 40-9, Scotia-Japonia 42-17, Italia-Australia 20-50, Tara Galilor-Africa de Sud 15-24, Franta-Noua Zeelanda 19-26, Anglia-Argentina 31-12. Aproape 30 de puncte in plus in favoarea Nordului: 167-138. Insa, principalele puteri ale Sudului- Australia, Noua Zeelanda si Africa de Sud au castigat, conform asteptarilor. Generalizand impresiile despre aceste meciuri se cade sa recunoastem ca aceste echipe au deja o stiinta a jocului cu mult peste suma deprinderilor tactice si tehnice ale varfurilor europene. Se luam drept exemplu meciul de la Cardiff. Galezii veneau dupa mult laudatul turneu al British&Irish Lions in Australia, unde legea au facut-o elevii din provincia lui Warren Gatland. Africa de Sud a avut un sezon promitator, noua echipa construita de Heineke Meyer, un amestec neobisnuit de varste, aratase deja forta de care dispune. Era de asteptat un meci echilibrat, cu un usor avantaj al gazdelor. Nu a fost deloc asa. Meciul, prea des intrerupt de galonatul fluieras Alain Rolland, s-a desfasurat mai mult la centrul terenului, cu contre de o parte si de cealalta. Ceea ce a facut diferenta a fost stiinta castigului de puncte. Daca galezii au punctat doar pe piciorul lui Lee Halfpenny (prea multe greseli pentru Springboks), paratorii sai necontand nici un moment in aria pericolelor reale, sud-africanii au reusit nu mai putin de trei eseuri (de Villiers, Bismarck du Plessis, Fourie du Preez) toate din faze dinamice, de atac pur. In fata castigatorilor Six Nations 2013, cele trei eseuri (la zero)conteaza mult pe scara valorilor. Un alt exemplu a fost meciul de pe Stade de France unde gazdele, mult prea umflate mediatic, s-au straduit sa faca efortul de a onora statutul de finalista RWC 2011, uitand lectiile dure din iunie. Meciul a avut parte de un arbitraj mai mult decat ezitant, sud-africanul Jaco Peyper stricand faze de joc pentru a reveni la o infractiune petrecuta cu destul de mult timp in urma. Nu a aplicat corect toate avantajele pe care le-a indicat si a avut de prea multe ori nevoie de lamuririle "tusierului" Nigel Owens. Nu se poate spune ca a stricat jocul ci doar ca a fost omul nepotrivit pentru o asemenea intalnire. Franta a aratat ca o echipa incropita la cald, sub presiune. Prezenta castres-ilor Dulin, Classen, Tales a fost de bun augur, ei fiind si cei mai activi, pe langa experimentatii Fofana, Medard sau Huget. Insa s-au ciocnit de o aparare ca un zid. Negru, desi All Blacks au jucat in tricouri albe aseara. Nu au avut solutii pentru a depasi o linie a treia unde au excelat Kieran Reed, Richie McCaw sau de o linie de treisferturi unde Ma'a Nonu era peste tot, ca si Cruden ca si Cory Jane. In plus, cocosii au avut de doua ori oameni in minus pe aparare, atat la eseul formidabilului Charles Piutau cat si la celalt eseu, cand din pasa aceleiasi aripi Piutau a inscris oportunistul (in sensul pozitiv) Kieran Reed. Mandria frantuzeasca s-a trezit prea tarziu, atacurile succesive din perioade minutelor 66-68 si, mai apoi, 77-80+ fiind contrate cu succes de o echipa cu multa experienta in situatii de acest gen. Numai eseul fundasului Dulin (68), in supranumeric si cu ajutorul placajului ratat al lui Cory Jane, a facut ca diferenta de scor sa nu ramana la 12-26, cat era atunci. Parra si-a facut datoria tot timpul meciului si a adus echipei sale 14 puncte. Dar cu All Blacks nu poti castiga un meci numai pe spatele unui transformeur in zi buna. Ar mai de mentionat o faza care sa se predea, pe viitor, la scolile de arbitraj. In minutul 3, Cory Jane are o cursa incisiva pe aripa stanga (aria lui Piutau, care s-a dovedit si cea mai vulnerabila pentru gazde) se arunca pentru a culca la colt, nu atinge tusa, este placat in aer, dar reuseste sa depuna balonul in spatiul regulamentar. Peyper, indecis, cere sprijinul TMO, iar acesta anuleaza eseul, pe motiv ca jucatorul era deja iesit din teren cand a culcat. Stupoare in randul comenatorilor si liniste in tribune. In final, blazonul invingatorilor a ramas intact. Pana sambata viitoare, cand au de luat o revansa, intalnind Anglia. Aceasta, la randul ei, a avut un galop de sanatate in fata argentinienilor. Prima repriza a semanat ca desfasurare cu cea de-a doua repriza din meciul cu Australia. Meciul a avut un singur sens, spre buturile Pumas. Asa au cazut cele trei eseuri, ale lui Launchbury, Twelvetrees si Aston. Atacuri simple, efciente, aparare decisa si scorul la pauza a fost de 24-6. Decisiv. In repriza a doua, au lasat-o mai moale, nu pentru ca argentinienii ar fi fost mai decisi in atac ci pentru ca sambata ce vine au nevoie de forte fizice intacte. Vin capcaunii antipozilor, All Blacks. Superioritatea evidenta a englezilor nu a trebuit sa fie confirmata, chiar daca au marcat si al patrulea eseu (prin Morgan, 77). Argentinienii se resemnasera, englezii jucau cu ochii pe ceas dar au mai avut o ocazie si au profitat. Pascal Gauzere, Franta, creste de la meci la meci. A avut o prestatie sgura si echilibrata, a lasat avanatajele atat cat trebuiau lasate si nu s-a grbit sa flueiere penalitati la baloane sau jucatori fixati pe sol. Mie imi place acest maruntel. De remarcat inovatia lui Stuart Lancaster de a-l introduce, de pe banca de rezerve, pe Toby Flood, nu ca uvertura (in locul lui Owen Farrell (ieri, inconstant) ci ca centru, in locul plapandului dar incisivului Billy Twelvetrees. Face pentru a doua oara aceasta schimbare la o saptamana distanta. Toby Flood ar tine un meci intreg desi nu are decat 28 de ani. Twelvetrees nu are decat 24. Dar, probabil, vreau sa-l mentina in post pe labilul (parerea mea de psiholog) dar in crestere, Owen Farrel, fiul, antrenorului pe aparare al echipei nationale. O alta idee buna a lui Lancaster a fost sa-l introduca si mentina pe acest frumos nebun de Dylan Hartley in primul XV. Acesta a vut un joc excelent, gandit in toate ocaziile, si s-a controlat extrem de eficient (deh, psihologii fac minuni daca intalnesc un fond bun) si, pe buna dreptate, conform prestatiei, a fost declarat QBE man of the match. Anglia arata bine in momentul asta. Sa vedem ce ne rezerva sambata viitoare. Pana atunci, sa ne bucuram de acest joc, prieteni! P.S. Nimic despre meciul cu Tonga. Decat ca se poate constata cu ingijorare numarul si frecventa cu care sunt eliminati de pe teren jucatorii din ceata stejarilor. Problemele de disciplina sunt probleme de moral, domnilor!

Primele echipe pentru cateva din meciurile tari de maine

Franta-Noua Zeelanda. Franta: 15 Brice Dulin, 14 Yoann Huget, 13 Florian Fritz, 12 Wesley Fofana, 11 Maxime Médard 10 Rémi Talès, 9 Morgan Parra, 8 Damien Chouly, 7 Wenceslas Lauret, 6 Thierry Dusautoir (c), 5 Yoann Maestri, 4 Pascal Papé, 3 Nicolas Mas, 2 Benjamin Kayser, 1 Yannick Forestier. Rezerve: 16 Dimitri Szarzewski, 17 Vincent Debaty, 18 Rabah Slimani, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Antonie Claassen, 21 Jean-Marc Doussain, 22 Camille Lopez, 23 Gael Fickou.. Noua Zeelanda: 15 Israel Dagg, 14 Cory Jane, 13 Ben Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Charles Piutau, 10 Daniel Carter, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (c), 6 Liam Messam, 5 Samuel Whitelock, 4 Brodie Retallick, 3 Owen Franks, 2 Keven Mealamu, 1 Tony Woodcock. Rezerve: 16 Dane Coles, 17 Wyatt Crockett, 18 Charlie Faumuina, 19 Steven Luatua, 20 Sam Cane, 21 Tawera Kerr-Barlow, 22 Aaron Cruden, 23 Ryan Crotty.. Meciul va incepe la ora 22 (ora RO) si va fi arbitrat de sud africanul-Jaco Pepper. Italia- Australia: .Italia: 15 Luke McLean, 14 Tommaso Benevenuti, 13 Luca Morisi, 12 Alberto Sgarbi, 11 Leonardo Sarto, 10 Alberto Di Bernardo, 9 Edoardo Gori, 8 Sergio Parisse (capt), 7 Robert Barbieri, 6 Alessandro Zanni, 5 Marco Bortolami, 4 Antonio Pavanello, 3 Martin Castrogiovanni, 2 Davide Giazzon, 1 Michele Rizzo. Rezerve: 16 Leonardo Ghiraldini, 17 Matias Aguero, 18 Lorenzo Cittadini, 19 Quintin Geldenhuys, 20 Joshua Furno, 21 Tobias Botes, 22 Tommaso Allan, 23 Tommaso Iannone. Australia: 15. Israel Folau 14. Adam Ashley-Cooper 13. Tevita Kuridrani 12. Matt Toomua 11. Nick Cummins 10. Quade Cooper (vice-captain) 9. Will Genia 8. Ben Mowen (capitan) 7. Michael Hooper 6. Rob Simmons 5. James Horwill 4. Sitaleki Timani 3. Ben Alexander 2. Stephen Moore 1. James Slipper. Rezerve: 16. Saia Fainga'a 17. Benn Robinson 18. Sekope Kepu 19. Dave Dennis 20. Liam Gill 21. Nic White 22. Christian Leali'ifano 23. Joe Tomane. Meciul va incepe de la ora 16, arbitru, neozeelandezul Glenn Jackson. Tara Galilor- Africa de Sud. Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Scott Williams, 11 Liam Williams, 10 Rhys Priestland, 9 Mike Phillips, 8 Toby Faletau, 7 Sam Warburton (capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Alun Wyn Jones, 4 Bradley Davies, 3 Adam Jones, 2 Richard Hibbard, 1 Gethin Jenkins.Rezerve: 16 Ken Owens, 17 Paul James, 18 Scott Andrews, 19 Luke Charteris, 20 Justin Tipuric, 21 Lloyd Williams, 22 James Hook, 23 Ashley Beck. Africa de Sud: 15 Patrick Lambie, 14 JP Pietersen, 13 Jaque Fourie, 12 Jean de Villiers (capitan), 11 Bryan Habana, 10 Morné Steyn, 9 Fourie du Preez, 8 Duane Vermeulen, 7 Francois Louw, 6 Willem Alberts, 5 Flip van der Merwe, 4 Eben Etzebeth, 3 Frans Malherbe, 2 Bismarck du Plessis, 1 Tendai Mtawarira. Rezerve: 16 Adriaan Strauss, 17 Gurthrö Steenkamp, 18 Coenie Oosthuizen, 19 Pieter-Steph du Toit, 20 Siya Kolisi, 21 Ruan Pienaar, 22 JJ Engelbrecht, 23 Willie le Roux. Meciul va fi condus de Alain Rolland (Irlanda) Anglia- Argentina. Anglia: 15 Mike Brown , 14 Chris Ashton , 13 Joel Tomkins , 12 Billy Twelvetrees , 11 Ben Foden , 10 Owen Farrell , 9 Lee Dickson , 1 Joe Marler , 2 Dylan Hartley , 3 David Wilson , 4 Joe Launchbury , 5 Courtney Lawes , 6 Tom Wood , 7 Chris Robshaw(capitan) , 8 Billy Vunipola. Rezerve: 16 Tom Youngs , 17 Alex Corbisiero , 18 Dan Cole , 19 Geoff Parling , 20 Ben Morgan , 21 Ben Youngs , 22 Toby Flood , 23 Alex Goode. Argentina: 15 Lucas González Amorosino (capitan), 14 Horacio Agulla, 13 Marcelo Bosch, 12 Santiago Fernández, 11 Juan Imhoff, 10 Nicolás Sanchez, 9 Tomas Cubelli, 8 Juan Manuel Leguizamón, 7 Pablo Matera, 6 Julio Farias Cabello, 5 Mariano Galarza, 4 Patricio Albacete, 3 Maximiliano Bustos, 2 Eusebio Guiñazú, 1 Marcos Ayerza. Rezerve: 16 Santiago Iglesias Valdez, 17 Nahuel Lobo, 18 Juan Pablo Orlandi, 19 Manuel Carizza, 20 Benjamín Macome, 21 Martin Landajo, 22 Gonzalo Tiesi, 23 Santiago Cordero. Partida va fi arbitrata de Pascal Gauzere, Franta. .Irlanda - Samoa. Irlanda: 15-Rob Kearney, 14-Tommy Bowe, 13-Brian O'Driscoll, 12-Gordon D'Arcy, 11-Fergus McFadden, 10-Paddy Jackson, 9-Conor Murray, 8-Jamie Heaslip (capitan), 7-Chris Henry, 6-Peter O'Mahony, 5-Devin Toner, 4-Mike McCarthy, 3-Mike Ross, 2-Rory Best, 1-Jack McGrath. Rezerve: 16-Sean Cronin, 17-Cian Healy, 18-Declan Fitzpatrick, 19-Paul O'Connell, 20-Sean O'Brien, 21-Eoin Reddan, 22-Ian Madigan, 23-David Kearney. Samoa:15 Faatoina Autagavaia, 14 Alapati Leuia, 13 George Pisi, 12 Johnny Leota, 11 Brando Vaaulu, 10 Tusi Pisi, 9 Kahn Fotuali'i, 8 Taiasina Tuifua, 7 Jack Lam, 6 Ofisa Treviranus, 5 Teofilo Paulo, 4 Faatiga Lemalu, 3 Logovi'i Mulipola, 2 Ole Avei, 1 Sakaria Taulafo. Rezerve: 16 Ti'i Paulo, 17 Viliamu Afatia, 18 James Johnston, 19 Joe Tekori, 20 Alafoti Faosilivia, 21 Jeremy Sua, 22 Isaia Tuifua, 23 Fautua Otto. Meciul va fi oficiat de australianul Steve Walsh.

A inceput seria de meciuri-test QBE : Anglia invinge Australia.

20-13, in final. Dupa ce, la pauza, Australia conducea cu 13-6, dupa un eseu al lui Matt Toomua. Prima repriza a apartinut, fizic si tactic, australienilor. Mai periculosi, mai buni la jocul aerian (de evidentiat dexteritatea lui Israel Folau), perechea de mijlocasi Genia- Cooper a fnctionat mai precis. Owen Farrell a ratat de doua ori si a "dat-o in bara" o data. Cele doua mari asteptari ale echipei Angliei, Tomkins si Yarde, nu s-au vazut, practic, deloc. S-a remarcat, in schimb, Mike Brown un fundas foarte sigur de pe el si eficient in deschiderile de atacuri. El avea sa fie , in special pentru prestatia din repriza secunda si QBE man of the match. Dupa pauza, Anglia tureaza motoarele si intra mai decis spre 22-ul australian. Presiunea pe australieni a dat roade destul de repede. La o gramada cu introducere australiana in propriul 5 metri, Dan Cole il contreaza pe Genia, minge cade aiurea si Chris Robshaw, oportunist de buna calitate, cum il stim, culca primul eseu englez. Egalitate, 13-13. Moment din care incep sa intre si piesele mai grele de pe banca de rezrve, Ben Youngs, Marler, Hartley, oameni care, in general, fac diferenta. Cum au facut-o si fratii Vunipola, Mako si Billy, excelenti jucatori de anduranta. Cateva minute mai tarziu, tot pe un fond de presiune masiva in 22-ul australian, Owen Farrell sesizeaza o gaura in apararea Wallabies si puncteaza si el eseul pe care il cereau tribunele. 20-13. In minutul 64, TMO-ul anuleaza un alt posibil eseu englez, un balon balbait in terenul de tinta. Australia incepe sa atace si ea. Cooper face in continuare faze de atac dar fie greselile individule ale coechipierilor fie siretenia aparatorilor englezi le anuleaza. Oaspetii pierd doua oportunitati excelente pentru a culca si ei al doilea eseu insa tehica lui Ashton si, respectiv, Morgan ii face sa scape balonul inainte. Scorul nu se mai schimba iar Anglia castiga traditionala Cook Cup a intalnirilor bilaterale cu Australia si trofeul QBE. Ironic e ca acea Cook Cup poarta numele exploratorului James Cook, care a cartat coastele de Sud ale Australiei si care a proiectat primele deportari ale detinutilor din Imperiul englez, cei care vor coloniza marea insula a sudului. In campionatul francez, dupa meciurile de ieri si azi, permutari la varf. Toulon, invingatoare convingator, acasa, cu ambitioasa Bordeaux Begles (12-12 la pauza, 30-17 final)se intoarce pe primul loc. Toulouse, in deplasare, azi, pierde la Brives (25-13 pentru la fel de ambitioasa Brives) si ajunge pe locul 3. Iar Clermont Auverge isi mentine locul secund desi face doar egal (22-22) la campioana en-titre, Castres. Si asta datorita drop-goal-ului lui Broke James din ultimul minut al meciului. Din nou demiul Rory Cockott, un sud-african care mie imi place foarte mult, a fost omul meciului. Dincolo de asta, a marcat toate punctele echipei sale, din care au mai facut parte selectionatii din lotul Frantei, Claasens, Dulin, Tales. Asta desi si Jonny Wilkinson a dat 22 de puncte pentru Toulon (din care doua drop-goal-uri)dar omul meciului a fost Delon Armitage. Cum era de asteptat, Noua Zeelanda s-a jucat in Japonia, opt eseuri, sapte transformate si nu a batut nici o lovitura de pedeapsa (scor final 6-54). Saptamana se sfarseste bine si interesant. Jocuri frumoase, scoruri stranse. Sa ne bucuram de rugby, prieteni, noiembrie abia a inceput!

Legendele

S-a jucat un meci in scop caritabil. In onoarea celor 10 ani de cand Anglia a castigat RWC prin celebrul drop-goal al lui Jonny Wilkinson. Legendele britanice vs. legendele australiene. Pe Twickenham Stoop. Cu spectatori putini, biletul a plecat de la 20£. Dar in teren au fost gloriile engleze ale anilor 2000. Adica: Jason Leonard, Martin Corry, Lewis Moody, Jason Robinson, Josh Lewsey, Mike Tindall, Phil Vickery, Ben Kay, Andy Gomarsall, Paul Greyson, Jason Robinson, Simon Shaw, Jammie Noon, Steve Thompson, Will Greenwood , Dorian West, Richard Cockerill, Dan Scarbrough. Adica niste old boys. Pe care i-a arbitrat o alta legenda, Tony Spreadbury,62 de ani. In total, englezii plus australienii din teren au insumat peste 1500 selectii in echipele lor nationale. A fost o incantare sa revedem sprinturile lui Jason Robinson, dincolo de eseul semnat de el si de cel construit de el si realizat de Jammie Noon. Ce frecventa de alergare si ce acceleratie la un om de 39 de ani! Ce cursa a facut Steve Thompson, peste 120 de kg., la cel de-al treilea eseu al gazdelor! Chiar daca s-au jucat doua reprize de 30 minute, cei din teren nu s-au resimtit, schimbandu-se de cate 2-3 ori cu rezervele si asta in folosul jocului, unul animat si deloc lipsit de fizicalitate. Pe australieni nu ii cunosc suficient de bine, nu stiu cat de legende sunt in continentul lor, dar tin sa apreciez ritmul si suflul cu care s-au opus cohortei engleze. Demiul si uvertura, Andrew Walker si Steve Malone, au construit faze interesante de atac, chiar daca au fost contrati imediat de adversari. Pasele la australieni au mers mai bine decat la englezi, au fost mai rapide si, de ce sa nu zicem, mai exacte. In ansamblu, a fost un meci placut, tocmai datorita calitatilor care i-au facut celebri pe cei din teren. Trei eseuri la doua si cu doua transformari au facut tabela: 17-12 pentru englezi. S-a jucat zambind de ambele parti, ca la orice antrenament de old-boys. cu placerea pe care numai niste barbati dedicati jocului pot sa si-o ofere. Ma gandeam in timp ce urmaream partida ca exista si la noi fosti jucatori de performanta care se intretin, fizic si mental, prin antrenamente si meciuri de old boys. De ce nu organizeaza FRR astfel de meciuri si pentru acestia? Ar fi o buna propaganda pentru rugby sa vedem un meci Old-Boys Bucuresti vs. Dacii liberi Iasi, de exemplu, in deschiderea unuia din meciurile din noiembrie pe Arcul de Triumf, pe unul din terenurile de antrenament. Mai ales ca si avem ce aniversa, 100 de ani de la primul meci oficial in Romania. Dar de unde atata imaginatie?