Ultima etapă din Rugby Championship 2021

Argentina 17 - Australia 32. ”oaspeții” 5 eseuri (dintre care 3 Kellaway) iau punctul bonus. Argentina nu a reușit să culeagă nici un punct in actuala ediție a Rugby Championship. și nu pentru că este o echipă slabă. și azi a arătat că poate da replici tăioase oricărei echipe, indiferent de forma acesteia. Argentina nu stie să atace sau dacă o face este pe spații înghesuite, meschine chiar. ceea ce pentru adversari este a piece of cake. de când se ocupa Ledesma de selecționata Argentinei, totul pare a se vedea prin ochii unui taloneur. iar azi, deși Mario Ledesma a fost doi ani antrenorul cu grămada al selecționatei Australiei (conducerea Cheika), Argentina a fost dominată pe grămadă iar apărarea a fost păcălită de prea multe ori, pentru că tactica jocului a fost gândită prea static. interdictia de joc pentru Socino și Matera a contat enorm în echilibrul jocului. (by the way, Socino figurează pe lista de rezerve a Tigers în meciul de azi cu Saracens, ora 6 pm). Australia a început să arate mai bine după ce lui Dave Rennie i-au trecut fanteziile cu tineret. mai țineți minte cum arăta echipa în primele două jocuri? recuperarea lui Cooper și White, întărirea grămezii cu Slipper și Faingaa, și o linie e treia cu viteziști precum Petaia, Ikitau, Kellaway și promovarea ca închizător a lui Valetini este un mix superior compoziției inițiale a echipei. in plus echipa are un joc mai interesant tactic decât de vremea lui Cheika. după 6 meciuri a reușit să strîngă 18 puncte și să aibe un esaveraj de -3 puncte (bătăile încasate de la All Blacks) și să ocupe locul 2 în clasamentul ediției 2021. Argentina are 0 puncte și un esaveraj de -135 cu doar 60 puncte înscrise în cele 6 meciuri. urmează Africa de Sud vs Noua Zeelandă, ultimul meci al acestei ediții. indiferent de rezultat, Noua Zeelandă a câștigat titlul iar Africa de Sud va termina pe locul 3. In sfârșit, s-a întâmplat! după ce pierduse dintr-o penalitate cu Australia, după ce săptămâna trecută repetase figura cu All Blacks, după ce cu două minute înainte de final erau conduși cu un punct, Boks revin în minutul 82 și cîștigă cu 31-29. Învingătorii de azi au arătat că stiu să și paseze, ca au forță de atac, că au, la nevoie, și drop-goal-uri la ei...ar fi fost prea mare ghinionul unor campioni mondiali en-titre să piardă iar în ultimele două-trei minute. după partida de săptămâna trecută au declarat în public (atât Nienaber cât și Siya Kolisi) că o să arate că știu și altfel de rugby. și s-au ținut de cuvânt. nu știu dacă de luni revin pe locul 1 mondial dar figura de azi a fost mai mult decăt onorabilă. Jordi Barrett n-a mai fost chiar de speriat, Weber și Beauden Barrett nu s-a înțeles foarte bine, Retallick a pierdut foarte multe baloane în tușă (de partea cealaltă s-a remarcat, surprinzător, Vermeulen). la Boks, intrarea lui Frans Steyn trebuia făcută mai devreme, Pollard a ratat nepermis de multe lovituri dar și șuturi de distanță. și Faf de Klerk trebuia înlocuit mai repede, poate imediat după ruck-ul din care ieșise groggy. Marx și Etzebeth și-au spart reciproc capetele ca semn al intesității fizice a jocului în ultimele minute. arbitrajul lui Mathew Carley a favorizat jocul, în toată dinamica lui, cerînd doar când a fost strict necesar intervenția TMO. în ansamblu, o partidă plăcută, între două echipe cu chef de joc, dar și ocupante ale primelor două locuri mondiale. aș îndrăzni să dau o nota de 9. iar pentru cover-ul de omul meciului, l-aș propune, fără ezitări, pe Eben Etzebeth. Sir Rugby!

Diverse postări pe grupul public de Facebook RUGBY

12. septembrue 2021 ”Africa de Sud 26 - Australia 28. Quade Cooper redemption!, a afirmat comentatorul Stan Sport. Si, întradevăr, Cooper, rebelul si contestatul, a transformat 8 din 8 lovituri de picior, transformări si penalități. deci 23 puncte. iar în prima repriză a cam fost conducătorul de joc din tinerete. Readucerea lui in echipa Australiei a fost un act inspirat. Australia căștigă pe merit și datorită celor 1 eseu plus 7 penalități față de cele 2 eseuri + 1 ale sud-africanilor ( 2 ale lui Marx, trase la indigo, maul de tușă, forcing pe grămadă și Sir Macolm culcă în eseu) dar doar 3 penalități. Joc de angajament fizic major. Greșeli de ambele părți, sancționate fără prea multe ezitări de arbitrul englez Luke Pearce. de la invingători mi-au plăcut Michael Hooper, Samu Kerevi și, pe alocuri, Marika Koroibete. Inlocuirea lui Lolesio cu Cooper a adus cu mult mai mult dinamism liniei de treisferturi Wallabies. Acum Australia are o echipă competitivă. In prima partidă a zilei, Noua Zeelandă s-a distrat puțin cu Argentina, deși Pumele au rămas aceeași echipă frumoasă. All Blacks au impus cote ridicate de referință în viteza de mânuire a balonului iar când Beauden Barrett e în zi de grație, jocul lor este prestidigitație deplină. Superlativele le aveți de la Alin Sibiescu. nu concurez cu el pe capturi și nici scorul nu mai este, cu el, vreo noutate. Arbitrajul lui Nick Berry, ireproșabil. cu cinci eseuri în toate cele trei meciuri de până acum Noua Zeelandă este pe locul 1 al Rugby Championship. și , foarte probabil, acolo va rămâne până la sfârșitul competiției.” 5 septembrie 2021 ”ca să-l completez pe Alin Sibiescu, câteva constatări din acest meci. s-a jucat pe un teren de football australian, rotund, Optis Stadium din Perth. a fost pentru primă oară acordat un cartonaș roșu care ține jucătorul afară din joc pentru 20 minute. trei eseuri australienii, șase eseuri neo-zeelandezii. nu a nimerit nimeni greșelile tehnice. pot să spun doar că eu am numărat 11 intercepții, din care s-au înscris patru eseuri. de remarcat numărul, și el foarte mare, de off-loaduri, în ambele echipe. ceea ce denotă, la viteza cu care s-a jucat, că se lucrează intens la antrenamente manipularea rapidă a balonului în sistemul de pase. altă curiozitate: din 6 eseuri neo-zeelandeze, a fost transformat doar unul. si B.Barret și D McKenzie au ratat. foarte buni azi, ambii nr. 11, Akira Ioane și Marika Koroibete. ambii extrem de penetranți în atac și eficienți în apărare. foarte vioi, remarcatul din ultimul meci recent, al doilea din Cupa Bledisloe, demiul McDermott. el a fost adevăratul play-maker al Wallabies. în buna tradiție a școlii australiene, dezvoltată de George Gregan. foarte prompt in intervenții arbitrul australian Damon Murphy. a apelat complet justificat la TMO în cazurile eseurilor confuze (de exemplu, falsul eseu, din trei mișcări al lui Koroibete, minutul 37 sau eseul neacordat al lui McKenzie pentru înainte-le din care balonul a fost înainte în aer, fără să atingă terenul de joc, minutul 65). in ansamblu, Australia crește, Noua Zeelandă, în orice formulă de echipă (azi au fost cei trei Barrett simultan pe teren, de exemplu) este extrem de periculoasă. datorită numărului mare de eseuri, unele foarte frumoase, meciul ar merita nota 8. dar și datorită vitezei în care s-a jucat. și când spun asta mă gândesc la naționala României. atât.” 21 august 2021 ”Argentina 10 - South Africa 29. păcat că nu s-a putut prelungi partida cu vreo încă 10 minute. nu că ar fi egalat Pumas dar, pe fondul scorului asigurator, Boks au lăsat-o mai moale iar ”gazdele” au arătat că au știința jocului. eseul de onoare al lui Matera a fost, la capitolul impresie, un fel de urma scapă turma. și, trebuie să recunoașteti, a fost nedrept ca meciul să se termine regulamentar, după 80 minute (plus prelungiri). Springboks au arătat că au jucători de rezervă pentru toate situațiile. (amuzant să-l vezi pe Cheslin Kolbe pe post de nr.9). repriza a doua, mult mai interesantă decât prima. poate și pentru cele trei eseuri (Mapimpi, Marx, Matera). poate și pentru că Pumas au vrut să arate ca și ei pot. în repriza a doua jocul pe treisferturi al argentinienilor a fost superior Boks-ilor. Cinti Luna, Chocobares și Carreras au arătat ca ”știu cu mingea” și încă în mare viteză. poate că intrarea în teren a lui Nicolas Sanchez a fost un input pentru moralul Pumelor. Miotti nu s-a descurcat rău dar încă nu are șiretenia lui Sanchez. mi-a mai plăcut Lavanini. fostul jucător al Leicester Tigers, acum legitimat la Clermont, le-a dat bătăi de cap unui Lood de Jager sau Marvin Orie dar și atacanților sud-africani prin viteza sa de repliere în grămezile deschise și aglomerările pentru balon. de la Boks, de notat cu superlativ Jasper Wiese, De Allende și Lukhanyo am aprecieri pentru travaliul lor și foarte puținele greșeli pe care le-au comis. arbitrajul englezului Karl Dickson liniar, fără prea multe reproșuri. corect și foarte preocupat de siguranța jucătorilor aflați la pământ. la un joc atât de fizic, n-a fost nevoie nici un moment de Tom Foley, TMO-ul partidei. aduceți-vă aminte de arbitrajul franțuzesc din turneul Lions. pentru concluzii, un meci de nota 8 pentru, în special, repriza a doua, care a salvat impresia generală. aștept cu interes confruntarea cu All Blacks a Springboks.” 14 august 2021 ”Cupa Bledisloe rămâne în Noua Zeelandâ. 57-22 în al doilea meci. 8 eseuri la 3. partidă extrem de antrenantă. amândouă trupele s-au simțit bine într-un astfel de joc. asta e atmosfera reală a rugby-ului de calitate. Wallabies n-au depus nici o secundă armele, au atacat cănd s-a putut sau cănd n-au greșit (trei intercepții fatale). tinerii lui Rennie încep să se descurce. au calități dar și motivație. le mai trebuie mai multe jocuri precum cel de azi. pentru omul meciului aș avea două variante : Aaron Smith, enervant de exact și inistent și McDermott, prezent în toate fazele de atac, mai timid în apărare. arbitrajul lui Brendon Pickerill (Noua Zeelandă), aproape perfect, lăsând avantaje exact cănd jocul merita, prea grăbit să fluiere la baloanele ținute la pământ. meci de nota 9-.” 11 august 2021 https://youtu.be/Urg8x9nX1tk. cei mai bine plătiți jucători de rugby din lume. 7 august 2021 ”gata și cu turneul Lions. 19-16 pentru Boks după un alt meci bezmetic. în principal datorită acestui arbitru francez. fricos să nu greșească. TMO-ul (Marius Jonker, o instituție) și el indecis, lăsînd pe mâna lui Raynal decizii importante. s-a greșit foarte mult, de ambele părți, în joc deschis. dacă Pollard nu era atît de incapabil să transforme, meciul era tranșat de mult. ieșirea lui Biggar si intrarea lui Finn Russell a crescut cu puțin claritatea jocului Lions dar nu întratât cât Lions să domine. mi-au lipsit, ca jocul să fie mai atractiv și Faf de Klerk și Connor Murray în prima repriză. Mbonambi și Sinkler, niște catastrofe. ei au produs cele mai multe prăbușiri ale grămezilor. la jocul în aer, amândouă echipele cu bâlbe de antologie. climax-ul l-a atins discuția TMO-ului cu Raynal despre ” a fost sau n-a fost” un înainte voluntar. era în discuție eseul superb lucrat de LeRoux și Kolbe. genul așta de căutat hibe pentru a anula eseuri va dăuna iremediabil rugby-ului. chiar că nu a mai contat, decât, poate, pentru, palmares și statistici, cine a câștigat meciul. ce mi-a fost Boks, ce mi-a fost Lions? mă gândesc că un astfel de turneu Lions, de o lună și ceva, este un chin pentru jucători, fie ei și profesioniști. în ce privește Springboks, săptămîna viitoare întîlnește Argentina în Rugby Championship. poate mai vedem și altfel de jocuri, altfel de arbitraje...” 7 august 2021 ”Ce curaj pe David Rennie să arunce în teren o echipă atât de tânără! și bătăioasă. și lipsită de inhibiții. Noua Zeelandă s-a blazat și nu prea a avut chef de joc intens azi. singurul eveniment notabil a fost a 100-a selecție a lui Aaron Smith. debutanții australieni încercați deja în meciurile cu Franța încep să confirme. Șarniera Mc Dermott & Lolesio este deja matură. și numele astea sunt doar exemplul. am mai văzut un ”ciudățel”, aducând oarecum cu Vlaicu, fundașul Banks care a spart de două ori spleen-ul neo-zeelandez, instalat după ce gazdele conduceau cu 33 -8 și 4 eseuri. australienii n-au renunțat și au insistat. au făcut și ei 4 eseuri. dar era prea târziu, jocul de terminase. dacă la scorul final, 33-25, adăugăm și ratările repetate ale lui Lolesio (LP-uri și transformarea eseurilor), Australia ar fi câștigat, virtual, acest prim joc de Bledisloe Cup. Fizic, insă, gazdele conduc în ediția 2021 cu 1-0. Australia rămâne să confirme.” 31 iulie 2021 ”un fiasco B&I Lions. 27-9. Boks cu două eseuri (Mapimpi și Am). arbitrajul, un rasol. am vrut să renunț după minutul 60, meciul devenise o cafuială de cartier. dar m-a oprit un maul rulant de peste 20 de metri din care s-a marcat eseul lui Am. la câte penalități au acordat Lions gazdelor, mă mir ca scorul a fost doar 27 la... noroc cu Pollard că a mai și ratat. nota 6.”

”...atâta s-a putut...”

Stadionul Arcul de Triumf. Nou-nouț. 4042 spectatori plătitori. Atmosferă plăcută. Nocturnă performantă. Mario Ledesma a introdus pe teren un XV cu ce avea Argentina mai viabil pe moment. După România, urmează să întâlnească, de două ori, Țara Galilor. Un arbitru consacrat, Mathieu Raynal, Franța. In formația gazdelor, mai mulți jucători tineri, din Franța și din campionatul intern. Pe banca de rezerve, jucători consacrați precum Mihai Macovei sau Florin Surugiu. Prima expunere pentru noul antrenor principal al selecționatei României, titratul Andy Robinson. Premise, deci, pentru un joc promițător. Dar cum am preferat transmisia TVR în locul stadionului, au început și surprizele. Neplăcute, românești. 1. Sunetul. Felicia Filip, cea care trebuia să fie vocea care intona versurile imnului, nu a avut sunet în primul minut. Mixerul audio, care trebuia să asigure echilibrul sonor între ambient și comentatori nu fusese reglat, Alex Roman și H.Bărgăunaș fiind ”acoperiți” de zgomotul tribunelor. 2. La pauză, jocuri de lumini stroboscopice, ca la discotecă. 3. Camere puține, unghiuri moarte. 4. La intrarea în teren a jucătorilor, fum colorat care s-a risipit greu și a obturat în principal imaginea pe formația argentiniană. TVR, deci, s-a străduit. Dar a putut să facă doar atât. Revenind pe teren, echipamentul ”stejarilor”, aceleași pijamele imitație a codurilor de bare. Speram să nu văd ultimele idei ale arhitectei Corduneanu, vehiculate în ultimele ziler dar m-am lămurit că și codurile de bare sunt ”creația” ei. Dragoste veche a FRR pentru aceste echipamente fistichii și deloc reprezentative pentru...amintirea unui brav popor. Partida a început bine pentru stejari. In minutul 4, Melinte transformă o penalitate și...3-0. Pentru ca 10 minute mai tărziu, să vină, după o tușă ți o aglomerație subsecventă, pasa lui Montoya la închizătorul Bruni care culcă la colț. Nicolas Sanchez, un trăgător excelent de felul lui, ratează și scorul devine 3-5. RomĂnii prin curaj, se organizează mai bine și stau mai mult timp ăn 40-ul oaspeților. După o tușă în 22-ul argentinian, pe o aglomerare confuză, Lavanini se accidentează, Plai rcuperează greu un balon aruncat la întâmplare dar Mathieu Raynal observase mai devreme un paravan la argentiniei. Penalitate, Melinte transformă și 6-5. In continuare, argentinienii nu se simt grozav de bine în fața atacurilor persistente ale înaintării galbene și joacă mult pe șuturi ăn tușe pentru a căștiga teren. La una din aceste tușese firmează o grămadă spontană, Cubelli se mișcă mai decis, pasează până la Bofelli (nu Cordero, cum susțineau comentatorii) care culcî. Sanchez ratează din nou și scorul devine 6-10. Jocul devine mai intens între cele două linii de 40, atunci când nu se șutează prelung. In minutul 31, Raynal penalizează argentina pentru un ”aruncat peste” un ruck a lui Gorrissen. Melinte șutează din nou precis, de la peste 45 de metri și ne apropiem la 9-10. Argentinienii încep să preseze iar în minutul 33, la un maul de margine ăn 22-ul românilor, se semnalează un offside la Căpățână. Penalitatea se execută în tușă. Se repune iar în loc să se formeze un maul, argentinienii organuzedază o gămadă spontană cu care împing cître but. Grămada românească se opune dar greșește și Raynal dictează eseu de penalizare. Plus carton galben pentru infracțiunea lui Chirică. 9-17. Trei minute după, TVR nu a fost în stare să afișeze corect rezultatul, tabela de pe ecran arătând tot 9-10. Tipi pentru profesioniștii din Pangratti. Până la pauză, nimic deosebit de semnalat.In pauză, spectacolul TVR continuă. Este invitat Petrache sî comenteze premiera de pe noul stadion. Intervievatorul, Alex Roman, i-a ridicat președintelui la fileu intrebări astfel încât răspunsurile să precizeze că acest nou stadion este proeiectul de 10 ani la fewderației pe care o conduce și ca, în sfârșit, visul a devenit...realitate. Si că pe teren se joacă un meci mare. In cursul după amiezii văzusem o reluare a unei emisiuni TVR, desigur, de dimineață unde fuseseră invitați Petrache, Gorcioaia si Marius Antonescu. Emisiunea a căui co-moderator era un fost comentator de forbal, Dorin Chioțea a fost încă o tribună pentru afirmarea valorii rugby-ului romănesc prin valoarea adversarilor cu care urma să ne întâlnim astă seară. Faptul că Argentina era singura echipă care învinsese anul trecut Noua Zeelandă și acum alesese să se întâlnească cu noi înainte dublei cu Țara Galilor, era argumentul valorii rugby-ului românesc. Sofism tipic propagandistului Petrache. Trist, ca și cum restul pulimii ar avea memorie scurtă. După pauză, Robinson propune schimbări. Intră în locul lui Roșu, Antonescu. In locul lui Savin, Bărdașu, în locul lui Boboc, Macovei. La o grămadă în 40-ul argentinian, Plai obține o tușă la 20 metri , prin care se organizează un maul către buturile adversarilor dar balonul este pierdut. Contra-atac argentinian, o recuperare, altă tușă și balonul se reîntoarce în 22-ul oaspeților. Era minutul 49, după un maul prelungit și o aglomerare regulamentară, circulația balonului între Țăruș - Plai - Moțoc funcționează iar Căpățână culcă în eseu. Melinte ratează și 14-17. Recent intratul Surugiu (înlocuitorul demiului Râpanu) mai accelereazî puțin jocul la reluare. Argentinienii continuâ să aglomereze jocul deși treisferturile lor se mișcă bine (Cordero, Moroni, Imhoff). Ei preferă să evite jocul pe aglomerări la cewntru, zona preferată a gazdelor și dau prioritate șuturilor lungi pentru margini, contând pe viteza superioară a aripilor. Au jucat cu mult mai mult la mână dar au și făcut erori de manevrare a balonului. La asta s-a adăugat o presiune constantă a apărării avansate a gazdelor. In fața unei grămezi eficiente și foarte puternice, grămada romănească s-a descurcat onorabil pe toată durata partidei. Insă diferența de experiență între cei mai tineri și ”veteranii” precum Surugiu și Plai, de exemplu -coechipieri la Steaua, între cei din străinătate și tinerii din Liga Națională nu au contribuit la o cursivitate a jocului, pe care elanul echipei Romăniei ar fi putut-o produce. De la jumătatea reprizei secunde au apărut greșelile, parte din oboseală, parte din configurația jocului și partida a devenit mai confuză, uneori chiar Haotică. Erau momente ăn care jucătorii nu se putea găsi ăntre ei. Intreținute și de jocul încâlcit al Argentinei. Care nu a fost echipa din Tier 1 pe care o recomanda legenda. Pe acest fond, prin minutul 60, pentru o obstrucție ăntr-o tușă de pe la 30 metri în terenul argentinian, Raynal ne mai acordă o penalitate. Melinte lovește balonul in bară dar traiectoria acestuia continuă printre buturi și...17-17. Publicul crește cu o octavă manifestările vocale. Argentinienii se precipită și atacă. Macovei intră într-o aglomerare prin lateral și, prin minune, scapă de galben. Iese și Gorcioaia, recomandat călduros de către comentatori a fi nepotul lui Marius Tincu )și intră timișoreanul Neculau. Sânge proaspăt, nu-i așa? Tribunele se inflamează și încep fluierăturile, ca la football. Comentatorii o iau și ei pe arătură, văzând erori de arbitraj, evident în defavoarea gazdelor. Mai apare un galben, al doilea, tot pentru indisciplină în joc. Acum este eliminat Marius Antonescu, linia a doua. Inainte fusese eliminat Chirică, ambii din grămadă, ambii jucători in străinătate. La o grămadă în 22-ul stejarilor, balonul se bălbâie de către ambele echipe dar cei mai insistenți, argentinienii reușesc să culce prin Gonzales. (Comentatorul Bărgăunaș. în buna tradiție a comentatorior TVR, văzuse acolo un anti-joc, chiar și o eroare de arbitraj). La reluare s-a văzut clar că totul fusese regulamentar. Inflamarea publicului crește : Romănia, România! din toți bojocii. Transformă Miotti, intrat în locul palidei umbre a lui Nicolas Sanchez. Iar tabela arată 17-24.. Crainicul stadionului, același personaj de ani de zile, susține și el cum poate gazdele: Hai România! Ori, la căte meciuri internaționale am asiatat, nu am auzit nici un crainic să urle pentru reprezentativa gazdă. Cănd o să ne civilizăm și noi puțin? Asta este scorul cu care s-a încheiat partida, 17-24. Pentru că, după eseul al treilea al oaspeților, jocul a devenit mai încâlcit, mai haotic. Si,evident, nu s-a mai jucat nimic important. A fost creat și un trofeu special pentru a marca aceste ăntălniri bilaterale. Se numește Cupa Latină și a fost decernat căpitanului Montoya de către Alin Petrache. Sublim. Și, pe post de capac al acestei trasmisii TVR, unul din cei doi cavaleri ai microfonului rostește : România a fost aproape de o victorie istorică...AtÂta a priceput dânsul. Chiar dacă noi am priceput altceva. Echipa se află la un nou început. Ceva jucători de valoare am avea. Robinson este un tip serios și de meserie. Va găsi, în cele din urmî, o cale de a evidenția o personalitate colectivă acestei reprezentative. Ceea ce, personal mă îngijorează este lipsa unor deperinderi uniforme de joc, faptul că jucătorii din lot se antrenează și joacă prea puțin împreună, ca să consolideze deprinderile de joc ale unei echipe. Nu reprezintă o garanție faptul că unii sunt legitimați ”afară”, în campionate în care se joacă altceva decât în Ro. Apelul la rezerve ”de afară” înseamnă că ”Înaăuntru” nu avem pe cine selecționa. Si că dacă vom continua cu aceste loturi încropite, revirimentul pe care cu toții îl așteptăm nu ni-l poate aduce nici măcar Eddie Jones.

Harlequins căștigă titlul în Premiership de pe locul 4 în sezonul regular. O partidă cu 11 eseuri și multe schimbări de situație.

Recunosc că după martida de ieri seară, plicticoasă și anostă prin varietatea rugby-ului practicat de cele mai bune două echipe le Franței din acest moment, mă aăteptam la un alt nivel de joc, mai dinamic și mai spectaculos. Și așteptările s-au împlinit. S-a jucat la mână, s-au înscris 11 eseuri, în total 78 de puncte chiar dacă nu s-au înscris puncte prin drop-goal-uri. Exeter Chiefs era campioana anului trecut, terminase sezonul regular pe 2. Harlequins ocupase locul 4 după 22 etape ale sezunului compwetițional dar învinsese ăn semifinală , pe merit, pe ocupanta locului 1 și revelația sezonului, Bristol Bears. Nu aș fi pariat de Quins pentru că experienșa celor din Exeter era proverbială ăn ultimul sezon, își câștigau victoriile ăn ultimele 10 minute. Chiar și pe Bears i-au ănvins la Bristol în utimele 6 minute. De partea cealaltă, Harlequins s-a consolidat ăn acest sezon prin plecarea lui Paul Gustard și reconstrucția, cu cățiva sud-africani esențiali, a experienței celor din vechea gardă-Care, Brown, Dormbrandt, Marler, Chisholm și, în plus, promovarea ăn prima echip a junelui Louis Lynagh, flăcăul fostului mare jucător australian Michael Lynagh. La Quins avea să strălucească tot în acest sezon un alt tânăr, Marcus Smith, un nr.10 de mare perspectivă, de origină anglo-filipineză,22 de ani. Acestea erau datele de plecare la începutul partidei. Tabela se deschide după un eseu al Quins (eseu de penalizare), egalat rapid de Exeter Chiefs (Jonny Gray). Minutul 15, scor: 7-7. La o aglomerare insistentă pe linia de fund a Quins, este nevoie ca Mathew Carley să ceară părerea TMO (Ian Tempest, azi) despre prezumptivul eseu al pilierului Hepburn. TMO consultă cîetva reluări și acordă eseul, Sam Simmonds îl transformă și Exeter conduce cu 12-7. Aici survine o cădere a stream-ului BT Sport, trec pe un alt stream, vorbit ăn germană, unde rămÂn pÂnă la final. Așa, valorificănd cei 6 ani de ore de germane, avea să aflu că Marcus Smith, fusese ”îngălbenit” cu 2 minute mai devreme. E important detaliu pentru că, două minute mai târziu, pilierul sud-african al Quins, Louw, avea să ănscrie după o șmecherie pe lângâ o gramadâ în 5 a lui Danny Care. 14-12. și scorul rîmăne așa pentru că cel însărcinat de a-i ține loc de transformeur lui Marcus Smith (nu are importanță numele) ratează. In loc să fie egal la 14, tabela este 14-12. Dar nu pentru multă vreme, căci atacurile Quins devin mai ăioase și mai creative (datorate în egală măsură membrilor șarnierei, Care-Smith), unul dintre ele copțând la lumine forțe de penetrare a închizătorului Alex Dombrandt. Smith, reintrat, transformă și Quins preia leadership-ul jocului, cu 14-19. A urmat pauza (reclame nemțești). Rapid după reluare, Danny Cared, , în 10 metri, mai manipulează o grămadă, pornește un ruck și îl pune ăn valoare pe centrul Esterhuizen, unul din sud-africani, care culcă în eseu la colț. Smith transformă ți tabela ne arată ceva ce nu credeam sî se întâmple, 14-26. Un cuvînt, de bine, pentru eficiența cu care Smith a transformat azi din unghiuri deosebit de dificile (dacă mai adăugăm și încercîrile, 2, la colț ale lui Lynagh, de mai târziu). Replica Chiefs-ilor vine imediat. Atac masiv, tușă în 7 metri de butul adversarilor, maulde tușă, deschidere pe atac la mănă ți impetuosul Sam Simmonds culcă și el Același nr.8 transformă și tabela arată acum 21-26. . Era al șaptelea eseu al serii, incluzănd-l aici și pe cel din debutul meciului, de penalizare. Peste încâ nici zece minute de joc pe atacuri și contre, Exeter preiau conducerea prin eseul lui Ollie Devoto, un centru veteran al Chiefs. Al 8-lea eseu și rabela arăta 28-26. Să fi fost asta revenirea clasică a campionilor din Exetrer? Între timp, Simmonds, Joe, fratele lui Sam, execută o penalitate și majorează diferența, 31-26. Dar Quins nu renunță la lupta sa sportivă și, în minutul, după numeroase fze superbe de atac la mână, un atac a lui Dombrant după un maul de tușî, îl gîsește liber pe Marchant, excelent alergător azi iar acesta pe Louis Lynagh care ănscrie la colț! Smith transformî și Harlequins preia conducerea din nou, 31-33. Reacția lui Rob Baxter la asemenea răstrurnare de situație a fost de panică. I-a scos imediat ăn teren pe ”bătrînii” de pe lista de rezerve - Yeandle, Skinner, Lansdale ca să imporospăteze jocul. Ilintrodusese, la începutul reprizei a doua și pe Stuart Hogg, ca aripă. Degeaba. Jocul nu s-a schimbat. Ba din contră, Quins atacî nesmintit buturile Chiefs și Lynagh mai culcă o dată la colt. Era minutul 75 și, cum Marcus Smith transformă și acest eseu, scorul devine rușinos pentru campioni 31-40. . Diferență liniștitoare, mai mare de punctele unui eseu transformat. Si quins se relaxează. Adversarii mai atacă o dată și în minutul 78 vine și eseul lui Stuart Hogg, care pănă atunci nu se văzuse ăn joc. Simmonds Transformă și scorul devine 38-40. Dar pentru Exeter era prea tărziu să mai ănscrie. Harlequins atacă și, cum știn cu toșii, noi cei care am jucat efectiv, trag regulamentar de timp. Fluier final al lui Mathew Carley, căruia nimeni nu-i poate reproșa ceva. După un an Exeter Chiefs predă cupa Harlequins-ilor londonezi, care au avut-o în vitrina clubului acum 9 ani. In ediția 2021-2022 reapare, cu pretenții la titlu și Saracens. O să fie un campionat animat, promit învingătorii de azi.

Toulouse mai căștigă un titlu în Top 14, fără să înscrie vreun eseu. Adversarii, însă, l-au marcat cu cinci minute înainte de final.

Paris. Stade de France. Public restrâns. Cele două galerii, zgomotoase. Un arbitru serios: Mathieu Raynal. In dweachidre un spectacol protocolar discutabil. Președintele republicii a ținut să dea mÂna cu fiecare jucator în parte si să schimbe câteva vorbe. Ceea ce a plictisit atăt publicul cât și pe jucători, care nu mai aveau răbdare. Trasmisie sărăcuță în detalii, camere puține, unghiuri uneori total neinspirate. Aspectul general al jocului a fost unul mediocru. Cele două adversare se confruntasera deja, in finala Champions Cup deci se cunoșteau bine. La Toulon, o singură absențâ notabilă, junele Ntamack, contuzionat în semifinala de acum o săptămână. Ugo Mola a făcut o schimbare inspirată. L-a adus pe Tomas Ramos de pe fund la mijloc, cu nr.10, Iar fundaș a dsevenit aripa Cheslin Kolbe. Toulouse au început partica agresiv iar în minutul 8 avea deja 6-0, pe două penalități transformate de Ramos. La Rochelle mai încearcă câte ceva dar se împiedică ăn jocul închis practicat de campionii Europei. Se șutează mult și lung de ambele părți, un ping-pong care nu a adus avantaj niciuneia dintre echipe. Ramos a fost încă mai mobil în teren decât adversarul său direct, Ihaia West. Care a și ratat copios câteva penalitîți. Pe aceeași alura de joc închis, Toulouse își majorează avantajul în minutul 32 printr-un drop-goal de la 35 metri al aceluiași Ramos. Ca să nu rîmână mai prejos și ”fundașul” Cheslin Kolbe reușește prin același precedeu, pe nedrept neglijat, să înscrie și el, ăn minutul 40. Așa că la pauză, avantajul era de 12-0. După pauză începe ploaia, terenul devine alunecos iar maniera jocului de trasformă radical. Cred că timpul în care balonul s-a jucat la pământ l-a depășit pe cel în care obiectul jocului a fost jucat la mână. Și au început schimbările. Intrarea lui Vicgtor Vito pentru la Rochelle a fost imediat urmată de intrarea ăn teren a lui Jerome Kaino pentru Toulouse. Doi veterani neo-zeelandezi. Mai intră, din aceeași galerie de personaje, Joseba Tekori, tot din trupa toulousană. Și, un pic mai târziu și Maxime Medard. Ultimii menționați au fost la meciul încheierii de carieră. După ce mai ratează o penalitate, Ihaia West este înlocuit cu o fostă tânără speranță, Jules Plisson, care nu a pontat decât prezența în teren. Ramos mai transformă o penalitate (semn al jocului confuz și pe teren alunecos) iar tabela se duce la 15-3. Era minutul 64 și jocurile erau făcute. La Rochelle crște strock-ul și forțează în atac. Dar și greșește, în special dotorită terenului ud. Mai oferă o penalitate, pe care Ramps nu ezită să o transforme. Minutul 73. 18-3. Rușinos pentru campioana Europei să înscrie numai pe lovituri de picior. În fapt o lovitură de picior, tot a lui Ramos, a fost diferența de puncte, la egalitate de eseuri (2), care au dus-o in finală după meciul cu UBB de cu o saptâmînă în urmâ. La Rochelle insistă, sportiv, și reușește eseul după un maul de tușă, prin Danny Priso, altă, cândva, tânără speranțî neconfirmată. Plisson ratează (și el), ca să respecte tradiția ad-hoc, și tabela arată 18-8. Rezultat final. Mare bucurie mare pe staff-ul, jucătorii și bagatorii de seamă ai Toulouse. Poze, artificii, confetti, majorete și baloane în jurul le Bouclier du Brennus. Mare spectacol, conform tradiției acestei competiții. Pe mine, însă, Toulouse m-a dezamăgit în calitatea de ei de campioană. Finala Premiership de măine va arăta însutit mai bine, cu certitudine.

Toulouse se califică, chinuit, în finala pentru Bouclier de Brennus a Top 14.

Stade Pierre Maurois, Lille. T^oulouse (locul 1 în campionatul regulat) se confruntî cu Union Bordeaux-Begles (locul 4) pentru al doilea loc în finala Top 14, ediția 2020-2021. Arbitru:necunoscutul (pentru mine, cel puțin) Tual Traimini. UBB se afla la prima semifinală de la pătrunderea în Top 14, deși antrenorul său actual, Cristophe Urios, cucerise Bouclier du Brennus, trofeul acordat căștigătorilor anuali ai Top 14 în 2018, cu Castres. Toulouse era echipa cu mult mai titrată, având ăn palmares cinci astfel de titluri și, bonus, fiind Campioana Europei din acest sezon. Prima repriză a fost dominată, statistic vorbind, de Toulouse. Era minutul 5 cînd uvertura Ntamack ănscrie un eseu după o cursă solitară de circa 30 de metri. Fundașul Thomas Ramos raeazî transformarea. Dar nu ratează, cinci minute mai târziu, o penalitate pentru o grămadă răsucită a UBB. 8-0. Bordelezii atacă, timid par persistent și aripa Ben Lam, nepotul antrenorului cu același nume de la Bristol Bears, reușește eseul eliberării de compleze. Jalibert transformă și scorul se strânge, 8-7. Arbitrul acordă o altă penalitate pentru Toulouse pe care Ramos o transformî. era minutul 18 și atunci am avut, pentru prima oară în această seară, conștiință de diferențele față de superbul meci Bristul-Quins. Se joacă prea puțin la mână, prea multe lupte corp la corp. mai curând se împiedică adversarul să joace baloane decăt ca acestea să fie împinse înainte, în joc. UBB joacă mai relaxat, preferând jocul la mână decăt cafuiajele propuse de toulousani, mai preocupați sî vâneze adversarii. În replicî la această stare de spirit, australianul Highinbottam, închizătorul UBB plachează prea violent pe centrul Chocobares (Toulon) și mă așteptam sa apară primul carton de penalizare. Nu s-a arătat dar s-a dictat offside la australian. Ramos execută penalitatea și diferența se mărește la punctele unui eseu transformat, 14-7.. Scor cu care se încheie și repriza. La reluare, UBB se lansează mai decis în urmărirea campioanei, presiunea crește câteva minute, Santiago Cordero și Remy Lamerat având câteva numere personale. Șarniera Lucu- Jalabert funcționează elegant și UBB se apropie fatal de buturile adversarilor.Ben Lam reușește , logic, al doilea său eseu în minutul 54, ca urmare a presiunii crescânde puse pe toulousani. Urmează alte căteva minute de joc deschis in 40-ul gazdelor (între minutele 51-58) și , pe acest fond se produce declicul ce avea să influențeze rezultatulpartidei. Centrul australian Seuteni, in mare viteză, se lovește neintenționat de Romain Ntamack și îl lasă lat , comoționat, ope gazon. Degeaba repetă TMO-ul de căteva ori că nu a fost placaj la cu lovitură la cap... Fluiericiul avea misiune și a scos după vreun minut cartonul roșu pentru australian. Care părăsește terenul cu capul spart iar Ntamack, teatral, pe targă. Jalnic. Pentru că si eliminarea lui eliminarea lui Ben Botia, din finala Champions Cup, i-a lăsat Toulon-ului adversara de atunci în 14 jucători. Mr. Trainini a susținut că Seuteni avea viteză prea mare (gândire de milițian!) și d-aia s-a întîmplat. Nu conta că tocmai vitezistul a avut capul spart...un om în minus și încâ 20 de minute de joc erau un fleac pentru experimentații ”campioni”. Evident, consecutin cartyonului roșu venea și o penalitate.Ramos o transformî și scorul se inversează. 17-15. Peste douî minute Jalibert răstoarnă din nou echilibrul in favoarea bordelezilor, penalitate după o grămadă răsucită de toulousani, 17-18. Din acest moment mașinăria gazdelor se pune ăn mișcare și crește presiunea pe bordelezi. Thomas Ramos culcă, surprinzător, un eseu printr-o apărare paraliată iat Toulon își asigură, după transformarea eseului de către același fundaș Ramos, un avans oarecum liniștitor, 24-18.. Bordelezii nu renunță și mai transformă o penalitate, prin Jalibert. 24-21. Și acesta avea să fie și rezultatul final al partidei. In mai puțin de o lună, Toulon este ”ajutată” de arnitri să căștige partide decisive pentru titluri. Nu cumva e prea mult? Eu sper ca, peste o săptămâna, La Rochelle să nu cadă în aceeași capcană și să câștige pe merit un sezon în care a fost mai dinamică și mai elegantă decvât Toulouse.

Harlequins se califică în finala Premiership, după un meci incredibil, cu prelungiri și 12 eseuri.

Recunosc că nu aș fi pariat pe Queens și asta din două motive. Primul, a terminat pe locul 4 campionatul regular, la o diferență consstentă fașă de primul loc, adicî Bristol Bears. Al doilea, ceea ce au arătat Bristol Bears în această ediție, îi diferenția net, valoric, de mai modesta dar capricioasa adversară londoneză. Inainta meciului Pat Lam își avertiza jucătorii den forța pe care o poate induce experiența lui Danny Care (interviu in The Telegraph). S-a dovedit că a avut dreptate. In prima repriză, eseurile în viteză produse de treisferturile BB (sub ghidajul atent al lui Charles Piutau dar și cu susținerea tactica a lui Uren, au curs în sens unic. Ben Earl (minutul8), Mat Malins (minutul 13), din nou Malins (minutul 23), toate cu contribuția lui Charles Piutau (azi a jucat și fratele sîu, Siale), Semi Radradra și Monahan au făcut din prima parte a jocului ceva ireal de atractiv. Acești doi seniori ai rugby-ului - Ch. Piutau si Semi Radradra posedă o nemaipomenită artă a protecției balonului când sunt în acțiuni. Si când sunt atacați, sub placaje feroce, de regulă. Cel mai frumos eseu, al patrulea și ultimul din această după-amiazî al gazdelor a fost cel al lui Monahan, pe traseul Radradra - Malins. Placat cu vreo doi metri îninte de but, Monahan găsește forța de a specula inertia deplasării printr-o rotație de 360 de grade, dintr-o singură mișcare, ca la regulament și să culce în eseu, la colț. Sheedy transformă și scorul devine 28-0. De notat că până în acel moment, Sheedy trasformase douî penalitîți dar și ratase două trabsformări ale eseurilor manționate mai înainte. Era minutul28. Comentatorii englezi erau ăn extaz ca și mare parte a publicului de pe Ashton Gate. Quins încep să atace, parte din disperarea care ți-o poate da un eșec răsunător, parte din vanitatea unei vechi și titrate echipe. Și reușesc să înscrie printr-unul din cei mai puternici atacanți de meserie ai Premiership (deși e ănchizătorul grămezii Quins), cam neglijat de Eddie Jones, Alex Dombrandt. O intercepți la 20 metri in terenulgazdelor ia pe cont propriu atacul și pe un schimb de pase cu Marcus Smith (perfect anihilat până atunci de Andy Uren), fentează tentativa lui Malins de a-lopri și culce. 28-5, pentru că Smith rateaază.(era minutul 39, urma pauza). La reluare, Quins intră hotărâtă pe teren și ăn numai 15 minute reduce substanțial din scor, ajungând în minutul 55 la 28-24, prin eseurile semnate Green, Chisholn și Louis Lynagh (știu că vă sună familiar acest nume. ei bine, este fiul fostului internațional australian Michael Lynagh). Fabulos, 8 eseuri ăn 55 de minute și o revenire spectaculoasă a Harlequins. Aparența unui alt eseu îi mai revigorează puțin pe BB-ei. Harry Randall primește o poasă decisivă de la Radradra și culcî. Dar TMO constată cî pasa a fost înainte! La loc comanda! Pe un offside al lui Dormbrand, Sheedy mai punctează dintr-o penalitate. 31-24. Si Harlequins reiau atacurile, simțind că victoria e posibilî. Aici ăncepe spectacolul oferit de Danny Care, adevărat constructor de joc și atacuri pentru londonezi. . Parcă și Marcus Smith ăși revine din toropeală dar se întîmplă asta pentru că Uren este retras din teren. Ceva mai devreme fusese retras și ”creierul” Charles Piutau. Iar absența acestor oameni cheie a fost echivalentul unor doze concentrate de Red Bull. Quins prinde aripi și sud-africanul Tyrone Green, fundaș improvizat, mai culcă un eseu. Smith transformă si jocul merge spre prelungiri. Era minutul 77. Conform regulamentului, ăn caz de egalitate, se joacă în continuare două reprize de 10 minute, practic fără pauză. Dacă egalitatea se menținew, căștiga echipa cu mai multe eseuri. Dacă egalitatea e prezentă în continuare , se recurge la lovituri de picior pentru departajare. Moment psihologic, deci. Bristol Bears, lipsite de creiere și conducătotri de joc fusese egalață după ce conducea cu mare superioritate. Harlequins reveniseră și erau ăn formație completă, cu Care-play-maker în mare formă, cu o uvertură ce se trazise din letargie și cu motivația intactă pentru o victorie de răsunet. In vestiat Paul Gustard fusese, la pauza dintre reprize, mai inspirat decât Pat Lam. La reluarea jocului, ăn minutul 85, Sheedy mai ratează o dtî, o penalitate de la 40 de metri. Acesta a fost momentul decisiv al partidei. Peste 7 minute, Green mai ănscrie un eseu pentru Quins iar aceștia fac tabela să arate 31-38. In minutul 96, Max Malins vculcț, dar scorul se reduce doar la 36-38 pentru că Sheedy ratează din nou transformarea! Marchant, mai înscrie pentru Quins ăn ultimul minut, Smith ratează și el, probabil din solidaritate, iar scorul final este un dezastru pentru gazde, 36-43. Astfel echipa de pe locul 4 bate echipa de pe locul 1. Infrăngerea i se datorează în întrregime acestui admirabil antrenor care este neo-zeelandezul Pat Lam. A fost sezonul lui și l-a pierdut printr-o comuna infatuare. Harlequins au căștigat pe merit pentru ca s-au luptat până la sfîrșit pentru șansa lor. Foarte pe fază arbitrajul lui Wayne Barnes care, ca omăruntă critică, nu a rezistat tentației de prelungu prelungirile. In cea de-a doua semifinală, Exeter Chiefs învinge acasă pe Sale Sharks cu scorul de 40-30, 5-3 la eseuri. In total azi, în două meciuri ale echipelor din Premiership s-au înscris 149 de puncte și 20 de eseuri. Sir Rugby!

La Rochelle este prima finalistă a Top 14 ediția 2020-2021

Echipa de pe locul 2 al Top 14 la finele sezonului regulat a primit, acasă, o echipă care a trecut prin eliminatorii ca sa ajungă în semifinale. Asta a sistemul francez de calificare. Față în fațâ cu statisticile și tradiția, Racing 92 pleca drept favorită. Avea o șarnieră mai rutinată (Machenaud - Finn Russell), o linie de treisferturi îmbogățită recent prin venirea lui Gael Fickou (de la Stade Francais) alături de Teddy Thomas si Virimi Vakatawa și un fundaș cu palmares îndelung probat internațional (Kurtley Beale). Adversarii, La Rochelle, cu un antrenor mai puțin titrat decăt parizianul Laurent Travers, opuneau perechea neo-zeelandeză Tavera Kerr-Barlow (un All Black la sfârșit de carieră) si Ihaia West, doi uriași in linia a doua, Will Skelton (un ”clasic” australian) și, rezervă, ale neozeelandez care ține la ”tăvăleală”, Victor Vito, precum și un fundaș extrem de inteligent, Brice Dulin, internațional francez de data asta. In statisticile jocurilor de acasă, La Rochelle se impusese în ultimii doi ani ăn fașa adeversarilor de azi. Dar în actuala ediție a Top 14, 2020-2021, gezdedle pierduserî trei din ultimele cinci meciuri din sezonul regulat, două pe teren propriu. Așa că avantajul terenului propriu se cam spulberase. Insă n-a fost să fie așa în această seară. Prima repriză a fost extrem de disputată și s-a deosebit întrutotul de cea de-a doua. Până în minutul 20, scorul avea să fie egal, 6-6, datorat transformării unor penalități, Machenaud și Ihaia West, fiecare câte douâ. Echilibrul s-a menținut prin eforturile de apărare ale ambelor echipe. Cu un plus pentru La Rochelle, care părea să aibe mereu om ăn plus pe atacurile parizienilor. Asta o școala irlandeză de apărare (manager Ronan O Gara plus Jono Gibbs, ambii irlandezi). Vitezișrii din treisferturile Racing-ului nu au mișcat în front pentru că erau mereu placați eficient. In nminutul 29, echilibrul se rupe, din 40 de metri Dulin execeută o lovitură de urmărire spre truță, unde Retière vine lansat și, ăn ciuda opoziției lui Fickou și Machenaud, reușeste să culce in eseu. West trasnsformă încercare și scorul devine 16-6. Egalitatea la puncte se rupsese anterior, printr-o penalitate transformată de același West, la un placaj deficitar al lui Fickou, ăn 10 metri de buturile proprii. Din acel moment, Racing cade psihic și fizic și nu mai reușește decât sporadic sa arate colții fotografilor. Beale, omul ncare și-a trăit a doua tinerete sportivă in Anglia, la Wasps, a fost azi o umbră a faimei sale de strateg. Dominația grîmezii gazxdelor început să fie evidentă (unde a strălucit Uini Atonio), în tușe Racind a dat tot mai multe chifle, ca și ăn maul-uri și ruck-uri. Nici intrarea lui Simon Zebo, o altă nouă achiziție a lui Jaques Lorenzetti, nu a avut vreun efect. Apărare perfectă a gazdelor.Plus că din minutul 60 a început să plouă zdravăn. Chiar si cu Trinh-Duc, francilienii n-au putut să mai dreagă din busuiocul ofilit. Au mai atacat dar de fiecare datî rochlezii au mai inventat oameni în plus pentru apărare. Surprinzător cât de eficiente au fost placajele lui Dulin. Iar in ultimele 5 minute, gazdele se mută in pressing in 40-ul advers, cu un accent foarte ofensiv in ultimele 2-3 minute cănd au jucat numai in 22-ul parizienilor. Meciul era jucat iar cameramanii insistau pe grimasele lui Lorenzetti din tribunâ, foarte separat de ceilalți boși ai Top 14 (strînși în jurul lui Vincent Merling, președintele lui La Rochelle). Mathieu Raynal, arbitrul partidei, a fost exigent dar și inconstant. Nu a influențatrezultatul, dar a avut unități diferite de măsura la voluntarele ”înainte” sau la strîmbele din tuțî. Nu neapărat pentru una din echipe. Nu a abuzat de TMO. Per ansamblu, s-a ridicat la ănalțimea unei partide din semifinalele Top 14. Mîine se va cunoaște cealaltă finalistă. Dintre Stade Toulousain și Union Bordeaux Begles.

Challenge Cup 2021 merge în Franța, via Montpellier

prima finală a cupelor ERC, Challenge Cup tocmai s-a terminat. ultima echipă non-franceză, Leicester Tigers a pierdut la mustață, 17 -18, în fața celor de la Montpellier Herault. deci francezii vor lua ambele cupe in 2021. cinste lor sau, cum ar zice neamțul, chapeau bas! revenind la joc, două eseuri la două. ambele eseuri ale gazdelor, Leicester, au fost înscrise po forța grămezii, cel de-al doilea fiind unul de manual. un maul plecat din apropierea liniei de 40 a francezilor și înaintează, trece de 22, intră în 5, au loc căteva acțiuni ascunse de aglomerație și Harry Wells culcă. cel de-al doilea eseu Tigers a avut o înfățișare asemănătoare, dar cu înaintare mai scurtă în distanță și s-a finalizat la colt, cel care a culcat a fost Jasper Wiese. de partea cealaltă, ambele eseuri al francezilor au fost atacuri ale treisferturilor care au surprins apărarea engleză nepregătită. Ratez și Goosen au fost autorii. cel de-al doilea, fostă mare speranță s Springboks acum ceva ani, a jucat azi centru și a fost declarat omul meciului. spre sfîrșitul partidei au intrat la oaspeți si alți doi elefanți sud-africani, taloneurul veteran Bismarck du Plessis și Handre Pollard, uvertura campionilor mondiali en-titre. au mai fost de notat si jocurile prelungi de picior, un fel de dueluri, dintre Ford și Steward de la Tigers, Lozowski și Bouthier de la Montpellier. în rest, un joc mediocru, fără elemente spectaculoase. singurul accent l-a pus totuși, Tigers, pe faptul că venirea la cărma antrenoratului a lui Steve Borthwick a condus la întărirea forței aglomerărilor în mișcare, maul-urilor și ruck-urilor. arbitrajul lui Andrew Brace, nici el foarte special, a dat două cartoane galbene, oaspeților (în timp de Guirado executa pedeapsa, Pailaugue înscria dintr-o penalitate) dar parcă s-a sfiint să îi pedepseasca și pe Tigers, deși ar fi avut ocazia. in fine, deci, titlul merge în Franța. un meci de nota 7. sper ca măine, Toulouse vs La Rochelle să fie mai generos cu spectatorii. Sir Rugby, domnilor!

Wasps conduce repetat dar Harlequins câștigă în 14 jucători

Harlequins 48 - Wasps 46. o rivalitate străveche intre două echipe londoneze, deși Wasps s-a mutat relativ recent la Coventry și joacî pe fosta Ricoh Arena. care, la răndul ei, își va schimba numele după noul sponsor al echipei, Coventry Building. Harlequins joacă de zeci de ani pe Twickenham Stoop, ”micul” stadion alăturat consacratei arene. in rândurile celor douî echipe un mare număr de foști și actuali internaționali: Marler, Dombrandt, Danny Care, Martin Landajo, Mike Brown pentru Quins și Gaskell, Shields, Tom Young, Dan Robson, Malakai Fekitoa, Toomaga-Allen pentru Wasps. fiecare echipă propune căte un tânăr, ambii 22, drept conducător de joc, Haelequins pe spumosul Marcus Smith, Wasps pe tehnicul și calculatul Jacob Umaga, ambii naturalizați britanici. partida a fost fascinantă prin evoluția scorului, multe schimbări de tabelă, unele părând a fi decisive dar niciuna din echipe nu s-a mulumit să aștepte fluierul de final drept învinsă. chiar și în 14 oameni, Quins a reușit să intoarcă rezultatul în minutul 80. Mike Brown, aflat în diferende cu echipa, fusese eliminat pentru călcarea pe cap a pilierului Tommy Taylor în minutul 43. Wasps, condusă la pauză cu 24-22, a revenit după eliminare si reușește să pună pe tabelă o diferență de 12 puncte, 24-36 ăn minutul 49. Danny Care înscrie și arată coechipierilor că se poate, Marcus Smith transformă și scorul se reduce la 31-36. in nici 10 minute, Dorbrandt îl ridiculizează pe Kibiridge (care e schimbat imediat) și inscrie încă un eseu. transformat, desigur, de Smith. 38-36. la o tușă in 25 metri, Dan Rodson telefonează o pasă pe jos lui Josh Bassett, care culcă balonul. Umaga face 38-43. era minutul 67. trei minute mai tărziu, Wayne Barnes (cusurgiu până la nivelul tighelului de la butoniere, dar corect) oferă o penalitate viespilor pentru un placaj înalt al lui Symons asupra lui Umaga. acesta transformă și scorul de duce la 38-46. se părea că Wasps va căștiga. dar junele Smith se opune cu un arțag de bună calitate, sportiv și obține, temporar, bonusul defensiv prin transformarea unei penalități, 41-46. era minutul 74. Wasps temporizează, simțindu-se la butoane dar Marcus Smith nu renunță să facă baloane utile echipei sale. mai era nevoie de un eseu pentru a întoarce scorul. și execută lung o penalitate pentru balon ținut la pământ, prinzând o tușă la 20 metri. iar de aici, i-a fost foarte ușor lui Smith să se strecoare prin driblingul său derutant prin toastă apărarea obosită de efort a viespilor si să culce în eseu. 46-46. imposibilul fusese atins! tot el transformă și Harlequins căștigă în 14 o partidă cu 12 eseuri, 6 de fiecare parte. un meci electrizant, fără menajamente sau derapaje violente (mai puțin ieșirea ostentativă a lui Brown). un meci de nota 9. recomand actualilor jucători din diviziiler naționale să se uite la partidele din Premierhip și să nu mai piardă timpul urmărind football a la Clinceni ori Voluntari. au ce învăța în loc sa se lamenteze de viața lor sportivă. partida de azi a fost o lecție sportivă de neuitat.

Bristol Bears, greu de ucis

un meci în buna tradiție a Bristol Bears. este condusă și revine en fanfare. Bath apucase metafizicul de picior cănd conduceau cu 15-0 (minutul 30), adică 2 eseuri, din care unul transformat plus o penalitate. până la pauză Bristol revine cu un eseu datorat înaintării, în progres la linia de 5 metri. Nathan Hughes culca un balon muncit, Sheedy transformă și diferența se reduce. meciul era relansat. în pauză m-am relaxat cu un clip publicitar pentru mâncările vegane marca Linda Mc Carthy, fost soție a lui Paul, decedată în 1998. firma continuă pe piață datorită eforturilor ex-Beatles-ului si a familiei Eastman (a Lindei). In pauză, unul din comentatori, simpaticul Lawrence Dallaglio rostește ”Bears would hit back,..” și așa a fost. după o acțiune rapidă a vitezistului Monahan dar și un balon scăpat înainte în 2 metri, in minutul următor presiunea pe buturile gazdelor crește si Luke Pierce, unul din arbitrii cei mai echilibrați, acordă eseu de penalizare oaspeților, adică Bears. 15-14 și meciul a relansat. urmează primul eseul al lui Max Malins (minutul 55, al doilea a fost in minutul 80 plus), 15-21, Charles Piutau inscrie și el, tot în mare viteză, 15-28. Bath e dominată copios și pe înaintare dar și pe apărare. o tresărire de orgoliu și un contra-atac reușit îl pune pe Anthony Watson, om de națională și preferatul lui Eddie Jones, in situație de eseu. Priestland ratează, 15-28. 3 la 4 la eseuri.. Tom Dunn, taloneurul de la Bristol, este dat afară cu roșu, pentru un atac nepermis cu umărul în capul lui Radradra. Radradra îi întinde mâna la părăsirea terenului. Urmează o perioadă de dominație netă a Bears. concretizată printr-un maul după o tușă iar Ben Earl înscrie al 5-lea eseu al Brears, transformat. 20-35. și pentru că acest cake n-avea cireașa pusă încă, a venit și ultimul eseu, al doilea, al lui Max Malins. un jucator despre care vom mai auzi multe. 20-40 scor final. ar mai fi multe de scris dar râbdarea ta, cititorule, are si ea limite. mi-a plăcut, să fiu scurt, din nou stilul de joc al apărării din Bristol și am să nominalizez Max Malins, Leiua, Radradra, Monahan și pe protectorul lor, Charles Piutau. la care merită adăugați Sinkler -omul meciului-, Andy Uren si Callum Sheedy. adică viitoarea campioană a Angliei. partida de pe Recreation Ground, un teren perfect, ambele de nota 8. iar Bristol Bears, greu de ucis.

Semifinalele cupelor europene în sezonul 2020-2021. transferul postărilor mele de pe blogul Rugby.ro aprilie-mai 2021.

Reiau, nu știu pentru cât timp, postările. Intre tump, am fost membru al grupului RugbylLinks- liaisons dangereuses, din care m-am retras datoriță intervențiilor lipsite de etică ale unui așa-zis gazetar de rugby, numitul Petru Clej, cunoscut multora dintre amatorii acestui sport din Romania. Revin în propriul blog sperănd să reiau contactele din anii trecuți, întrerupte fortuit de probleme medicale. postările sunt în ordine cronologicî inversă 02.02.2021(00:37) nu a fost să fie ca finala Challenge Cup 2021 să se joace între două echipe englezești. Bath a pierdut destul de clar in fața echipei lui Philippe Saint Andre și Olivier Azam, Montpellier. a pierdut, pentru că a greșit mult și pe grămezi și in tușe, pierzănd ocazii pentru posesie și atac. a mai oferit adversarilor un număr exagerat de mare de penalități, din care li s-a și tras înfrângerea, în fapt, căci la eseuri a fost 1 la 1. oaspeții de pe Recreation Ground au condus la pauză cu 10-16, în principal datorită activității de play-maker a englezului Alex Lozowski. povestea lui e interesantă. a plexcat de la Saracens pentru că, în pofida talentului său, era mereu in umbra lui Owen Farrell. a și fost convocat de două ori la lot de către Eddie Jones. a trebuit să plece afară și a ales Montpellier pentru că acolo se instalaseră sud-africanii și stilul lor de a juca. Benoit Paillaugue a asigurat transformările diverselor penalități pe greșelile englezilor și așa a adus 11 din cele 19 puncte ale francezilor. după pauză, englezii se decid să atace dar nu au avut niici o șansă ăn a penetra apărarea ermetică a celor de la Mediterană. de exemplu, intre minutele 53-58, atacurile celor din Bath au constat ăn trei reprize de câte 16, 12, 8 faze de atac. au beneficiat de 4 penalitîți in 5 metri și degeaba. pilierul Forletta a luat un galben și tot nu le-a folosit la nimic englezilor. dpă aceste minute de foc, iese Lozowski si intre, refăcut după o lungă accidentare, Handre Pollard. in centrul liniei întâi intră Bismarck du Plessis, doctorul de36 de ani, impecabil fizic și un întăritor psihic pentru partenerii săi. l-a înlocuit pe Guilhem Guirado, fost căpitan al naționalei Franței, 34 de ani și el. Jocul s-a desfășurat prin alternanță între atacurile englezilor, din ce în ce mai lipsite de eficiențî și apărarea francezilor. din rîndul căreia s-a remarcat calmul linie a doua, Paul Willemse, Rattez și Vincent, oameni care au fost și singurii integraliști ai francezilor. Willemse a fost declarat și omul meciului. în ultimul minut Handre Pollard mai transformă o penalitate și duce scorul la 10-19, singurele 3 puncte ale reprizei a doua. arbitrajul irlandezului Andrew Brace exact și precis, administrând bine echilibrul și în momente tensionate, cauzate de oboseala și nervii unui meci relativ tern în a doua sa parte. deci, în finala Challenge Cup 2021, pe 21 mai, Twickenham, îi vom vedea pe cei de la Montpellier dîndu-le replica Tiger-șilor din Leicester. mâine la 5 p.m. cea de-a doua semifinală Champions Cup dintre La Rochelle si Leicester. pe măine, deci! 01.05.2021 La Rochelle 32 - Leinster Rugby 23. iar francezii merg in finala de pe 22 mai, de pe Twickenham. La Rochelle - 2 eseuri, Leinster - 2. diferența s-a facut pe penalități. nu le-am numărat dar cred că irlandezii au primit cel puțin 15 penalități impotrivă. asta a și fost nota dominantă a jocului. indisciplina de ambele părți l-au făcut pe ref-ul Mathew Carley să fluiere in exces. dar irlandezii parcă au fost ”mai performnanți” . o singură explicație posibilă, absența lui Sexton. Ross Byrne, prea tânăr și lipsit de experiență, s-a descurcat numai la șuturi din poziții fixe și a adus echipei 18 puncte din 23, numai întâmplarea a făcut să fie autorul celui de-al doilea eseu al irlandezilor. de partea cealaltă, La Rochelle a avut o apărare mai eficientă (ca și în Top 14, cele mai puține puncte primite) care, în ansamblu, a ajutat o grămadâ mai experimentatâ decât cea a insularilor. mă refer, desigur la internaționalii Uini Atonio, George Aldritt la care adaug ”pacificii” Victor Vito , Will Skelton și desigur, mai vizibilul Tawera Kerr-Barlow. mai se cuvine a remarca, pe această linie de argumentație și prestația unui alt neozeelandez, uvertura Ihaia West, cu mare experiență in Maori All Blacks. azi a reușit, incluzănd aici și un drop-goal, 22 puncte, din 5 penalități plus două transformări. așa incât, finala de pe 22 luna curentă, va fi o afacere franțuzească, Toulouse vs La Rochele, ce va prelungi rivalitatea din Top 14 campionat în cate conduce Toulouse cu 72 puncte , urmată de La Rochelle, cu 67. Interesant, nu-i așa? 01.05. 2021 (19:09) La Rochelle 32 - Leinster Rugby 23. iar francezii merg in finala de pe 22 mai, de pe Twickenham. La Rochelle - 2 eseuri, Leinster - 2. diferența s-a facut pe penalități. nu le-am numărat dar cred că irlandezii au primit cel puțin 15 penalități impotrivă. asta a și fost nota dominantă a jocului. indisciplina de ambele părți l-au făcut pe ref-ul Mathew Carley să fluiere in exces. dar irlandezii parcă au fost ”mai performnanți” . o singură explicație posibilă, absența lui Sexton. Ross Byrne, prea tânăr și lipsit de experiență, s-a descurcat numai la șuturi din poziții fixe și a adus echipei 18 puncte din 23, numai întâmplarea a făcut să fie autorul celui de-al doilea eseu al irlandezilor. de partea cealaltă, La Rochelle a avut o apărare mai eficientă (ca și în Top 14, cele mai puține puncte primite) care, în ansamblu, a ajutat o grămadâ mai experimentatâ decât cea a insularilor. mă refer, desigur la internaționalii Uini Atonio, George Aldritt la care adaug ”pacificii” Victor Vito , Will Skelton și desigur, mai vizibilul Tawera Kerr-Barlow. mai se cuvine a remarca, pe această linie de argumentație și prestația unui alt neozeelandez, uvertura Ihaia West, cu mare experiență in Maori All Blacks. azi a reușit, incluzănd aici și un drop-goal, 22 puncte, din 5 penalități plus două transformări. așa incât, finala de pe 22 luna curentă, va fi o afacere franțuzească, Toulouse vs La Rochele, ce va prelungi rivalitatea din Top 14 campionat în cate conduce Toulouse cu 72 puncte , urmată de La Rochelle, cu 67. Interesant, nu-i așa? 01.05.2021 (00:40) se cunoaște deja prima finalistă a Challenge Cup 2021. ea este Leicester Tigers, bătrâna doamnă a Premiership, campioană europeană a anilor 90 din secolul trecut. scorul cu care a fost invinsă franchiza nord -irlandeză Ulster a fost 33-24. adică trei eseuri la trei, trei transformări la trei, trei penalități la una la care se mai adaugă și drop-goal-ul lui Ford, procedeu din ce în ce mai puțin utilizat chiar și în rugby-ul mare. de altfel, Ford a și fost declarat omul meciului. partida fost fost mai mult decăt agreabiă. Joc intens, fizic la limita sportivității specifice, faze dinamice, executate în mare viteză și surprinzător, cu o tehnicitate remarcabilă de partea ambelor echipe. ceea ce vădește repetiția feroce de la antrenamente a disciplinei de joc, lucru care în partea de lume în are trăim lipsește evident. disciplina de joc nu este o abilitate individuală ci una a colectivului. interesante au fost două fapte: noul antrenor, cel care acum reconstruiește echipa Tigers este irlandez, Geordan Murphy. doi, uvertura irlandezilor, Billie Burns, este fratele mai mic al lui Freddie Burns, fostă uvertură la Tigers, acum jucând pentru japonezii de la Toyota dar, din toamnă, revenind in Premiership ca legitimat la Leicester. am de făcut căteva remarci privind jucătorii care mi-au plăcut. de la Tigers, în afară de perechea Youngs-Ford, s-a distins sud-africanii Liebenberg, flanker și închizătorul Wiese, argentinianul Moroni, centru și atot-prezentul Ellis Genge, pilier inconstant și capricios. irlandezii au avut și ei câțiva jucatori remarcabili in teren: fundașul Stockdale, centrii McKloskey si Hume, flankerul Jordy Murphy, primul și ultimul oameni de bază ai nationalei verde. arbitrajul nu a fost o problemă. Gauzere, învățându-si lecțiile, a lăsat jocul liber și nu l-a oprit decăt rareori pentru a fluiera iregulatități evidente. a ”scăpat” multe pase înainte, offside-uri și avantaje in favoarea fluidității jocului ceea ce, în sine, e un lucru bun. nu fluieri numai ca să aplici legile inventate de birocrații de la WorldRugby. procedând astfel , și-a spălat o parte din păcatele expuse publicului avizat acum vreo lună. in final, un meci de nota 9. azi, la aceeași ora , cea de-a doua echipă engleză din Challenge Cup, Bath, întâlnește acasă pe guerilla sud-africană a celor de la Montpellier. în Cupa Campionilor, două meciuri tari, Toulouse vs Bordeaux Begles și, mâine, La Rochelle vs Leinster. la bună vedere, prieteni! Pr curând, adicâ la finale, prieteni! P.S. cu cele patru de astăzi, am în colecție nouăsueșaptezecisiuna de postări.contorul oficial al paginii indică nouăsutepatruzecisitrei. iar pagina a fost accesată de 66.765 ori. PS II:să nu vă suprindă dacă printre postări veți găsi și căteva texte si linkuri dedicate jazz-ului. este a doua mea pasiune temeinică. diferențele dintre cifre se datorează, posbil, faptului că nu am stat în regulă cu drepturile de difuzare pentru unele videoclipuri.