Rezultate interesante in Premiership si Top 14. Clasamentele se restructureaza la varf.

Un jucator amator din a treia divizie italiana a fost gasit pozitiv pentru unsprezece (11!) substante interzise. Se pare ca este un record absolut. Situatia pare a fi grava mai ales daca tinem cont de datele problemei - jucator amator si liga a treia, unde mizele sunt simbolice la nivel de cartier sau localitate. Care o fi situatia in ligile superioare? Dar in diviziile de elita ale marilor campionate continentale? Aceasta este stirea cu care ar trebui sa se deschida orice link care duce, zilele acestea, catre rugby. Sursa:http://twitter.com/SBNation/status/713723606681985024/photo/1

Week-endul acesta ne-a oferit cateva partide interesante si unele repozitionari la etajele superioare ale celor doua campionate care conteaza in Europa: Aviva Premiership si Top 14.

De exemplu, Racing 92, detronata de pe primul loc saptamana trecuta, si-a dorit foarte mult sa revina in pozitia dominanta. Mai ales ca Toulon a intrat pe teren cu mai multe rezerve decat de obicei: Lassalle, Saulo, Anetta, Oblivon, Balan, rezerve de rezerve tinand cont de lotul triplei campioane continentale. Meciul de la Lille, a fost sub controlul celor de la Toulon pana prin minutul 70 (scor 6-18) cand, pe teren, echipa gazda (Racing) a inceput sa se trezeasca ca este condusa si cu inca un esec in plus, nu va termina sezonul regular in primele doua pozitii. Cele care asigura calificarea directa in semifinale. In minutele 74 si 77, Wiaceslav Lauret si Dan Carter au inscris doua eseuri entuziasmante si preiau conducerea in fata elevilor lui Bernard Laporte, cu doua puncte, 20-18. Dar revenirea de ultim moment nu le-a fost de folos. Toulon este o echipa care inca mai stie sa provoace la greseli adversarii. Iar in minutul 80, batranul Fred Michalak, ii executa pe parizieni si intoarce scorul, 20-21. Asa a pierdut Racing locul 2 in Top 14 in fata Toulon-ului. 

Contracandidata celor doua deja amintite, Clermont Auvergne juca la Bordeaux pe stadionul Chaban Delmas, unde gazdele nu au pierdut in aceasta editie decat un singur meci. Auvergnatii putea pierde locul 1 in fata Toulon-ului in caz de infrangere. Si meciul a curs in acest sens. Prima repriza s-a incheiat cu 12-0 pentru bordelezi. S-a mai marcat cate un eseu de fiecare parte si scorul se mentinea in favoarea gazdelor pana cand pe teren a intrat providentialul Morgan Parra. In trei minute oaspetii inscriu doua eseuri (prin Alivereti Raka si Patricio Fernandez). Repede, surpriza, gazde bouche-bee. Si pentru a fi convingatori, jucatorii auvergnati mai inscriu o data prin Wesley Fofana. Scor final:19-24. Si locul 1 consolidat. Pana peste o saptamana, cand Clermont merge la Toulon. Pe 3 aprilie, in etapa 20 a Top 14.  

Pana atunci clasamentul Top 14 arata asa: 1. Clermont Auvergne-62 puncte; 2. Toulon-61 puncte, 3.Montpellier-61 puncte; 4.Racing 92-60 puncte; 5.Bordeaux-Begles-53 puncte; 6. Toulouse (joaca la aceasta ora acasa cu Stade Francais si conduce, lin minutul 75 cu 29-3)-52 puncte.

In Premiership, saptamana trecuta, datorita infrangerii de la Leicester, Saracens trebuisera sa paraseasca prima pozitie din clasament in favoarea lui Exeter Chiefs. Dar in acest weekend liderii temporari aveau sa joace tocmai cu Saracens. Care le-au administrat un decisiv 36-18. Au reintrat in teren marii absenti de pana acum fratii Vunipola, Maro Itoje si George Kruis, Owen Farrell. Si diferenta s-a simtit. Sarries au inscris cinci eseuri iar Chiefs doar doua, prin impresionantul Thomas Waldrom. Pe gramezi, lupta s-a dat intre doua buldozere (acest Waldron) si, de partea Saracens, Billie Vunipola. Rezultat firesc, Sarries isi reiau tronul de necontestat in fruntea Premiership. 

Un alt meci, fata de care asteptarile au fost crescute, tot datorita revenirii celor de la selectionatele nationale, era lupta pentru locul 4, cel care asigura prezenta sigura in semifinala. Harlequins avea sa joace pe Kingston Park in  Northampton. Mai vioi si mai imaginativi, Quins (cu toate vedetele prezente) au condus atat in prima cat si in a doua repriza. Dar Saints s-a tinut aproape, de fiecare data si, egaleaza la 20, dupa eseul lui Ben Fodden (minutul 55) si preiau, prin transformare, conducerea. 20 de minute mai tarziu, mai inscriu un eseu prin fiul antrenorului, Henry Malinder. 27-20. Finalul gaseste Harlequins in atac iar dupa 18 faze in 5 metri ai gazdelor, Mike Brown scapa din mana un balon aproape culcat si scorul ramane neschimbat. 

Tot pentru locuri in semifinale s-a luptat si LeicesterTigers,  in vizita la Sale Sharks. Rezultatul era egal, pana in minutul 70, 20-20 iar tigrii sperau sa plece cu doua puncte, ceea ce le imbunatatea probabilitatea de a juca o semifinala, indiferent cu cine. Insa, s-a opus marele nedreptatit din ultimii doi ani, Danny Cipriani. Astazi viitorul jucator al Wasps a facut un joc impreionant si a fost si eficient exact atunci cand trebuia, in minutul 70, la reluarea de dupa o pana de curent. Eseu transformat si rechinii obtin vitoria cu 20-27, suind o pozitie in clasament (de pe 8 pe 7). Prin consecinta, Leicester isi diminueaza drastic sansele de a ocupa dorita pozitie a locului 4.  

Clasamentul Premiership dupa 18 etape: 1. Saracens-62 puncte; 2. Exeter Chiefs-59 puncte; 3. Wasps-58 puncte; 4. Northampton Saints- 51 puncte; 5. Leicester Tigers-50 puncte; 6. Harlequins-45 puncte. 

Doua stiri recente

& Stuart Hogg, fundasul Scotiei, a fost desemnat cel mai bun jucator al Six Nations 2016. Voturile i-au fost acordate de public, deci este vorba de popularitate. Lista de 12 jucatori care au intrat in faza finala a fost desemnata de specialisti. Hogg a castigat 30% din sufragiile populare, devansandu-i pe Billie Vunipola (27%) si pe George North (11%)


                                          

Hogg este nascut in iunie 1992, are 1,80 metri si 92 kilograme. In cariera de junior, Stuart Hogg a reprezentat Scotia pentru echipa nationala de -18,-19,-20 ani. Ca si bunicul sau, Graham Hogg. Tatal sau a fost arbitru. Din 2011 joaca la Glasgow Warriors, a acumulat 80 prezente in prima echipa si a inscris 131 puncte (datele sunt disponibile pana la 17 ianuarie 2016). Pentru actuala reprezentativa a Scotiei, are 43 selectii si 64 puncte inscrise. 


&. Conor O'Shea, actualui director de rugby al Harlequins, a acceptat sa devina la sfarsitul sezonului selectionerul reprezentativei Italiei, in locul actualului antrenor al acesteia, francezul Jaques Brunel. El va veni la pachet cu un la fel de cunoscut fost jucator, antrenor al atacului, Mike Catt, fost international al Angliei.  O'Shea, 45, este absolvent al University College din Dublin si are o specializare in pedagogie sportiva. Ca jucator, exclusiv pe post de fundas, are o cariera bogata: pentru Irlanda (1993-2000), 35 de selectii, 44 puncte, pentru London Irish, singura echipa pentru care a jucat ca profesionist, 127 selectii si 412 puncte. Este de sase ani director de rugby al Harlequins cu care, in acest sezon, se bate sa acceada in semifinalele Aviva Premiership.

                                           

"Nu ne da voie de la Bruxelles"

Afirmatia din titlu, foarte frecvent intalnita in lumea deciziilor romanesti este un simbol al neputintei guvernantei nationale de a fi creativa si a lua pe cont propriu initiative. Intr-un fel, aceasta atitudine este un simptom al spatiului cenusiu in care ne aflam si ne complacem.

Asa se intampla si in rugby-ul international. Ieri a aparut un articol in Planet Rugby intitulat 

Georgia to play in historic Test series din care aveam sa aflam ca recentii castigatori ai trofeului Antim Ivireanu vor fi finantati de catre World Rugby pentru un turneu in cateva tari din Pacific in perioada turneelor internationale din iunie. Consecinta este simpla: World Rugby Tbilisi Cup, care, in mod traditional se desfasura in paralel cu World Rugby Nations Cup de la Bucuresti, nu se mai desfasoara in 2016. 

Mark Egan, boss-ul competitilor si a performantei in boardul World Rugby, a declarat ca a sporit volumul finantarilor destinate echipelor din Tier 2 (un fel de grupa a doua valorica a rugby-ului mondial) in vederea cresterii calitative a jocurilor, in vederea Cupei Mondiale din Japonia, 2019. "Following the most competitive and compelling World Cup to date, World Rugby continues to be committed to supporting Tier Two nations with high quality fixtures and high performance support. Our investment programme of more than £50 million over the last four-year cycle meant that Tier Two sides conceded fewer points and scored more tries against their Tier One opposition at World Cup 2015 than in any previous tournament, and we are committed to closing the gap further as we work towards the next World Cup in Japan in 2019." (subl.ns.).

Daca Turneul de la Tbilisi nu se mai tine in acest an, cel de la Bucuresti se joaca nesmintit. Exista probabilitatea ca la anul situatia sa se inverseze, pe de alta parte. Insa asta nu depinde de FRR ci de World Rugby, care ia decizii financiare strategice, dupa cum vedem. In acest an, din perspectiva World Rugby, Tier 2 nations nu include si Romania. Nu este nevoie sa citesti printre randuri, prietene. Dragutul de Antim Ivireanu ne-a aruncat in acest an dincolo de granitele Tier 2. Georgia a scapat din lumea a treia a rugby-ului si primeste finantare pentru un turneu istoric. Romania va ramane sa joace acasa cu aceiasi prieteni: Uruguay, Namibia, Emerging Italy, Argentina XV.   Pai daca asa zice World Rugby (era sa scriu Bruxelles), asa o fi. Nu putem face altfel cand este vorba de competitii si dezvoltare (ca sa nu zic performanta)!  In principiu este vorba de clasamentul la zi care, la randul lui, se bazeaza pe rezultatele directe ale partidelor-test. Georgia ne-a batut, deci are acces direct la caimacul meritat. Romania a pierdut si va sta acasa la un turneu in care invitatii au fost decisi de catre Bruxelles (World Rugby, scuzati!). Asa ca in iunie, se vor intampla urmatoarele:

11 iunie: Fiji-Tonga, Canada-Japonia, Samoa-Georgia;

18 iunie: USA-Italia, Canada-Rusia, Japonia-Scotia, Tonga-Georgia, Fiji-Samoa;

25 iunie: USA-Rusia, Canada-Italia, Japonia-Scotia (al doilea meci-test), Samoa-Tonga, Fiji-Georgia.

Acum, ca sa se mai umflam si noi muschii voinicesti, sa ne aducem aminte ca, dupa victoria cu Germania (?!) am urcat un loc in clasamentul World Rugby. Adica pe locul 16. Da, e bine, dar Georgia este pe locul 12, in fata a doua dintre adversarele din iunie (Tonga, 13 si Samoa, 15) si in fata Italiei, 14).  Pe cand va trece prin halta, fara sa opreasca, si Rusia?

(vezi si http://uk.reuters.com/article/uk-rugby-union-fixtures-idUKKCN0WP2C60)

Stiri despre evenimente in desfasurare

& Clasamentul la zi, dupa 17 etape, al Aviva Premiership:

     1. Exeter Chiefs      59 puncte
     2. Saracens             57 puncte
     3. Wasps                 53 puncte
     4. Leicester Tigers   49 puncte
     5. Northampton St.  46 puncte
     6. Harlequins           44 puncte.

     Facts: intre locul 1 si locul 6 al clasamentului actual, diferenta este de 15 puncte. Intre locul 1 si locul 4 de 10 puncte. Interesant este ca echipele-revelatie ale actualei editii de campionat, Chiefs si Wasps incadreaza pe podiumul temporar echipa establishment-ului , Saracens, campioana en-titre. Wasps are cea mai eficienta linie de atac, urmata de Chiefs care, in paralel, are si cea mai buna aparare. Interesant este ca, la inceputul sezonului echipa din Exeter si-a tras trei jucatori exponentiali ai lui Tigers (Julian Salvi, Thomas Waldrom, Geoff Parling)  si l-a achizitionat pe promitatorul Michelle Campagnaro, centrul interior al Italiei. Conexiune indirecta: s-a anuntat zilele trecute ca inca un tigru va parasi  Leicester, Vereniki Goneva. In favoarea Newcastle Falcons, actual locul 11, la 5 puncte de ocupanta locului retrogradabil London Irish (exilees).

& Clasamentul Top 14, dupa etapa a 18-a;

     1. Clermont Auvergne   62 puncte
     2. Racing 92                  57 puncte
     3. Toulon                        55 puncte
     4. Montpellier Herault    55 puncte
     5. Bordeaux-Begles       52 puncte
     6. Toulouse                    48 puncte
(...12. Stade Francais         31 puncte)

      Facts: Campioana in exercitiu, Stade Francais, este la fundul clasamentului, langa Oyonnax si Agen , mai mult ca sigur retrogradabile in D2. 10 puncte intre ocupanta primului loc temporar si Bordeaux-Begles, locul 5. 14 puncte intre ocupanta locului 1 si echipa de pe ultima pozitie a calificarilor pentru play-off, Toulouse. 

& S-au desemnat arbitrii sferturilor de finala ale Champions Cup 2015-2016:

• Wasps-ExeterChiefs, Romain Poite;
• Saracens-Northampton, Jerome Garces;
• Leicester-Stade Francais, Nigel Owens;
• Racing 92-Toulon, Wayne Barnes

Datele de desfasurare ale acestor partide: 9 si 10 aprilie.

& S-au fixat datele de desfasurare ale meciurilor test ale echipei Angliei in turneul de vara din Australia: 11, 18, 25 iunie.

& Este in pregatire traditionalul turneu al British & Irish Lions in Noua Zeelanda, 2017. Turneul va contine 11 jocuri: 3 meciuri test cu All Blacks, 7 cu selectionate regionale si franchize din Super Rugby si 1 joc cu Maori All Blacks.

Intr-un recent interviu, fostul capitan al selectionatei Angliei si fost antrenor al acesteia, Martin Johnson a declarat ca dupa editia 2016 a Six Nations ar retine pentru lotul Lions urmatorii jucatori: 1.Jack McGrath; 2.Dylan Hartley; 3.JP Nell; 4.Maro Itoje; 5.George Kruis; 6. Chris Robshaw; 7. John Hardie; 8.Billie Vunipola; 9.Ben Youngs; 10. Jonathan Sexton; 11. George North;  12.Jamie Roberts; 13. Jonathan Joseph; 14.Anthony Watson; 15.Stuart Hogg. (sursa: thepride@lionsrugby.sportsmailer.com).

& Sfarsitul saptamanii acesteia programeaza cateva meciuri tari in cele doua campionate amintite mai sus. Sambata: Saracens-Exeter Chiefs si Racing 92-Toulon. Duminica: Sale Sharks-Leicester Tigers; Northampton-Harlequins; Bordeaux Begles-Clermont Auvergne si Toulouse-Stade Francais.

Echipa ideala a Six Nations 2016.

Planet Rugby a dat publicitatii, conform traditiei, componenta echipei ideale care poate defini editia din acest an a Six Nations. Etapa de etapa am avut acest clasament, rezultat din consensul stabilit de catre jurnalisti specializati si experti din institutii dedicate acestui sport. Alaturi de numele mentionate oficial de catre publicatie, am avut si eu unele preferinte pentru posibile rezerve.


Asa arata primul XV, definitoriu in acest moment pentru rugby-ul european:

15 Stuart Hogg (Scotia), rezerva  Mike Brown(Anglia).

14 Anthony Watson (Anglia).

13 Michele Campagnaro (Italia), rezerva Duncan Taylor(Scotia).

12 Owen Farrell (Anglia), rezerva Jamie Roberts, insa Farrell este top scorer-ul editiei din acest an- 69 puncte.

11 George North (Tara Galilor), cu cele mai multe eseuri in acest an si pentru postul sau.

10 Jonathan Sexton (Irlanda).

9 Conor Murray (Irlanda), rezerve: Ben Youngs (Anglia) si Gareth Davies(Tara Galuilor).

8 Billy Vunipola (Anglia).

7 John Hardie (Scotia), rezerva James Haskell, insa Hardie este top tackler cu 67 placaje reusite pe postul sau.

6 CJ Stander (Irlanda).

5 George Kruis (Anglia).

4 Maro Itoje (Anglia).

3 WP Nel (Scotia).

2 Guilhem Guirado (Franta), rezerva Dylan Hartley (Anglia).

1 Rob Evans (Tara Galilor), rezerva Jack McGrath(Irlanda). 

Aceasta selectionata virtuala poate fi oricand reala pentru ca, de exemplu, Murray poate combina cu Sexton iar acesta cu Farrell. Linia a doua este exclusiv engleza. Campagnaro poate juca briliant alaturi de Watson si Stuart Hogg. O linia a treia de vis: Stander-Hardy-Vunipola. Iar despre prima linie, daca este condusa de Guirado, poate face fata cu succes unor gramezi de renume cum ar fi Argentina, Australia ori Africa de Sud.

Urmeaza acum sa fie desemnat jucatorul actualei editii. Iata-i pe cei doisprezece de pe lista lunga : Anglia-  Billy Vunipola, Jonathan Joseph si Jack Nowell; Tara Galilor- Gareth Davies, George North; Irlanda - Jonathan Sexton, Conor Murray; Scotia- Stuart Hogg, Duncan Taylor; Franta - Guilhem Guirado, Virimi Vakatawa; Italia - Sergio Parisse. 

Pana atunci, bucurati-va de rugby!

Primul obiectiv al lui Eddie Jones: Grand Slam touched

Iar Guy Noves failed. Dusmanul din veci l-a invins la Paris pe un Stade de France arhiplin. 

Editia 2016 a Six Nations a fost una deosebita. Nu datorita victoriei zdrobitoare a Angliei, ea a fost obtinuta in fata unei echipe in criza de personalitate. Ci mai curand din schimbarea la fata a jocului, total imbunatatit, al celor sase echipe participante.

Scotia lui Vern Cotter, in mare crestere de forma, depaseste aceeasi Franta in clasament, devenind o echipa eficace, terminand cinci meciuri cu diferenta pozitiva de puncte si devenind o echipa greu de invins. Varful de forma a fost atins in etapa a patra, cand a reusit sa puna 11 puncte in fata Frantei pe Murrayfield si de aici sa ocupe si pozitia a patra in clasament. Punctul forte al Scotiei a devenit capacitatea de revenire din a doua repriza, cand neobositii Laidlaw,  Hogg, Seymour si Taylor parca sunt la antrenament. As mai vrea sa afirm ca aceasta echipa, fara Greig Laidlaw, nu are personalitatea care a consacrat-o in acest an, in continuarea prestatiei de la Cupa Mondiala 2015. 

Italia, desi a terminat ultima in clasament, a crescut si ea pentru ca a invatat sa inscrie eseuri. Desi incaseaza (ieri a primit nu mai putin de noua), nu renunta si inscrie. Nu neaparat pentru ca echipele invingatoare devin, dupa ce isi fac linistitoare scorurile impotriva ei, mai relaxate iar apararile devin mai putin motivate. Ci pentru ca 14 puncte cu Tara Galilo r(doua eseuri), 15 puncte cu Irlanda (doua eseuri), 9 puncte cu Anglia, 21 puncte cu Franta ( 2 eseuri), 20 puncte cu Scotia (2 eseuri), nu le erau la indemana editiile trecute. Alaturi de Sarto, Zanni, Parisse, si-a consolidat imaginea de important jucator international si Michelle Campagnaro

Tara Galilor ramane o mare putere a rugby-ului european. Partida de ieri cu Italia, foarte placuta ochilor, a prezentat o formatie care a reusit sa stea 80 minute in atac, culcand balonul de numai putin de noua ori. Warren Gatland are stiinta de a face echipa cu ce are disponibil, asimiland incontinuu jucatori noi si integrandu-i rapid in stilul propriu de joc. Ross Moriarty e un exemplu. Fundasul Williams ori Gareth Davies, la fel. Ieri, de exemplu, am avut senzatia ca All Blacks s-au imbracat in echipament rosu. Pase rapide, baloane cursive, lovituri surprinzatoare de picior si, important, foarte, foarte putine lovituri de pedeapsa. Varful de forma, atat al Tarii Galilor cat si al Irlandei, le-au facut pe acestea sa termine indecis in prima etapa, in oricare din cele doua perspective, punctele fiind pierdute iar nu castigate. Regulamentul clasic de acordare a punctelor - 2 la victorie, 1 la egal, 0 la infrangere, fara puncte bonus, este neiertator. 

Irlanda este, indiferent de configuratia infirmeriei, Irlanda. Fixarea lui Zebo drept fundas, idee a lui Schmidt, a consolidat aportul periculosilor jucatori de pe linia de fund, eficacitatea liniei standard Trimble, Payne, Henshaw, Earls crescand exponential. Revenirea lui Conor Murray a fost, si ea, decisiva in aceste doua luni ale competitiei. Sa nu-l uitam si pe CJ Stander, revelatia acestui sezon. Pe scurt, Irlanda ramane aceeasi mare echipa...continentala. Sexton, acelasi inteligent playmaker, este in decadere fizica si, foarte probabil, dupa spusele medicilor, retragerea sa din activitate este din pacate iminenta. Un fapt remarcat ieri seara, la retragerea in tunel, mai multi jucatori scotieni au refuzat sa dea mana cu decarul irlandez. 

Franta este ca un site in constructie de prea mult timp, gandindu-ma exclusiv la lotul de jucatori refuzati de Guy Noves si la lotul cu care s-a chinuit in primavara aceasta. Sa joci cu Xavier Ciocchi (un fel de Mulipola de la Tigers), in fata lui Marler, sa-l tii pe banca pe Plisson si sa-l preferi pe Trinh-Duc ca uvertura sunt gesturi disperate. Cu exceptia lui Guillem Guirado, toti ceilalti jucatori au fost rulati prin schimbari, asa cum a procedat si Saint-Andre timp de patru ani. Oare asta sa fie valoarea rugby-ului francez? Virimi Vakatawa, surpriza din aceasta editie, nu a tinut decat un meci. Oponentii au invatat repede cum sa anihileze, cate doi-trei, pe talentata aripa. Care a fost deschisa ieri numai in momente in care il fata lui de afla zidul de jucatori in alb. 

In fine, dar nu in ultimul rand, Anglia este castigatoarea meritoasa a acestei editii a Six Nations. Dupa ca etapa trecuta si-a asigurat Triple Crown, ieri s-a impus destul de categoric pe arena pariziana. Nu diferenta de 10 puncte pe tabela ci superioritatea in joc deschis i-a asigurat suprematia. Eddie Jones a construit o echipa solida din mers. Sa nu uitam, comportamentul din teren la partidele cu Australia si Tara Galilor din Cupa Mondiala de anul trecut. Si sa comparam prestatile acelorasi jucatori (de la Robshaw la Marler, de la Brown la Cole) cu ceea ce au aratat in aceasta primavara. O alta tactica de joc, o mult mai mare deschidere spre jocul fizic bazat pe tehnica individuala, o mai mare mobilitate in teren, o linie a treia caracterial agresiva si percutanta,  o pofta vizibila de eseuri - ce nu se poate compara cu performantele de anul trecut.  Eddie Jones l-a reinventat pe Owen Farrel drept centru, marindu-i eficacitatea si reducand competitia acestuia cu George Ford. Eddie Jones l-a propus pe Maro Itoje, un castig sigur, mai ales alaturi de George Kruis. Ieri, nu a fost convingatoare introducerea lui Mako Vunipola in linia intai, dar Marler trebuia tinut putin ascuns, mai ales dupa ce World Rugby, continua investigarea incidentului din meciul cu tara Galilor (pe care pana si Gatland vrea sa-l inchida). Danny Care, care a muncit enorm in prima repriza, a trebuit schimbat la pauza, nu pentru a-i da satisfactie lui Ben Youngs, introdus la pauza, ci pentru a surprinde francezii. Nowell, Joseph, Watson (mai palid ieri), asistati de Brown au avut un singur vector mental, victoria la Paris. Poate din acest motiv au acordat adversarilor atat de multe lovituri de pedeapsa. 7(sapte) au fost castigatoare pentru francezi: Machenaud a functionat fara repros, el aducand singur cele 21 de puncte ale francezilor.  Daca ar fi sa acord titlul de cea mai buna linie a turneului as avea ezitari: fie Itoje si Kruis pe linia a doua, fie Robshaw, B.Vunipola, Haskell pe linia a treia. Toti acesti jucatori au fost capacitati de strategul Eddie Jones. Sa-l felicitam pe uriasul antrenor (care a construit surprinzatoarea Japonie) dar si pe elevii lui englezi pentru performanta reusita tocmai cand se credea ca declinul Angliei se accentueaza. Tarziu, dar merita, omagii si faptului ca Bill Beaumont, presedintele RFU si, pe viitor, al World Rugby, a avut ideea de a se orienta catre Eddie Jones, aflat pe val dupa Cupa Mondiala 2015.

                                   

PS. O data terrminat Six Nations, ne reintoarcem la campionatele interne si la ultimele faze din cupele Europene. Ieri lidera clasamentului din Franta, Racing Metro a suferit o usturatoare infrangere (7-60) la Montpellier. Azi se decide, oarecum si soarta Premiership, se joaca Leicester Tigers-Saracens, de la ora 17,15 (Ro).

Asa ca...la buna vedere, prieteni!

Anglia in fata celui de-al 13-lea Grand Slam ?

Sa fie aceasta echipa a Angliei castigatoarea celui de al treisprezecelea Grand Slam din istoria sa? Se poate, vom vedea sambata seara.

Istoria seriei de  Grand Slam-uri este plina de evenimente. Mai intai, a existat Home Nations, intre 1883 si  1909, cu participarea echipelor insulare. Apoi datorita aparitiei in competitie a Frantei, s-a nascut Five Nations, care a rezistat intre  1910 si 1932. Iesirea Frantei din competitie produce revenirea Home Nations, intre 1932-1939. Dupa razboi, Five Nations se reia in 1947 si dureaza pana in 1999. Din 2000, competitiei i se alatura si Italia si, astfel, se naste formula cunoscuta azi, Six Nations. 

In istoricul Six Nations sunt inglobate toate aceste trei perioade competitionale- Home Nations, Five Nations, Six Nations. Adica din 1883 pana azi. Palmaresul echipelor se calculeaza in raport cu acest orizont de timp. Anglia a avut, in acest orizont, 12 victorii in aceeasi editie asupra tuturor celorlalte competitoare. Ultimul Grand Slam castigat de Anglia, in 2003. Rivala acesteia, din totdeauna, Tara Galilor, are doar 11 astfel de victorii complete.

Mai exista si alte trofee care se acorda in timpul desfasurarii Six Nations. De exemplu, Triple Crown, care se acorda echipei insulare care dobandeste victorii impotriva tuturor celorlalte trei selectionate. In editia Six Nations 2016, Anglia a cucerit deja Triple Crown, prin victorii impotriva Irlandei, Scotiei si Tarii Galilor. Sau Calcutta Cuo, care se atribuie anual, invingatoarei dintre Anglia si Scotia. Sau Millenium Cup, de data mai recenta, care onoreaza castigatoarea partidei anuale dintre Irlanda si Anglia. 

Meciul de sambata de pe Stade de France va opune urmatoarele loturi de 23 jucatori:

Anglia: 15 Mike Brown, 14 Anthony Watson, 13 Jonathan Joseph, 12 Owen Farrell, 11 Jack Nowell, 10 George Ford, 9 Danny Care, 8 Billy Vunipola, 7 James Haskell, 6 Chris Robshaw, 5 George Kruis, 4 Maro Itoje, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley (capitan), 1 Mako Vunipola 

Rezerve: 16 Luke Cowan-Dickie, 17 Joe Marler, 18 Kieran Brookes, 19 Joe Launchbury,20  Jack Clifford, 21 Ben Youngs, 22 Manu Tuilagi, 23 Elliot Daly.

Noutati fata de formula de start din meciul cu Tara Galilor: Danny Care si Mako Vunipola. Marler este pe banca datorita scandalului "gipsy boy" din care a scapat nepedepsit. World Rugby isi va face propria ancheta in acest caz.

Franta: 15 Scott Spedding, 14 Wesley Fofana, 13 Gaël Fickou, 12 Maxime Mermoz, 11 Virimi Vakatawa, 10 François Trinh-Duc, 9 Maxime Machenaud, 8 Loann Goujon, 7 Bernard le Roux, 6 Damien Chouly, 5 Yoann Maestri, 4 Alexandre Flanquart, 3 Rabah Slimani, 2 Guilhem Guirado (capitan), 1 Jefferson Poirot

Replacements: 16 Camille Chat, 17 Uini Atonio, 18 Xavier Chiocci, 19 Paul Jedrasiak, 20 Wenceslas Lauret, 21 Sébastien Bézy, 22 Jules Plisson, Maxime Médard.

Se observa o schimbare totala a liniei a treia fata de meciul cu Scotia, apar titulari Loan Goujon, Bernard le Roux si Damien Choully. Noves merge in continuare pe mana lui Trinh-Duc.

Partida se va juca de la ora 22 (ora Ro) si va fi arbitrata de onorabilul Nigel Owens (Tara Galilor). 

Ben Youngs, printre galezi

Catre o noua echipa de conducere in World Rugby (IRB): Bill Beaumont & Agustin Pichot

Cum stiti, desigur, International Rugby Board (actual World Rugby), ca institutie, este condusa de o echipa formata dintr-un presedinte si un vicepresedinte. Ocupantii actuali ai acestor posturi, pe durata a maximum doua mandate sunt Bernard Lapasset (Franta) si Oregan Hoskins (Africa de Sud). Sub actuala conducere s-au desfasurat doua editii ale Cupei Mondiale (2011 si 2015), s-au modificat succesiv mai multe competitii intre franchize(Super Rugby, de exemplu) sau turnee regionale ( Rugby Championship, fosta TriNations), s-au modificat de mai multe ori legile (Regulamentul sportiv), reintroducerea rugby-ului (in varianta Sevens) in programul Jocurilor Olimpice s.a.m.d. 

Procedura de numire a unei noi conduceri este relativ simpla: se fac propuneri care, mai apoi, sunt insusite sau nu de catre membrii din board-ul si se supun la vot. Pentru a ajunge in actualitate, sistemul este la fel de simplu: noua echipa de conducere- presedinte & vicepresedinte- este aleasa dintre reprezentantii natiunilor majore din Rugby Football Union in mod colegial.

Anul acesta urmeaza sa se decida noua conducere a World Rugby. Se pare ca sansele cele mai mari pentru cele doua posturi le au cei din perechea Bill Beaumont (Anglia) si Agustin Pichot (Argentina), ce par a fi acceptati de catre ceilalti membri ai board-ului WR ca viitor presedinte si, respectiv, vicepresedinte. Votul se desfasoara prin metoda majoritatii simple. Alegerile vor avea loc pe 11 mai in Dublin, mandatul lor urmand sa inceapa efectiv la 1 iulie a acestui an.

Dar cine sunt cei doi noi actori in roluri principale ce vor fi instalati la conducerea World Rugby?

Bill Beaumont (William Blackledge Beaumont) : nascut pe 6 martie 1952 in Preston, Lancashire, in nord-vestul Angliei. Fost jucator de linia a doua (are 1,91 m.), de 34 ori selectionat pentru Anglia (intre 1975-1982), a jucat de 15 ori pentru selectionata Barbarians si intre anii '77-'80 a fost selectionat de mai multe ori in British & Irish Lions.  A fost capitanul selectionaeti Angliei in doua evenimente istorice: 1979-prima victorie impotriva Noii Zeelande si cucerirea Marelui Slem in Five Nations 1980, dupa o pauza de 23 de ani. Comotionat succesiv in ultimii ani ai carierei sale uinternationale, Bill Beaumont s-a retras din viata competitionala in 1982, la sugestia medicilor. Din 1999 reprezinta Anglia in IRB iar din 2012 este Chairman (presedinte) al RFU Anglia. In viata privata este manager al fabricii de textile a familiei din Chorley, Lancashire. 


                  

                                         Bill Beaumont, viitorul presedinte World Rugby

Agustin Pichot: nascut pe 9 martie 1974 in Buenos Aires. Mijlocas la gramada (pichot inseamna "micut" in dialectul occitan al limbii spaniole), 71 de selectii pentru Argentina intre 1995 si 2008 si Argentina Sevens, intre 1994 si 2002. A jucat si in Europa: intre 2003-2004 la Stade Francais, cu care a castigat campionatul si la Racing Metro intre 2007-2008 cu care, de asemeni, a castigat Top 14. A fost desemnat de doua ori, in 1998 si 2001, Best rugby player fo the World. Este actual membru al Comitetului Executiv al World Rugby, alaturi de Bill Beaumont, Berbard Lapasset, Oregan Hoskins, Bob Latham (America de Nord), Tatsuzo Yabe(Japonia), Michael Hawker (Australia), Giancarlo Dondi (Italia), Mark Robinson (Noua Zeelanda) si Brett Gosper - presedintele Executiv al World Rugby. 


                                                   

                                                      Agustin Pichot, vicepresedinte

Pichot a muncit serios la promovarea rugby-ului argentinian in ultimii ani. Crearea franchizei Jaguares pentru participarea la noua formula a Super Rugby este, in mare parte, rezultatul
activitatii lui ca lobbyst. Iar impreuna cu alti doi influenti argentinieni, Felipe Contepomi si Marcelo Loffreda, a influentat admisia Argentinei in Tri Nations, aceasta competitie devenind, in noua formula, Rugby Championship.

Echipa ideala a etapei a patra a Six Nations 2016

15 Stuart Hogg (Scotia)

14 Anthony Watson (Anglia)

13 Duncan Taylor (Scotia)

12 Owen Farrell (Anglia)

11 Keith Earls (Irlanda), rezerva George North(Tara Galilor)

10 Peter Horne (Scotia)

9 Greig Laidlaw (Scotia)

8 Jamie Heaslip (Irlanda)

7 John Hardie (Scotia)

6 Chris Robshaw (Anglia), rezerva CJ Stander (Irlanda)

5 Devin Toner (Irlanda), rezerva Jonny Gray(Scotia)

4 Maro Itoje (Anglia)

3 WP Nel (Scotia)

2 Guilhem Guirado (Franta)

1 Jack McGrath (Irlanda).

                                   

Cei sase scotieni sunt doar o parte a excelentei echipe care a rapuso  Franta din nou neconvingatoare. Irlandezii Heaslip si Earls nu mai sunt de mult surprize. Dupa parerea mea, Jonny Gray ar fi meritat sa fie titular si nu Devin Toner pentru ca linia a doua a Scotiei, a fratilor Gray a fost, de departe, mult mai eficienta atat in atac cat si in aparare decat similara linie a irlandezilor. In final, o mentiune pentru Guilhem Guirado, puternicul si tehnicul taloneur de la Toulon.

Sursa: Planet Rugby

Scotia invinge Franta pe Murrayfield si netezeste drumul Angliei catre titlul anului 2016

Avea dreptate Vern Cotter cand a declarat, ieri, ca Franta poate fi invinsa doar pe trei sferturi. Trei eseuri - Stuart Hogg, Duncan Taylor si Tim Visser- toate apartinand liniei de fund a scotienilor, au ingenunchiat Franta. Pacat ca Finn Russell a parasit rapid terenul, dar nu din cauza francezilor (cum s-au obisnuit acestia), contributia sa ar fi fost si mai decisiva la victoria echipei sale.

Franta s-a miscat mai bine decat in precedentele partide, a fost mai ofensiva si mai decisa, in unele momente, acel celebru french flair s-a mai vazuty din cand in cand. Insa le-a lipsit un mijlocas la deschidere rapid pentru asta. Trinh-Duc a fost mana moarta inca din startul partidei si a mai si ratat lovituri de picior care ar fi putut duce scorul in alta directie. O alta alegere indoielnica a lui Guy Noves. Singurul francez care a crezut in tr-o virtuala victorie pe Murrayfield a fost Guilhem Guirado, un taloneur solid si tehnic. A mai tras la maximum potential si Scott Spedding dar a fost singurul pe linia de fund care a intuit slabiciunile scotiene. Fickou si Fofana au mai incercat cate ceva dar apararea gazdelor a fost mereu acolo unde trebuia. Eseul lui Fickou, alaturi de cel al lui Guirado au fost singurele elemente care au adus aminte de stilul de joc francez. 

Scotia nu s-a dezmintit nici de data asta. Dupa victoria din Italia, aceasta echipa a crescut in detereminare si in imaginatie. Ma refer aici la eseul lui Hogg (min.33) si la contributia acestuia la eseul lui Tim Visser (pasa voleibalata pe spate de circa douazeci de metri). Greig Laidlaw si-a facut, ca totdeauna, datoria de playmaker si a fost decisiv in mai toate atacurile scotiene. Toate baloanele, din gramezi si maul-uri au trecut pe la el si au fost corect redirectionate cam cum face, in zilele sale bune Ben Youngs pentru Anglia. Duncan Taylor, un centru foarte creativ si el, a fost motorul treisferturilor scotiene inca o data. Mi-ar fi placut sa-l desemnez omul meciului insa onoarea i-a revenit lui Hogg. O nota foarte buna, desemenea, pentru pilierul Willem Nell care nu stie decat sa avanseze si, de cele mai multe ori ii reuseste. In ansamblu, constructie lui Vern Cotter incepe sa arate ca o echipa de care marile puteri din rugby trebuie sa tina cont. Peter Horne, inlocuitorul lui Finn Russell si-a servit bine echipa dar nu a putu straluci atat cat ii reuseste lui Russell alaturi de Laidlaw. 

Arbitrajul lui Glen Jackson onest si fara ezitari. Francezii au gresit mai mult si au fost sanctionati corect. Poate singura sa decizie discutabila a fost cea dupa aglomerarea din minutul 57, soldata cu o penalitate pentru francezi si transformata de Maxime Machenaud, in care Duncan Taylor nu fusese in offside direct. 

                         

Dupa rezultatul de azi, situatia in clasament e clara: indiferent de rezultatul de saptamana viitoare de pe Stade de France, Anglia este campioana editiei din acest an. Dupa numarul de puncte, ierarhia arata astfel: 1. Anglia-8 puncte, 2.Tara Galilor -5 puncte, 3. Scotia -4 puncte,  4. Franta -4 puncte, Irlanda -3 puncte, Italia -0 puncte. 

Saptamana viitoare, pe 19 martie, se joaca toate cele trei partide din ultima etapa: Tara Galilor-Italia; Irlanda-Scotia, Franta-Anglia.

Pe curand, prieteni!

Anglia castiga, nu fara emotii, partida cu Tara Galilor si isi conserva leadership-ul.

1. Anglia 8 puncte, 2.Tara Galilor 5 puncte, 3.Franta 4 puncte (un meci mai putin). Acesta este podiumul Six Nations dupa 2 partide. Maine se joaca Scotia-Franta. In cazul victoriei in deplasare si a uneia acasa, cu Anglia, Franta poate ajunge sa castige editia din acest an. Ironic, nu?

Meciul a inceput in nota neta de dominare a selectionatei lui Eddie Jones. La pauza, 16-0, dintr-un eseu al lui Anthony Watson si loviturile de picior ale lui Owen Farrel. De notat ca la rezultatul final, contributia acestuia din urma a fost coplesitoare, 20 din cele 25 puncte ale Angliei. Toate din lovituri de picior - o transformare a eseului si restul, lovituri de pedeapsa, din care nu a ratat nici una. Asta spune foarte multe despre echilibrul fortelor din teren. 

Singurii jucatori remarcabili cu adevarat in aceasta partida au fost Maro Itoje, foarte eficient in tuse dar si exemplar in aparare. Pe langa el, Billy Vunipola, unul din cei mai buni nr.8 din lume in acest moment. George Ford a gresit copilareste in doua momente decisive: in minutul 54 cand a incercat o degajare peste linii dar a nimerit in bratele lui Dan Biggar care a marcat, firesc, primul eseu al oaspetilor si in minutul 60, cand a balbait un balon in propriul teren de tinta si a incercat sa iasa in 5 metri cu trei adversari pe el  (numai indecizia adversarilor a facut ca el sa nu piarda balonul).

De la 19-7, galezii incep sa atace (dupa eseul lui Biggar) si se instaleaza pana la sfarsitul intalnirii in jumatatea engleza de teren. Intra Manu Tuilagi si Mako Vunipola, ies George Ford si Ben Youngs, dar sensul de joc nu se schimba. Galezii ataca si ataca si ataca, apararea engleza pare a fi obosita prea repede. Si firesc vin si eseurile oamenilor lui Gatland, North (min.73) si Faletau (min.77). Asta pe fondul unei (iarasi) greseli de abritraj a lui Craig Joubert care il acuza pe Dan Cole de prabusirea unui maul, faza in care tot stadionul a putut vedea cum un galez ii tintea ochii acestuia, la pamant (eye gouging, pentru cunoscatori). Desi s-au dat mai multe reluari, in fluieraturile de pe Twickenham, Joubert isi mentine decizia si englezii raman in 14. Galezii ataca furibund dar Anglia stie sa tina rezultatul si termina meciul cu avantaj de patru puncte, 25-21.

Oarecum nedrept pentru ca Tara Galilor a inscris trei eseuri iar Anglia numai unul. Plus penalitatile transformare de un suteur in zi de gratie. Apararea engleza a deceptionat in a doua repriza, ambele eseuri au fost marcate prin gauri consistente printre jucatori obositi si, in plus, multumiti cu diferenta de scor. 

Si galezii si englezii au facut risipa de energie. Ma uitam la cum arata acum North si imi aminteam perioada debutului sau fulminant. Acum este de doua ori mai lat si parca si-a pierdut si din viteza din cauza masei musculare pe care trebuie sa o transporte. Am retinut aspectul actual al lui Maro Itoje, revelatia actualului sezon si mai astept putin ca sa fac aceeasi operatie comparativa. Mi se pare, pe deasupra, ca e ceva ce nu merge pe linia de fund a Angliei, nu pot juca decat individual. Nowell, Watson, Joseph si in mai mica masura Farrel, sunt individualisti, prefera actiuni pe cont propriu si paseaza, daca o fac, in extremis, cand nu mai au solutii. Asta este un capitol la care Eddie Jones mai are de lucrat. Scriu aceasta observatie pentru ca s-a putu vedea cum lucreaza linia de dund a galezilor, atat in aparare cat si in atac. Jonathan Davies (foarte prezent azi in joc) coopereaza cu Alex Cuthbert, cu George North si chiar cu Liam Williams, ca sa nu mai vorbim de modul in care mai toti cei amintiti il servesc pe penetrantul Jamie Roberts. 

In fine, asta e rugby-ul. daca nu avea rezerve de puncte de la pauza, Anglia pierdea partida de pe Twickenham si o data cu ea, perspectiva de a realiza, dupa 13 ani, un nou grand slam. In fapt si-a luat revansa dupa infrangerea din grupele Compionatului Mondial, cand decizia lui Robshaw de a juca la eseu si nu la egalitate de scor, i-a condamnat la anonimat in propria lor organizare. Acea decize a costat capitania lui Robshaw si mandatul de antrenor al lui Stuart Lancaster. Lumea iarta dar nu uita. Eddie Jones ar trebui sa fie atent la aceasta simbolistica a mandriei englezesti.

In partida din deschiderea etapei, Irlanda a castigat cu 58-15 cuu Italia. Nimic neasteptat. Dar, atentie, s-au inscris nu mai putin de 11 eseuri: 9 ale irlandezilor, 2 ale italienilor. Irlanda a fost prea puternica pentru italieni. Iar acestia au putut marca doar cand oamenii in verde, plictisiti de cursul jocului,  s-au saturat sa mai inscrie. Trimble, Heaslip,  Henshaw, Earles si, in special C.J. Stander, au fost remarcatii mei.  Irlanda inregistreaza prima sa victorie in acesta editie si ocupa locul 4 dar risca sa fie depasita de Scotia, daca aceasta castiga maine impotriva Frantei.

Asta urmeaza sa stim maine. La buna vedere, prieteni!

Se incinge piata transferurilor in Premiership: Kurtley Beale la Wasps

Asta a fost stirea zilei de ieri: la sfarsitul acestui sezon, Kurtley Beale, 60 selectii pentru Wallabies, va veni in Anglia. Mai precis la Wasps. Datorita numarului de selectii pentru Australia, el este eligibil, in continuare, pentru nationala tarii sale.

Se vorbeste despre un salariu de 2 milioane USD pe sezon, ceea ce il va face cel mai scump platit jucator din Premiership.

La Wasps va fi, din nou,  coechipier cu Danny Cipriani (dupa perioada Rebels-2012/2013. Si Darryl Gibson (cel care l-a inlocuit pe Michael Cheika in postul de antrenor principal) declara ca nu se opreste aici. Mai vrea jucatori de inaintare.

Sursa: Planetrugby.com

Franta-Scotia un meci deschis oricarui rezultat

Pentru ca se joaca in Scotia, meciul dintre Franta si Scotia se anunta a fi unul in care orice se poate intampla. Scotia este o echipa care si-a structurat jocul sub conducerea lui Vern Cotter iar imaginatia perechii Finn Russell - Greig Laidlaw este la cote in crestere, dupa cum si subtilitatile jucatorilor liniilor din spate sunt admirate de specialisti. Franta, in schimb, a ramas cu sechelele tacticii lui Saint Andre, greu de eliminat doar cu o schimbare de antrenor. Noves a considerat necesar sa faca sase schimbari pentru primul XV de duminica si nu din mortive medicale ci pentru a incerca o noua tactica in fata unei echipe mobile si tehnice, care joaca in mare viteza. Deci orice rezultat este posibil.

Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Tommy Seymour, 13 Duncan Taylor, 12 Alex Dunbar, 11 Tim Visser, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw (capitan), 8 Josh Strauss, 7 John Hardie, 6 John Barclay, 5 Jonny Gray, 4 Richie Gray, 3 Willem Nel, 2 Ross Ford, 1 Alasdair Dickinson
Rezerve: 16 Stuart McInally, 17 Rory Sutherland, 18 Moray Low, 19 Tim Swinson, 20 Ryan Wilson, 21 Sam Hidalgo-Clyne, 22 Pete Horne, 23 Sean Lamont

Franta: 15 Scott Spedding,14 Virimi Vakatawa, 13 Gaël Fickou, 12 Maxime Mermoz, 11 Wesley Fofana, 10 François Trinh-Duc, 9 Maxime Machenaud, 8 Damien Chouly, 7 Yacouba Camara, 6 Wenceslas Lauret, 5 Alexandre Flanquart, 4 Yoann Maestri, 3 Rabah Slimani, 2 Guilhem Guirado (capitan), 1 Jefferson Poirot
Rezerve: 16 Camille Chat, 17 Vincent Pelo, 18 Uini Atonio, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Loann Goujon, 21 Sébastien Bézy, 22 Jules Plisson, 23.Maxime Médard. 

Murrayfield, ora 17 (Ro), arbitru: Glen Kackson (Noua Zeelanda). 

Istoria meciurilor Anglia-Tara Galilor, in cifre

Powered by Livefyre 

Reading now: England v Wales by numbers

• 0
• 0

Press Association Sport ne ofera o interesanta lectie de statistica

3 - numarul de partide pe care antrenorul Warren Gatland le-a castigat impotriva Angliei pe Twickenham

6 - numarul de victorii ale Angliei impotriva Tarii Galilor pe Twickenham

13 - anii care au trecut de cand Anglia nu a mai castigat Six Nations.

19 - numarul de meciuri pe care Anglia le-a jucat, pana azi,  fara Manu Tuilagi

2 - numarul de ani de cand Tara Galilor nu a mai pierdut un meci in dep-lasare.

10 - numarul de partide castigate succesiv de catre Anglia, impotriva tuturor celorlalte echipe, pe Twickenham.

8 -  numarul de editii Six Nations pe care Anglia si le-a disputat cu Tara Galilor.

33 - numarul de ani trecuti de la ultimul rezultat de egalitate intre Anglia si Tara Galilor.

127 - numarul de meciuri, incepand din 1881, intre Tara Galilor si Anglia.

 

• 0
• 0