Harlequins căștigă titlul în Premiership de pe locul 4 în sezonul regular. O partidă cu 11 eseuri și multe schimbări de situație.

Recunosc că după martida de ieri seară, plicticoasă și anostă prin varietatea rugby-ului practicat de cele mai bune două echipe le Franței din acest moment, mă aăteptam la un alt nivel de joc, mai dinamic și mai spectaculos. Și așteptările s-au împlinit. S-a jucat la mână, s-au înscris 11 eseuri, în total 78 de puncte chiar dacă nu s-au înscris puncte prin drop-goal-uri. Exeter Chiefs era campioana anului trecut, terminase sezonul regular pe 2. Harlequins ocupase locul 4 după 22 etape ale sezunului compwetițional dar învinsese ăn semifinală , pe merit, pe ocupanta locului 1 și revelația sezonului, Bristol Bears. Nu aș fi pariat de Quins pentru că experienșa celor din Exeter era proverbială ăn ultimul sezon, își câștigau victoriile ăn ultimele 10 minute. Chiar și pe Bears i-au ănvins la Bristol în utimele 6 minute. De partea cealaltă, Harlequins s-a consolidat ăn acest sezon prin plecarea lui Paul Gustard și reconstrucția, cu cățiva sud-africani esențiali, a experienței celor din vechea gardă-Care, Brown, Dormbrandt, Marler, Chisholm și, în plus, promovarea ăn prima echip a junelui Louis Lynagh, flăcăul fostului mare jucător australian Michael Lynagh. La Quins avea să strălucească tot în acest sezon un alt tânăr, Marcus Smith, un nr.10 de mare perspectivă, de origină anglo-filipineză,22 de ani. Acestea erau datele de plecare la începutul partidei. Tabela se deschide după un eseu al Quins (eseu de penalizare), egalat rapid de Exeter Chiefs (Jonny Gray). Minutul 15, scor: 7-7. La o aglomerare insistentă pe linia de fund a Quins, este nevoie ca Mathew Carley să ceară părerea TMO (Ian Tempest, azi) despre prezumptivul eseu al pilierului Hepburn. TMO consultă cîetva reluări și acordă eseul, Sam Simmonds îl transformă și Exeter conduce cu 12-7. Aici survine o cădere a stream-ului BT Sport, trec pe un alt stream, vorbit ăn germană, unde rămÂn pÂnă la final. Așa, valorificănd cei 6 ani de ore de germane, avea să aflu că Marcus Smith, fusese ”îngălbenit” cu 2 minute mai devreme. E important detaliu pentru că, două minute mai târziu, pilierul sud-african al Quins, Louw, avea să ănscrie după o șmecherie pe lângâ o gramadâ în 5 a lui Danny Care. 14-12. și scorul rîmăne așa pentru că cel însărcinat de a-i ține loc de transformeur lui Marcus Smith (nu are importanță numele) ratează. In loc să fie egal la 14, tabela este 14-12. Dar nu pentru multă vreme, căci atacurile Quins devin mai ăioase și mai creative (datorate în egală măsură membrilor șarnierei, Care-Smith), unul dintre ele copțând la lumine forțe de penetrare a închizătorului Alex Dombrandt. Smith, reintrat, transformă și Quins preia leadership-ul jocului, cu 14-19. A urmat pauza (reclame nemțești). Rapid după reluare, Danny Cared, , în 10 metri, mai manipulează o grămadă, pornește un ruck și îl pune ăn valoare pe centrul Esterhuizen, unul din sud-africani, care culcă în eseu la colț. Smith transformă ți tabela ne arată ceva ce nu credeam sî se întâmple, 14-26. Un cuvînt, de bine, pentru eficiența cu care Smith a transformat azi din unghiuri deosebit de dificile (dacă mai adăugăm și încercîrile, 2, la colț ale lui Lynagh, de mai târziu). Replica Chiefs-ilor vine imediat. Atac masiv, tușă în 7 metri de butul adversarilor, maulde tușă, deschidere pe atac la mănă ți impetuosul Sam Simmonds culcă și el Același nr.8 transformă și tabela arată acum 21-26. . Era al șaptelea eseu al serii, incluzănd-l aici și pe cel din debutul meciului, de penalizare. Peste încâ nici zece minute de joc pe atacuri și contre, Exeter preiau conducerea prin eseul lui Ollie Devoto, un centru veteran al Chiefs. Al 8-lea eseu și rabela arăta 28-26. Să fi fost asta revenirea clasică a campionilor din Exetrer? Între timp, Simmonds, Joe, fratele lui Sam, execută o penalitate și majorează diferența, 31-26. Dar Quins nu renunță la lupta sa sportivă și, în minutul, după numeroase fze superbe de atac la mână, un atac a lui Dombrant după un maul de tușî, îl gîsește liber pe Marchant, excelent alergător azi iar acesta pe Louis Lynagh care ănscrie la colț! Smith transformî și Harlequins preia conducerea din nou, 31-33. Reacția lui Rob Baxter la asemenea răstrurnare de situație a fost de panică. I-a scos imediat ăn teren pe ”bătrînii” de pe lista de rezerve - Yeandle, Skinner, Lansdale ca să imporospăteze jocul. Ilintrodusese, la începutul reprizei a doua și pe Stuart Hogg, ca aripă. Degeaba. Jocul nu s-a schimbat. Ba din contră, Quins atacî nesmintit buturile Chiefs și Lynagh mai culcă o dată la colt. Era minutul 75 și, cum Marcus Smith transformă și acest eseu, scorul devine rușinos pentru campioni 31-40. . Diferență liniștitoare, mai mare de punctele unui eseu transformat. Si quins se relaxează. Adversarii mai atacă o dată și în minutul 78 vine și eseul lui Stuart Hogg, care pănă atunci nu se văzuse ăn joc. Simmonds Transformă și scorul devine 38-40. Dar pentru Exeter era prea tărziu să mai ănscrie. Harlequins atacă și, cum știn cu toșii, noi cei care am jucat efectiv, trag regulamentar de timp. Fluier final al lui Mathew Carley, căruia nimeni nu-i poate reproșa ceva. După un an Exeter Chiefs predă cupa Harlequins-ilor londonezi, care au avut-o în vitrina clubului acum 9 ani. In ediția 2021-2022 reapare, cu pretenții la titlu și Saracens. O să fie un campionat animat, promit învingătorii de azi.

Toulouse mai căștigă un titlu în Top 14, fără să înscrie vreun eseu. Adversarii, însă, l-au marcat cu cinci minute înainte de final.

Paris. Stade de France. Public restrâns. Cele două galerii, zgomotoase. Un arbitru serios: Mathieu Raynal. In dweachidre un spectacol protocolar discutabil. Președintele republicii a ținut să dea mÂna cu fiecare jucator în parte si să schimbe câteva vorbe. Ceea ce a plictisit atăt publicul cât și pe jucători, care nu mai aveau răbdare. Trasmisie sărăcuță în detalii, camere puține, unghiuri uneori total neinspirate. Aspectul general al jocului a fost unul mediocru. Cele două adversare se confruntasera deja, in finala Champions Cup deci se cunoșteau bine. La Toulon, o singură absențâ notabilă, junele Ntamack, contuzionat în semifinala de acum o săptămână. Ugo Mola a făcut o schimbare inspirată. L-a adus pe Tomas Ramos de pe fund la mijloc, cu nr.10, Iar fundaș a dsevenit aripa Cheslin Kolbe. Toulouse au început partica agresiv iar în minutul 8 avea deja 6-0, pe două penalități transformate de Ramos. La Rochelle mai încearcă câte ceva dar se împiedică ăn jocul închis practicat de campionii Europei. Se șutează mult și lung de ambele părți, un ping-pong care nu a adus avantaj niciuneia dintre echipe. Ramos a fost încă mai mobil în teren decât adversarul său direct, Ihaia West. Care a și ratat copios câteva penalitîți. Pe aceeași alura de joc închis, Toulouse își majorează avantajul în minutul 32 printr-un drop-goal de la 35 metri al aceluiași Ramos. Ca să nu rîmână mai prejos și ”fundașul” Cheslin Kolbe reușește prin același precedeu, pe nedrept neglijat, să înscrie și el, ăn minutul 40. Așa că la pauză, avantajul era de 12-0. După pauză începe ploaia, terenul devine alunecos iar maniera jocului de trasformă radical. Cred că timpul în care balonul s-a jucat la pământ l-a depășit pe cel în care obiectul jocului a fost jucat la mână. Și au început schimbările. Intrarea lui Vicgtor Vito pentru la Rochelle a fost imediat urmată de intrarea ăn teren a lui Jerome Kaino pentru Toulouse. Doi veterani neo-zeelandezi. Mai intră, din aceeași galerie de personaje, Joseba Tekori, tot din trupa toulousană. Și, un pic mai târziu și Maxime Medard. Ultimii menționați au fost la meciul încheierii de carieră. După ce mai ratează o penalitate, Ihaia West este înlocuit cu o fostă tânără speranță, Jules Plisson, care nu a pontat decât prezența în teren. Ramos mai transformă o penalitate (semn al jocului confuz și pe teren alunecos) iar tabela se duce la 15-3. Era minutul 64 și jocurile erau făcute. La Rochelle crște strock-ul și forțează în atac. Dar și greșește, în special dotorită terenului ud. Mai oferă o penalitate, pe care Ramps nu ezită să o transforme. Minutul 73. 18-3. Rușinos pentru campioana Europei să înscrie numai pe lovituri de picior. În fapt o lovitură de picior, tot a lui Ramos, a fost diferența de puncte, la egalitate de eseuri (2), care au dus-o in finală după meciul cu UBB de cu o saptâmînă în urmâ. La Rochelle insistă, sportiv, și reușește eseul după un maul de tușă, prin Danny Priso, altă, cândva, tânără speranțî neconfirmată. Plisson ratează (și el), ca să respecte tradiția ad-hoc, și tabela arată 18-8. Rezultat final. Mare bucurie mare pe staff-ul, jucătorii și bagatorii de seamă ai Toulouse. Poze, artificii, confetti, majorete și baloane în jurul le Bouclier du Brennus. Mare spectacol, conform tradiției acestei competiții. Pe mine, însă, Toulouse m-a dezamăgit în calitatea de ei de campioană. Finala Premiership de măine va arăta însutit mai bine, cu certitudine.

Toulouse se califică, chinuit, în finala pentru Bouclier de Brennus a Top 14.

Stade Pierre Maurois, Lille. T^oulouse (locul 1 în campionatul regulat) se confruntî cu Union Bordeaux-Begles (locul 4) pentru al doilea loc în finala Top 14, ediția 2020-2021. Arbitru:necunoscutul (pentru mine, cel puțin) Tual Traimini. UBB se afla la prima semifinală de la pătrunderea în Top 14, deși antrenorul său actual, Cristophe Urios, cucerise Bouclier du Brennus, trofeul acordat căștigătorilor anuali ai Top 14 în 2018, cu Castres. Toulouse era echipa cu mult mai titrată, având ăn palmares cinci astfel de titluri și, bonus, fiind Campioana Europei din acest sezon. Prima repriză a fost dominată, statistic vorbind, de Toulouse. Era minutul 5 cînd uvertura Ntamack ănscrie un eseu după o cursă solitară de circa 30 de metri. Fundașul Thomas Ramos raeazî transformarea. Dar nu ratează, cinci minute mai târziu, o penalitate pentru o grămadă răsucită a UBB. 8-0. Bordelezii atacă, timid par persistent și aripa Ben Lam, nepotul antrenorului cu același nume de la Bristol Bears, reușește eseul eliberării de compleze. Jalibert transformă și scorul se strânge, 8-7. Arbitrul acordă o altă penalitate pentru Toulouse pe care Ramos o transformî. era minutul 18 și atunci am avut, pentru prima oară în această seară, conștiință de diferențele față de superbul meci Bristul-Quins. Se joacă prea puțin la mână, prea multe lupte corp la corp. mai curând se împiedică adversarul să joace baloane decăt ca acestea să fie împinse înainte, în joc. UBB joacă mai relaxat, preferând jocul la mână decăt cafuiajele propuse de toulousani, mai preocupați sî vâneze adversarii. În replicî la această stare de spirit, australianul Highinbottam, închizătorul UBB plachează prea violent pe centrul Chocobares (Toulon) și mă așteptam sa apară primul carton de penalizare. Nu s-a arătat dar s-a dictat offside la australian. Ramos execută penalitatea și diferența se mărește la punctele unui eseu transformat, 14-7.. Scor cu care se încheie și repriza. La reluare, UBB se lansează mai decis în urmărirea campioanei, presiunea crește câteva minute, Santiago Cordero și Remy Lamerat având câteva numere personale. Șarniera Lucu- Jalabert funcționează elegant și UBB se apropie fatal de buturile adversarilor.Ben Lam reușește , logic, al doilea său eseu în minutul 54, ca urmare a presiunii crescânde puse pe toulousani. Urmează alte căteva minute de joc deschis in 40-ul gazdelor (între minutele 51-58) și , pe acest fond se produce declicul ce avea să influențeze rezultatulpartidei. Centrul australian Seuteni, in mare viteză, se lovește neintenționat de Romain Ntamack și îl lasă lat , comoționat, ope gazon. Degeaba repetă TMO-ul de căteva ori că nu a fost placaj la cu lovitură la cap... Fluiericiul avea misiune și a scos după vreun minut cartonul roșu pentru australian. Care părăsește terenul cu capul spart iar Ntamack, teatral, pe targă. Jalnic. Pentru că si eliminarea lui eliminarea lui Ben Botia, din finala Champions Cup, i-a lăsat Toulon-ului adversara de atunci în 14 jucători. Mr. Trainini a susținut că Seuteni avea viteză prea mare (gândire de milițian!) și d-aia s-a întîmplat. Nu conta că tocmai vitezistul a avut capul spart...un om în minus și încâ 20 de minute de joc erau un fleac pentru experimentații ”campioni”. Evident, consecutin cartyonului roșu venea și o penalitate.Ramos o transformî și scorul se inversează. 17-15. Peste douî minute Jalibert răstoarnă din nou echilibrul in favoarea bordelezilor, penalitate după o grămadă răsucită de toulousani, 17-18. Din acest moment mașinăria gazdelor se pune ăn mișcare și crește presiunea pe bordelezi. Thomas Ramos culcă, surprinzător, un eseu printr-o apărare paraliată iat Toulon își asigură, după transformarea eseului de către același fundaș Ramos, un avans oarecum liniștitor, 24-18.. Bordelezii nu renunță și mai transformă o penalitate, prin Jalibert. 24-21. Și acesta avea să fie și rezultatul final al partidei. In mai puțin de o lună, Toulon este ”ajutată” de arnitri să căștige partide decisive pentru titluri. Nu cumva e prea mult? Eu sper ca, peste o săptămâna, La Rochelle să nu cadă în aceeași capcană și să câștige pe merit un sezon în care a fost mai dinamică și mai elegantă decvât Toulouse.

Harlequins se califică în finala Premiership, după un meci incredibil, cu prelungiri și 12 eseuri.

Recunosc că nu aș fi pariat pe Queens și asta din două motive. Primul, a terminat pe locul 4 campionatul regular, la o diferență consstentă fașă de primul loc, adicî Bristol Bears. Al doilea, ceea ce au arătat Bristol Bears în această ediție, îi diferenția net, valoric, de mai modesta dar capricioasa adversară londoneză. Inainta meciului Pat Lam își avertiza jucătorii den forța pe care o poate induce experiența lui Danny Care (interviu in The Telegraph). S-a dovedit că a avut dreptate. In prima repriză, eseurile în viteză produse de treisferturile BB (sub ghidajul atent al lui Charles Piutau dar și cu susținerea tactica a lui Uren, au curs în sens unic. Ben Earl (minutul8), Mat Malins (minutul 13), din nou Malins (minutul 23), toate cu contribuția lui Charles Piutau (azi a jucat și fratele sîu, Siale), Semi Radradra și Monahan au făcut din prima parte a jocului ceva ireal de atractiv. Acești doi seniori ai rugby-ului - Ch. Piutau si Semi Radradra posedă o nemaipomenită artă a protecției balonului când sunt în acțiuni. Si când sunt atacați, sub placaje feroce, de regulă. Cel mai frumos eseu, al patrulea și ultimul din această după-amiazî al gazdelor a fost cel al lui Monahan, pe traseul Radradra - Malins. Placat cu vreo doi metri îninte de but, Monahan găsește forța de a specula inertia deplasării printr-o rotație de 360 de grade, dintr-o singură mișcare, ca la regulament și să culce în eseu, la colț. Sheedy transformă și scorul devine 28-0. De notat că până în acel moment, Sheedy trasformase douî penalitîți dar și ratase două trabsformări ale eseurilor manționate mai înainte. Era minutul28. Comentatorii englezi erau ăn extaz ca și mare parte a publicului de pe Ashton Gate. Quins încep să atace, parte din disperarea care ți-o poate da un eșec răsunător, parte din vanitatea unei vechi și titrate echipe. Și reușesc să înscrie printr-unul din cei mai puternici atacanți de meserie ai Premiership (deși e ănchizătorul grămezii Quins), cam neglijat de Eddie Jones, Alex Dombrandt. O intercepți la 20 metri in terenulgazdelor ia pe cont propriu atacul și pe un schimb de pase cu Marcus Smith (perfect anihilat până atunci de Andy Uren), fentează tentativa lui Malins de a-lopri și culce. 28-5, pentru că Smith rateaază.(era minutul 39, urma pauza). La reluare, Quins intră hotărâtă pe teren și ăn numai 15 minute reduce substanțial din scor, ajungând în minutul 55 la 28-24, prin eseurile semnate Green, Chisholn și Louis Lynagh (știu că vă sună familiar acest nume. ei bine, este fiul fostului internațional australian Michael Lynagh). Fabulos, 8 eseuri ăn 55 de minute și o revenire spectaculoasă a Harlequins. Aparența unui alt eseu îi mai revigorează puțin pe BB-ei. Harry Randall primește o poasă decisivă de la Radradra și culcî. Dar TMO constată cî pasa a fost înainte! La loc comanda! Pe un offside al lui Dormbrand, Sheedy mai punctează dintr-o penalitate. 31-24. Si Harlequins reiau atacurile, simțind că victoria e posibilî. Aici ăncepe spectacolul oferit de Danny Care, adevărat constructor de joc și atacuri pentru londonezi. . Parcă și Marcus Smith ăși revine din toropeală dar se întîmplă asta pentru că Uren este retras din teren. Ceva mai devreme fusese retras și ”creierul” Charles Piutau. Iar absența acestor oameni cheie a fost echivalentul unor doze concentrate de Red Bull. Quins prinde aripi și sud-africanul Tyrone Green, fundaș improvizat, mai culcă un eseu. Smith transformă si jocul merge spre prelungiri. Era minutul 77. Conform regulamentului, ăn caz de egalitate, se joacă în continuare două reprize de 10 minute, practic fără pauză. Dacă egalitatea se menținew, căștiga echipa cu mai multe eseuri. Dacă egalitatea e prezentă în continuare , se recurge la lovituri de picior pentru departajare. Moment psihologic, deci. Bristol Bears, lipsite de creiere și conducătotri de joc fusese egalață după ce conducea cu mare superioritate. Harlequins reveniseră și erau ăn formație completă, cu Care-play-maker în mare formă, cu o uvertură ce se trazise din letargie și cu motivația intactă pentru o victorie de răsunet. In vestiat Paul Gustard fusese, la pauza dintre reprize, mai inspirat decât Pat Lam. La reluarea jocului, ăn minutul 85, Sheedy mai ratează o dtî, o penalitate de la 40 de metri. Acesta a fost momentul decisiv al partidei. Peste 7 minute, Green mai ănscrie un eseu pentru Quins iar aceștia fac tabela să arate 31-38. In minutul 96, Max Malins vculcț, dar scorul se reduce doar la 36-38 pentru că Sheedy ratează din nou transformarea! Marchant, mai înscrie pentru Quins ăn ultimul minut, Smith ratează și el, probabil din solidaritate, iar scorul final este un dezastru pentru gazde, 36-43. Astfel echipa de pe locul 4 bate echipa de pe locul 1. Infrăngerea i se datorează în întrregime acestui admirabil antrenor care este neo-zeelandezul Pat Lam. A fost sezonul lui și l-a pierdut printr-o comuna infatuare. Harlequins au căștigat pe merit pentru ca s-au luptat până la sfîrșit pentru șansa lor. Foarte pe fază arbitrajul lui Wayne Barnes care, ca omăruntă critică, nu a rezistat tentației de prelungu prelungirile. In cea de-a doua semifinală, Exeter Chiefs învinge acasă pe Sale Sharks cu scorul de 40-30, 5-3 la eseuri. In total azi, în două meciuri ale echipelor din Premiership s-au înscris 149 de puncte și 20 de eseuri. Sir Rugby!

La Rochelle este prima finalistă a Top 14 ediția 2020-2021

Echipa de pe locul 2 al Top 14 la finele sezonului regulat a primit, acasă, o echipă care a trecut prin eliminatorii ca sa ajungă în semifinale. Asta a sistemul francez de calificare. Față în fațâ cu statisticile și tradiția, Racing 92 pleca drept favorită. Avea o șarnieră mai rutinată (Machenaud - Finn Russell), o linie de treisferturi îmbogățită recent prin venirea lui Gael Fickou (de la Stade Francais) alături de Teddy Thomas si Virimi Vakatawa și un fundaș cu palmares îndelung probat internațional (Kurtley Beale). Adversarii, La Rochelle, cu un antrenor mai puțin titrat decăt parizianul Laurent Travers, opuneau perechea neo-zeelandeză Tavera Kerr-Barlow (un All Black la sfârșit de carieră) si Ihaia West, doi uriași in linia a doua, Will Skelton (un ”clasic” australian) și, rezervă, ale neozeelandez care ține la ”tăvăleală”, Victor Vito, precum și un fundaș extrem de inteligent, Brice Dulin, internațional francez de data asta. In statisticile jocurilor de acasă, La Rochelle se impusese în ultimii doi ani ăn fașa adeversarilor de azi. Dar în actuala ediție a Top 14, 2020-2021, gezdedle pierduserî trei din ultimele cinci meciuri din sezonul regulat, două pe teren propriu. Așa că avantajul terenului propriu se cam spulberase. Insă n-a fost să fie așa în această seară. Prima repriză a fost extrem de disputată și s-a deosebit întrutotul de cea de-a doua. Până în minutul 20, scorul avea să fie egal, 6-6, datorat transformării unor penalități, Machenaud și Ihaia West, fiecare câte douâ. Echilibrul s-a menținut prin eforturile de apărare ale ambelor echipe. Cu un plus pentru La Rochelle, care părea să aibe mereu om ăn plus pe atacurile parizienilor. Asta o școala irlandeză de apărare (manager Ronan O Gara plus Jono Gibbs, ambii irlandezi). Vitezișrii din treisferturile Racing-ului nu au mișcat în front pentru că erau mereu placați eficient. In nminutul 29, echilibrul se rupe, din 40 de metri Dulin execeută o lovitură de urmărire spre truță, unde Retière vine lansat și, ăn ciuda opoziției lui Fickou și Machenaud, reușeste să culce in eseu. West trasnsformă încercare și scorul devine 16-6. Egalitatea la puncte se rupsese anterior, printr-o penalitate transformată de același West, la un placaj deficitar al lui Fickou, ăn 10 metri de buturile proprii. Din acel moment, Racing cade psihic și fizic și nu mai reușește decât sporadic sa arate colții fotografilor. Beale, omul ncare și-a trăit a doua tinerete sportivă in Anglia, la Wasps, a fost azi o umbră a faimei sale de strateg. Dominația grîmezii gazxdelor început să fie evidentă (unde a strălucit Uini Atonio), în tușe Racind a dat tot mai multe chifle, ca și ăn maul-uri și ruck-uri. Nici intrarea lui Simon Zebo, o altă nouă achiziție a lui Jaques Lorenzetti, nu a avut vreun efect. Apărare perfectă a gazdelor.Plus că din minutul 60 a început să plouă zdravăn. Chiar si cu Trinh-Duc, francilienii n-au putut să mai dreagă din busuiocul ofilit. Au mai atacat dar de fiecare datî rochlezii au mai inventat oameni în plus pentru apărare. Surprinzător cât de eficiente au fost placajele lui Dulin. Iar in ultimele 5 minute, gazdele se mută in pressing in 40-ul advers, cu un accent foarte ofensiv in ultimele 2-3 minute cănd au jucat numai in 22-ul parizienilor. Meciul era jucat iar cameramanii insistau pe grimasele lui Lorenzetti din tribunâ, foarte separat de ceilalți boși ai Top 14 (strînși în jurul lui Vincent Merling, președintele lui La Rochelle). Mathieu Raynal, arbitrul partidei, a fost exigent dar și inconstant. Nu a influențatrezultatul, dar a avut unități diferite de măsura la voluntarele ”înainte” sau la strîmbele din tuțî. Nu neapărat pentru una din echipe. Nu a abuzat de TMO. Per ansamblu, s-a ridicat la ănalțimea unei partide din semifinalele Top 14. Mîine se va cunoaște cealaltă finalistă. Dintre Stade Toulousain și Union Bordeaux Begles.