S-or trezit cocosii...

Al doilea weeakend de noiembrie, cu meciuri ce anuntau spectacol sigur. Franta dorea sa-si ia revansa pe propriul teren in fata argentinienilor. Fijienii doreau sa faca fata onorabil irlandezilor. Tara Galilor dorea sa uite cat mai repede infrangerea cu argentinienii. Scotia vroia sa faca o buna figura in fata sud-africanilor. Asa ca erau create toate conditiile pentru o zi plina de rugby de calitate inalta. Weekendul a inceput cu o enorma supriza. Sub noua conducere, a lui Rob Howley, welsii au pierdut in fata atleticilor samoani, cu 19-26. De nerecunoscut aceasta echipa, fosta semifinalista in urma cu numai un an in World Cup, detinatoarea en titre a trofeului 6 Nations din 2012. Samoanii au facut spectacol, au dat trei eseuri si au aratat etrem de bine in teren (6 din lotul de 23 joaca deja in Europa, Pisi fiind liderul echipei). Galezii nu au nici o scuza, toti titratii lor (cu exceptia lui Warburton) au fost valizi in acest meci dar au dezamagit inca o data. La acest nivel este de nepermis ceea li se intampla. Irlaanda s-a jucat cu Fiji, 53-0. Craig Gilroy a inscris 3 incercari iar noua stea, uvertura Paddy Jackson (preferat lui Jonathan Sexton) a cam transformat tot. Cinci stele pentru Jamie Heaslip, dinamizatorul squad-ului irlandez. Scotia vrut dar nu putut. Africa de Sud a avut un joc care a inchis toate sansele de contraatac ale gazdelor. Adrien Strauss, un taloner tot timpul prezent pe aglomerarile care inainteaza, a culcat balonul de doua ori in terenul scotienilor iar Pat Lambie s-a dovedit din nou o solutie mai inspirata decat Morne Steyn, atat in jocul din camp cat si pe loviturile sale de picior. De la scotieni m-a interesat Richie Gray, un tanar cu mari promisiuni pentru viitor. Spre deosebire de meciul cu All Blacks, parca nu a mai avut nici energie si nici determinare. A sarit bine in tuse, dar nu a mai fost atat de prompt si bataios in mauluri. Anglia a pierdut la o Australie care a inceput sa se regaseasca, 14-20. Orgoliul Wallaby s-a desteptat tocmai pe Twickenham, in fata unei formule de echipa, gandita de Stuart Lancaster sa castige transant jocul pe inaintare. Marler era surpriza. Dar a fost o deceptie. Ca si mentinerea ca mijlocas la deschidere a lui Danny Care, in pereche cu Flood. Nici solutia asta nu a mers (desi semnale avea de cu o saptamana in urma. Revenirea lui Chris Ashton a fost palida. Robshaw nu s-a prea inteles cu Waldrom. Si de aici, autralienilor le-a fost usor, intr-o zi buna a liniei Hopper- Beale-Ashley Cooper, sa stranga puncte. Blocand cu succes noile uniforme de joc engleze (mov!!!), Berrick Barnes a facut diferenta prin succesul loviturilor de picior. Meciul serii, si ultimul in sens cronologic, a fost Franta-Argentina. Disputata la Lille, partida a avut doua jumatati distincte. Primul mitan a fost un spectacol de neuitat, nebun si incanator in acelasi timp. S-a jucat atat de rapid si cu atetea rasturnari de situatie incat si arbitrul Steve Walsh a lasat de multe ori avanatajele sa curga ca sa nu distruga frumusete de joc. Argentinienii conducea in minutul 14 cu 13-3 (eseul lui Marcello Bosch si piciorul lui Nicolas Sanchez). Au venit apoi, la diferenta de de patru minute, cele doua eseuri ale lui Vincent Clerc, transformate impecabil de Michalak, (intr-o zi mai mult decat fasta, din nou), urmate de superbul eseu al lui Nyanga iar pauza le gaseste pe gazde intr-un interval de 11 puncte avans. Linistitor si nu prea, dat fiind ca din lotul de 23 al argentinienilor 12 evolueaza in acest sezon in campionatul francez: Figallo, Carizza, Fernandez Lobbe, Leguizamon, N.Sanchez, Bosch, Amorosino, Tuculet, de exemplu. Echipa lui Saint Andre intra pe teren in a doua repriza hotarata sa mentina avantajul. Argentina parca scade si ea strock-ul si nu mai reuseste sa puncteze decat prin penalitati. Doar doua. In timp ce lui Michalak ii reusesc 4 lovituri fixe plus un drop goal. In ultimele doua minute de joc francezii mai forteaza o incercare dar argentinienii rezista eroic. Si meciul se termina cu 39-22. O victorie frumoasa, muncita, a unei noi echipe a Frantei, unde Vincent Clerck, Florian Ftitz si Maxime Mermoz fac o echipa fabuloasa cu Freddie Michalak, renascut la Toulon, dupa revenirea din Africa de Sud. PSA avea sa declara dupa meci pentru Rugbyrama : "Je suis content que l’on ait pu enchainer deux victoires d’affilée. Il faut féliciter Pascal et les joueurs qui n’ont pas paniqué malgré un début de match compliqué". Pascal este capitanul, Pascal Pape,imperial si el, ieri. Saptamana viitoare, alte meciuri tari: Tara Galilor- Noua Zeelanda, Irlanda-Argentina, Anglia-Africa de Sud, Franta - Samoa. Sa ne bucuram de rugby, prieteni!

Sud vs. Nord, noiembrie. Si cate ceva despre "stejari"

Noiembrie este, traditional, o luna a revanselor turneelor din iunie. Echipele din Sud vin sa intoarca vizita echipelor din Nord. In Sud nu e inca vara iar competitile nu au inceput. In Nord, au inceput de ceva vreme. Asa ca, teoretic, forma jucatorilor si pregatirea competitionala ar trebui sa difere. Dar nu e deloc asa. Si asta ne-a demonstrat-o acest weekend, cu cele sase meciuri ale sale. Rezultate suprinzatoare. Argentina bate Tara Galilor pe Millenium Stadium. Africa de Sud bate Irlanda. Doua surprize interesante. In celelalte meciuri, Franta isi ia o revansa meritata in fata Australiei (33-6), Anglia face antrenament cu Fiji(47-5), Italia bate (cu dificultate) Tonga, una din revelatiile World Cup 2011 (28-23) iar Scotia pierde frumos in fata All Blacks (22-51). Maniera in care au castigat Argentina si, mai apoi, Africa de Sud, ambele semnand victoriile in repriza a doua, revenind dupa superioritatea gazdelor, a fost o lectie despre jocul modern. Un meci dureaza 80 de minute iar echipele mari, consolidate, indiferent de locatia campului de joc, intensifica efortul in repriza a doua. Argentina si Africa de Sud au facut legea exact in aceasta perioada, in care inspiratia lui Juan Martin Fernandez Lobbe si jocul lui Patrick Lambie au potentat fericit resursele ofensive ale colegilor lor. Acelasi lucru s-a intamplat si in meciul Scotiei cu Noua Zeelanda. Gazdele au presat in repriza a doua si au reusit doua eseuri muncite, apropiindu-se, nu foarte periculos, de masina de joc All Blacks (22-40). Moment in care Dan Carter a impulsionat inspirat atacurile succesive ale echipei sale, ceea e a adaugat inca 11 puncte pe tabela. Tot un mijlocas la deschidere a inspirat un alt meci frumos, Franta-Australia. Frumos pentru ca francezii au facut jocul in totalitate, australienii avand un joc mai mult decat palid si neinspirat. Mijlocasul este "batranul" Frederick Michalak, motorul noii echipe a lui Saint Andre. Un argument pentru rolul fast al unei uverturi in zi de gratie, este si cuplul Youngs-Flood care, atunci cand ambii sunt "in priza" si se inteleg din ochi, sunt de neoprit. In meciul de sambata, Stuart Lancaster, coach-ul principal al Angliei, nu i-a lasat sa joace impreuna. Flood a facut pereche cu Danny Care, iar Youngs (Ben) a intrat pe teren o data cu Owen Farrell, marota lui Lancaster. Cu toate aceste capricii, Flood a facut strategia jocului excelent al Angliei pana in minutul in care a iesit de pe teren. Ca argument, jocul si gandirea unei uverturii sunt decisive in victorii impotriva echipelor indisciplinate sau lipsite de tactica adecvata. In acest weekend am avut cel putin cinci exemple in acest sens. Nu acelasi lucru s-a intamplat si in meciul Romaniei cu Japonia. Filip a fost introdus in echipa mai curand ca transformer decat ca uvertura. Inlocuitorul sau a avut acelasi profil. Cu un adversar profilat sa caute vulnerabilitatile adversarului (este vorba de uvertura Ono Kosei) si cu o linie de treisferturi mobila si iute, uverturile Romaniei nu au avut nici o sansa. Jocul romanilor nu a fost nici prea-prea, dar nici foarte-foarte. Nu prea inteleg de ce se schimba atat de des formulele de echipa. Tot incercam sa gasim o axa undeva, la Timisoara, la Baia Mare, la Steaua... Si amestecam jucatori relativ incompatibili intre ei, fara prea multe antrenamente si jocuri impreuna. Singurii care au functionat bine in jocul de sambata sunt actualii timisoreni Fercu si Lemnaru. Se cunoaste ca au o "vechime" respectabila de joc impreuna, ambii au debutat in rugby la Brasov, ambii sunt in formatia campioana din acest an. Revenind la tema zilei, play maker-ul, daca as fi antrenor coordonator, as incepe sa ma uit in ograda celor din Under 20, Under 19, Under 18 si as angaja un antrenor care sa se ocupe creasca persoana care sa lege jocul celor doua segmente ale echipei (inaintarea, care incepe sa mearga si trei sferturile, care au deja personalitate). Lectia acestui weekend este valabila de foarte multa vreme, dar nimeni nu isi asuma respensabilitatea. A bon entendeur, salut!