Australia poate, Noua Zeelanda se opune

Daca Curtley Beale poate fi declarat eroul meciului de sambata trecuta, cand a transformat penalitatea din ultimul minut care a intors scorul in favoarea australienilor, el poate fi declarat si omul meciului din intalnirea de ieri cu Noua Zelanda.

Australia a fost surpriza placuta a TriNations din acest anu, mai ales in faza ei finala, a meciurilor din Africa de Sud si a ultimei intalniri cu Noua Zeelanda. Echpa a crescut fabulos numai intr-o luna. Tactica a cu totul alta. Asezarea jucatorilor in teren foarte diferita. Schemele de atac cu totul schimbate. Jucatorii parca sunt altii fata de primele partide, cele cu noua Zeelanda si, mai ales cea cu Africa de Sud. Este meritul antrenorului Robbie Deans, dar si al jucatorilor de a fi pus pe picioare in termen atat de scurt o echipa care are astfel de starturi de partida cu eseuri taioase si care conduce la pauza cu diferente substantiale. Ieri, de exemplu, tabela de scor arata o deiferenta de 13 puncte in finalul primei reprize. Dar si cu o saptamana inainte era la fel. Noua Zeelanda cat si Africa de Sud au trebuit sa alerge dupa egalare si castig. Africa de Sud a reusit sa conduca in minutul 80 dar a venit lovitura de gratie data de Courtey Beale si au pierdut. Noua Zeelanda a invatat din aceasta rasturnare si nu a mai gresit. Si-a asigurat diferenta de un punct si a pastrat-o pana la fluierul final.

Poate ca evolutia scorului unu este importanta. Pentru ca a aratat o echipa matura, Noua Zeelanda, capabila sa se mobilizeze pentru a intoarce orice diferenta defavorabila intr-un castig, fie el si la un punct. Asta e doar apanajul echipelor de varf din elita mondiala, acela de a castiga la un scor cat sa nu-si strice palmaresul sau gloria unui sezon perfect.

Din echipa Australiei, cea mai tanara din acest turneu TriNations, am remarcat, dincolo de fabulosul fundas care va crea tipologia de succes a viitorilor ani, Kurtley Beale, cu un plasament impecabil si o viziune larga a terenului de joc, cu o deplasare fara balon care dovedeste o intuitie de exceptie, am mai vazut la lucru o uvertura, Quade Cooper care simte cum va circula balonul si deschide actiuni perfecte si o aripa, Lachie Turner, capabila de actiuni precum incercarea de eseu din minutul 4, cand numai forta masei lui Muliaina a impiedicat lansarea catre victoria a autralienilor. Robbie Deans a resuit sa construiasca in termen foarte scurt o echipa inalt competitiva si asta s-a vazut in cele doua jocuri din Africa de Sud dar mai ales ieri, cand jucat in fata deja castigatorilor competiei care puteau, la fel de bine, sa si piarda. O dezamagire, Matt Giteau, suteur de temut, care a ratat cat intr-un intreg an competitonal. Daca Giteau marca din toate penalitatile si transformarea primului eseu, alta era desfasurarea jocului.

De partea celalta, echipa lui Graham Henry, s-a prezentat inca din debutul turneului, ca o echipa bine sudata in jurul deja veteranilor Ma'a Nonu, McCaw, Carter, Rokocoko sau Muliaina. Circulatia infernala a balonului, inaintarea pe aglomerari si explozia de forta si viteza ce premerge eseurilor sunt atu-urile care au facut diferenta in primele trei meciuri. In jocul de ieri, Richie McCaw a fost, din nou unul din argumentele suprematiei negre.Prezent tot timpul pe balon sau pe aglomerarile ce-l contineau, Mc Caw a inscris din nou un eseu. Mobil si eficace, flankerul capitan de echipa si recordman al selectiilor All Blacks, mai are in fata si RWC 2011, pentru a se retrgae intr-o glorie grei de atins de alti jucatori. Suprinzator de bine s-a comportat si cvasi-debutantul Israel Dagg, inlocuitorul lui Joe Rokococko. De multe ori, in timpul partide, am avut-din cauza asemanarii sale fizice- iluzia ca il vad pe Dan Carter in actiune. Neconvingator , in schimb, inlocuitorul acestuia din urma, Aaron Cruden. Si iarasi, in lipsa lui Carter, a venit randul spectaculosului demiu Piri Weepu, sa se remarce si ca transformer. Nu a ratat nimic si a contribuit cu 13 puncte la victoria echipei sale. De tinut cont de travaliul sau in gramezi, unde l-a avut ca adversar pe neobositul Will Genia, continuatorul, ca stil si rol,al lui George Gregan, legendarul nr.9 Wallabies.

Una peste alta, meciul a fost extrem de atractiv. S-au infruntat primele doua echipe ale momentului. All Blacks cu un prestigiu deja consolidat, Australia care vine tare de tot din urma. Europenii ar trebui sa se teama de aceasta ascensiune ale celor doua echipe care s-au adaptat cel mai bine noilor cerinte regulamentare ale IRB. Cum vor urma in noiembrie, intalnirile directe din meciurile test ar trebui sa le foloseasca celor de pe continentul nordic sa se masoare in viteza de adaptare la noul stil de joc. Si arbitrajele sunt in schimbare si, in ciuda criticilor din debutul turneului (in special venite din partea lui Peter de Villiers), chiar si europenii, sa-i mentionan aici pe Alain Rolland, Nigel Owens sau Alan Lewis s-au aratat a fi la inaltime. Culmea a fost ca Robbie Deans a criticat arbitrajul lui Matt Lawrence, sud-african, acuzat ca fluierat net in favoarea All Blacks. Ceea ce nu a fost deloc evident, pentru cei mai multi din comentatori. Dar modelul football-ului incepe sa se reproduca si in rugby, ceea ce poate fi un pacat letal.

TriNations s-a incheiat cu victoria Noii Zeelande, care a acumulat 27 puncte din 30 posibile, 6 voctorii nici o infrangere, cu minim 4 eseuri in primele 3 meciuri, 184 puncte marcate si 111 primite. Lingura de lemn a fost preluata de Africa de Sud, cu o singura victorie, 7 puncte si o diferenta de -47 de puncte.

Ascensiunea Australiei este liniara. Echipa a crescut de la meci la meci si este in plina forma. Pacat cu urmatoarea intalnire tare, cu Noua Zeelanda, in inchiderea Bledisloe Cup, va avea loc doar peste o luna jumatate, pe 30 octombrie, la Hong Kong. Sa speram, in interesul rugbyului de mare calitate, ca Wallabies nu vor iesi, pana atunci, din forma aratata in ultimele doua saptamani.

Au inceput atat Top 14, cat si Aviva Premiership. Dar si Magners League. Si nu cu putine surprize. Pana la turneele din noiembrie ale echipelor din Sud, vom avea ce comenta. De exemplu, mult galonata Toulouse a pierdut deja primele doua partide in Top 14. Si Leicester Tigers a pierdut la Northampton in prima runda.



Bucurati-va de rugby, prieteni!

Runda finala in TriNations 2010

Dupa o absenta de mai mult de doua saptamani revin on line ca sa reintru in febra marelui rugby, al elitelor. Afric ade Sud a castigat un meci acasa, dar l-a pierdut pe al doilea, dupa o partida absolut naucitoare, la un punct diferenta. La orizont se arata o noua stea a rugbyului, echipa tanara a Australiei. Care a dovedit ca aproape din nimic poate scoate o echipa inalt competitiva.

TriNations 2010 programeaza sambata, ultima confruntare. La Syndney se vor intalni Australia, pe val, dupa meciurile din Africa de Sud si Noua Zeelanda, castigatoare la distanta a competitiei sudice din acest an. Echipele anuntate sunt, in mare parte cele care s-au evidentiat pana acum, cu mici schimbari, datorate in special accidentarilor si nu lipsei de forma.

Australia a anuntat XV-le de start. El va fi format din: 15. Kurtley Beale, 14. James O'Connor, 13. Adam Ashley-Cooper, 12. Matt Giteau, 11. Lachie Turner, 10. Quade Cooper, 9. Will Genia, 8. Ben McCalman, 7. David Pocock, 6. Rocky Elsom (capitan), 5. Nathan Sharpe, 4. Mark Chisholm, 3. Salesi Ma'afu, 2. Stephen Moore, 1. Benn Robinson. Rezerve vor fi: 16. Huia Edmonds, 17. James Slipper, 18. Dean Mumm, 19. Richard Brown, 20. Luke Burgess, 21. Berrick Barnes, 22. Anthony Fainga'a. Vor lipsi Drew Mitchell, accidentat si Saia Fainga'a, suspendat dupa
un placaj periculos in cel de-al doilea meci din Africa de Sud.

Noua Zeelanda va alinia urmatoarea componenta a echipei de start: 15. Mils Muliaina, 14. Cory Jane, 13. Conrad Smith, 12. Ma'a Nonu, 11. Israel Dagg, 10. Aaron Cruden, 9. Piri Weepu, 8. Kieran Read, 7. Richie McCaw (capt) , 6. Victor Vito, 5. Tom Donnelly, 4. Brad Thorn, 3. Owen Franks, 2. Keven Mealamu, 1. Tony Woodcock.
Rezerve: 16.Corey Flynn, 17.John Afoa, 18.Anthony Boric, 19.Jerome Kaino, 20.Jimmy Cowan, 21.Colin Slade, 22.Rene Ranger. De remarcat titularizarea lui Israel Dagg, rezerva traditionala pana acum si a lui Aarin Cruden, substitut pentru Dan Carter, recent operat la genunchi. Ca si prezenta din minutul 1 a simpaticului demiu Piri Weepu, aranjorul celebrei haka maori.

Meciul va fi arbitrat de o brigada sud-africana avand in centru pe Mark Lawrence iar la margini pe Jonathan Kaplan si pe mai putin cunoscutul in plan international Christie du Preez. Acesta va fi ultimul meci oficial al ambelor echipe inainte de turneele europene din noiembrie. Pana atunci sa va mai disputa Bledisloe Cup 2010, un meci-test tradtional Noua-Zeelanda-Australia care, si in acest an se va juca, pe 30 octombrie, la Hong Kong.

Sa speram ca macar acest ultim meci TriNations va fi difuzat de Sport.ro si nu va fi substituit cu football, asa cum s-a intamplat sambata, cand s-a preferat un meci amical Rapid-Sahtior Donetsk. Inexplicabil, pentru ca fusesera platite deja drepturile de retransmitere. Probabil, Rapid a oferit mai mult, desi nu prea e de crezut.

Richie McCaw 29- Shalk Burger 22

Acesta a fost scorul, 29-22. Acestia au fost oamenii meciului. Noua Zeelanda a invins pentru ca a fost mai insistenta si a speculat epuizarea ultimelor trei minute ale gazdelor. Dupa toate statisticile, meciul a fost echilibrat iar rezultatul din min.78.(22-22) multumea pe toata lumea, Noua Zeelanda castiga turneul, Africa de Sud nu pierdea acasa, la Johannesburg. Cum avea sa marturiseasca dupa meci John Smit, Springboks aveau ca solutie dupa reluarea jocului inaintarea cu balonul la mana pana in 22-ul All Blacks si apoi un drop-goal al lui Morne Steyn. Dar nu s-a nimerit sa fie asa. Un turnover dintr-un placaj esuat, a permis neobositului Piri Weepu sa-l deschida pe Ma'a Nonu iar acesta sa creeze superioritate pe aripa stanga, ceea ce i-a pemis nou-intratei sperante, aripa Israel Dagg, sa inscrie eseul castigator. Cel care a facut diferenta. Dan Carter a indeplinit formalitatea transformarii si meciul s-a terminat.

Au asistat 94.700 de specatori (un record). John Smith a jucat pentru a 100 oara pentru repreazentativa tarii sale (alt record). Dan Carter l-a depasit pe Jonny Wilkinson in clasamentul all time de puncte inscrise in intreaga cariera (cel de-al treilea record). Noua Zeelanda a marcat a 1.000-a victorie in istoria meciurilor sale internationale (ultimul record al zilei)

Nu a fost un meci foarte spectaculos, asa cum au fost cele doua victorii ale oaspetilor de ieri, gazde pe atunci, din inceputul lui iulie. Dar totusi, Noua Zeelanda a marcat trei eseuri in timp de gazdele doar 1. Spre diferenta fata de acele doua meciuri Africa de Sud a fost cu mult mai atenta, placajele lor au fost mai determinate, linia a treia mult mai mobila si mai agresiva. Am remarcat spiritul ofensiv si buna intuitie a campului de joc la Francois Hougaard, o revelatie de ultima ora. Cat a jucat, el a dominat gramezile si inclusiv pe adversarul sau direct, Jimmy Cowan, revenit dupa o absenta in care a devenit tata. Ca tot veni vorba de Cowan, nu inteleg decizia lui Graham Henry de a-l tine atat pe banca de Piri Weepu, aflat intr-o forma fenomenala in acest an, cand era evident ca blondul demiu nu a prins deloc jocul de ieri. In fine, sa-l mai remarcam pe Richie McCaw, omniprezent, si in atac si in aparare, cu o energie inepuizabila precum a iepurasilor Duracell. Si nu numai pentru eseul egalizator, din finalul meciului, ci si pentru altruismul cu care a rulat baloane in situatii in care le putea individualiza in beneficiu propriu.Un adevarat campion, un mare om de echipa. Un adevarat capitan.

De partea cealalta, un alt linia a treia merita remarcat. Este Shalk Burger. Si el autorul unui eseu. Dar, inca o data, nu pentru asta a iesit in evidenta. Ci pentru plasament, spirit ofensiv, prezenta ubicua acolo unde era balonul si sansa de a initia atacul decisiv, numarul mare de baloane reciclate. Pacat insa ca linia a treia a Springboks, in afara de unele incercari de incursiuni ale lui Cory Jane si Jean de Villiers, nu s-a ridicat la inaltimea prestatiei celor doi, Hougaard si Burger.

Asadar, Noua Zeelanda, cu un joc inaintea finalului, a castigat competitia. Cu 23 de puncte, ea surclaseaza Australia, care are 4 puncte si Africa de Sud, 1 punct (bonusul de ieri). Mai urmeaza dubla Africa de Sud- Australia si meciul care inchide sezonul, Noua Zeelanda-Austrlia, de pe 11 septembrie. Un adevarat triumf pentru All Blacks care a dominat acest an competitional. Ca o curiozitate nu lipsita de interes sa notam faptul ca editia din 2011 a TriNations, ultima in aceasta componenta, se va incheia cu doar doua sapatamani inaintea startului Cupei Mondiale. Va reusi Noua Zeelanda sa tina ritmul acestor vitorii pana anul viitor?

Un cuvant final despre regia transmisiei acestui meci. Camerele l-au surprins pe sarbatoritul John Smit tinandu-si in brate copilul roscat, nu mai mare de doi ani, in momentele intonarii imnului, in deschiderea meciului. Transmisia s-a incheiat cu cadre asupra lui John Smit, prabusit emotional, pe gazon, cu mainile pe cap si, apoi
un cadru asupra aceluiasi copil care, parca, suferea si el de deznadejdea tatalui. Emotionant. Acesta este rugby-ul de elita, prieteni. Bucurii si suferinte, deopotriva. Dar impreuna ele definesc acest sport, cu majuscule.

Cine isi va onora, sambata, promisiunile?

Dupa doua saptamani de pauze, TriNations 2010, se reia cu un meci crucial pentru actuala campioana mondiala, Africa de Sud. Sambata, pe Soccer City, un stadion inaugurat pentru Cupa Mondiala de Footbal, cu, probabil, 90.000 spectatori in tribune, gazdele vor da piept furiei negre, Noua Zeelanda. Aceasta vine cu o zestre de 19 puncte dupa 4 meciuri si asta in timp ce Springboks nu au reusit sa stranga nici unul dupa trei meciuri, jucand, e adevarat, numai in insule.

Dupa miniturneul de meciuri-test din Noua Zeelanda si Australia, in rugby-ul sud-african au aparut primele crampe. Mai intai s-au invocat arbitrajele celor trei meciuri, arbitrii europeni care au oficiat aceste intalniri fiind acuzati ca provin dintr-un spatiu geografic unde jocul e mult mai lent iar deciziile lor nu sunt adecvate spiritului jocului promovat de noile reglmentari IRB. Chiar daca argumentul este partial valid, in Europa jucandu-se parca alt rugby, totusi pana acum arbitrajul nu a fost niciodata incriminat pentru inadecvare. Si asta chiar la nivelul lotului de elita al arbitrilor IRB. Mai apoi, guralivul Peter de Villiers, primul metis antrenor al Springboks, a fost cat pe ce sa-si piarda functia. Criticii lui, puternici si influenti i-au dat doar un avertisment, voalat, pentru faptul ca s-a exprimat doar ca, in asemena conditii de ostilitate, ar prefera sa se ralieze Six Nations decat sa mai joace in TriNations. Mai apoi, tinand cont de numarul mare de accidentati si de suspendati (trei in primele trei meciuri), sud-africanii au inceput ss se uite prin jur ca sa gaseasca solutii pentru lotul ce se prezenta sambata pe teren. Si au constatat ca nu merita sa faca apel la jucatorii raspanditi prin Europa pentru sunt "prea lenti". Un BJ Botha, un CJ van der Linde sau Butch James nu au fost selectionati in lotul largit pentru ca au fost moinitorizati prin GPS si nu ar face fata vitezei de joc necesare intalnirii cu All Blacks. In plus, recentele accidentari, Francois Steyn si Zane Kirchner, pun serioase probleme pentru omul sigur de pe linia de fund. Noile convocari arata mai curand ca improvizatii "de avarie" decat ca expresii ale unei tactici noi, adecvate pentri contracararea fortei si vitezei oamenilor in negru.

Iata inovatiile lui de Viliers: 15-Gio Aplon, 14-J.P. Pietersen, 13-Juan de Jongh, 12-Jean de Villiers, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Francois Hougaard, 8-Pierre Spies, 7-Juan Smith, 6-Schalk Burger, 5-Victor Matfield, 4-Flip van der Merwe, 3-Jannie du Plessis, 2-John Smit, 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-C.J. van der Linde, 18-Danie Rossouw, 19-Francois Louw, 20-Enrico Januarie, 21-Butch James, 22-Wynand Olivier.

Se reintorc flankerul Juan Smith, ca inlocuitor pentru Ryan Kankowski si JP Pietersen care il va inlocui pe aripa de Gio Aplon , care va juca ca fundas! Se renunta la servicile lui Rickie Januarie ca demiu si este introdus Francois Hougaard. In locul lui BJ Botha intra Jannie du Plessis iar in locul lui Danie Rossouw a fost preferat cvasi-debutantul Flip van der Merwe, ca pereche a lui Victor Matfiled.

Pentru John Smith, traditionalul capitan al Springboks, va fi cel de-al 100-lea meci-test. El se apropie astfel de recordul de 102 convocari, ce apartine inca legendei Percy Montgomery.

De partea cealalta, Graham Henry are toti jucatorii valizi si nu are probleme de tactica. Se anunta doar doua schimbari. Se reintoarce ca demiu Jimmy Cowan care a recuperat dupa lunga sa accidentare, ceea ce-l va trimite pe banca pe expresivul Piri Weepu. A doua schimbare va fi intre frati. Ben Franks il va inlocui in linia 1 pe geamanul Owen Franks. Lotul anuntat ieri de coach-ul All Blacks arata astfel.
15-Mils Muliaina, 14-Cory Jane, 13-Conrad Smith, 12-Ma'a Nonu, 11-Josevata Rokocoko, 10-Dan Carter, 9-Jimmy Cowan, 8-Kieran Read, 7-Richie McCaw, 6-Jerome Kaino, 5-Tom Donnelly, 4-Brad Thorn, 3-Ben Franks, 2-Keven Mealamu, 1-Tony Woodcock. Rezerve: 16-Corey Flynn, 17-John Afoa, 18-Sam Whitelock, 19-Victor Vito, 20-Piri Weepu, 21-Aaron Cruden, 22-Israel Dagg.

Ci suguranta ne va face mare placere sa revedem la lucru linia Rokocoko-Ma'a Nonu-Smith-Jane si incursiunile lui Muliaina iar in fata lor o aparare mobilizata din orgoliu si dornica sa obtina revansa, fie ea si pe teren propriu.

Meciul va fi arbitrat, conform programarii, de catre Nigel Owens acompaniat de Alain Rolland si Steve McDowell. O brigada pe care si-ar dori-o orice echipa serioasa.

Asadar, sa ne pregatim de spectacol. Noua Zeelanda a promis acelasi spectacol ca pana acum in acest an iar Afica de Sud revansa dupa cele doua dureroase infrangeri la scor. Interesant de urmarit cine isi va tine promisiunile.

Un meci jucat doar la castig

August 2010. Scor: Noua Zeelanda-Australia 20-10. Cupa Bledisloe s-a imbracat in negru in acest an.

Dupa meciul de saptamana trecuta, multi ar fi asteptat ca Noua Zeelanda, la Christchurch, sa faca din nou spectacol cu o Australie modesta. Ei bine nu a fost asa. In minutul 14, All Blacks inscrisesera deja doua eseuri si ne asteptam ca seria acestora sa fie fara numar. Australienii inscrisesera si ei eseul lui Beale in minutul 9. Apoi se apropiasera la 4 puncte prin penalitatea transformata de Giteau. 14-10. Carter a mai inscris dintr-o penalitate in prima repriza(min 35). Scorul la pauza a fost 17-10. Pana in final, a mai inscris, dintr-o alta penalitate acelasi Carter (viitorul recordman all-time in materi de puncte in meciuri test). Si cam atat. 20-10, cum spuneam mai sus.

Neo-zeelandezii s-au multumit doar cu victoria ce la va aduce, cu probabilitate foarte mare, victoria finala in editia 2010. Au deja 19 puncte in timp ce Australia, locul 2, doar 4 puncte iar Africa de Sud,0 puncte. Teoretic, ii poate egala Australia care mai are trei jocuri, din care doua in Africa de Sud si unul in Noua Zeelanda. Si asta in conditiile in care Noua Zeelanda pierde atat in Africa de sud, cat si acasa cu Australia, pe 11 septembrie. Ceea ce este extrem de greu de presupus ca se va intampla.

Parerea specialistilor este ca All Blacks au jucat azi cu frana de mana trasa. Chiar daca Australia s-a mobilizat in a nu lasa locuri goale pe unde sa treaca in plimbare rapizii din treisferturile negre, nu au putu incropi o tactica de joc care sa puna in dificultate adversarii. Au facut extrem de multe erori de posesie, nu au avut deschideri inspirate si nici viziune asupra campului de joc. Singurii care au efortat pentru a mai impinge echipa inainte au fost ofensivul fundas Beale si neobositul Genia. Partial Ricky Elsom a mai ordonat linia a treia si mijlocasii, insa mingiile pentru atac au fost balbaite si pierdute in fata mai iutilor aparatori ai neo-zeelandezilor. In echipa standard deja a gazelor, note bune pentru agresivul Piri Weepu, capabil sa dea pase sarite pana la aripa externa, pentru Ma'a Nonu si Muliaina pentru forta lor de patrundere in forta si viteza si pentru mereu tanarul lor capitan, la a 80-lea meci in care isi conduce si reprezinta coechpierii, Richie McCaw.

Corect si, totusi, destul de tolerant cu erorile tehnice, Jonathan Kaplan, Africa de Sud.

Peste doua saptamani, pe 21 august, se va juca la Johannesburg, al treilea meci dintre Africa de Sud si Noua Zeelanda. Sunt tare curios cum vor aborda meciul elevii lui Graham Henry pentru Africa de Sud suporta greu umilinta a doua infrangeri consecutive si, sigur, se vor arunca in lupta pentru a evita locul 3 in turneu, si pentru ca mai au de jucat doua meciuri acasa cu Australia. Care e o echipa de batut.

Furia neagra, de neoprit!

Ca si cum nu era suficient suma de 4 eseuri ca sa-si asigure al treilea punct bonus din trei meciuri, Noua Zeelanda a inscris 7. Si asta nu pentru ca adversarii de azi se apropiau mereu, deloc amenintatori, ci pentru ca a dorit sa demonstreze ca este cea mai buna echipa a momentului. Daca saptamana precedenta Australia a umilit Africa de Sud prin scor, azi a venit randul gazdelor sa incerce aceeasi senzatie. Scorul a fost unul prea putin categoric fata de raportul de forte din teren, Australia 29- Noua Zeelanda 48.

Pe scurt, Noua Zeelanda a marcat 7 eseuri, din care doar 4 transformate de Dan Carter iar Australia numai 3, din care transformate doar 2 sub semnatura lui Matt Giteau. Interesante e ca pana in minutul 10, amble echipe marcasera din faze identica: degajari neglijente, interceptate si atacuri fulgeratoare pe but, soldate cu eseuri. In ambele actorul principal a fost Dan Carter. In prima faza el a fost cel a incercat sa scape de balon dar acesta nu a trecut de mainile lui Drew Mitchel, care a sprintat10 metru si a inscris. In faza urmatoare, in 22-ul australian , acelasi Carter intercepteaza un balon ricosat dintr-un sut neglijent si inscrie, la randul lui, parca pentru a i se ierta greseala anterioara. In zi foarte buna azi, Mils Muliaina si-a serbat cei 30 de ani impliniti la ora meciului inscriind de doua ori, la capatul unor desfasurari entuziasmante ale atacului All Blacks. De remarcat noul stil de joc in care la atac, stil treisferturi, participa, in linie, toate linia de aparare plus linia a treia, uneori si uvertura sau/si demiul. Mai s-au facut evidente efectele noilor modificari in legile jocului. Se fluiera mult mai usor in placajele periculoase sau in agresivitati gratuite. Dovada a fost eliminarea temporara a cate unui jucator din ambele echipe- Franks, apoi Elsom si eliminarea, cu cartonas rosu, a lui Drew Mitchell. care, probabil va primi si o suspendare din partea comisiei de disciplina SANZAR. In plus, circulatia balonului pare a fi de-acum mai favorizata, parca in dauna jocului stil englezesc- castiguri succesive de teren pe inaintare si apoi sprinturi scurte ale treisferturilor pe buturile adverse.
Scopul acestor modificari nu consta numai in cresterea fluentei circulatiei de balon ci urmareste si cresterea calitatii spectacolului sportiv, care azi a fost la mare inaltime.

Sa reamintim decizia lui Graham Henry de a apela si in acest an la "batranii maori", Rockokoko, Muliaina, Weepu, Ma'anonu in defavoarea aparenta a talentatilor tineri Dagg, Vito, Franks sau Guildford. El a fost criticat pentru stereotipie a selectiei si pentru favoritisme. Dar iata ca selectia operata de severul Henry a dat rezultate. Minim 4 eseuri pe meci, pana acum, travaliu deosebit al jucatorilor in teren indiferent de varsta (destui trecuti de 30 de ani), frumusetea fazelor in mare viteza. Si, finit coronat opus, in plus, rezultatele cu efect devastator asupra adversarelor traditionale. Ca au 15 puncte, la o distanta de 11 puncte fata de Australia,locul 2, nu e o surpriza. Surpriza vine din diferenta de puncte: 55. Ceea ce s-ar putea traduce in 11 eseuri. Cam asta e valoarea probabilei campioane mondiale. Caci nu prea vad cine le poate sta in drumul lor catre Cupa Webb Elis.

Australia a incercat dar nu a putut sa fie mai mobila si mai inspirata in atacuri surpriza fata de precdentul meci. Reintrarea lui Will Genia a mai animat putin deschiderile surprinzatoare dar Matt Giteau nu este facut pentru a fi uvertura. Are o oarecare doza de rautate in atac dar nu straluceste deloc in fantezie tactica. Trage suficient de bine cu piciorul, aduce puncte dar nu poate sa confere stil atacurilor. Am numarat azi actiunile de atac pe treisferturi in care balonul a trecut pe la mai mult de 3 jucatori apartinand liniilor din spte. Au fost doar doua. Un spirit viu , cum este pustiul O'Connor nu a stins mingea de mai mult de 4 ori in actiuni in miscare. Si atunci cum sa nu rabufneasca frustrarea lui Drew Mitchell ca actiunile lor nu se pot dezvolta? Robbie Deans nu are, pentru moment alternative in posturile cheie. Suspendarea uverturii "clasice" Quade Cooper si aducerea la deschidere a lui Giteau n-a fost o miscare inspirata mai ales in fata All Blacks. Singurii care s-au remarcat in jocul Wallabies au fost flankerii Pocock si Elsom, care au muncit foarte mult pentru ca inaintarea sau fie in acelasi joc cu treisferturile. Dar nu prea le-a reusit.

Foarte elegant arbitrajul lui Craig Joubert, exact in spritul pe care si-l doreste Peter de Villiers, coach-ul Africii de Sud. Dar jocul nu este facut de arbitru. Africa de Sud ar fi pierdut mai decisiv azi, in fata Noii Zeelande, decat a reusit sa o faca acum 2 sau trei saptamani.

Sambata viitoare, la Christchurch, Noua Zeelanda ii ofera Australiei revansa. Va arbitra un alt sud-african, Jonathan Kaplan. Sa speram ca jocul nu se va transforma in macel. Bucurati-va de rugby, prieteni!

Africa de Sud: a treia infrangere, al treilea jucator suspendat disciplinar!

Nu m-as fi asteptat ca Africa de Sud sa piarda si al treilea meci la rand. Fie el si in deplasare, fie si cu Australia, o echipa aparent mai proaspata si mai odihnita.

Nu m-as fi asteptat ca in al treilea meci din competitie, sa aibe un al treilea jucator suspendat pe motive de disciplina in joc.

Nu m-as fi asteptat ca dupa meci, declaratiile coach-ului de Viliers si ale capitanului John Smith sa fie atat de fanteziste, vorbind despre un turneu care "inca nu a fost pierdut".

In fine, cine sa fiu eu ca sa am atatea asteptari? Doar un consumator de rugby, care a urmarit cum o echipa aproape legendara (legendele se construiesc destul de greu in acest sport) este umilita de catre egalele sale traditionale. Daca Noua Zeelanda a aratat clasa sa dintotdeauna, Australia nu a aratat mai nimic. Jocul Wallabies a fost animat, doar punctual, de pustiul-aripa James O'Connor, care s-a zbatut pentru orice balon, de un demiu lipsit de sclipiri Quade Cooper care a avut, in ciuda acestei impresii, doua deschideri geniale si de veteranul Nathan Sharpe, care s-a cam distrat in margini cu Matfield. Bun, corespunzator, aportul de 15 puncte ale stangului lui Matt Giteau. Toate cele cinci penalitati transformate in repriza intai au asigurat, de fapt, Australiei succesul.

De partea cealalta, cu exceptia celor 10 minute in care au si reusit cele doua eseuri, prin Fourie si Steenkamp, Springboks au jucat altceva decat se asteptau mii, poate sute de mii de fani, specialisti sau doar chibiti. Joc imbacsit, fara fantezie, (caricatura fiind chiar Brian Habana, care a facut greseli de junior indragostit), ineficienti in atac (sa ai doua serii de faze cu mai mult de 16 fixari ale adversarului si sa nu poti culca in eseu, pe o neta superioritate fizica, e o mare contraperformanta). E adevarat cu nu au mai gresit la eseul lui Steenkamp dar acolo aveau superioritate de doi jucatori si numai o echipa ca cea a Romaniei, eventual, putea rata punctele. Multe, inadmisibil de multem erori de manuire a balonului si prea multe suturi fara tinta tactica evidenta (trimese cat mai departe, parca pentru a scapa de balon)la care mai trebuie sa adaugam si eliminarea lui B J Botha (10 minute pentru o reactie necontrolata). Chiar daca si de partea cealalta a fost eliminat Quade Cooper (enervat de un trick al lui Morne Steyn), nu se poate spune ca Africa de Sud a aratat ca este detinatoarea trofeului TRi Nations din 2009. Si nici ca este inca, campioana in exercitiu a lumii. Nu a fost mai breaza nici ca Irlanda nici ca Tara Galilor, ambele prezente la antipozi in turneele din iunie. Acum vor avea o pauza de patru saptamani, timp suficient sa-si linga ranilor si sa mediteze la panasul pe care il au de aparat. Intre timp, Australia si Noua Zeelanda vor juca, de doua ori, intre ele, o data la Melbourne si o data la Christchurch. Pana acum, dupa trei meciuri Africa de Sud are 0 puncte si o diferenta negativa uriasa de puncte (-51). Pe primul loc, Noua Zeelanda cu 10 puncte ( 2 puncte bonus pe spinarea Springboks) si o diferenta maricica, +34 puncte. Merge un pariu cu cota 1.2 ca Noua Zeelanda este castigatoarea editiei din acest an? Astept reactii.

Isi va reveni Africa de Sud?

Sambata, pe Lang Park, la Brisbane, Africa de Sud va juca al treilea meci consecutiv din editia 2010 a Tri Nations. Dupa doua infrangeri severe in meciurile cu Noua Zeelanda, Sprigboks vor intalni o echipa aflata in plina reconstructie dar ambitionata de posibilitatea de a invinge acasa actuala acampioana mondiala.

In istoria celor 71 de intalniri directe, bilantul victoriilor arata o superioritate evidenta a Africii de Sud, care a castigat de 43 ori. Anul trecut, oaspetii s-au impus la Perth cu 32-25 si la Capetown cu 29-17. Una din cele mai nete victorii a australienilor dateaza din 2008, cand Australia s-a impus cu 49-0.

Formatiile anuntate pentru aceasta intalnire vor fi:

Australia: Ashley-Cooper, O'Connor, Horne, Giteau, Mitchell; Q. Cooper, Genia; Elsom (capitan), Pocock, Brown;, Mumm, Sharpe; Robinson, Faingaa, Ma'afu . Rezerve: Moore, Slipper, Simmons, McCalman, Burgess, Barnes, Beale


Africa de Sud: Kirchner, Aplon, Fourie, Olivier, Habana, Steyn, Pienaar; Burger, Kankowski, Spies,Rossouw, Matfield; Steenkamp, Smit (capitan), Botha Rezerve: Ralepelle, Van der Linde, Van der Merwe, Potgieter, Hougaard, James, De Jongh.

Noutatile de ultima ora sunt: Gio Aplon, Ryan Kankowvski si BJ Botha in formatia de start a Africii de Sud, preferati pentru ritm si viteza, dat fiind ca stadionul din Brisbane este unul cu suprafata rapida. Aripa Jean de Villiers este suspendat iar din lotul care a jucat ambele partide cu All Blacks vor lispi Juanuarie, CJ van der Linde si Francois Louw. La australieni va intra pe teren din primul minut debutantul Matt Hodgson in locul lui Will Genia daca acesta nu se va reface, iar Nathan Sharpe si Ben Robinson sunt dati ca siguri.

Meciul va fi arbitrat de o brigada din Noua Zeelanda, cu Bryce Lawrence la centru si Keith Brown si Victor Munro la margini.

Recital de forta si eficacitate

A fost, cu adevarat, a doua sambata neagra. All Blacks si-a atins, rece si calculat, obiectivul- 4 eseuri si cinci puncte si din acest al doilea meci. Africa de Sud a fost redusa, ca si sambata trecuta la statutul de partener de antrenament. In ciuda celor douazeci de minute din repriza a doua, cand Springboks au presat in stil de echipa mare, All Blacks si-au vazut sacii in caruta devreme, in minutul 65 si s-au rezumat la a se concentra pe aparare. Eseul lui Schalk Burger (75')se putea intampla mai devreme sau mai tarziu fara a influenta sensul jocului.

Am vazut doua reprize diferite in ce ii priveste pe neo-zeelandezi. Prima a apartinut jocului standard al oamenilor in negru: ritm rapid, circulatie spectacol de balon, strapungeri decisive pe pase sarite si rezistenta fata limite a oamenilor de baza, "batranii" echipei. Am remarcat travaliul veteranilor, ca si in jocul precedent, de gen Richie McCaw, Ma'a Nonu dar si al inepuizabilului conducator de haka, Piri Weepu, creator de joc si strateg cu intuitii creative. In repriza a doua, o data cu rulajul intregului lot, Graham Henry le-a dat sanse tinerilor sa fie la inaltimea legendelor mai in varsta. Si jocul s-a schimbat, nu neaparat in bine pentru ca atinsese deja cota de varf, ci in eficienta. Rene Ranger se facuse remarcat inca din prima repriza dar intr-a doua a stralucit chiar. Si a venit si un alt reprezenta\nt al tinerei generatii in negru, Israel Dagg, subtil si exploziv ca sa atinga obiectivul celor 5 puncte in al doilea meci de acasa. Dar nu numai Ranger si Dagg au dat culoare meciului. Ci si mai tanarul din fratii Franks sau Aaron Cruden. Generatia tanara este mai tehnica si mai pragmatica, chiar daca nu au prins gustul spectacolului de la mai experimentatii lor colegi stiu se se intregreze acestora iar dovada coeziunii de echipa este faptul ca li se permite sa aibe numere personale (vezi eseul lui Dagg). De aceea, cel putin, cred ca Noua Zeelanda a depasit statutul de colectie de jucatori pentru export si este o adevarata echipa./ Cea mai buna a momentului pentru ca Australia inca nu si-a terminat stagiul schimbarii de generatii. Dar asta vom vedea sambata viitoare.

De partea cealalta, Sprigboks au fost evident mai motivati decat cu o saptamana in urma. Nu au mai aratat ca o echipa stransa de prin concedii. Cu exceptia incidentului in care s-a aratat blestemul tricoului cu nr.4 (si eliminarea lui Roussouw, in oglinda cu incidentul cate il va tine pe tusa pe Bakkies Botha tot sezonul)si din cauza caruia au primit rapid doua eseuri, Africa de Sud a jucat efectiv pentru a-si onora titlul din 2007 doar 20 de minute. Vreo cinci in sfarsitul primei reprize si alte 15 in a doua. Dar cu un Januarie fara vlaga, un Rossouw sub spectrul eliminarii definitive si un Habana apatic, echipa nu a aratat ca poate decat prin numarul de fixari ale adversarului in 22-ul acestora. Si asta s-a intamplat doar de doua ori. Cam putin pentru o echipa cu pretentii. Doar cu eforturile lui Schalk Burger si Francois Louw sau cu zvacnirile lui de Villiers, nu s-a putut construi nimic semnificativ. Linia treia a functionat bine, dar atat. Sa vedem cum va judeca comisarul SANZAR pentru disciplina conduita nesportiva a lui Roussouw. S-ar putea ca si acesta sa fie trimes acasa ceva vreme, nu chiar tot sezonul.

Jocul s-a terminat cu un scor destul de categoric, 31-17 pentru Noua Zeelanda. Imediat dupa meci, Peter de Villiers, antrenorul Springboks, a dat o declaratie soc. El a acuzat arbitrajele din cele doua meciuri, acuzand centralii Alan Lewis si, respectiv, Alain Rolland, de interpretari diferite ale noilor reguli ce guverneaza circulatia balonului la sol. De Villiers a acuzat ca ambii arbitri, provenind din Europa, arbitreaza diferit fata de modul in care se arbitreaza in Super 14, competitie pe care echipele din Africa de Sud au dominat-o, jucand dupa noile reguli. Interpretarea lor privind circulatia la sol a balonului este cu totul nepotrivita fata de modul in care se joaca in emisfera sudica. El sustine ca se va adresa IRB pentru a reglementa aceasta chestiune, care i se pare strict una de competenta in domeniul arbitrajului. De partea cealalta, Graham Henry a afirmat ca noilea reguli prvind contactul direct dintre jucatori si placajele au facut jocul mai cursiv, asigura continuitatea posesiei ceea ce a permis echipei sale sa atace din propriul teren direct, fluidizand jocul si permitand mai multe eseuri.

Sambata viitoare, actorul principal al serialului Tri Nations va ramane Africa de Sud, dar acesteia i se va alatura Australia. Meciul se va juca la Brisbane, pe coasta de Vest, si va fi condus de Bernard Lawrence. Australia ramane o mare necunoscuta a prezentului. Scandalul Quade Cooper zguduie serios lotul acesteia. Si nici schimbul de generatii nu merge prea bine. Vom vedea.

A doua sambata neagra?

S-au anuntat, in sfarsit, formatiile pentru meciul de maine, al doilea, din editia 2010 a Tri Nations. Ca noutati, pentru All Blacks, inchizatorul de gramada Kieran Read sa afla la prima selectie iar in echipa Africii de Sud Dannie Rossouw il va inlocui pe suspendatul Bakkies Botha.

Noua Zeelanda: 15. Mils Muliaina, 14. Cory Jane, 13. Conrad Smith, 12. Ma'a Nonu, 11. Rene Ranger, 10. Daniel Carter, 9. Piri Weepu; 8. Kieran Read, 7. Richie McCaw (capitan), 6. Jerome Kaino, 5. Tom Donnelly, 4. Brad Thorn, 3. Owen Franks, 2. Keven Mealamu, and 1. Tony Woodcock. Rezerve: 16. Corey Flynn, 17. Ben Franks, 18. Sam Whitelock, 19. Liam Messam, 20. Jimmy Cowan, 21. Aaron Cruden, and 22. Israel Dagg

Africa de Sud: 15. Zane Kirchner, 14. Jean de Villiers, 13. Jaque Fourie, 12. Wynand Olivier, 11. Bryan Habana, 10. Morne Steyn, 9. Ricky Januarie; 8. Pierre Spies, 7. Francois Louw, 6. Schalk Burger, 5. Victor Matfield, 4. Danie Rossouw, 3. CJ van der Linde, 2. John Smit (capitan), 1. Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-BJ Botha, 18-Andries Bekker, 19-Ryan Kankowski, 20-Ruan Pienaar, 21-Butch James, 22-Gio Aplon.

Meciul se va juca la Wellington si va fi condus de brigada Alain Rolland (centru) , Alan Lewis si Stuart Dickinson (judecatori de margine).

Asteptam cu interes reactia de orgoliu a Springboks mai ales ca o figura importanta a rugby-ului neo-zeelandez a declarat ca cel mai important adversar al All Blacks sunt propriile victorii.

Totala superioritate neagra

Noua Zeelanda 32 - Africa de Sud 12. All Blacks au dorit revansa si au obtinut-o. Dar nu oricum ci printr-o prestatie sportiva admirabila. 4 eseuri (punctul bonus ofensiv va putea atarna greu in clasamentul final) si un joc in continua miscare in care am vazut mai multi "veterani" miscand-se ca in tinerete. Am mai vazut echipa campioana mondiala din 2007 care parea ca nu intelege cum de adversarii lor se misca atat de bine.

Am mai fost surprins sa vad cum un jucator al elitei mondiale, Bakkies Botha, comite acel gest agresiv impotriva lui Jimmy Cowan. Si faptul ca tribunele au reactionat cu vehementa, pe drept, la reluarile video repetate ale fazei. De altfel, golania lui Botha a fost rapid sanctionata de un oficial, insarcinat cu disciplina, al SANZAR cu noua saptamani de suspendare ceea ce inseamna cu Bakkies Botha nu va mai juca in aceasta editie a Tri Nations.

Mi-au placut determinarea All Blacks si stilul in care au aplicat tactica de joc. Miscarea permanenta a jucatorilor si circulatia fara incetare a balonului, evitarea prelungirii aglomerarilor ce franeaza inaintare in terenul adversarilor sunt noile atuuri ale probabililor viitori campioni mondiali. Acestora li se adauga si asigurarea permanenta a suportului pentru jucatorii in atac, fapt ilustrat ca pentru manuale de eseul crosetat de Carter-McCaw-Conrad Smith din minutul 19. Intrarea lui Piri Weepu, din minutul 54, a mai adaugat dinamism in deschideri, ceea ce a imbunatatit considerabil viteza de joc ca si percutia liniei a treia in care a stralucit, chiar daca ma repet, McCaw. Un plus de valoare l-a adus si aripa Cory Jane, subtil si extrem de rapid. Stalucitori, ca in zilele lor bune din anii trecuti, "batranii" Mils Muliaina, Ma'a Nonu si Joe Rokocoko, maorii de nadejde al All Blacks.

De partea cealalta, numai exercitii individuale. Habana, de Villiers, Spiess sau Schalk Burger s-au zbatut, au muncit dar nu au creat nimic pentru echipa. Morne Steyn si-a facut doar datoria de transformer., inscriind puncte din patru penalitati. O palida imagine pentru aceasta spumoasa, altadata, echipa. Iar sambata viitoare urmeaza o noua intalnire, la Wellington. va fi interesant de vazut daca Springboks reactioneaza, din orgoliu, asa cum au facut-o neo-zeelandezii.

PS. Arbitrul a fost Allan Lewis si nu, asa cum am postat (din surse britanice), Alain Rolland.

Incepe Tri Nations!

Maine va incepe penultima editie a traditionalului turneu Tri Nations. Meciul de deschidere va opune detinatoarea titlului, Africa de Sud si Noua Zeelanda, gazda primelor doua partide din turneul acestui an. Se va juca pe Eden Park din Auckland (de unde provin celebrii Blues, precum Rokocoko sau Mealamu), teren pe care Africa de Sud nu a mai castigat din 1937.

Ambele echipe au apelat la jucatori cu mare experienta, care-si cunosc perfect adversarii si de inspiratia carora va depinde diferenta.

Africa de Sud: Zane Kirchner, Jean De Villiers, Jaque Fourie, Wynand Olivier, Bryan Habana - Morne Steyn, Ricky Januarie - Schalk Burger, Francois Louw, Pierre Spies - Bakkies Botha, Victor Matfield - Gurthro Steenkamp, John Smit (capitan), Jannie Du Plessis. Rezerve: Chiliboy Ralepelle, BJ Botha, Andries Bekker, Danie Rossouw, Ruan Pienaar, Butch James, Gio Aplon.

Noua Zeelanda: Mils Muliaina - Cory Jane, Conrad Smith, Ma'a Nonu, Joe Rokocoko - Dan Carter, Jimmy Cowan - Jerome Kaino, Richie McCaw (captain), Kieran Read - Tom Donnely, Brad Thorn - Tony Woodcock, Keven Mealamu, Owen Frankes. Rezerve: Corey Flynn, Ben Franks, Sam Whitelock, Liam Messam, Piri Weepu, Aaron Cruden, Richard Kahui.

Arbitru va fi Irlandezul irlandezul Alan Lewis

Tri Nations este un puternic turneu regional, inaugurat in 1996. Pana in 2004, s-a jucat in sistem fiecare cu fiecare/ acasa-deplasare, cele trei echipe jucand cate patru meciuri pana la decernarea titlului. Din 2005, fiecare participanta va juca cate sase meciuri, cate trei cu fiecare cealalta adversara, in sistem anual alternativ, doua meciuri acasa/unul in deplasare. In anii de Cupa Mondiala, cum a fost 2007, se revine la vechiul sistem, cu patru meciuri de fiecare. In interiorul turneului Tri Nations mai se acorda si distinctii pentru intalnirile bilaterale: Cupa Bledisloe invingatoarei din intalnirile dintre Australia si Noua Zeelanda, Cupa Freedom castigatoarei intalnirilor dintre Africa de Sud si Noua Zeelanda si Mandella Challenge Plate, invingatoarei dintre Australia si Africa de Sud.

Editia din 2010, a cincisprezecea, nu va putea, oricum, sa scrie o noua pagina in istoria statisticii turneului. Pana acum Noua Zeelanda a castigat de noua ori competitia (1996, 1997, 1999, 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008), Africa de Sud de trei ori (1998, 2004, 2009) si Australia de doua ori(2000, 2001). Dar 2010 va putea sa transeze ierarhia valorilor in ultimul an inaintea Cupei Mondiale. Africa de Sud este in mare forma si pare echipa momentului. Noua Zeelanda cauta schimbul de generatii dar poate oricand sa recurga la serviciile batranilor de elita din lotul de mai sus. Meciul se anunta extrem de echilibrat, ambele formatii au terminat invingatoare meciurile-test din iunie (Africa de Sud a castigat la Glasgow cu Tara Galilor si a surclasat, acasa, Franta si mai purin pretentioasa Italie iar Noua Zeelanda s-a impus, cu stil, in fata Irlandei si Tarii Galilor). Meciul va fi transmis, live, pe Sport.ro. Astept, cu interes, un comentariu profesionist.

Ceva stiri calde

* Astazi s-a anuntat ca valorosul demi al celor de la Tigers, Harry Ellis, de retrage din rugbyul profesionist din cauza unei afectiuni cronice la genunchi. Este o pierdere destul de grea pentru rugbyul britanic, ca si pentru clubul din Leicester. Produs al Academiei de rugby a clubului, Ellis a fost capitanul Angliei in toate echipele de juniori, de la 16 la under 21. A jucat 173 de meciuri pentru echipa sa de club, inscriind 29 de eseuri si, in total, 143 puncte. A fost prezent in cinci editii ale Six Nations, 205-2009, marcand pentru Anglia 25 de puncte. A strans 37 de selectii. A debutat ca senior in 2004, impotriva Africii de Sud. Va fi inlocuit, sdin fericire de un alt produs al Academiei din Leicester, Ben Youngs, un talent la fel de promitator ca Ellis. Pacat totusi ca acest sport a inceoput sa scoata din viata competitionala jucatori ajunsi la maturitate. Acesta e si cazul galezului Michael Owens, jucator la Saracens, accidentat in partida de Six Nations dintre Tara Galilor si Irlanda. Si pentru el o afectiune cervicala a insemnat sfarsitul, dupa ce medicii ii dadusera sperante pentru revenirea in teren.

* Sale Sharks a facut o achizitie de marca in perspectiva noului sezon din Premiership. Cel mai bun jucator din Sevens World Series din acest an si autorul , detasat, a 56 de eseuri, samoanul Mikaele Pesamino a semnat pentru doi ani cu gruparea engleza. Pesamino a mai jucat pentru Auckland in capionatul regional neozeelandez dar si football australian. Are 26 de ani si e, cum ii sta bine unui jucator din Sevens Series, aripa.

* Tot azi s-a parafat acordul care modifica denumirea campionatului Rugby Union din Guinness Premiership in AVIVA Premiership. Schimbarea de sponsor s-a facut din cauza expirarii vechiului contract cu producatorii de bere de la Guinness si faptului ca AVIVA, o multinationala de top din asigurari, a acceptat sa investeasca, pentru 5 ani, 20 milioane de lire, marcand aceasta suma in capitolul "investitii in comunitate". De stiut ca exista in legile anglo-saxone (si nu numai)mai multe prevederi care obliga marile corporatii sa re-dirijeze catre comunitate (pe cai variate, de la sanatate la invatamant si, vedeti bine, sport) o parte din profitul lor. Iata cum se poate face rost de bani, stimati conducatori ai rugbyului romanesc. Trebuie doar sa incepeti sa organizati lobbyul in mediile politice.

Satchmo, 110!

Dupa declaratiile muzicianului, s-a nascut pe 4 iulie 1900. Dupa surse biografice, data nasterii e diferite: 4 august 1901. Sa luam de bune spusele primului. Louis Armstrong s-a nascut acum 110 ani in New Orleans, locul din care avea sa ne vina peste timp, din surse creole, stilul de jazz cu acelasi nume.

A vazut lumina zilei in calitate de fiu ilegitim al unei prostituate, cu un tata care a disparut rapid in ceata. Dat fiind ca mama era total dezinteresata de micul Louis, de cresterea sa s-au ocupat rudele mai apropiate care s-au straduit sa-l tina aproape de scoala. Studiile sale au tinut fix pana la 11 ani, cand a ales strada. Canta la cornet (un precursor al trompetei, avand in loc de pistoane, orificii care erau, in functie de sunetele dorite, astupate cu degetele) impreuna cu alti copii muzica traditionala,pe strada, pentru bani. Este arestat pentru detinerea unui pistol si trimes intr-o scoala de corectie. Acolo a luat primele lectii sistematice de muzica si s-a disciplinat, invatand primele notiuni ale stilului de jazz cunoscut azi drept stilul New Orleans.

De la 16 ani are relatii cu diversele trupe locale iar primele contacte cu muzicienii vremii il apropie de Kid Orry, Buddy LePetit sau Joe King Oliver. Cand Oliver pleaca, in 1919, la Chicago, KId Orry ii ofera locul acestuia in orchestra sa. Cu care canta in special pe vasele de agrement de pe fluviu. Este, simultan, promovat ca al doilea trompetist al Tuxedo Brass Band, foarte renumita formatie din epoca de aur a New Orleans. Se casatoreste cu Daisy Parker si adopta copilul verisoarei sale Flora, decedata dupa nastere. Primul sau mariaj nu a tinut decat un an.

In iunie 1922, este invitat de catre King Oliver sa se alature trupei Creole Jazz Band, cea mai celebra orchestra de dans din Chicago-ul acelor ani. Oliver si Armstrong devin repede celebri pentru duetele lor la trompeta. Aici incepe elevul sa-si depaseasca maestrul, Armstrong fiind mai focusat de timbru si textura notelor mai curand decat pe varietatea sunetelor, asa cum canta Oliver. Se recasatoreste cu Lil Hardin , pianista trupei lui King Oliver.

Din 1925 incepe o serie de inregistrari ca lider de trupa. In cunoscutele serii Hot Fives si Hot Sevenes Armstrong isi dezvolta capacitatea de a face din noul sau instrument, trompeta, trecerea de la jazzul armonic de echipa la jazzul stilistic, cu un accent mai decis pe un registrul ritmic si melodic si o cautare mai elaborata de abordare a temelor clasice. Din acea perioada ne-au parvenit piese celebre precum Struttin' with Some Barbecue sau West End Blues.




Intalnirea cu Earl "Fatha" Hines, un alt muzician din sud, interesat si el de re-scrierea muzicii traditionale creole, avea sa produca o alta piesa celebra, Weatherbird, a carei inregistrare originala s-a ratacit pana acum cinci ani.


In acelasi an inregistreaza si piesa care avea sa-i aduca, peste ani, faima sa de "vocalist", desi nu Armstrong este cel care a inventat scat-ul ci Gene Greene, in 1909. Piesa este destul de obscura dar este prima din seria de productii vocale semnate Louis Armstrong, care l-au facut celebru pe muzician pentru frazarea armonioasa si echilibrul intre o voce aspra si tandretea sentimentala. Piesa se numeste Heebie Jeelies iar la pian avea sa cante Lil Hardin, sotia sa de atunci.


Anii '30 sunt, poate anii cei mai creativi din cariera sa. Interesul sau pentru tranzitia dinspre interpretarea standard a pieselor de catre banduri catre expresii muzicale mai adaptate noului trend, swing-ul se traduce in inregistrari originale de considerabil rafinament, precum Shine, I Surrender Dear sau Star Dust.

In 1931 este retinut pentru posesie de marijuana. Divorteaza de Lil Hardin si se recasatoreste cu o mai veche prietena, Alpha, casatorie care dureaza mai putin de un an. Incep primele probleme de coordonare musculara intre degete si buze. Din fericire ele nu se agraveaza iar nick-name-ul Satchmo ii ramane fidel. De unde Satchmo? Este prescurtarea vulgarizata a Satchelmouth, traducerea in engleza a expresiei franceze embouchure ce desemneaza priza specifica a muschilor faciali ai gurii unui muzician pe mustiucul unui instrument de suflat. Se dedica mai mult spectacolelor de entertainment si interpretarilor vocale, de regula in duet (duetele sale cu Ella Fitzgerald, de exemplu, figureaza in orice antologie a jazzului)si cu mai putin accent pe instrumentul care l-a facut celebru. Se recasatoreste cu Lucille, care avea sa fie si ultima sa nevasta.

In anii '40 se intoarce mai determinat la soundul traditional New Orleans, caruia i-a ramas, de altfel, fidel toata viata. Acest "creole revival", cum l-a denumit presa de specialitate a epocii, a culminat cu concertul de la Town Hall din New York, unde, impreuna cu pianistil Earl Hines, trmbonistul Jack Teagarden, Edmund Hall, Barney Biggard si altii (denumirea era Louis Armstrong and All Stars) inregistreaza un succes enorm.


Nedespartit de cultura sa muzicala de baza, vesnic preocupat de intoarcerea la origini, Louis Armstrong inregistreaza si joaca in filmul care poarta numele (metaforic, de altfel) Hello, Dolly (1964). Aici regasim o parte din istoria vietii muzicianului scrisa in nota romantica. In fapt, Armstrong a fost un epicurean. Mare mancau, mare bautor , mare fumator, "Satchmo" prezenta mereu cunoscutilor si publicului o fata cuminte si cumpatata. In particular, insa, folosea laxative pentru a-si mentine silueta dupa celebrele sale excese culinare. Ca un indice al apetitului sau excesiv, uneori, cercetatorii vietii sale au gasit nu mai putin de 129 piese care avea tituluri legate de articole sau obiceiuri gastronomice.


Si-a imprumutat vocea si pentru pentru prima versiune a celebrului desen animat "Cartea Junglei", in care ursul Baloo ii este, simbolic, un fel de alter-ego. Aranjamente ulterioare au mentinut linia melodica dar au schimbat vocalistul.


A onorat cu prezenta sa multiple festivaluri si intalniri dintre muzicieni de mare notorietate. Un material video pe care vi-l ofer mai jos ni-l arata pe Satchmo Armstrong, asa jovial si preocupat de entertainment cum era de obicei, interpretand un potpurri din piesele sale, alaturi de o formula All Stars in cadrul Festivalului de la Newport din 1957. Una din piese, alaturi de Jack Teagarden, este Rockin' Chair.

Devine membru al lojii masonice nr.18 Montgomery din New York.
Moare de atac de cord, la 6 iulie 1971. La inmormantarea sa, care a oprit, pentru o clipa, intreaga America, au fost pentru a-si aduce omagiul Duke Ellington, Frank Sinatra, Ella Fitzgerald, Bing Crosby, Dizzie Gillespie, Coun Basie, Eddie Sullivan si multi alti muzicieni din generatiile mai tinere. Este inmormantat in Flushing Cemetery din Queens, New York, in vecinatatea celebrelor arene de tenis Flushing Meadows.

Indiferent de data oficiala a nasterii sale, Satchmo este inca prezent, sa recunoastem, in viata noastra. Muzica lui poate parea usor prafuita azi dar si el a fost unul dintre geniile muzicale care a facut jazzul posibil in forma in care azi ne place sa-l ascultam. Sa ne bucuram de muzica buna, prieteni!

Esecuri spectaculoase ale echipelor europene in turneele din Sud

Azi s-au jucat ultimele meciuri ale turneelor echipelor europene in emisfera sudica. Cum era de asteptat, cele patru mari puteri ale continentului nostru au pierdut. Si deloc confortabil. Sa vedem, pe scurt, ce s-a intamplat.

Tara Galilor a jucat al 22-lea meci impotriva Noii Zeelande, unde nu a castigat niciodata pana acum. Meciul a fost strans prima jumatate de ora, desi in minutul 25, scorul era favorabil gazdelor cu 10-3. Cory Jane a inscris primul eseu abia in minutul 24, transformat de Dan Carter. Acelasi Carter inscrisese primele 3 puncte dintr-o penalitate in minutul 13, ca raspuns la penalitatea lui Halfpenny din minutul 4. Dupa prima jumatate de ora, galezii isi cam pierd suflul si All Blacks incep sa-si faca jocul lor de pase. Galezii sunt nevoiti sa se apere si incep sa faca greseli. Care vor fi sanctionate in ritm de metronom de acelasi excelent suteur Dan Carter- 40', 45', 50', 55'. In minutul 60 oaspetii isi epuizeaza schimbarile si incep sa arate mai puternici. Revenirea galeza este evidenta iar neozeelandezii se apara. Motivatia europenilor creste cu fiecare minut (sa ne amintim de revenirea din meciul de la Cardiff cu Irlanda) si reusesc eseul prin Roberts in minutul 78, transformat imediat de Stephen Jones. Era prea tarziu sa mai rastoarne un scor de 10-22. Dar au aratat ca pot fi un adversar incomod. Gazdele, ca sa semneze o victorie cu staif, forteaza si mai inscriu, prin Cruden, in prelungirile meciului, inca un eseu, transformat de Piri Weepu. Scorul final, 29-10 pentru gazde, reflecta fidel echilibrul de forte din teren. All Blacks este o echipa sudata care, insa, nu s-a intrebuintat decisiv. Chiar inaintea meciului, presa a reprodus declaratii pline de respect fata de galezi, considerati a fi echipa europeana care le-a pus cele mai multe obstacole datorita stiintei stapanirii jocului pe tot terenul.


In marea insula-continent din vecinatate, Irlanda a intalnit in turneul sau sudic Australia. Infranta de Anglia saptamana trecuta, reprezentativa Wallabies se intalnea cu o Irlanda care nu mai castigase din 1979 in turneele australiene. Meciul a fost fara istoric. Irlanda s-a zbatut mult iar punctele pe care le-a marcat au fost numai din piciorul lui Jonathan Sexton- 5 lovituri de pedeapsa, toate in prima repriza-2', 9', 22', 29', 35'. De partea cealalta, australienii au jucat ceva mai organizat si au aratat ca pot sa inscrie din actiuni fluente. Ceea ce s-a intamplat cu eseurile lui Burgess-17' si Cooper-39". Acelasi Quade Cooper a ratat ambele transformari dar a punctat de doua ori din penalitati- 12', 33'. Astfel ca la pauza scorul a fost 16-15. In a doua repriza jocul s-a incalcit considerabil, irlandezii au preferat aglomerarile pe metru patrat, australienii au intrat in jocul oaspetilor si meciul a devenit neplacut vederii. Norocul australienilor cu piciorul lui Giteau: doua penalitati (52', 62') au facut ca scorul final sa le fie favorabil, 22-15. Australienii, in plina schimbare de echipa si generatii, nu au aratat mai nimic din ceea ce era o data gloria lor de fosta campioana mondiala. Nici tinerii nu s-au inteles cu veteranii (Giteau, reintrodus dupa accidentare, nu a putut sa conduca echipa asa cum eram obisnuiti) si nici acestia din urma nu si-au aratat valoarea. Irlanda a arat ca o echipa obosita si lipsita de o idee tactica clara, care sa fructifice forma lor din anul precedent.


In ordine, cel de-al treilea meci a fost revansa oferita de Springboks italienilor. Desi dupa scorul de saptamana trecuta, Italia, in mare progres de la an la an, se definea ca victima sigura. Importanta insa era onoarea. De aceasta data scorul a fost cu mult mai mare decat acel strans 13-29 din urma cu o saptamana. Azi insa sud-africanii au avuit mai mult chef de joc. Ca si italienii de altfel, dar pe alta scala. Morne Steyn a fost intr-o zi de exceptie si pana in minutul 30 inscrisese deja 20 de puncte- doua eseuri 91', 30'), ambele transformate si doua penalitati-4', 20'. De partea celalalta, Bergamasco reusise si el doua penalitati. Numai ca mai vine si eseul lui Pierre Spiess (37'), transformat tot de Steyn. Astfel incat scorul pauzei este deja 27-6 pentru gazde. Dupa pauza incepe cavalcada Springboks: eseuri in cascada- Du Plessis-51', Habana-57', Van den Merwe-60, toate transformate de fatidicul Steyn . Care a inscris jumatate din punctele gazdelor, 28 puncte. Italienii reusesc si ei un eseu, prin Sepe-65', pentru ca gazdele sa-si mai arate o data muschii, prin cel de-al saptelea eseu, al lui Botha-78', transformat de Pienaar. Impresia oricui ar fi urmarit cele trei meciuri despre care relatez ar fi fost aceeasi: sud-africanii au cel mai complet si variat joc. Chiar daca au jucat un meci cu Franta si doua cu Italia, repertoriul lor este extrem de divers iar jocul lor pe treisferturi debordeaza de imaginatie pentru ca au acest jucator de geniu care este Morne Steyn.


Ultimul meci al zilei era, teoretic, si cel mai echilibrat. Argentina venea dupa doua infrangeri consecutive cu Scotia iar Franta astepta de trei ani revansa pentru cele doua infrangeri de la Cupa Mondiala 2007. Franta a dezamagit din nou dupa infrangerea din Africa de Sud (17-42)de acum doua saptamani. La sfarsitul primei reprize reusise doar 6 puncte , prin doua penalitati, ale lui Porical si Parra. In schimb, argentinienii, condusi cu multa inspiratie de batranul Contepomi, facusera deja 19 puncte- 4 penalitati transformate de Contepomi (intr-o zi de exceptie) si un eseu al lui Fernandez Lobbe, transformat, evident, de Contepomi. Acelasi star international inscrie rapid si primul sau eseu in minutul 49, pe care nu-l transforma. Francezii dau o replica de orgoliu cu singurul lor eseu- Malzieu-54, transformat de Parra. Carballo inscrie, in replica, inca un eseu argentinian- 60'. Contepomi isi aduce, probabil aminte, de lectia de rugby pe care le-a dat-o francezilor in 2007 si mai inscrie un eseu in minutul 68. In totalul victoriei echipei sale (41-13) , Contepomi a inscris nu mai putin de 31 puncte. Iar Argentina isi incheie cu o victorie seria de intalniri cu echipele europene. Victorie onoranta pentru ei si umilitoare, din nou, pentru francezi.


Sa-mi fie permis in incheierea acestei postari sa fac suma scorurilor acestor intalniri de azi. Cele 4 echipe din Sud au inscris 147 puncte, ceea ce inseamna o medie de peste 36 puncte pe meci. Echipele europene au reusit doar 49 puncte, ceva mai mult de 12 puncte pe meci. Adica pentru trei puncte primite, au inscris doar unul. Foarte putin, nu vi se pare?

Weekend final in turneele din Sud

Ieri s-a jucat ultimul meci al turneului Angliei in Australia si Noua Zeeleanda. Cu o formatie mai putin omogena decat cea cu care a castigat al doilea test cu Australia, Anglia a piedut cu 28-35. Desi a condus la pauza si in repriza a doua, Anglia si-a risipit total suflul pe finalul partidei, pemitand New Zealand Maori sa revina si sa castige de maniera semnificativa, terminand in forta prin doua penalitati produse de abilul Ripia in ultimele zece minute de joc. De remarcat ca aripa, Hosea Gear, fratele mai mic al lui Rico Gear, aripa de asemenea si titular All Blacks, a marcat trei eseuri, in minutele 14, 44 si 47. New Zealand Maori se afla, astfel, la a treia victorie consecutiva in fata unor formatii galonate, New Zealand Barbarians, Irlanda si, acum, Anglia.


Sambata se vor juca ultimele meciuri din turneele sudice ale formatiilor de varf ale Europei. Tara Galilor va juca al doilea meci test, la Hamilton, cu Noua Zeelanda. Formatiile probabile ale celor doua echipe sunt urmatoarele, conform presei:
Noua Zeelanda: Mils Muliaina (Chiefs); Cory Jane (Hurricanes), Richard Kahui (Chiefs), Benson Stanley (Blues), Zac Guildford (Crusaders); Daniel Carter (Crusaders), Jimmy Cowan (Highlanders); Tony Woodcock (Blues), Keven Mealamu (Blues), Neemia Tialata (Hurricanes); Brad Thorn (Crusaders), Tom Donnelly (Highlanders), Jerome Kaino (Blues), Richie McCaw (capitan, Crusaders), Kieran Read (Crusaders). Rezerve: Aled de Malmanche (Chiefs), Owen Franks (Crusaders), Sam Whitelock (Crusaders), Adam Thomson (Highlanders), Piri Weepu (Hurricanes), Aaron Cruden (Hurricanes), Rene Ranger (Blues).

Tara Galilor: Lee Byrne (Ospreys); Leigh Halfpenny (Cardiff Blues), Jonathan Davies (Scarlets), Jamie Roberts (Cardiff Blues), Tom Prydie (Ospreys); Dan Biggar (Ospreys), Mike Phillips (Ospreys); Paul James (Ospreys), Matthew Rees (Scarlets), Adam Jones (Ospreys), Bradley Davies (Cardiff Blues), Alun Wyn Jones (Ospreys), Jonathan Thomas (Ospreys), Gavin Thomas (Newport Gwent Dragons), Ryan Jones (capitan, Ospreys). Rezerve: Huw Bennett (Ospreys), Craig Mitchell (Ospreys), Deiniol Jones (Cardiff Blues), Rob McCusker (Scarlets), Richie Rees (Cardiff Blues), Stephen Jones (Scarlets), Will Harries (Newport Gwent Dragons).

Irlanda va intalni Australia in, poate, cel mai neconvingator turneu al verzilor din ultimii ani. Dincolo de faptul ca nu au aratat nimic din panasul lor din 2009, au incasat si prea multe puncte pentru o echipa cu orgoliul atat de mare ca ar irlandezilor. Formatiile de start au destule noutati, pentru ambele echipe.
Australia: James O'Connor; Drew Mitchell, Rob Horne, Matt Giteau, Adam Ashley-Cooper; Quade Cooper, Luke Burgess; Ben Daley, Saia Faingaa, Salesi Ma'afu, Dean Mumm, Nathan Sharpe, Rocky Elsom (capitan), David Pocock, Richard Brown. Rezerve: Huia Edmonds, James Slipper, Mark Chisholm, Matt Hodgson, Josh Valentine, Berrick Barnes, Kurtley Beale.

Irlanda: Kearney (Leinster); Bowe (Ospreys), O'Driscoll (Leinster, capitan), Wallace (Ulster), Trimble (Ulster); Sexton (Leinster), O'Leary (Munster); Healy (Leinster), Cronin (Connacht), Buckley (Munster), O'Callaghan (Munster), O'Driscoll (Munster), Ronan (Munster), Jennings (Leinster), Henry (Ulster).
Rezerve: Varley (Munster), Court (Ulster), Tuohy (Ulster), Ruddock (Leinster), Reddan (Leinster), O'Gara (Munster), Murphy (Leicester).

Tot sambata, Italia va juca al doilea sau test cu Africa de Sud iar Franta, in cautarea revansei dupa umilintele din 2007, va intalni la Buenos Aires Argentina, care nu a convins deloc in aceasta vara.

Africa de Sud: 15-Gio Aplon, 14-Jean de Villiers, 13-Jaque Fourie,12-Juan de Jongh, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Ricky Januarie, 8-Pierre Spies, 7-Francois Louw, 6-Schalk Burger, 5-Andries Bekker, 4-Bakkies Botha, 3-Jannie du Plessis, 2-John Smit (capitan), 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-BJ Botha,18-Flip van der Merwe, 19-Dewald Potgieter, 20-Ruan Pienaar, 21-Butch James, 22-Wynand Olivier.

Italia: 15-Luke McLean, 14-Michele Sepe, 13-Gonzalo Canale, 12-Andrea Masi, 11-Mirco Bergamasco,10-Craig Gower, 9-Simon Picone, 8-Sergio Parisse (capitan), 7-Paul Derbyshire, 6-Manoa Vosawai, 5-Marco Bortolami, 4-Carlo Antonio Del Fava, 3-Lorenzo Cittadini, 2-Fabio Ongaro, 1-Salvatore Perugini. Rezerve: 16-Leonardo Ghiraldini, 17-Franco Sbaraglini, 18-Quintin Geldenhuys, 19-Alessandro Zanni, 20-Tito Tebaldi, 21-Riccardo Bocchino, 22-Matteo Pratichetti.


In fine in Cupa Pacificului de Sud, tot sambata, se vor juca doua intalniri intre natiuni care au inceput sa conteze din ce in ce mai mult pe scena elitelor: Fiji-Samoa si Japonia-Tonga.

Dupa acest sfarsit de saptamana ne putem odihni cam vreo doua saptamani pentru ca incepe TriNations 2010, cu meciul de foc dintre Noua Zeelanda si Africa de Sud, pe 10iulie.

Juniorii ne-au aratat calea

Ieri noapte tarziu s-a aflat cine este noua campioana a lumii la juniori U20. Nici un mister, nici macar puncte de suspans. Noua Zeelanda este, inca o data, tara care da campionii. Si asta se intampla in ultimii trei ani, de cand dateaza competitia.

Am reusit sa vedem cateva meciuri absolut superbe, cu rugby total, curat si dezvoltat prin placerea de a juca. Am vazut cum penalitatile nu fac doi bani in fata atacului la mana. Am urmarit jucatori pe care speram sa nu ii pierdem peste cativa ani pentru ca nu au facut fata viciilor profesionismului. Am mai remarcat ca orgoliile nationale nu sunt exacerbate ci doar servesc motivatiei sportive intrinseci. S-au putut vedea si rezulatele diverselor Academii de rugby din tarile majore, jucatori care au deja meciuri in picioare in competitiile domestice. Pe scurt si fara pretentii de concluzii: astfel de meciuri sunt de preferat ochiului si mintii fata de multe din jocurile din campionatele interne ale oricarei tari a elitei rugbyului. Virgini sau nu, juniorii care au jucat in Argentina vor fi, cu siguranta eroii zilelor de maine ai sportului din Ovalia.

Dar iata si rezultatele fazei finale. Pentru locul 11: Samoa 3- Tonga 23. Pentru locul 9: Irlanda 53-Scotia 23. Pentru locul 7: Tara Galilor 39- Fiji 15. Pentru locul 5: Argentina 23- Franta 37. Pentru locul 3: Anglia 22- Africa de Sud 27. Finala Campionatului 2010: Noua Zeelanda 62- Australia 17. Un podium eminamente sudic.

Finala Noua Zeelanda - Australia a fost un meci de revazut in repetate randuri. Sapte eseuri, unul mai frumos decat celalalt, de partea invingatorilor si doar doua din partea invinsilor dau exact raportul de forte din teren. Junii All Blacks ne-au aratat dimensiunile rugbyului modern: plasament ireprosabil in teren al fiecarui om, placaje eficiente indiferent de locul in care se joaca, reluarea la mana a jocului din propriul 22, suturi cu obiectivul clar- relansarea atacului, abilitatea de a exploata corect si precis spatiile libere, pe unde se poate patrunde catre buturile adverse, renuntarea la a transforma orice penalitate in favoarea castigului de teren, sustinerea rapida a purtatorului de balon, pase complete pana la aripi, jucatorii de inaintare cu mare viteza de deplasare, o buna tehnica de manuire a posesiei balonului atat in fazele fixe cat si, mai ales, in alergare.

Pacat insa ca o echipa frumoasa, precum cea a Angliei, nu a rezistat pana in finalul meciului pentru locul 3. Au fost intrecuti de Africa de Sud la numai 5 puncte numai pentru ca le-a fost lene sa ramana concentrati toate cele 80 de minute. In editiile din 2008 si 2009, Anglia a jucat finala cu Noua Zeelanda. Si probabil ca au renuntat prea repede sa se lupte pentru locul lor "traditional". Asta nu inseamna ca sud-africanii n-au avut meritele lor. Dimpotriva, au fost chiar mai inspirati. Iar vedetele echipei, uvertura Elton Jantjies si fundasul Patrick Lambie au jucat la cotele statusului lor, ultimul inscrii chiar 12 din cele 27 de puncte ale echipei sale , din care un eseu. Ca tot vorbim de jucatori exceptionali, sa mentionam si aportul lui Tyler Bleyendaal (capitanul tinerilor All Blacks) care a inscris in finala 28 de puncte- un eseu, 4 transformari si 5 penalitati. Si faptul ca centrul Julian Savea, absent in finala, a fost declarat Junior Player of the Year. Savea are doar 19 ani si este sub contract cu Wellington Hurricanes. In faza grupelor Savea a marcat 30 de puncte impotriva Tarii Galilor si Samoa.

Asadar, viitorul rugbyului este asigurat. Sper ca lectiile de rugby oferite de acesti minunati tineri sa aibe si ecoul local in mereu virtoasa noastra tarisoara.

Si-a revenit Romania. Pentru cat timp?

S-a incheiat editia din 2010 a IRB Nations Cup. Probabil, dintr-o perspectiva pe termen mediu, ultima gazduita de Romania. Pacat ca vremea torida a facut destule ca sa strice cheful cu care majoritatea echipelor venisera la Bucuresti sa demonstreze cate ceva. Titlul de castigatoare a turneului a fost cucerit, in acest an de catre Namibia, echipa-surpriza a editiei. Ea a castigat si ultimul sau meci de azi, cu Georgia, 21-16, terminand turneul cu trei victorii. Pentru ultimul loc s-au luptat echipele secunde ale Argentinei si Scotiei, castigatoarea editiei din anul precedent. De data asta, Jaguarii Argentinei s-au luat in serios si au administrat o infrangere concludenta, 33-13, premiantilor de mai an.

In ultimul meci, Romania avea o dubla tinta. Prima era revansa pentru infrangerea la scor, de anul trecut, in fata Italiei A. A doua, demonstratia faptului ca victoria de marti, cu Argentina, nu a fost un accident. In plus azi se aniversau 50 de ani de la istoricul 15-3 in fata Frantei si era o buna ocazie de a manipula putin istoria, in scopul (nevinovat, de altfel) al restaurarii imaginii rugbyului romanesc. Si, sa recunoastem, a reusit. O victorie cu doua eseuri contra Italiei A ramane o victorie. Desi nu am renuntat la stilul nostru navalnic pe inaintare, desi nu a existat nici o faza cu mai mult de trei pase pe trei sferturi, desi aparatorii nostri au lucrat excesiv de individualist, desi cei din linia a treia au aratat forta dar nu si gratie, desi in minutul 68, Vlaicu s-a crezut pentru cateva secunde Francois Steyn si a incercat sa suteze de la 55 de metri. Italienii nu au reusit decat un eseu in minutul 23. Romanii doua- unul in prima repriza, prin Cezar Popescu, pe strapungerea lui Fercu si al doilea, recuperare pe la centru, prelungire in marginea terenului si eseu, cu doi jucatori in spate, al aceluias Fercu. De altfel, in afara lui Dumbrava, care si-a facut exemplar datoria de transformer, marcand 17 puncte, tot atatea ca si adversarul sau, Orquera, mai este de remarcat si Gal Csaba, extrem de energic, percutant si decis in placaje. Pacat ca avand acesti doi oameni pe linia de fund, nu reusim sa incropim ceva strategii ofensive in viteza si lasam tot greul pe inaintare. Stilul rugbyului romanesc, o sa spuneti. Da, sigur, eram la fel de rezistenti pe inaintare si acum 50 de ani, dar aveam si treisferturi de mare viteza si indemanare. Nu centrarea unilaterala pe gramada penentranta este solutia la problema actuala a rugbyului romanesc, caci mai sunt destule echipe cu gramezi puternice ci constructia si consolidarea unei echipe capabile sa contraatace pe treisferturi. Si asta in timp ce gramada isi domina adversarii si le produce baloane aparatorilor. Asta a aratat ca poate face Uruguayul si Georgia. Putem, oare, si noi?

Europa sta ceva mai bine: 3-3 in emisfera sudica

Ieri, zi plina de rugby la nivel international. Toare marile echipe au avut meciuri test sau amicale. Pe rand despre cateva dintre ele.

Anglia si-a strans randurile si a reusit sa invinga, dupa un meci epuizant prin forta depusa, de Australia, 21-20. Este a doua victorie in turneul sau australian. Asezata mai bine in teren decat de obicei, cu o orientare tactica diferita -atacuri la mana- fata de precedentele confruntari, Anglia a reusit doua eseuri, prin Youngs si Ashton in prima repriza. La fel au reusit si australienii, bine condusi de Matt Giteau, reintrat dupa accidentare. Giteau a jucat centru iar Cooper pe deschidere, un experioment reusit doar in parte. Giteau a marcat si eseurile(2) si transformarile(tot 2) si penalitatile. Dar, de partea cealalta, Flood a reusit si el sa tina pasul cu suturile de puncte. Asta pana cand a fost schimbat cu Wilkinson care le-a dat australienilor penalitatea de gratie, in minutul 51. Un singur punct diferenta nu e mare lucru, dar australienii isi realimenteaza fobia de a pierde in fata englezilor pe piciorul lui Wilkinson. De data asta lui Martin Johnson tactica i-a reusit.

Interesanta se anunta si partida dintre Noua Zeelanda si Tara Galilor de la Dunedin. All Balcks erau in forma dar si Tara Galilor a avut un sezon foarte bun. Numai ca, in teren, gazdele au parut a avea un joc de antrenament si nu un meci test. Relaxati si foarte creativi pe trei sferturi, neozeelandezii au rulat foarte multe scheme de antrenament si le-au reusit in fata unei aparari descurajant de indecise. Asa s-a facut ca Dan Carter, omul cu suturile, a reusit chiar doua eseuri in repriza a doua. Acestea s-au adaugat celorlalte trei (Mealamu 19', Corry Jane 32' si Kahui 72') iar restul de puncte au fost obtinute de, ati ghicit!, acelasi Carter- 5 transformari, trei penalitati. Ceea ca inseamna cu numai Carter a inscris 27 puncte! Galezii nu au aratat decat o determinare sterila de a-i tine departe de buturi pe adversari. Dar prestatia acestora i-a obligat la o defensiva permanenta si punctele lor au fost obtinute dintr-un drop-Stephen Jones, 4' si doua penalitati-Halfpenny,15' si acelasi Jones-35'. Pana in minutul 35, mai aveau ceva sanse, scorul era 9-17 dar nu au mai reusitr, mai departe, nimic. Finalul, scor 42-9 le-a apartinut fara rezistenta gazdelor.

Tot in Noua Zeelanda, tot in turneu, Irlanda a mai incasat o infrangere, 28-31 cu New Zealand Maori. Dat fiind ca saptamana viitoare, Irlanda trece garla pentru a juca un meci test cu Australia, moralul verzilor se cere refacut iar onoarea reparata. Trei meciuri, trei infrangeri in acest iunie.

Tot in Sud, dar in Africa de Sud, gazdele au avut parte de un sparring partner care le-a pus destule probleme pe inaintare dar si de aparare in repriza a doua, Italia. Acestia chiar au deschis scorul prin penalitatea executata de Bergamasco, 12'. Gazdele s-au trezit si a urmat o serie de 4 eseuri: Habana-17', Louw-30', Steyn- 39' si 40'(!). Cu toate aceste handicapuri, italienii s-au descurcat bine si nu au renuntat nici o secunda la jocul deschis. Au fost covarsiti, insa, la jocul inspirat condus de perechea Januarie (inspirata reciclare a sa pe post de demi)- Morne Steyn, ambii extrem de mobili in toate fazele de joc si pe ambele flancuri. De remarcat faptul ca, mai nou sud africanii se concentreaza mai mult pe incercari de eseuri spre centrul liniilor de fund decat pe cursele aripilor, gen Habana. Dupa jumatatea reprizei a doua, cand scorul era deja 29 - 3, italienii se trezesc si mai inscriu 10 puncte- eseu Parisse, transformat de Bergamasco si o penalitate, realizata de acelasi Bergamasco, Mauro Bergamasco care, ieri, a jucat aripa. Boks nu mai insista si meciul se termina. 29-3, scor care, aparent arata o serioasa rezistenta opusa de italieni. Adevarat doar pe jumatate. Ca si in cazul neo-zeelandezilor sud-africanii par a se juca antrenandu-se cu echipele europene. Cele doua echipe sudice sunt laboratorul din care ies in joc noi orientari si cheme tactice, si tot de la ele apar si nevoile de a mai modifica pe ici-pe colo si regulamentul. Fata cu progresul rugbyului european, rugbyul "de Sud" are un avans destul de greu de refacut intr-un an, pana la Cupa Mondiala.

Noroc cu caderea de forma a Argentinei. Aceasta si-a "permis", culcandu-se pe laurii recentei sale cote de piata sa faca trei echipe. Pe prima a invins-o acum o saptamana Scotia. Pe a doua, Argentina A a invins-o ieri Franta (echipa mare). Iar pe a treia, Argentina Jaguars o vom vedea azi la Bucuresti intr-un meci pentru IRB Nations Cup. Atata vreme cat ambiguitatea statutului jucatorilor, amatori in propria tara si profesionisti in strainatate nu va fi rezolvata, Argentina nu va mai putea repeta performanta de a fi a treia echipa a lumii. Supraevaluata, piata jucatorilor din Argentina nu se poate sustine doar cu batranii din lotul Cupei 2007. Oferta argentiniana de jucatori tineri este de departe mai slaba decat ofertele celorlalte tari de top. Si nu numai rezultatele arata asta ci si jocurile insesi. Iri, la Mar del Plata, Scotia i-a administrat primei echipe valorice a Argentinei inca o infrangere, 9-13. In minutul 5 era deja 7-0 pentru oaspeti prin eseul lui Hamilton si transformarea lui Dan Parks. Norocul argentinienilor a fost ziua mai slaba a piciorului lui Parks, care a ratat cateva penalitati. Felipe Contepomi a incercat sa tina aproape cu doua penalitati transformate- 13',20'. Dar Parks il pune la punct cu un alt kick-25'. Astfel incat la pauza scotienii conduceau cu 10-6. Dupa pauza, fara istorie, ambele echipe mai inscriu cate trei puncte din penalitati: Rodriguez-61' si Parks-74'. Astfel incat Scotia pleca acasa cu a doua victorie in deplasare. Iar Argentina, cu o umilinta in plus, asteapta vizita motivata de revansa, de sambata viitoare, a Frantei.

In Barclay Churchill Cup s-a jucat, tot ieri, finala editiei din acest an. England Saxons, a doua formatie valorica a insularilor a intalnit o echipa in plina crestere de forma si consolidare valorice, aceea a Canadei. Aceasta venea dupa o victorie rasunatoare asupra Frantei A, in grupe. Meciul a fost frumos, cu faze variate si mult, foarte mult atac, de ambele parti. Poate ca, dupa impresia artistica, ar putea egala in performanta semifinalele mondialelor de juniori U20. Numai ca, si aproape totdeauna exista acest "numai ca", entuziasmului canadian i s-a opus realismul pragmatic al englezilor, mult mai versati in combinatii castigatoare. Daca canadienii au reusit trei eseuri (Matt Evans, Chauncey O'Toole si Ryan Smith), englezii au culcat patru (Nick Abendanon, Alex Goode, Jon Clarke, Luke Narraway). Daca englezii au avut un suteur in forma ( 3 transformari si 4 penalitati), canadienii nu au avut deloc replica prin acest procedeu (Matt Evans a ratat in nestire iar Ciaran Hearn, junior pana anul trecut, a reusit o singura penalitate din patru). In rest, posesia aproximativ egala, cu Saxons mai eficienti in tuse si in mauluri. Am avut de toate in acest meci: jocul exclusiv la mana in propriul 22, curse de eseu de peste 60 de metri de ambele parti, schimbari de directie pe flancuri si in mare viteza si angajamente subtile pe trei sferturi. Din pacate Canada, o echipa frumoasa, sufera de acelasi deficit de experienta si competitivitate ca si Argentina de acum. Din echipa Canadei de ieri doar doi jucatori au experienta campionatelor puternice (joaca in Europa). In rest, sunt jucatori amatori in diverse competitii nationale sau continentale. Diferenta de jocuri tari in picioare i-a ingenunchiat in fata englezilor. Daca la pauza, scorul era relativ strans, 23-13 pentru Anglia, la final diferenta a facut-o suma de avantaje pe care au aratat-o formatia engleza, 38-18. Fara a contesta valoarea England Saxons, vreau sa cred ca aceasta echipa a Canadei va avea o prestatie majora in urmatorii ani. Victoria cu Franta A si stilul in care au pierdut la englezi nu sunt chiar simple accidente. Canada stie ce vrea si poate ceea ce stie. Wait and see...vorba neamtului...

In fine, azi se va juca in IRB Nations Cup meciul care ne va arata cum stam cu pregatirile pentru dubla cu Uruguayul, admitand ca invingem Tunisia. Uruguayul nu a fost o echipa tare in Churchill Cup, insa le-a opus rezistenta rusilor, alta prezenta frumoasa. Sunt capabili si de atac si au dovedit-o, stiu sa manipuleze, cand reusesc, pe trei sferturi si sunt rapizi. Ascultandu-i pe Spanu si Carnu, la Sport 1, victori e ca si asigurata, stimati prieteni. Uruguay merge la taiere. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Romania lui Gotineac inca nu ne-a aratat ce stie si nici ca stie. Prin Namibia am avut de-a face cu un adversar care si-a jucat expresiv sansele si au marcat pe trei sferturi. Cu Argentina Jaguars, in zi lipsita de inspiratie, am castigat pe gramezi si o zi buna pentru ambii transformeri, Dumbrava si Vlaicu. Dar cu Italia A e altceva. Daca ne vom limita la ceea ce ni se pare ca stim mai bine, jocurile pe gramezi si aglomerari si lovituri pe greselile adversarilor, o incasam. Italia e o echipa completa. Chiar daca nu are o inaintare foarte potenta, are aparatori tineri si mobili si o pereche creativa pentru deschideri. Asa ca, voba neamtului de mai sus ramane si aici valabila.

Sezonul de varf continua

Ieri Irlanda a jucat cu New Zealand Barbarians si a mai luat o bataie, 28-31. Neo-zeelandezii au marcat patru eseuri(Hosea, Gear, Sweeney, Lowe), au transformat doua si au fructificat 3 penalitati. Irlandezii si-au facut puncte din 7 penalitati si o transformare, datorata lui Jonathan Sexton, pe eseul lui Paddy Wallace. Diferenta de eseuri spune multe despre orientarea catre joc deschis a rugbyului din Sud.

Tot in Sud , dar in Argentina, se confrunta juniorii echipelor de elita. Suntem deja in faza finalelor pentru ierarhia acestui an. In semifinale, castigatoarele s-au impus clar: Australia 28- Anglia 16 si Noua Zeelanda 36- Africa de Sud 7. Australienii le-au inscris juniorilor englezi 3 eseuri iar vecinii lor geografici, neoz-eelandezii au marcat de 4 ori contra sud-africanilor. O placere sa privesti aceste meciuri in care nu au loc, deocamdata, tacticile si procedeele inselatoare, menite sa atraga adversarii in capcane. Se joaca deschis, in viteza, cu grija pentru coechipieri iar treisferturile sunt rasfatate cu o ploaie de baloane de valorificat. In finala vor juca Noua Zeelanda cu Australia, cea de-a doua fiind in premiera finalista, pentru ca in ultimele doua editii, Anglia era in aceasta postura. Franta va juca cu Argentina pentru locul 5, Tara Galilor cu Fiji pentru locul 7, Irlanda cu Scotia pentru locul 9 si Samoa cu Tonga pentru locurile 11 si 12. Privind statisticile Junior World Cup, sa consemnam faptul ca jucatorul cel mai eficient este englezul Tom Homer (118 puncte inscrise in doua editii), jucatorul cu cele mai multe eseuri este Zack Guildford (Noua Zeelanda- 10) intr-o singura editie, 2009, iar clasamentul All Time Team Points arata asa: Noua Zeelanda-657 puncte, Africa de Sud 609 puncte si Australia 602 puncte. Si mai sunt de jucat finalele, care vor adauga puncte acestor ierarhii. Anul acesta marea favorita este tot echipa Noii Zeelande, castigatoare si a ultimelor doua editii, 44-28 cu Anglia in 2009, 38-3, tot cu Anglia, in 2008.

Astazi se mai joaca urmatoarele meciuri: England Saxons- Canada, SUA- Franta A si Uruguay-Rusia in Churchill Cup, Australia-Anglia, Noua Zeelanda-Tara Galilor, Africa de Sud- Italia si Argentina-Scotia, meciuri test. Inca o zi plina cu rugby de mare clasa!

Echipele pentru al doilea test Australia-Anglia

Azi s-au anuntat echipele pentru al doilea meci test, de sambata, dintre Austrlia si Anglie. Meciul se va disputa la Sydney si va fi arbitrat de francezul Romain Poite.

Anglia: 15-Ben Foden, 14-Mark Cueto, 13-Mike Tindall, 12-Shontayne Hape, 11-Chris Ashton, 10-Toby Flood, 9-Ben Youngs, 1-Tim Payne, 2-Steve Thompson, 3-Dan Cole, 4-Courtney Lawes, 5-Tom Palmer, 6-Tom Croft, 7-Lewis Moody (capitan), 8-Nick Easter. Rezerve: 16-George Chuter, 17-David Wilson, 18-Simon Shaw, 19-James Haskell, 20-Danny Care, 21-Jonny Wilkinson, 22-Delon Armitage.


Australia: 15-James O'Connor, 14-Digby Ioane, 13-Rob Horne, 12-Matt Giteau, 11-Drew Mitchell, 10-Quade Cooper, 9-Will Genia; 8-Richard Brown, 7-David Pocock, 6-Rocky Elsom (capitan), 5-Nathan Sharpe, 4-Dean Mumm, 3-Salesi Ma'afu, 2-Saia Faingaa, 1-Ben Daley. Rezerve: 16-Huia Edmonds, 17-James Slipper, 18-Mark Chisholm, 19-Matt Hodgson, 20-Luke Burgess, 21-Berrick Barnes, 22-Adam Ashley-Cooper

Se remarca revenirea celor doi indisponibili din primul meci test, Matt Giteau si Will Genia, pentru Australia si reintroducerea lui Courtney Lawes pe linia a doua si a lui Ben Youngs la deschidere. De asemenea, Jonny Wilkinson revine pe banca de rezerve.

Marti, Anglia a invins, in al treila sau meci din turneu o selectionata Barbarians, cu 15-9. In primul sau meci contra aceleiasi reprezentative, Australian Barbarians- Anglia reusise doar un rezultat de egalitate, pe 8 iunie,scorul fiind 28-28.

Formatiile au fost urmatoarele:
Australian Barbarians: 15 P Hynes (Queensland Reds), 14 N Cummins (Western Force), 13 W Chambers (Queensland Reds), 12 A Faingaa (Queensland Reds), 11 L Turner (Waratahs), 10 K Beale (Waratahs), 9 J Valentine (Brumbies), 1 P Cowan (Western Force), 2 T Polota-Nau (Waratahs), 3 L Weeks (Queensland Reds), 4 M Chapman (Brumbies), 5 R Simmons (Queensland Reds), 6 B McCalman (Western Force), 7 P McCutcheon (Waratahs), 8 S Hoiles (Brumbies, capitan).Rezerve: 16 H Edmonds (Brumbies), 17 J Slipper (Queensland Reds), 18 M Chisholm (Brumbies), 19 M Hodgson (Western Force), 20 L Burgess (Waratahs), 21 B Barnes (Waratahs), 22 J O'Connor (Western Force).

Anglia: 15 D Armitage (London Irish), 14 D Strettle (Harlequins), 13 D Waldouck (Wasps), 12 O Barkley (Bath), 11 M Banahan (Bath), 10 C Hodgson (Sale Sharks), 9 R Wigglesworth (Sale Sharks), 1 J Golding (Newcastle), 2 L Mears (Bath), 3 P Doran-Jones (Gloucester), 4 D Attwood (Gloucester), 5 D Ward-Smith (Wasps), 6 J Worsley (Wasps, capitan), 7 S Armitage (London Irish), 8 J Haskell (Stade Francais).
Rezerve: 16 R Webber (Wasps), 17 D Flatman (Bath), 18 C Robshaw (Harlequins), 19 P Dowson (Northampton), 20 P Hodgson (London Irish), 21 S Geraghty (Northampton), 22 M Tait (Sale Sharks).

IRB Nations Cup, etapa a doua

O zi torida, neindicata pentru efortul pe care il depun rugbistii de-a lungul unui meci. Cu toate astea, s-a jucat. Noroc cu scurta repriza de ploaie in meciul Romaniei. Ziua s-a terminat intr-o nota mai optimista pentru ca Romania a reusit sa obtina o victorie.

Primul meci a opus doua echipe care au facut economie de efort. Georgia n-a facut fata unei Italii la fel de lesinate de soare. Doar ca italienii au beneficiat mai mult de greselile georgienilor si au marcat din sapte lovituri de pedeapsa. Scorul final, 21-3, nu merita sa fie tinut minte. El va ramane doar in satistici.

In al doilea meci situatia s-a schimbat radical. A existat angajament, s-a alergat mult si nu s-au evitat momentele de circulatie rapida a balonului. Nu chiar ca intr-o zi cu temperatura optima pentru rugby, dar oricum meciul a fost mai atractiv decat prima partida. Scotienii au repetat schema din prima lor partida. Au condus in prima repriza cu 13-8 (mai strans decat in meciul cu Georgia) iar in repriza au cedat din nou. Namibia, revelatia acestui turneu, a presat cu imaginatie, a jucat frumos si eficient pe trei sferturi si a reusit sa intoarca rezultatul, 23-20 la final.

In meciul al treilea, romanii au intrat mai determinati in teren si asta s-a vazut dupa primele minute, cand au si preluat conducerea. La fel de rapid am incasat si un eseu. Cu o inaintare mai agresiva si mai insistenta, avand in fata adversari tineri si nu prea experimentati in jocul de uzura al gramezilor, romanii au terminat prima repriza cu avantajul a cinci lovituri de pedeapsa si a uinui dropgoal, toate reusite de Dumbrava. 18-8. In a doua repriza, tactica a fost identica, macinarea pe inaintare a adeversarilor si obtinerea de penalitati. A reusit in doua randuri iar Vlaicu a mai inscris sase puncte. Finalul a adus Romaniei victoria cu 24-8, o victorie care ar trebui sa dea de gandit tacticienilor FRR. Daca adversarii mai importanti, recte Uruguay-ul, vor fi pregatiti pe inaintare pentru jocul nostru de uzura dar vor avea si inspiratie pe trei sferturi, victoria poate fi a lor. Pentru ca Romania nu stie sau nu poate sa arate ca o echipa care stie sa joace si cu intreaga linie din spate. Azi doar Gall Csaba a aratat cate ceva dar nu a dezvoltat joc de linie. Argentina ne-a aratat cum jocul de pase ne poate face vulnerabili, mai ales ca aparatorii nostri nu sunt specialisti in placaje din viteza. Mai avem ceva timp. Si mai ales mai e jocul cu Italia de duminica, echipa care are specificul prin care ne putem corecta aceste carente.

Bine ai revenit, Bogdan Cosmescu!

Restructurat de la GSP TV, Bogdan Cosmescu, declarat doi ani la rand cel mai bun comentator sportiv de catre presa sportiva din Romania, s-a intors catre rugby. Inginerul Cosmescu este unul din preferatii mei pentru ca este documentat, pentru ca are un simt al jocului de care liota celorlalti "comentatori" (cu exceptia lui Radu Constantin) nu s-a contaminat, pentru ca poate sustine, cu respiratie egala, chiar si comentariul a doua sau trei meciuri consecutive, cum a fost cazul in ultima saptamana. Este bine ca Eurosport, 1 si/sau 2, transmit rugby dar este si mai bine ca transmisiile sunt comentate de Bogdan Cosmescu. Publicul poate intelege cum se joaca si cum "curge" acest sport (atat de diferit de football)si poate sta lipit de ecrane in asteptarea informatiei livrate de Cosmescu. E de bine, prieteni!

Sezon de vara prost pentru francezi. Dupa umilinta meciului test din Africa de Sud, inca doua dusuri reci vin sa-i aduca pe pamant. In Churchill Cup, echipa A a Frantei (intarita cu multi dintre internationalii traditionali) pierde in fata Canadei, 27-33, si va juca pentru locurile 3-4 cu SUA. La Campionatul mondial de juniori U20, pierd la juniorii englezi cu 9-17.

In finala Churchill Cup vor juca England Saxons cu Canada. Meciul se va disputa duminica pe cocheta Red Bull Arena din Harrison, New Jersey. Pentru locurile, 5-6 vor trage colegele nostre de categorie, Uruguay si Rusia.

Semifinalele Campionatului Mondial de U20 se vor rezuma la traditionalele intalniri dintre Anglia-Australia si Africa de Sud-Noua Zeelanda. Ultimele meciuri din grupe s-au desfasurat duminica: Noua Zeelanda-Tara Galilor 43-10 si Africa de Sud-Australia 35-42. Cu maximum de puncte,15, s-au calificat in semifinale Noua Zeelanda si Australia, in timp ce Anglia a acumulat 13 iar Africa de Sud 12. Finala se va juca luni, 21 iulie.

In fine, in Nations Cup, la Bucuresti, azi vor avea loc inca trei intalniri. Italia A va da piept cu Georgia, invingatoarea neasteptata a scotienilor. In meciul al doilea ii vom vedea la lucru pe namibieni, o echipa in crestere de forma si valoare incercand sa demonstreze si cu Scotia A cu nu sunt doar vecini cu Africa de Sud. In inchidere, Romania (atata cat este ea) va trebui, macar pentru moral, sa ne arate ca infrangerea de vineri a fost un accident. Argentina, chiar si in formula Jaguars, este o copie chinezeasca a ocupantei locului 3 la Cupa Mondiala 2007. Ca sa nu mai vorbim de Pumele din meciul de sambata cu Scotia. Se apropie meciul cu Tunisia si lipseste concentrarea, disciplina si constructia tactica. Asta ca sa nu mai amintim ca eventuala dubla cu Uruguay, dupa ce am vazut adversarii la Churchill Cup, devine o amenintare cosmareasca pe fundalul lipsurilor noastre structurale.