Ieri noapte tarziu s-a aflat cine este noua campioana a lumii la juniori U20. Nici un mister, nici macar puncte de suspans. Noua Zeelanda este, inca o data, tara care da campionii. Si asta se intampla in ultimii trei ani, de cand dateaza competitia.
Am reusit sa vedem cateva meciuri absolut superbe, cu rugby total, curat si dezvoltat prin placerea de a juca. Am vazut cum penalitatile nu fac doi bani in fata atacului la mana. Am urmarit jucatori pe care speram sa nu ii pierdem peste cativa ani pentru ca nu au facut fata viciilor profesionismului. Am mai remarcat ca orgoliile nationale nu sunt exacerbate ci doar servesc motivatiei sportive intrinseci. S-au putut vedea si rezulatele diverselor Academii de rugby din tarile majore, jucatori care au deja meciuri in picioare in competitiile domestice. Pe scurt si fara pretentii de concluzii: astfel de meciuri sunt de preferat ochiului si mintii fata de multe din jocurile din campionatele interne ale oricarei tari a elitei rugbyului. Virgini sau nu, juniorii care au jucat in Argentina vor fi, cu siguranta eroii zilelor de maine ai sportului din Ovalia.
Dar iata si rezultatele fazei finale. Pentru locul 11: Samoa 3- Tonga 23. Pentru locul 9: Irlanda 53-Scotia 23. Pentru locul 7: Tara Galilor 39- Fiji 15. Pentru locul 5: Argentina 23- Franta 37. Pentru locul 3: Anglia 22- Africa de Sud 27. Finala Campionatului 2010: Noua Zeelanda 62- Australia 17. Un podium eminamente sudic.
Finala Noua Zeelanda - Australia a fost un meci de revazut in repetate randuri. Sapte eseuri, unul mai frumos decat celalalt, de partea invingatorilor si doar doua din partea invinsilor dau exact raportul de forte din teren. Junii All Blacks ne-au aratat dimensiunile rugbyului modern: plasament ireprosabil in teren al fiecarui om, placaje eficiente indiferent de locul in care se joaca, reluarea la mana a jocului din propriul 22, suturi cu obiectivul clar- relansarea atacului, abilitatea de a exploata corect si precis spatiile libere, pe unde se poate patrunde catre buturile adverse, renuntarea la a transforma orice penalitate in favoarea castigului de teren, sustinerea rapida a purtatorului de balon, pase complete pana la aripi, jucatorii de inaintare cu mare viteza de deplasare, o buna tehnica de manuire a posesiei balonului atat in fazele fixe cat si, mai ales, in alergare.
Pacat insa ca o echipa frumoasa, precum cea a Angliei, nu a rezistat pana in finalul meciului pentru locul 3. Au fost intrecuti de Africa de Sud la numai 5 puncte numai pentru ca le-a fost lene sa ramana concentrati toate cele 80 de minute. In editiile din 2008 si 2009, Anglia a jucat finala cu Noua Zeelanda. Si probabil ca au renuntat prea repede sa se lupte pentru locul lor "traditional". Asta nu inseamna ca sud-africanii n-au avut meritele lor. Dimpotriva, au fost chiar mai inspirati. Iar vedetele echipei, uvertura Elton Jantjies si fundasul Patrick Lambie au jucat la cotele statusului lor, ultimul inscrii chiar 12 din cele 27 de puncte ale echipei sale , din care un eseu. Ca tot vorbim de jucatori exceptionali, sa mentionam si aportul lui Tyler Bleyendaal (capitanul tinerilor All Blacks) care a inscris in finala 28 de puncte- un eseu, 4 transformari si 5 penalitati. Si faptul ca centrul Julian Savea, absent in finala, a fost declarat Junior Player of the Year. Savea are doar 19 ani si este sub contract cu Wellington Hurricanes. In faza grupelor Savea a marcat 30 de puncte impotriva Tarii Galilor si Samoa.
Asadar, viitorul rugbyului este asigurat. Sper ca lectiile de rugby oferite de acesti minunati tineri sa aibe si ecoul local in mereu virtoasa noastra tarisoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu