Armando Anthony, “Chick” Corea s-a nascut la 12 iunie 1941, in Chelsea, Massachusetts, in familia unor imigiranti italieni de secol 20, americani la a doua generatie. Tatal sau intretinea o numeroasa familie din muzica si un magazin de pantofi. La 4 ani, Armando “Chick” primeste cadou…un pian. Tatal sau se preocupa de educatia muzicala timpurie a fiului sau, compunandu-i, pentru exercitii, chiar niste aranjamente potrivite varstei. Si il deprinde sa asculte si sa interpreteze teme din repertoriul jazzului (Parker, Gillesprie, Bud Powell). De la 11 la 17 ani face studii clasice de pian facand cunostinta cu Bach, Chopin, Beethoven. Incepe sa cante cu tatal sau prin cluburi si la petreceri private. In timpul liceului isi formeaza primul trio cu Tony Williams si Don Alias, pe atunci basist, cantand prioritar piesele lui Bud Powell. Desi primele influente au venit din partea lui Powell, Chick Corea marturiseste ca pianistul pe care l-a studiat cu atentie si in profunzime a fost Horace Silver.
Dupa terminarea liceului, se inscrie pentru a urma cursuri de arte liberale la Universitatea Columbia din New York si se muta in Manhattan. Dar a fost suficient sa ii vada si asculte la Birdland pe Miles Davis in cvintet cu John Coltrane pentru a se decide sa devina muzician profesionist. Renunta la studiile de la Columbia si decide sa se pregateasca pentru a fi admis in 1960 la Juilliard Academy of Music pentru a ramane, formal, in New York. Admiterea ii reuseste si, in ciuda acestei reusite, Chick devine din ce in ce mai convins ca studiile clasice nu sunt, cu adevarat, vocatia sa. Prietenul sau, saxofonistul Joe Farrell il introduce altor muzicieni. In acelasi an are primele inregistrari cu trupa lui Blue Mitchell, din care rezulta albumul The Thing to Do. Cu cativa membri ai acestei trupe (Herbie Mann, Mongo Santamaria, Cal Tjader) mai face cateva alte inregistrari, minore dar suficiente pentru increderea in sine. Abia in 1966 are primele colaborari cu muzicieni in voga, precum Stan Getz, in compania caruia mai inregistreaza pana in 1968. In acel an, impreuna cu Miroslav Vitous si Roy Haynes lanseaza albumul de success Now He Sings, Now He Sobs.
Cand, in toamna anului 1968, Herbie Hancock paraseste grupul Miles Davis, acelasi prieten, Tony Williams, i-l recomanda trompetistului pe Chick Corea, care avea deja un nume pe piata. Davis il accepta si asa incepe perioada pianului electric in cariera sa. Corea apare pe albumele Filles of Kilimanjaro, In A Silent Way, Bitches Brew, Black Beauty, Miles Davis at Fillmore. Trece, totodata si la explorarea unui nou stil, improvizatiile libere (gen in care avea sa exceleze Keith Jarrett) si inregistreaza primul astfel de album, Is (1970). Acesta avea sa aibe o semnificatie mai aparte pentru tanarul american de origina italiana. Este atras de si se converteste catre Biserica Scientologica sub influentele lui Freddie Hubbard si ale ezotericului Anthony Braxton, deopotriva compozitor, saxofonist, clarinetist si flautist si ideolog al miscarii scientologice. Dupa aceasta re-orientare axiologica, Corea se concentreaza, dupa propriile declaratii, spre a face muzica sa mai melodica, lirica si accesibila, mai apropiata de ritmurile traditionale. In acelasi timp face loc in piesele sale si unor teme din creatia compozitorilor clasici ai perioadei moderne- Stravinsky, Bartok, Berg, Messiaen. Toate aceste influente vor concura in definirea noului sau stil o data cu participarea la seria de concerte de la Village Vanguard din ianuarie 1972. Suita de piese pe care o va interpreta trupa sa- Corea, pian electric Fender Rhodes, Joe Farrell-saxofon tenor, Stanley Clarke-bas, Airto Moreira- tobe si percutie si Flora Purim, nevasta lui Moreira, vocal-se va numi Return to Forever, ca omagiu adus lui Freddie Hubbard, autorul unui poem scientologic cu acelasi titlu. Return to Forever va fi si numele proiectului de trupa pe care il va experimenta Chich Corea timp de 6 ani, pana in 1978. Din anul urmator, Return to Forever va avea o noua compozitie: Corea la moog synthesizer, Stanley Clarke- bas, Lenny White-tobe si Bill Connors (inlocuit in curand cu Al di Meola)-chitara.
In 1976 se stabileste in Los Angeles si infiinteaza propria casa de inregistrari, Chick Corea Production, prin care avea sa scoata nu mai putin de 6 albume, in care isi include si nevasta, Gayle Moran. Albumele se vand bine, trei dintre ele ajungand in Top 40 al Bilboard. Romantic Warrior se va vinde in mai mult de 500.000 copii iar Music Magic va fi nominalizat la Premiile Grammy in 1977. Revine cu Return to Forever pentru o serie de noi inregistrari in 1977 precum triouri cu Miroslav Vitous si Roy Hayness sau duouri acustice cu Herbie Hancock si vibrafonistul Gary Barton. In anii ’80 inregistreaza muzica clasica in direct cu pianisti europeni precum austriacul Friedrich Gulda (Mozart) sau grecul Nicolas Economou (Bartok).
In 1986 infiinteaza o alta trupa, de instrumente amplificate, numita Elektric Band, care marcheaza inceputul colaborarii cu muzicienii si soundurile unei generatii mai tinere, cum ar fi John Patitucci sau Dave Weckl.
In 1993 devine subiectul unui conflict impresarial. Guvernul landului german Baden Wurttemberg semneaza un precontract pentru prezenta si un concert al trupei lui Chic Corea cu ocazia Campionatelor mondiale de atletism. Presa germana dezvaluie apartenenta scientologica a muzicianului iar organizatorii, sensibili la diferente confesionale ireconciliabile, denunta precontractul. Chick Corea se autovictimizeaza si ii acuza pe germani de discriminare religioasa. In 1995, impreuna cu Bobby McFerrin si St.Paul Chamber Orchestra inregistreaza o interpretare pop a doua concerte de Mozart, eveniment care va fi repetat si cu New York Philarmonic. In 1997 primeste titulul de doctor onorific de la pretentioasa Academie de muzica Berklee din Boston. In acelasi an, infiinteaza un nou grup, Origin, cu care lanseaza A Week at the Blue Note. In 1998 ii dedica profesorului sau de arte martiale o suita, Sifu, interpretata impreuna cu noul sau grup din care mai faceau parte, printre altii basistul Avishai Cohen, tobosarul Jeff Ballard sau percutionistul egiptean Hossam Ramzi, scientologi, de asemenea.
Anii 2000 aveau sa-l gaseasca pe Chick Corea in cautarea si experimentarea noilor sale proiecte. Proiectele sale includ, mai nou, colaborari cu muzicieni mai trineri precum japonezul Hiromi sau Bela Fleck sau reformulari ale mai vechilor sale proiecte, gen All-Stars Return to Forever (2008) sau fuziunea cu proiectul lui John McLaughlin, Five Peace Band (Kenny Garrett, Christian McBride, Franck Gambale), cu care a cantat si la Bucuresti anul trecut. Muzician activ, la cei 69 de ani, va canta in zilele aniversarii sale din acest an, 2010, la Festivalul de la Denver, Colorado, intr-o formula numita All-Star Freedom Band, adica Chick Corea, Kenny Garrett, Christian McBride si neobositul de 85 de ani, tobosarul Roy Hayness.
In toate activitatea sa, Chick Corea a oferit publicului nu numai putin de 88 de albume. a avut 51 de nominalizari la Premiile Grammy la care a castigat nu mai putin de 15 onoruri. Intre 1976 si 2010, a castigat 15 premii in aria Best Jazz Performances, dupa ce intrase , cu Now He sings Now He Sobs, in Grammy Hall of Fame.
La multi ani, Armando Anthony “Chick” Corea! Te mai asteptam pe la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu