In aceste zile, in Argentina se joaca Campionatul Mondial Under 20, o foarte buna ocazie de a testa valoarea muncii cu juniorii a antrenorilor din marile natiuni.
Daca urmarim lista participantilor din acest an vom constata o tendinta remarcabila. Si anume, cele 12 tari participante la acest Campionat sunt, cu o singura exceptie, selectionatele de sperante ale primelor 12 tari din clasamentul pe natiuni al IRB, la 7 iunie.
Participa in competitia din Argentina: tara gazda, Australia, Anglia, Fiji, Franta, Irlanda, Noua Zeelanda, Samoa, Scotia, Africa de Sud, Tonga si Tara Galilor.
Clasamentul IRB pentry echipele de seniori, la 7 iunie a.c., arata astfel: 1.Noua Zeelanda, 2.Africa de Sud, 3.Australia, 4.Franta, %.Irlanda, 6.Argentina, 7.Tara Galilor, 8.Scotia, 9.Fiji, 10.Italia, 11. Samoa...,15. Tonga.
Comparand cele doua liste, vedem ca juniorii Italiei nu s-au calificat pentru acest turneu final, dar au facut-o sperantele din Tonga. In rest, primele 10 echipe nationale sunt prezente in ambele liste. Ceea ce spune foarte mult si sugestiv despre preocuparea pentru asigurarea generatiei urmatoare in marile competitii mondiale.
M-am uitat, din curiozitate, la loturile a doua echipe de juniori europeni, Anglia si Franta. In ambele cazuri se constata o tendinta relativ identica: loturile sunt formate de la trupele de juniori ale marilor echipe care isi disputa campionatele nationale in primele divizii.
In Anglia, jucatorii vin de la Harlequins (6), Leicester Tigers, Saracens si Gloucester (cate 3), London Wasps, London Irish, Newcastle Falcons (cate 2), de la Leeds Carnegie, Stade Francais si Sale Sharks cate 1. Singura echipa care nu ajucat in recent incheiata editie a Guinness Premiership dar care da un jucator lotului Angliei este Bristol Rugby.
Pentru Franta, juniorii din competitie vin de la Agen(5), Toulon (4), Lyon si La Rochelle(3), Toulouse, Perpignan, Stade Francais (cate 2) si de la Beziers, Clermont Auvergne, Bourgoin Jallieu(cate unul). In lotul Frantei sunt numai 15 juniori care apartin echipelor care au terminat, recent Top 14. Restul de 10 vin de la echipe din ligile inferioare, D2 de exemplu.
Academiile de rugby si centrele de juniori organizate pe langa echipele de mare traditie sunt, atat in Anglia cat si in Franta, reguli fixe. Daca ne uitam in Premiership, aproape 60% din jucatori presteaza in primii lor cinci ani de activitate pentru echipele de seniori ale cluburilor in care au urmat Academiile de rugby. London Wasps si Leicester Tigers sunt astfel de exemple. In Franta, au fost promovati in lotul de juniori doua excelente centre de juniori, organizate in paralel cu cluburile profesioiniste de seniori, Agen si revelatia acestui recent incheiat Top 14, Toulon (actualmente o selectionata multinationala, cu destui de putini francezi de perspectiva). Sunt absolut convins ca in urmatorii 5 ani, Toulon va juca cu mai multi jucatori francezi decat cu straini. Si asta face parte din strategia pe termen lung a clubului, fara vreo implicare a Federatiei franceze sau Ministerului(sau Departamentului) Sportului. La Leicester, long-term prospects prevad promovarea, in fiecare an, a unui numar de 10 absolventi in lotul primei echipe sau, sub forma de imprumut, unor echipe agreate de conducerea clubului.
Asa ca, desi e de domeniul evidentelor cu caracter de truism, performantele echipelor nationale depind in cea mai mare masura de existenta unei baze cat mai largi de selectie din randul echipelor de juniori. Si asta pentru ca astfel de strategii sunt naturale in conditiile sportului profesionist, unde este din ce in ce mai greu sa te mentii in elitele nationale si, unde e cazul, internationale. Si nu este vorba numai de bani ci si de viziune de perspectiva. Ca si in alte sporturi, cluburile majore rezista si cate un secol pe arena marilor performante. A bon entendeur, salut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu