Ieri, zi plina de rugby la nivel international. Toare marile echipe au avut meciuri test sau amicale. Pe rand despre cateva dintre ele.
Anglia si-a strans randurile si a reusit sa invinga, dupa un meci epuizant prin forta depusa, de Australia, 21-20. Este a doua victorie in turneul sau australian. Asezata mai bine in teren decat de obicei, cu o orientare tactica diferita -atacuri la mana- fata de precedentele confruntari, Anglia a reusit doua eseuri, prin Youngs si Ashton in prima repriza. La fel au reusit si australienii, bine condusi de Matt Giteau, reintrat dupa accidentare. Giteau a jucat centru iar Cooper pe deschidere, un experioment reusit doar in parte. Giteau a marcat si eseurile(2) si transformarile(tot 2) si penalitatile. Dar, de partea cealalta, Flood a reusit si el sa tina pasul cu suturile de puncte. Asta pana cand a fost schimbat cu Wilkinson care le-a dat australienilor penalitatea de gratie, in minutul 51. Un singur punct diferenta nu e mare lucru, dar australienii isi realimenteaza fobia de a pierde in fata englezilor pe piciorul lui Wilkinson. De data asta lui Martin Johnson tactica i-a reusit.
Interesanta se anunta si partida dintre Noua Zeelanda si Tara Galilor de la Dunedin. All Balcks erau in forma dar si Tara Galilor a avut un sezon foarte bun. Numai ca, in teren, gazdele au parut a avea un joc de antrenament si nu un meci test. Relaxati si foarte creativi pe trei sferturi, neozeelandezii au rulat foarte multe scheme de antrenament si le-au reusit in fata unei aparari descurajant de indecise. Asa s-a facut ca Dan Carter, omul cu suturile, a reusit chiar doua eseuri in repriza a doua. Acestea s-au adaugat celorlalte trei (Mealamu 19', Corry Jane 32' si Kahui 72') iar restul de puncte au fost obtinute de, ati ghicit!, acelasi Carter- 5 transformari, trei penalitati. Ceea ca inseamna cu numai Carter a inscris 27 puncte! Galezii nu au aratat decat o determinare sterila de a-i tine departe de buturi pe adversari. Dar prestatia acestora i-a obligat la o defensiva permanenta si punctele lor au fost obtinute dintr-un drop-Stephen Jones, 4' si doua penalitati-Halfpenny,15' si acelasi Jones-35'. Pana in minutul 35, mai aveau ceva sanse, scorul era 9-17 dar nu au mai reusitr, mai departe, nimic. Finalul, scor 42-9 le-a apartinut fara rezistenta gazdelor.
Tot in Noua Zeelanda, tot in turneu, Irlanda a mai incasat o infrangere, 28-31 cu New Zealand Maori. Dat fiind ca saptamana viitoare, Irlanda trece garla pentru a juca un meci test cu Australia, moralul verzilor se cere refacut iar onoarea reparata. Trei meciuri, trei infrangeri in acest iunie.
Tot in Sud, dar in Africa de Sud, gazdele au avut parte de un sparring partner care le-a pus destule probleme pe inaintare dar si de aparare in repriza a doua, Italia. Acestia chiar au deschis scorul prin penalitatea executata de Bergamasco, 12'. Gazdele s-au trezit si a urmat o serie de 4 eseuri: Habana-17', Louw-30', Steyn- 39' si 40'(!). Cu toate aceste handicapuri, italienii s-au descurcat bine si nu au renuntat nici o secunda la jocul deschis. Au fost covarsiti, insa, la jocul inspirat condus de perechea Januarie (inspirata reciclare a sa pe post de demi)- Morne Steyn, ambii extrem de mobili in toate fazele de joc si pe ambele flancuri. De remarcat faptul ca, mai nou sud africanii se concentreaza mai mult pe incercari de eseuri spre centrul liniilor de fund decat pe cursele aripilor, gen Habana. Dupa jumatatea reprizei a doua, cand scorul era deja 29 - 3, italienii se trezesc si mai inscriu 10 puncte- eseu Parisse, transformat de Bergamasco si o penalitate, realizata de acelasi Bergamasco, Mauro Bergamasco care, ieri, a jucat aripa. Boks nu mai insista si meciul se termina. 29-3, scor care, aparent arata o serioasa rezistenta opusa de italieni. Adevarat doar pe jumatate. Ca si in cazul neo-zeelandezilor sud-africanii par a se juca antrenandu-se cu echipele europene. Cele doua echipe sudice sunt laboratorul din care ies in joc noi orientari si cheme tactice, si tot de la ele apar si nevoile de a mai modifica pe ici-pe colo si regulamentul. Fata cu progresul rugbyului european, rugbyul "de Sud" are un avans destul de greu de refacut intr-un an, pana la Cupa Mondiala.
Noroc cu caderea de forma a Argentinei. Aceasta si-a "permis", culcandu-se pe laurii recentei sale cote de piata sa faca trei echipe. Pe prima a invins-o acum o saptamana Scotia. Pe a doua, Argentina A a invins-o ieri Franta (echipa mare). Iar pe a treia, Argentina Jaguars o vom vedea azi la Bucuresti intr-un meci pentru IRB Nations Cup. Atata vreme cat ambiguitatea statutului jucatorilor, amatori in propria tara si profesionisti in strainatate nu va fi rezolvata, Argentina nu va mai putea repeta performanta de a fi a treia echipa a lumii. Supraevaluata, piata jucatorilor din Argentina nu se poate sustine doar cu batranii din lotul Cupei 2007. Oferta argentiniana de jucatori tineri este de departe mai slaba decat ofertele celorlalte tari de top. Si nu numai rezultatele arata asta ci si jocurile insesi. Iri, la Mar del Plata, Scotia i-a administrat primei echipe valorice a Argentinei inca o infrangere, 9-13. In minutul 5 era deja 7-0 pentru oaspeti prin eseul lui Hamilton si transformarea lui Dan Parks. Norocul argentinienilor a fost ziua mai slaba a piciorului lui Parks, care a ratat cateva penalitati. Felipe Contepomi a incercat sa tina aproape cu doua penalitati transformate- 13',20'. Dar Parks il pune la punct cu un alt kick-25'. Astfel incat la pauza scotienii conduceau cu 10-6. Dupa pauza, fara istorie, ambele echipe mai inscriu cate trei puncte din penalitati: Rodriguez-61' si Parks-74'. Astfel incat Scotia pleca acasa cu a doua victorie in deplasare. Iar Argentina, cu o umilinta in plus, asteapta vizita motivata de revansa, de sambata viitoare, a Frantei.
In Barclay Churchill Cup s-a jucat, tot ieri, finala editiei din acest an. England Saxons, a doua formatie valorica a insularilor a intalnit o echipa in plina crestere de forma si consolidare valorice, aceea a Canadei. Aceasta venea dupa o victorie rasunatoare asupra Frantei A, in grupe. Meciul a fost frumos, cu faze variate si mult, foarte mult atac, de ambele parti. Poate ca, dupa impresia artistica, ar putea egala in performanta semifinalele mondialelor de juniori U20. Numai ca, si aproape totdeauna exista acest "numai ca", entuziasmului canadian i s-a opus realismul pragmatic al englezilor, mult mai versati in combinatii castigatoare. Daca canadienii au reusit trei eseuri (Matt Evans, Chauncey O'Toole si Ryan Smith), englezii au culcat patru (Nick Abendanon, Alex Goode, Jon Clarke, Luke Narraway). Daca englezii au avut un suteur in forma ( 3 transformari si 4 penalitati), canadienii nu au avut deloc replica prin acest procedeu (Matt Evans a ratat in nestire iar Ciaran Hearn, junior pana anul trecut, a reusit o singura penalitate din patru). In rest, posesia aproximativ egala, cu Saxons mai eficienti in tuse si in mauluri. Am avut de toate in acest meci: jocul exclusiv la mana in propriul 22, curse de eseu de peste 60 de metri de ambele parti, schimbari de directie pe flancuri si in mare viteza si angajamente subtile pe trei sferturi. Din pacate Canada, o echipa frumoasa, sufera de acelasi deficit de experienta si competitivitate ca si Argentina de acum. Din echipa Canadei de ieri doar doi jucatori au experienta campionatelor puternice (joaca in Europa). In rest, sunt jucatori amatori in diverse competitii nationale sau continentale. Diferenta de jocuri tari in picioare i-a ingenunchiat in fata englezilor. Daca la pauza, scorul era relativ strans, 23-13 pentru Anglia, la final diferenta a facut-o suma de avantaje pe care au aratat-o formatia engleza, 38-18. Fara a contesta valoarea England Saxons, vreau sa cred ca aceasta echipa a Canadei va avea o prestatie majora in urmatorii ani. Victoria cu Franta A si stilul in care au pierdut la englezi nu sunt chiar simple accidente. Canada stie ce vrea si poate ceea ce stie. Wait and see...vorba neamtului...
In fine, azi se va juca in IRB Nations Cup meciul care ne va arata cum stam cu pregatirile pentru dubla cu Uruguayul, admitand ca invingem Tunisia. Uruguayul nu a fost o echipa tare in Churchill Cup, insa le-a opus rezistenta rusilor, alta prezenta frumoasa. Sunt capabili si de atac si au dovedit-o, stiu sa manipuleze, cand reusesc, pe trei sferturi si sunt rapizi. Ascultandu-i pe Spanu si Carnu, la Sport 1, victori e ca si asigurata, stimati prieteni. Uruguay merge la taiere. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Romania lui Gotineac inca nu ne-a aratat ce stie si nici ca stie. Prin Namibia am avut de-a face cu un adversar care si-a jucat expresiv sansele si au marcat pe trei sferturi. Cu Argentina Jaguars, in zi lipsita de inspiratie, am castigat pe gramezi si o zi buna pentru ambii transformeri, Dumbrava si Vlaicu. Dar cu Italia A e altceva. Daca ne vom limita la ceea ce ni se pare ca stim mai bine, jocurile pe gramezi si aglomerari si lovituri pe greselile adversarilor, o incasam. Italia e o echipa completa. Chiar daca nu are o inaintare foarte potenta, are aparatori tineri si mobili si o pereche creativa pentru deschideri. Asa ca, voba neamtului de mai sus ramane si aici valabila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu