sâmbătă, 26 iunie 2010

Esecuri spectaculoase ale echipelor europene in turneele din Sud

Azi s-au jucat ultimele meciuri ale turneelor echipelor europene in emisfera sudica. Cum era de asteptat, cele patru mari puteri ale continentului nostru au pierdut. Si deloc confortabil. Sa vedem, pe scurt, ce s-a intamplat.

Tara Galilor a jucat al 22-lea meci impotriva Noii Zeelande, unde nu a castigat niciodata pana acum. Meciul a fost strans prima jumatate de ora, desi in minutul 25, scorul era favorabil gazdelor cu 10-3. Cory Jane a inscris primul eseu abia in minutul 24, transformat de Dan Carter. Acelasi Carter inscrisese primele 3 puncte dintr-o penalitate in minutul 13, ca raspuns la penalitatea lui Halfpenny din minutul 4. Dupa prima jumatate de ora, galezii isi cam pierd suflul si All Blacks incep sa-si faca jocul lor de pase. Galezii sunt nevoiti sa se apere si incep sa faca greseli. Care vor fi sanctionate in ritm de metronom de acelasi excelent suteur Dan Carter- 40', 45', 50', 55'. In minutul 60 oaspetii isi epuizeaza schimbarile si incep sa arate mai puternici. Revenirea galeza este evidenta iar neozeelandezii se apara. Motivatia europenilor creste cu fiecare minut (sa ne amintim de revenirea din meciul de la Cardiff cu Irlanda) si reusesc eseul prin Roberts in minutul 78, transformat imediat de Stephen Jones. Era prea tarziu sa mai rastoarne un scor de 10-22. Dar au aratat ca pot fi un adversar incomod. Gazdele, ca sa semneze o victorie cu staif, forteaza si mai inscriu, prin Cruden, in prelungirile meciului, inca un eseu, transformat de Piri Weepu. Scorul final, 29-10 pentru gazde, reflecta fidel echilibrul de forte din teren. All Blacks este o echipa sudata care, insa, nu s-a intrebuintat decisiv. Chiar inaintea meciului, presa a reprodus declaratii pline de respect fata de galezi, considerati a fi echipa europeana care le-a pus cele mai multe obstacole datorita stiintei stapanirii jocului pe tot terenul.


In marea insula-continent din vecinatate, Irlanda a intalnit in turneul sau sudic Australia. Infranta de Anglia saptamana trecuta, reprezentativa Wallabies se intalnea cu o Irlanda care nu mai castigase din 1979 in turneele australiene. Meciul a fost fara istoric. Irlanda s-a zbatut mult iar punctele pe care le-a marcat au fost numai din piciorul lui Jonathan Sexton- 5 lovituri de pedeapsa, toate in prima repriza-2', 9', 22', 29', 35'. De partea cealalta, australienii au jucat ceva mai organizat si au aratat ca pot sa inscrie din actiuni fluente. Ceea ce s-a intamplat cu eseurile lui Burgess-17' si Cooper-39". Acelasi Quade Cooper a ratat ambele transformari dar a punctat de doua ori din penalitati- 12', 33'. Astfel ca la pauza scorul a fost 16-15. In a doua repriza jocul s-a incalcit considerabil, irlandezii au preferat aglomerarile pe metru patrat, australienii au intrat in jocul oaspetilor si meciul a devenit neplacut vederii. Norocul australienilor cu piciorul lui Giteau: doua penalitati (52', 62') au facut ca scorul final sa le fie favorabil, 22-15. Australienii, in plina schimbare de echipa si generatii, nu au aratat mai nimic din ceea ce era o data gloria lor de fosta campioana mondiala. Nici tinerii nu s-au inteles cu veteranii (Giteau, reintrodus dupa accidentare, nu a putut sa conduca echipa asa cum eram obisnuiti) si nici acestia din urma nu si-au aratat valoarea. Irlanda a arat ca o echipa obosita si lipsita de o idee tactica clara, care sa fructifice forma lor din anul precedent.


In ordine, cel de-al treilea meci a fost revansa oferita de Springboks italienilor. Desi dupa scorul de saptamana trecuta, Italia, in mare progres de la an la an, se definea ca victima sigura. Importanta insa era onoarea. De aceasta data scorul a fost cu mult mai mare decat acel strans 13-29 din urma cu o saptamana. Azi insa sud-africanii au avuit mai mult chef de joc. Ca si italienii de altfel, dar pe alta scala. Morne Steyn a fost intr-o zi de exceptie si pana in minutul 30 inscrisese deja 20 de puncte- doua eseuri 91', 30'), ambele transformate si doua penalitati-4', 20'. De partea celalalta, Bergamasco reusise si el doua penalitati. Numai ca mai vine si eseul lui Pierre Spiess (37'), transformat tot de Steyn. Astfel incat scorul pauzei este deja 27-6 pentru gazde. Dupa pauza incepe cavalcada Springboks: eseuri in cascada- Du Plessis-51', Habana-57', Van den Merwe-60, toate transformate de fatidicul Steyn . Care a inscris jumatate din punctele gazdelor, 28 puncte. Italienii reusesc si ei un eseu, prin Sepe-65', pentru ca gazdele sa-si mai arate o data muschii, prin cel de-al saptelea eseu, al lui Botha-78', transformat de Pienaar. Impresia oricui ar fi urmarit cele trei meciuri despre care relatez ar fi fost aceeasi: sud-africanii au cel mai complet si variat joc. Chiar daca au jucat un meci cu Franta si doua cu Italia, repertoriul lor este extrem de divers iar jocul lor pe treisferturi debordeaza de imaginatie pentru ca au acest jucator de geniu care este Morne Steyn.


Ultimul meci al zilei era, teoretic, si cel mai echilibrat. Argentina venea dupa doua infrangeri consecutive cu Scotia iar Franta astepta de trei ani revansa pentru cele doua infrangeri de la Cupa Mondiala 2007. Franta a dezamagit din nou dupa infrangerea din Africa de Sud (17-42)de acum doua saptamani. La sfarsitul primei reprize reusise doar 6 puncte , prin doua penalitati, ale lui Porical si Parra. In schimb, argentinienii, condusi cu multa inspiratie de batranul Contepomi, facusera deja 19 puncte- 4 penalitati transformate de Contepomi (intr-o zi de exceptie) si un eseu al lui Fernandez Lobbe, transformat, evident, de Contepomi. Acelasi star international inscrie rapid si primul sau eseu in minutul 49, pe care nu-l transforma. Francezii dau o replica de orgoliu cu singurul lor eseu- Malzieu-54, transformat de Parra. Carballo inscrie, in replica, inca un eseu argentinian- 60'. Contepomi isi aduce, probabil aminte, de lectia de rugby pe care le-a dat-o francezilor in 2007 si mai inscrie un eseu in minutul 68. In totalul victoriei echipei sale (41-13) , Contepomi a inscris nu mai putin de 31 puncte. Iar Argentina isi incheie cu o victorie seria de intalniri cu echipele europene. Victorie onoranta pentru ei si umilitoare, din nou, pentru francezi.


Sa-mi fie permis in incheierea acestei postari sa fac suma scorurilor acestor intalniri de azi. Cele 4 echipe din Sud au inscris 147 puncte, ceea ce inseamna o medie de peste 36 puncte pe meci. Echipele europene au reusit doar 49 puncte, ceva mai mult de 12 puncte pe meci. Adica pentru trei puncte primite, au inscris doar unul. Foarte putin, nu vi se pare?

joi, 24 iunie 2010

Weekend final in turneele din Sud

Ieri s-a jucat ultimul meci al turneului Angliei in Australia si Noua Zeeleanda. Cu o formatie mai putin omogena decat cea cu care a castigat al doilea test cu Australia, Anglia a piedut cu 28-35. Desi a condus la pauza si in repriza a doua, Anglia si-a risipit total suflul pe finalul partidei, pemitand New Zealand Maori sa revina si sa castige de maniera semnificativa, terminand in forta prin doua penalitati produse de abilul Ripia in ultimele zece minute de joc. De remarcat ca aripa, Hosea Gear, fratele mai mic al lui Rico Gear, aripa de asemenea si titular All Blacks, a marcat trei eseuri, in minutele 14, 44 si 47. New Zealand Maori se afla, astfel, la a treia victorie consecutiva in fata unor formatii galonate, New Zealand Barbarians, Irlanda si, acum, Anglia.


Sambata se vor juca ultimele meciuri din turneele sudice ale formatiilor de varf ale Europei. Tara Galilor va juca al doilea meci test, la Hamilton, cu Noua Zeelanda. Formatiile probabile ale celor doua echipe sunt urmatoarele, conform presei:
Noua Zeelanda: Mils Muliaina (Chiefs); Cory Jane (Hurricanes), Richard Kahui (Chiefs), Benson Stanley (Blues), Zac Guildford (Crusaders); Daniel Carter (Crusaders), Jimmy Cowan (Highlanders); Tony Woodcock (Blues), Keven Mealamu (Blues), Neemia Tialata (Hurricanes); Brad Thorn (Crusaders), Tom Donnelly (Highlanders), Jerome Kaino (Blues), Richie McCaw (capitan, Crusaders), Kieran Read (Crusaders). Rezerve: Aled de Malmanche (Chiefs), Owen Franks (Crusaders), Sam Whitelock (Crusaders), Adam Thomson (Highlanders), Piri Weepu (Hurricanes), Aaron Cruden (Hurricanes), Rene Ranger (Blues).

Tara Galilor: Lee Byrne (Ospreys); Leigh Halfpenny (Cardiff Blues), Jonathan Davies (Scarlets), Jamie Roberts (Cardiff Blues), Tom Prydie (Ospreys); Dan Biggar (Ospreys), Mike Phillips (Ospreys); Paul James (Ospreys), Matthew Rees (Scarlets), Adam Jones (Ospreys), Bradley Davies (Cardiff Blues), Alun Wyn Jones (Ospreys), Jonathan Thomas (Ospreys), Gavin Thomas (Newport Gwent Dragons), Ryan Jones (capitan, Ospreys). Rezerve: Huw Bennett (Ospreys), Craig Mitchell (Ospreys), Deiniol Jones (Cardiff Blues), Rob McCusker (Scarlets), Richie Rees (Cardiff Blues), Stephen Jones (Scarlets), Will Harries (Newport Gwent Dragons).

Irlanda va intalni Australia in, poate, cel mai neconvingator turneu al verzilor din ultimii ani. Dincolo de faptul ca nu au aratat nimic din panasul lor din 2009, au incasat si prea multe puncte pentru o echipa cu orgoliul atat de mare ca ar irlandezilor. Formatiile de start au destule noutati, pentru ambele echipe.
Australia: James O'Connor; Drew Mitchell, Rob Horne, Matt Giteau, Adam Ashley-Cooper; Quade Cooper, Luke Burgess; Ben Daley, Saia Faingaa, Salesi Ma'afu, Dean Mumm, Nathan Sharpe, Rocky Elsom (capitan), David Pocock, Richard Brown. Rezerve: Huia Edmonds, James Slipper, Mark Chisholm, Matt Hodgson, Josh Valentine, Berrick Barnes, Kurtley Beale.

Irlanda: Kearney (Leinster); Bowe (Ospreys), O'Driscoll (Leinster, capitan), Wallace (Ulster), Trimble (Ulster); Sexton (Leinster), O'Leary (Munster); Healy (Leinster), Cronin (Connacht), Buckley (Munster), O'Callaghan (Munster), O'Driscoll (Munster), Ronan (Munster), Jennings (Leinster), Henry (Ulster).
Rezerve: Varley (Munster), Court (Ulster), Tuohy (Ulster), Ruddock (Leinster), Reddan (Leinster), O'Gara (Munster), Murphy (Leicester).

Tot sambata, Italia va juca al doilea sau test cu Africa de Sud iar Franta, in cautarea revansei dupa umilintele din 2007, va intalni la Buenos Aires Argentina, care nu a convins deloc in aceasta vara.

Africa de Sud: 15-Gio Aplon, 14-Jean de Villiers, 13-Jaque Fourie,12-Juan de Jongh, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Ricky Januarie, 8-Pierre Spies, 7-Francois Louw, 6-Schalk Burger, 5-Andries Bekker, 4-Bakkies Botha, 3-Jannie du Plessis, 2-John Smit (capitan), 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-BJ Botha,18-Flip van der Merwe, 19-Dewald Potgieter, 20-Ruan Pienaar, 21-Butch James, 22-Wynand Olivier.

Italia: 15-Luke McLean, 14-Michele Sepe, 13-Gonzalo Canale, 12-Andrea Masi, 11-Mirco Bergamasco,10-Craig Gower, 9-Simon Picone, 8-Sergio Parisse (capitan), 7-Paul Derbyshire, 6-Manoa Vosawai, 5-Marco Bortolami, 4-Carlo Antonio Del Fava, 3-Lorenzo Cittadini, 2-Fabio Ongaro, 1-Salvatore Perugini. Rezerve: 16-Leonardo Ghiraldini, 17-Franco Sbaraglini, 18-Quintin Geldenhuys, 19-Alessandro Zanni, 20-Tito Tebaldi, 21-Riccardo Bocchino, 22-Matteo Pratichetti.


In fine in Cupa Pacificului de Sud, tot sambata, se vor juca doua intalniri intre natiuni care au inceput sa conteze din ce in ce mai mult pe scena elitelor: Fiji-Samoa si Japonia-Tonga.

Dupa acest sfarsit de saptamana ne putem odihni cam vreo doua saptamani pentru ca incepe TriNations 2010, cu meciul de foc dintre Noua Zeelanda si Africa de Sud, pe 10iulie.

marți, 22 iunie 2010

Juniorii ne-au aratat calea

Ieri noapte tarziu s-a aflat cine este noua campioana a lumii la juniori U20. Nici un mister, nici macar puncte de suspans. Noua Zeelanda este, inca o data, tara care da campionii. Si asta se intampla in ultimii trei ani, de cand dateaza competitia.

Am reusit sa vedem cateva meciuri absolut superbe, cu rugby total, curat si dezvoltat prin placerea de a juca. Am vazut cum penalitatile nu fac doi bani in fata atacului la mana. Am urmarit jucatori pe care speram sa nu ii pierdem peste cativa ani pentru ca nu au facut fata viciilor profesionismului. Am mai remarcat ca orgoliile nationale nu sunt exacerbate ci doar servesc motivatiei sportive intrinseci. S-au putut vedea si rezulatele diverselor Academii de rugby din tarile majore, jucatori care au deja meciuri in picioare in competitiile domestice. Pe scurt si fara pretentii de concluzii: astfel de meciuri sunt de preferat ochiului si mintii fata de multe din jocurile din campionatele interne ale oricarei tari a elitei rugbyului. Virgini sau nu, juniorii care au jucat in Argentina vor fi, cu siguranta eroii zilelor de maine ai sportului din Ovalia.

Dar iata si rezultatele fazei finale. Pentru locul 11: Samoa 3- Tonga 23. Pentru locul 9: Irlanda 53-Scotia 23. Pentru locul 7: Tara Galilor 39- Fiji 15. Pentru locul 5: Argentina 23- Franta 37. Pentru locul 3: Anglia 22- Africa de Sud 27. Finala Campionatului 2010: Noua Zeelanda 62- Australia 17. Un podium eminamente sudic.

Finala Noua Zeelanda - Australia a fost un meci de revazut in repetate randuri. Sapte eseuri, unul mai frumos decat celalalt, de partea invingatorilor si doar doua din partea invinsilor dau exact raportul de forte din teren. Junii All Blacks ne-au aratat dimensiunile rugbyului modern: plasament ireprosabil in teren al fiecarui om, placaje eficiente indiferent de locul in care se joaca, reluarea la mana a jocului din propriul 22, suturi cu obiectivul clar- relansarea atacului, abilitatea de a exploata corect si precis spatiile libere, pe unde se poate patrunde catre buturile adverse, renuntarea la a transforma orice penalitate in favoarea castigului de teren, sustinerea rapida a purtatorului de balon, pase complete pana la aripi, jucatorii de inaintare cu mare viteza de deplasare, o buna tehnica de manuire a posesiei balonului atat in fazele fixe cat si, mai ales, in alergare.

Pacat insa ca o echipa frumoasa, precum cea a Angliei, nu a rezistat pana in finalul meciului pentru locul 3. Au fost intrecuti de Africa de Sud la numai 5 puncte numai pentru ca le-a fost lene sa ramana concentrati toate cele 80 de minute. In editiile din 2008 si 2009, Anglia a jucat finala cu Noua Zeelanda. Si probabil ca au renuntat prea repede sa se lupte pentru locul lor "traditional". Asta nu inseamna ca sud-africanii n-au avut meritele lor. Dimpotriva, au fost chiar mai inspirati. Iar vedetele echipei, uvertura Elton Jantjies si fundasul Patrick Lambie au jucat la cotele statusului lor, ultimul inscrii chiar 12 din cele 27 de puncte ale echipei sale , din care un eseu. Ca tot vorbim de jucatori exceptionali, sa mentionam si aportul lui Tyler Bleyendaal (capitanul tinerilor All Blacks) care a inscris in finala 28 de puncte- un eseu, 4 transformari si 5 penalitati. Si faptul ca centrul Julian Savea, absent in finala, a fost declarat Junior Player of the Year. Savea are doar 19 ani si este sub contract cu Wellington Hurricanes. In faza grupelor Savea a marcat 30 de puncte impotriva Tarii Galilor si Samoa.

Asadar, viitorul rugbyului este asigurat. Sper ca lectiile de rugby oferite de acesti minunati tineri sa aibe si ecoul local in mereu virtoasa noastra tarisoara.

duminică, 20 iunie 2010

Si-a revenit Romania. Pentru cat timp?

S-a incheiat editia din 2010 a IRB Nations Cup. Probabil, dintr-o perspectiva pe termen mediu, ultima gazduita de Romania. Pacat ca vremea torida a facut destule ca sa strice cheful cu care majoritatea echipelor venisera la Bucuresti sa demonstreze cate ceva. Titlul de castigatoare a turneului a fost cucerit, in acest an de catre Namibia, echipa-surpriza a editiei. Ea a castigat si ultimul sau meci de azi, cu Georgia, 21-16, terminand turneul cu trei victorii. Pentru ultimul loc s-au luptat echipele secunde ale Argentinei si Scotiei, castigatoarea editiei din anul precedent. De data asta, Jaguarii Argentinei s-au luat in serios si au administrat o infrangere concludenta, 33-13, premiantilor de mai an.

In ultimul meci, Romania avea o dubla tinta. Prima era revansa pentru infrangerea la scor, de anul trecut, in fata Italiei A. A doua, demonstratia faptului ca victoria de marti, cu Argentina, nu a fost un accident. In plus azi se aniversau 50 de ani de la istoricul 15-3 in fata Frantei si era o buna ocazie de a manipula putin istoria, in scopul (nevinovat, de altfel) al restaurarii imaginii rugbyului romanesc. Si, sa recunoastem, a reusit. O victorie cu doua eseuri contra Italiei A ramane o victorie. Desi nu am renuntat la stilul nostru navalnic pe inaintare, desi nu a existat nici o faza cu mai mult de trei pase pe trei sferturi, desi aparatorii nostri au lucrat excesiv de individualist, desi cei din linia a treia au aratat forta dar nu si gratie, desi in minutul 68, Vlaicu s-a crezut pentru cateva secunde Francois Steyn si a incercat sa suteze de la 55 de metri. Italienii nu au reusit decat un eseu in minutul 23. Romanii doua- unul in prima repriza, prin Cezar Popescu, pe strapungerea lui Fercu si al doilea, recuperare pe la centru, prelungire in marginea terenului si eseu, cu doi jucatori in spate, al aceluias Fercu. De altfel, in afara lui Dumbrava, care si-a facut exemplar datoria de transformer, marcand 17 puncte, tot atatea ca si adversarul sau, Orquera, mai este de remarcat si Gal Csaba, extrem de energic, percutant si decis in placaje. Pacat ca avand acesti doi oameni pe linia de fund, nu reusim sa incropim ceva strategii ofensive in viteza si lasam tot greul pe inaintare. Stilul rugbyului romanesc, o sa spuneti. Da, sigur, eram la fel de rezistenti pe inaintare si acum 50 de ani, dar aveam si treisferturi de mare viteza si indemanare. Nu centrarea unilaterala pe gramada penentranta este solutia la problema actuala a rugbyului romanesc, caci mai sunt destule echipe cu gramezi puternice ci constructia si consolidarea unei echipe capabile sa contraatace pe treisferturi. Si asta in timp ce gramada isi domina adversarii si le produce baloane aparatorilor. Asta a aratat ca poate face Uruguayul si Georgia. Putem, oare, si noi?

Europa sta ceva mai bine: 3-3 in emisfera sudica

Ieri, zi plina de rugby la nivel international. Toare marile echipe au avut meciuri test sau amicale. Pe rand despre cateva dintre ele.

Anglia si-a strans randurile si a reusit sa invinga, dupa un meci epuizant prin forta depusa, de Australia, 21-20. Este a doua victorie in turneul sau australian. Asezata mai bine in teren decat de obicei, cu o orientare tactica diferita -atacuri la mana- fata de precedentele confruntari, Anglia a reusit doua eseuri, prin Youngs si Ashton in prima repriza. La fel au reusit si australienii, bine condusi de Matt Giteau, reintrat dupa accidentare. Giteau a jucat centru iar Cooper pe deschidere, un experioment reusit doar in parte. Giteau a marcat si eseurile(2) si transformarile(tot 2) si penalitatile. Dar, de partea cealalta, Flood a reusit si el sa tina pasul cu suturile de puncte. Asta pana cand a fost schimbat cu Wilkinson care le-a dat australienilor penalitatea de gratie, in minutul 51. Un singur punct diferenta nu e mare lucru, dar australienii isi realimenteaza fobia de a pierde in fata englezilor pe piciorul lui Wilkinson. De data asta lui Martin Johnson tactica i-a reusit.

Interesanta se anunta si partida dintre Noua Zeelanda si Tara Galilor de la Dunedin. All Balcks erau in forma dar si Tara Galilor a avut un sezon foarte bun. Numai ca, in teren, gazdele au parut a avea un joc de antrenament si nu un meci test. Relaxati si foarte creativi pe trei sferturi, neozeelandezii au rulat foarte multe scheme de antrenament si le-au reusit in fata unei aparari descurajant de indecise. Asa s-a facut ca Dan Carter, omul cu suturile, a reusit chiar doua eseuri in repriza a doua. Acestea s-au adaugat celorlalte trei (Mealamu 19', Corry Jane 32' si Kahui 72') iar restul de puncte au fost obtinute de, ati ghicit!, acelasi Carter- 5 transformari, trei penalitati. Ceea ca inseamna cu numai Carter a inscris 27 puncte! Galezii nu au aratat decat o determinare sterila de a-i tine departe de buturi pe adversari. Dar prestatia acestora i-a obligat la o defensiva permanenta si punctele lor au fost obtinute dintr-un drop-Stephen Jones, 4' si doua penalitati-Halfpenny,15' si acelasi Jones-35'. Pana in minutul 35, mai aveau ceva sanse, scorul era 9-17 dar nu au mai reusitr, mai departe, nimic. Finalul, scor 42-9 le-a apartinut fara rezistenta gazdelor.

Tot in Noua Zeelanda, tot in turneu, Irlanda a mai incasat o infrangere, 28-31 cu New Zealand Maori. Dat fiind ca saptamana viitoare, Irlanda trece garla pentru a juca un meci test cu Australia, moralul verzilor se cere refacut iar onoarea reparata. Trei meciuri, trei infrangeri in acest iunie.

Tot in Sud, dar in Africa de Sud, gazdele au avut parte de un sparring partner care le-a pus destule probleme pe inaintare dar si de aparare in repriza a doua, Italia. Acestia chiar au deschis scorul prin penalitatea executata de Bergamasco, 12'. Gazdele s-au trezit si a urmat o serie de 4 eseuri: Habana-17', Louw-30', Steyn- 39' si 40'(!). Cu toate aceste handicapuri, italienii s-au descurcat bine si nu au renuntat nici o secunda la jocul deschis. Au fost covarsiti, insa, la jocul inspirat condus de perechea Januarie (inspirata reciclare a sa pe post de demi)- Morne Steyn, ambii extrem de mobili in toate fazele de joc si pe ambele flancuri. De remarcat faptul ca, mai nou sud africanii se concentreaza mai mult pe incercari de eseuri spre centrul liniilor de fund decat pe cursele aripilor, gen Habana. Dupa jumatatea reprizei a doua, cand scorul era deja 29 - 3, italienii se trezesc si mai inscriu 10 puncte- eseu Parisse, transformat de Bergamasco si o penalitate, realizata de acelasi Bergamasco, Mauro Bergamasco care, ieri, a jucat aripa. Boks nu mai insista si meciul se termina. 29-3, scor care, aparent arata o serioasa rezistenta opusa de italieni. Adevarat doar pe jumatate. Ca si in cazul neo-zeelandezilor sud-africanii par a se juca antrenandu-se cu echipele europene. Cele doua echipe sudice sunt laboratorul din care ies in joc noi orientari si cheme tactice, si tot de la ele apar si nevoile de a mai modifica pe ici-pe colo si regulamentul. Fata cu progresul rugbyului european, rugbyul "de Sud" are un avans destul de greu de refacut intr-un an, pana la Cupa Mondiala.

Noroc cu caderea de forma a Argentinei. Aceasta si-a "permis", culcandu-se pe laurii recentei sale cote de piata sa faca trei echipe. Pe prima a invins-o acum o saptamana Scotia. Pe a doua, Argentina A a invins-o ieri Franta (echipa mare). Iar pe a treia, Argentina Jaguars o vom vedea azi la Bucuresti intr-un meci pentru IRB Nations Cup. Atata vreme cat ambiguitatea statutului jucatorilor, amatori in propria tara si profesionisti in strainatate nu va fi rezolvata, Argentina nu va mai putea repeta performanta de a fi a treia echipa a lumii. Supraevaluata, piata jucatorilor din Argentina nu se poate sustine doar cu batranii din lotul Cupei 2007. Oferta argentiniana de jucatori tineri este de departe mai slaba decat ofertele celorlalte tari de top. Si nu numai rezultatele arata asta ci si jocurile insesi. Iri, la Mar del Plata, Scotia i-a administrat primei echipe valorice a Argentinei inca o infrangere, 9-13. In minutul 5 era deja 7-0 pentru oaspeti prin eseul lui Hamilton si transformarea lui Dan Parks. Norocul argentinienilor a fost ziua mai slaba a piciorului lui Parks, care a ratat cateva penalitati. Felipe Contepomi a incercat sa tina aproape cu doua penalitati transformate- 13',20'. Dar Parks il pune la punct cu un alt kick-25'. Astfel incat la pauza scotienii conduceau cu 10-6. Dupa pauza, fara istorie, ambele echipe mai inscriu cate trei puncte din penalitati: Rodriguez-61' si Parks-74'. Astfel incat Scotia pleca acasa cu a doua victorie in deplasare. Iar Argentina, cu o umilinta in plus, asteapta vizita motivata de revansa, de sambata viitoare, a Frantei.

In Barclay Churchill Cup s-a jucat, tot ieri, finala editiei din acest an. England Saxons, a doua formatie valorica a insularilor a intalnit o echipa in plina crestere de forma si consolidare valorice, aceea a Canadei. Aceasta venea dupa o victorie rasunatoare asupra Frantei A, in grupe. Meciul a fost frumos, cu faze variate si mult, foarte mult atac, de ambele parti. Poate ca, dupa impresia artistica, ar putea egala in performanta semifinalele mondialelor de juniori U20. Numai ca, si aproape totdeauna exista acest "numai ca", entuziasmului canadian i s-a opus realismul pragmatic al englezilor, mult mai versati in combinatii castigatoare. Daca canadienii au reusit trei eseuri (Matt Evans, Chauncey O'Toole si Ryan Smith), englezii au culcat patru (Nick Abendanon, Alex Goode, Jon Clarke, Luke Narraway). Daca englezii au avut un suteur in forma ( 3 transformari si 4 penalitati), canadienii nu au avut deloc replica prin acest procedeu (Matt Evans a ratat in nestire iar Ciaran Hearn, junior pana anul trecut, a reusit o singura penalitate din patru). In rest, posesia aproximativ egala, cu Saxons mai eficienti in tuse si in mauluri. Am avut de toate in acest meci: jocul exclusiv la mana in propriul 22, curse de eseu de peste 60 de metri de ambele parti, schimbari de directie pe flancuri si in mare viteza si angajamente subtile pe trei sferturi. Din pacate Canada, o echipa frumoasa, sufera de acelasi deficit de experienta si competitivitate ca si Argentina de acum. Din echipa Canadei de ieri doar doi jucatori au experienta campionatelor puternice (joaca in Europa). In rest, sunt jucatori amatori in diverse competitii nationale sau continentale. Diferenta de jocuri tari in picioare i-a ingenunchiat in fata englezilor. Daca la pauza, scorul era relativ strans, 23-13 pentru Anglia, la final diferenta a facut-o suma de avantaje pe care au aratat-o formatia engleza, 38-18. Fara a contesta valoarea England Saxons, vreau sa cred ca aceasta echipa a Canadei va avea o prestatie majora in urmatorii ani. Victoria cu Franta A si stilul in care au pierdut la englezi nu sunt chiar simple accidente. Canada stie ce vrea si poate ceea ce stie. Wait and see...vorba neamtului...

In fine, azi se va juca in IRB Nations Cup meciul care ne va arata cum stam cu pregatirile pentru dubla cu Uruguayul, admitand ca invingem Tunisia. Uruguayul nu a fost o echipa tare in Churchill Cup, insa le-a opus rezistenta rusilor, alta prezenta frumoasa. Sunt capabili si de atac si au dovedit-o, stiu sa manipuleze, cand reusesc, pe trei sferturi si sunt rapizi. Ascultandu-i pe Spanu si Carnu, la Sport 1, victori e ca si asigurata, stimati prieteni. Uruguay merge la taiere. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Romania lui Gotineac inca nu ne-a aratat ce stie si nici ca stie. Prin Namibia am avut de-a face cu un adversar care si-a jucat expresiv sansele si au marcat pe trei sferturi. Cu Argentina Jaguars, in zi lipsita de inspiratie, am castigat pe gramezi si o zi buna pentru ambii transformeri, Dumbrava si Vlaicu. Dar cu Italia A e altceva. Daca ne vom limita la ceea ce ni se pare ca stim mai bine, jocurile pe gramezi si aglomerari si lovituri pe greselile adversarilor, o incasam. Italia e o echipa completa. Chiar daca nu are o inaintare foarte potenta, are aparatori tineri si mobili si o pereche creativa pentru deschideri. Asa ca, voba neamtului de mai sus ramane si aici valabila.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Sezonul de varf continua

Ieri Irlanda a jucat cu New Zealand Barbarians si a mai luat o bataie, 28-31. Neo-zeelandezii au marcat patru eseuri(Hosea, Gear, Sweeney, Lowe), au transformat doua si au fructificat 3 penalitati. Irlandezii si-au facut puncte din 7 penalitati si o transformare, datorata lui Jonathan Sexton, pe eseul lui Paddy Wallace. Diferenta de eseuri spune multe despre orientarea catre joc deschis a rugbyului din Sud.

Tot in Sud , dar in Argentina, se confrunta juniorii echipelor de elita. Suntem deja in faza finalelor pentru ierarhia acestui an. In semifinale, castigatoarele s-au impus clar: Australia 28- Anglia 16 si Noua Zeelanda 36- Africa de Sud 7. Australienii le-au inscris juniorilor englezi 3 eseuri iar vecinii lor geografici, neoz-eelandezii au marcat de 4 ori contra sud-africanilor. O placere sa privesti aceste meciuri in care nu au loc, deocamdata, tacticile si procedeele inselatoare, menite sa atraga adversarii in capcane. Se joaca deschis, in viteza, cu grija pentru coechipieri iar treisferturile sunt rasfatate cu o ploaie de baloane de valorificat. In finala vor juca Noua Zeelanda cu Australia, cea de-a doua fiind in premiera finalista, pentru ca in ultimele doua editii, Anglia era in aceasta postura. Franta va juca cu Argentina pentru locul 5, Tara Galilor cu Fiji pentru locul 7, Irlanda cu Scotia pentru locul 9 si Samoa cu Tonga pentru locurile 11 si 12. Privind statisticile Junior World Cup, sa consemnam faptul ca jucatorul cel mai eficient este englezul Tom Homer (118 puncte inscrise in doua editii), jucatorul cu cele mai multe eseuri este Zack Guildford (Noua Zeelanda- 10) intr-o singura editie, 2009, iar clasamentul All Time Team Points arata asa: Noua Zeelanda-657 puncte, Africa de Sud 609 puncte si Australia 602 puncte. Si mai sunt de jucat finalele, care vor adauga puncte acestor ierarhii. Anul acesta marea favorita este tot echipa Noii Zeelande, castigatoare si a ultimelor doua editii, 44-28 cu Anglia in 2009, 38-3, tot cu Anglia, in 2008.

Astazi se mai joaca urmatoarele meciuri: England Saxons- Canada, SUA- Franta A si Uruguay-Rusia in Churchill Cup, Australia-Anglia, Noua Zeelanda-Tara Galilor, Africa de Sud- Italia si Argentina-Scotia, meciuri test. Inca o zi plina cu rugby de mare clasa!

joi, 17 iunie 2010

Echipele pentru al doilea test Australia-Anglia

Azi s-au anuntat echipele pentru al doilea meci test, de sambata, dintre Austrlia si Anglie. Meciul se va disputa la Sydney si va fi arbitrat de francezul Romain Poite.

Anglia: 15-Ben Foden, 14-Mark Cueto, 13-Mike Tindall, 12-Shontayne Hape, 11-Chris Ashton, 10-Toby Flood, 9-Ben Youngs, 1-Tim Payne, 2-Steve Thompson, 3-Dan Cole, 4-Courtney Lawes, 5-Tom Palmer, 6-Tom Croft, 7-Lewis Moody (capitan), 8-Nick Easter. Rezerve: 16-George Chuter, 17-David Wilson, 18-Simon Shaw, 19-James Haskell, 20-Danny Care, 21-Jonny Wilkinson, 22-Delon Armitage.


Australia: 15-James O'Connor, 14-Digby Ioane, 13-Rob Horne, 12-Matt Giteau, 11-Drew Mitchell, 10-Quade Cooper, 9-Will Genia; 8-Richard Brown, 7-David Pocock, 6-Rocky Elsom (capitan), 5-Nathan Sharpe, 4-Dean Mumm, 3-Salesi Ma'afu, 2-Saia Faingaa, 1-Ben Daley. Rezerve: 16-Huia Edmonds, 17-James Slipper, 18-Mark Chisholm, 19-Matt Hodgson, 20-Luke Burgess, 21-Berrick Barnes, 22-Adam Ashley-Cooper

Se remarca revenirea celor doi indisponibili din primul meci test, Matt Giteau si Will Genia, pentru Australia si reintroducerea lui Courtney Lawes pe linia a doua si a lui Ben Youngs la deschidere. De asemenea, Jonny Wilkinson revine pe banca de rezerve.

Marti, Anglia a invins, in al treila sau meci din turneu o selectionata Barbarians, cu 15-9. In primul sau meci contra aceleiasi reprezentative, Australian Barbarians- Anglia reusise doar un rezultat de egalitate, pe 8 iunie,scorul fiind 28-28.

Formatiile au fost urmatoarele:
Australian Barbarians: 15 P Hynes (Queensland Reds), 14 N Cummins (Western Force), 13 W Chambers (Queensland Reds), 12 A Faingaa (Queensland Reds), 11 L Turner (Waratahs), 10 K Beale (Waratahs), 9 J Valentine (Brumbies), 1 P Cowan (Western Force), 2 T Polota-Nau (Waratahs), 3 L Weeks (Queensland Reds), 4 M Chapman (Brumbies), 5 R Simmons (Queensland Reds), 6 B McCalman (Western Force), 7 P McCutcheon (Waratahs), 8 S Hoiles (Brumbies, capitan).Rezerve: 16 H Edmonds (Brumbies), 17 J Slipper (Queensland Reds), 18 M Chisholm (Brumbies), 19 M Hodgson (Western Force), 20 L Burgess (Waratahs), 21 B Barnes (Waratahs), 22 J O'Connor (Western Force).

Anglia: 15 D Armitage (London Irish), 14 D Strettle (Harlequins), 13 D Waldouck (Wasps), 12 O Barkley (Bath), 11 M Banahan (Bath), 10 C Hodgson (Sale Sharks), 9 R Wigglesworth (Sale Sharks), 1 J Golding (Newcastle), 2 L Mears (Bath), 3 P Doran-Jones (Gloucester), 4 D Attwood (Gloucester), 5 D Ward-Smith (Wasps), 6 J Worsley (Wasps, capitan), 7 S Armitage (London Irish), 8 J Haskell (Stade Francais).
Rezerve: 16 R Webber (Wasps), 17 D Flatman (Bath), 18 C Robshaw (Harlequins), 19 P Dowson (Northampton), 20 P Hodgson (London Irish), 21 S Geraghty (Northampton), 22 M Tait (Sale Sharks).

marți, 15 iunie 2010

IRB Nations Cup, etapa a doua

O zi torida, neindicata pentru efortul pe care il depun rugbistii de-a lungul unui meci. Cu toate astea, s-a jucat. Noroc cu scurta repriza de ploaie in meciul Romaniei. Ziua s-a terminat intr-o nota mai optimista pentru ca Romania a reusit sa obtina o victorie.

Primul meci a opus doua echipe care au facut economie de efort. Georgia n-a facut fata unei Italii la fel de lesinate de soare. Doar ca italienii au beneficiat mai mult de greselile georgienilor si au marcat din sapte lovituri de pedeapsa. Scorul final, 21-3, nu merita sa fie tinut minte. El va ramane doar in satistici.

In al doilea meci situatia s-a schimbat radical. A existat angajament, s-a alergat mult si nu s-au evitat momentele de circulatie rapida a balonului. Nu chiar ca intr-o zi cu temperatura optima pentru rugby, dar oricum meciul a fost mai atractiv decat prima partida. Scotienii au repetat schema din prima lor partida. Au condus in prima repriza cu 13-8 (mai strans decat in meciul cu Georgia) iar in repriza au cedat din nou. Namibia, revelatia acestui turneu, a presat cu imaginatie, a jucat frumos si eficient pe trei sferturi si a reusit sa intoarca rezultatul, 23-20 la final.

In meciul al treilea, romanii au intrat mai determinati in teren si asta s-a vazut dupa primele minute, cand au si preluat conducerea. La fel de rapid am incasat si un eseu. Cu o inaintare mai agresiva si mai insistenta, avand in fata adversari tineri si nu prea experimentati in jocul de uzura al gramezilor, romanii au terminat prima repriza cu avantajul a cinci lovituri de pedeapsa si a uinui dropgoal, toate reusite de Dumbrava. 18-8. In a doua repriza, tactica a fost identica, macinarea pe inaintare a adeversarilor si obtinerea de penalitati. A reusit in doua randuri iar Vlaicu a mai inscris sase puncte. Finalul a adus Romaniei victoria cu 24-8, o victorie care ar trebui sa dea de gandit tacticienilor FRR. Daca adversarii mai importanti, recte Uruguay-ul, vor fi pregatiti pe inaintare pentru jocul nostru de uzura dar vor avea si inspiratie pe trei sferturi, victoria poate fi a lor. Pentru ca Romania nu stie sau nu poate sa arate ca o echipa care stie sa joace si cu intreaga linie din spate. Azi doar Gall Csaba a aratat cate ceva dar nu a dezvoltat joc de linie. Argentina ne-a aratat cum jocul de pase ne poate face vulnerabili, mai ales ca aparatorii nostri nu sunt specialisti in placaje din viteza. Mai avem ceva timp. Si mai ales mai e jocul cu Italia de duminica, echipa care are specificul prin care ne putem corecta aceste carente.

Bine ai revenit, Bogdan Cosmescu!

Restructurat de la GSP TV, Bogdan Cosmescu, declarat doi ani la rand cel mai bun comentator sportiv de catre presa sportiva din Romania, s-a intors catre rugby. Inginerul Cosmescu este unul din preferatii mei pentru ca este documentat, pentru ca are un simt al jocului de care liota celorlalti "comentatori" (cu exceptia lui Radu Constantin) nu s-a contaminat, pentru ca poate sustine, cu respiratie egala, chiar si comentariul a doua sau trei meciuri consecutive, cum a fost cazul in ultima saptamana. Este bine ca Eurosport, 1 si/sau 2, transmit rugby dar este si mai bine ca transmisiile sunt comentate de Bogdan Cosmescu. Publicul poate intelege cum se joaca si cum "curge" acest sport (atat de diferit de football)si poate sta lipit de ecrane in asteptarea informatiei livrate de Cosmescu. E de bine, prieteni!

Sezon de vara prost pentru francezi. Dupa umilinta meciului test din Africa de Sud, inca doua dusuri reci vin sa-i aduca pe pamant. In Churchill Cup, echipa A a Frantei (intarita cu multi dintre internationalii traditionali) pierde in fata Canadei, 27-33, si va juca pentru locurile 3-4 cu SUA. La Campionatul mondial de juniori U20, pierd la juniorii englezi cu 9-17.

In finala Churchill Cup vor juca England Saxons cu Canada. Meciul se va disputa duminica pe cocheta Red Bull Arena din Harrison, New Jersey. Pentru locurile, 5-6 vor trage colegele nostre de categorie, Uruguay si Rusia.

Semifinalele Campionatului Mondial de U20 se vor rezuma la traditionalele intalniri dintre Anglia-Australia si Africa de Sud-Noua Zeelanda. Ultimele meciuri din grupe s-au desfasurat duminica: Noua Zeelanda-Tara Galilor 43-10 si Africa de Sud-Australia 35-42. Cu maximum de puncte,15, s-au calificat in semifinale Noua Zeelanda si Australia, in timp ce Anglia a acumulat 13 iar Africa de Sud 12. Finala se va juca luni, 21 iulie.

In fine, in Nations Cup, la Bucuresti, azi vor avea loc inca trei intalniri. Italia A va da piept cu Georgia, invingatoarea neasteptata a scotienilor. In meciul al doilea ii vom vedea la lucru pe namibieni, o echipa in crestere de forma si valoare incercand sa demonstreze si cu Scotia A cu nu sunt doar vecini cu Africa de Sud. In inchidere, Romania (atata cat este ea) va trebui, macar pentru moral, sa ne arate ca infrangerea de vineri a fost un accident. Argentina, chiar si in formula Jaguars, este o copie chinezeasca a ocupantei locului 3 la Cupa Mondiala 2007. Ca sa nu mai vorbim de Pumele din meciul de sambata cu Scotia. Se apropie meciul cu Tunisia si lipseste concentrarea, disciplina si constructia tactica. Asta ca sa nu mai amintim ca eventuala dubla cu Uruguay, dupa ce am vazut adversarii la Churchill Cup, devine o amenintare cosmareasca pe fundalul lipsurilor noastre structurale.

duminică, 13 iunie 2010

Europa in confruntare cu Sudul : 1-3!

Ziua de ieri a fost extrem de incarcata pentru reprezentativele elitei rugbyului mondial. Dincolo de faptul ca s-au jucat sase meciuri test, patru din echipele de varf ale Europei au dat piept cu patru din echipele de varf ale emisferei sudice. Meciuri tari, de traditie si cu istorie interesanta.

Balul l-a deschis, cronologic, Noua Zeelanda care a primit provocarea Irlandei. Partida n-a avut decat un singur sens: buturile iralndeze. All Blacks, cu destul de multi nou promovati, s-a jucat cu cei mai verzi dintre europeni cam cum au vrut si asta in camp deschis, pe actiuni la mana si nu prin hazardul suturilor sau loviturilor de pedeapsa. Contenciosul intalnirilor dintre cele doua reprezentative din ultimii douazeci de ani indicau clar favorita. In 1992, la Wellington, Noua Zeelanda zdrobea Irlanda cu un sec 59-6 iar in 1997, la Dublin, echipa lui Justin Marshall, marele jucator al perioadei anilor '90, triumfa cu 63-15. Asa a fost sa fie si ieri la New Plymouth. Oamenii in negru conduceau la pauza cu 38-7. Cinci eseuri in prima repriza (Smith-13',Read-22',Franks-28',Cowan 30' si 33', patru transformate de Dan Carter) si doua penalitati convertite in puncte de acelasi Carter au facut diferenta fata de o prestatie plapanda, fara orizont a irlandezilor, care nu au reusit decat eseul lui Tuohy, transformat de Ronan O'Gara. Slabiciunea irlandezilor avea sa fie accentuata de eliminarea lui Jamie Heaslip, cartonas rosu pentru lovituri repetete cu genunchiul in gramaba asupra lui Richie McCaw. Dupa pauza, irlandezii intra mai determinati pe teren dar neozeelandezii raman la fel de organizati si disciplinati. Oaspetii se precipita dar sunt controlati de fiecare data prin tactica om-la-om, ceea ce le sporeste frustrarea, aparuta deja in prima repriza cand O'Gara fusese deja eliminat pentru zece minute pentru un placaj intarziat asupra lui Cory Jane. Gramezile irlandeze nu mai fac fata impetuozitatii neo-zeelandezilor. Acestia mai inscriu doua eseuri, datorate aceluiasi Conrad Smith-47' si debutantului de linia a treia Whitelock-51'. Irlanda, mai mult din orgoliu, raspunde cu eseul din minutul 57 al lui Brian O'Driscoll, al 40-lea al carierei sale in meciurile test. Tommy Bowe prinde si el curaj si aseaza si el balonul in buturile gazdelor- minutul 60. Ronan O'Gara le transforma pe amandoua si apropie Irlanda de un scor mai onorabil, 21-52. Dar nici neo-zeelandezii nu raman mai prejos si marcheaza alt eseu, transformat de Piri Weepu, prin Tialata. 59-21. Gordon D'Arcy valorifica o superioritate numerica dintr-o actiune rapida si inscrie al patrulea eseu, si ultimul, al irlandezilor. Sexton transforma si diferenta se reduce la 28-59. Whitelock mai puncteaza un eseu pe final de meci si Weepu il tansforma, aducand scorul la 66-28. Cu care, de altfel, se inchide si meciul. Irlandezii au piedut meciul in prima repriza chiar daca intr-a doua s-au straduit sa aduca aminte adversarilor si spectatorilor ca a existat un sezon 2009 in care nimeni nu le-a rezistat. Totusi gazdele au fost mai puternice iar stilul lor de joc devine din ce in ce mai diferit fata de ceea ce se joaca azi prin Europa. Disciplinati si bine orientati tactic, nu au oferit adversarilor nici o lovitura de pedeapsa. Totul in Sud Incepe sa fie orientat catre castigul de teren si inscrierea de puncte prin eseuri. Obtinerea de lovituri de pedeapsa este o optiune tactica secundara si asta s-a vazut din plin in Super 14. Irlanda a pierdut la scor, pe mana ei, dar repriza a doua s-a aratat a fi o echipa competitiva daca adopta si ea acelasi stil de joc. In prima a jucat cam cum se joaca in Heineken Cup si a pierdut la scor. Asteptam cu interes meciul de vineri cu selectionata New Zealand Maori, pentru a consolida sau respinge aceasta constatare.

A urmat o intalnire foarte mediatizata in insula: Australia-Anglia. Pe de-o parte, Australia, in declin de forma in ultimii doi-trei ani, era in plina reconstructie a echipei si avea deja cam multe accidentari pentru posturile-cheie: Matt Giteau, Will Genia sau Stirling Mortlock. De cealalta parte, Anglia venea dupa un alt sezon nesatisfactor si, la randul ei, se straduia sa gaseasca o formula de echipa mai stabila, care sa nu depinda de oameni-cheie, precum Wilkinson, Hartley si Andrew Sheridan. Meciul a inceput, deci, cu formatiile cele mai bune pe care le puteau alinia oponentele. Iar istoria sa s-a scris dupa prima repriza, cand australienii conduceau cu 14-0, gratie eseurilor lui Elsom si Quade Cooper-omul meciului, ambele transformate de O'Connor. Englezii au fost preocupati sa castige teren pe gramezi si cu maulurile dar le-a lipsit cu totul inspiratia, imaginatia in deschideri nefiind punctul forte al lui Toby Flood. Si aici jocul le-a mers pentru ca in linia intaia a Wallabies cei trei aveau impreuna doar 6(sase) selectii. in repriza a doua, presiunea englezilor creste si, dupa o penalitate transformata de Flood-44', reusesc sa obtina un eseu de penalizare in minutul 54 dupa o presiune de peste 3 minute la buturile gazdelor. Flood transforma (atata poate, se pare)si englezii se apropie la 4puncte, 10-14. Australienii replica peste doua minute prin acelasi Cooper, excelent alergator cu balonul in ambele maini, cu un eseu, O'Connor transforma si diferenta de reface. 21-10. Englezii reiau presiunea pe inaintare si mai obtin un eseu de penalizare, in minutul 70, prin aceleasi manevre de forta a gramezii. Foarte mult curaj din partea arbitrului galez Nigel Owens de a acorda doua eseuri de penalizare in acelasi meci si mai ales in favoarea oaspetilor (mai ales ca acestia erau englezi) si in fata unui public-peste 32.000, ostil dar in mod decent oaspetilor. Flood transforma din nou, readucand diferenta la 4 puncte. Australienii replica taios dar apararea engleza este de netrecut. Si atunci apeleaqza la ultima arma tactica posibila, forteaza obtinerea de penalitati. Iar aici englezii au cedat, obositi vizibil de efortul de pana atunci. O.Connor si Cooper valorifica cele doua ocazii oferite de adversari - minutele 73 si 79- si mai marcheaza inca 6 puncte. 27-17 si meciul se incheie cu marea dezamagire a lui Martin Johnson, care spera in victorie si ca aceasta sa vina, in sfarsit, dintr-o formula de echipa mai flexibila si mai fertila pe liniile de fund. Peste o saptamana, un alt meci test intre adversarele de ieri.

In Africa de Sud, la concurenta cu Cupa Mondiala de Football dar fara teroarea vuvuzelelor (care nu sunt admise pe terenurile de rugby dar care au putut fi auzite, daca va mai aduceti aminte, la finala Clermont-Auvergne vs.Montpellier de pe Saint Dennis, a Top 14!), selectionata Springboks a primit vizita campioanei Europei, Franta, o echipa in mare forma pana atunci. Africanii reusesc sa destabilizeze repede moralul europenilor prin doua eseuri rapide-Pierre Spiess -2' si Gio Aplon-8'. Cum Morne Steyn le transforma pe ambele si mai realizeaza o penalitate (12') francezii se vad condusi in primul sfert al reprizei cu 17-0. Replica acestora vine dupa aproape 20 de minute, dar dupa ce Steyn mai reusise o penalitate. 20-0. Aurelien Rougerie ia pe cont propriu o deschidere pe aripa si trece prin toata apararea sud-africanilor, singura data cand a fost suprinsa, marcand eseul (transformat de Morgan Parra)pentru 7-20. Impetuosul Gurthro Steenkamp mai inscrie un eseu ( minutul 32) pe care Morne Steyn nu-l transforma iar repriza de incheie cu o penalitate inscrisa de Parra, 10-25. In repriza a doua Franta intra demoralizata pe teren iar Africa de Sud incepe intr-adevar sa joace ca o campioana mondiala. O penalitate in minutul 47 ii distanteaza pe Springboks la 28-10. Atragandu-i pe francezi in propriul 22, o schema reala si studiata indelung, se pare, sud africanii isi surprind adversarii fara aparare pe fundul terenului si pornesc masinaria: cursa de mai mult de 80 de metri a senzationalei aripi Gio Aplon, care ii lasa cu gura cascata pe francezi. Era doar minutul 49 iar scorul tindea sa creasca umilitor. 35-10 pentru gazde, prin transformarea eseului lui Aplon de catre acelasi excelent om de sut, Steyn. (Imaginati-va o echipa in care au loc atat Francois Steyn, care inscrie din dropgoaluri de la 50 de metri si penalitati cam de la aceeasi distanta cat si Morne Steyn care intr-o zi normala inscrie, in medie, minim 15 puncte!). Oaspetii strang randurile si trec la aparare avansata in ideea de a limita proportiile infrangerii care se contura cu claritate. Jocul se muta dintr-un teren in celalalt, ramane placut vederii in special datorita creativitatii sud-africanilor care au, in continuare initiativa. Si cum era firesc, mai inscriu un eseu frumos, de manual, prin flankerul Francois Louw, coleg de club la Western Stormers cu Gio Aplon. Inlocuitorul lui Morne Steyn, Ruam Pienaar transforma si scorul creste la 42-10. Francezii sunt gata a cadea in depresie colectiva dar Marc Andreu mai gaseste resurse motivationale si reuseste sa inscrie cel de-al doilea eseu, de data asta poate fi numit cu adevarat eseul de onoare al oaspetilor. David Skrela transforma si meciul ia sfarsit cu un greu de digerat pentru europeni, 17-42. Franta, in ciuda primei parti, reusite, a sezonului, parea o echipa puternica. Dar nu a fost asa. Africa de Sud a fost echipa puternica, cu mult mai eficienta si combinativa, rezistenta la efort prelungit si motivata puternic pentru spectacol si nu pentru o simpla victorie. In aceasta motivatie s-a construit victoria Springboks. Franta va pleca mai departe in turneul de vara ca sa joace cu Argentina (doar au de luat revansa dupa cele doua infrangeri din 2007) iar Africa de Sud asteapta, tot peste doua saptamani, Italia(un act curajos pentru elevii lui Nick Mallett, sud-african el insusi)

In fine, cel de-al patrulea meci ne-a dus in America de Sud, la Tucuman, unde s-au intalnit Argentina (locul 3 la ultima Cupa Mondiala) si Scotia (care a reusit in extremis sa se salveze de la simbolica ceremonie a decernarii lingurii de lemn in Six Nations). La prima vedere, partida parea dezechilibrata, scotienii fiind intr-o vizibila lipsa de forma in tot acest sezon. Dar n-a fost sa fie asa. Desi au inscris doua eseuri (netransformate) in prima repriza, prin veteranii Tiesi si Leguizamon si o penalitate transformata de Contepomi, Pumele conduceau la repriza doar cu 13-12. Piciorul de aur al lui Dan Parks i-a tinut in joc pe scotieni. Trei penalitati transformate, ultima in minutul 40, si un dropgoal in acelasi minut au adus puncte valoroase scotienilor. Dupa pauza, Parks a organizat excelent jocul de aparare al albastrilor si a mai reusit sa mai puncteze de 4 ori, trei penalitati si un dropgoal in ultimul minut. Surpriza avea un contur cert in acel minut 80. Scotienii conduceau cu 24-13 o echipa haotica, in care jucatorii abia pareau sa se recunoasca intre ei. Asta in conditiile in care echipa de perspectiva fusese intarita cu numele grele de pe la cluburile europene. Si tot batranul Contepomi reuseste ultimele trei puncte pentru echipa sa, in ultuimele secunde ale meciului, Argentina 16- Scotia 24.
Revansa acestui meci va avea loc peste o saptamana, pe 19, tot in Argentina, pe Mar del Plata, Buenos Aires.

Dupa prima saptamana de meciuri test, doar Scotia a reusit sa pastreze cate ceva din demnitatea sportiva a europenilor. Rivalii din emisfera sudica sunt mult prea puternici, se pare. Dar sa nu ne grabim, mai sunt inca doua saptamani de intalniri test.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Romania s-a specializat: pierde meciul in ultimul minut

IRB Nations Cup a inceput, pentru a patra oara consecutiv la Bucuresti. Nu cred ca va mai fi si a cincea, chiar daca avem o baza acceptabila pentru jocurile acestei competitii. Si spun asta pentru ca IRB, dincolo de relatiile personale, gandeste pragmatic. Urmatoarea editie poate avea loc in Georgia sau in Namibia, tari aflate in mare progres al rugbyului in ultimii ani. Scopul acestei competitii este de a pune in lumina echipele cu performante emergente. Ori, Romania sta cam la acelasi nivel de prea multa vreme, adica se straduie sa ramana in grupa a treia valorica si nu prea reuseste.

Ieri s-au desfasurat trei partide. Rezultatele, realist vorbind, reprezinta tot atatea surprize. Si mai au si alte similaritati. Nici o echipa nu a luat punct bonus ofensiv. Trei echipe au luat bonusuri defensive. Toate cele trei meciuri s-au incheiat cu rasturnari de stiuatie in ultimele minute.

Romania a pierdut pe mana sa meciul cu Namibia, un sparring partner, cum era considerata inainte de meci. Sorin Socol, capitanul reprezentativei, avea sa declare feciorelnic dupa meci: ne asteptam ca Namibia sa fie o echipa mai slaba...(?!). Sau, Romeo Gontineac:"...arbitrul a fluierat diferit...". Ambele declaratii, aiuritoare in felul in care au fost facute, le puteti gasi pe rugby.ro. Pe site-ul frr.ro, nimic, ca si cum evenimentul nu ar fi avut loc. Romania a ajuns o specialista in a pierde meciuri importante (chiar si pentru moral sau atitudine)in ultimul minut. In ultimul an competitional a pierdut in mod asemanator si partidele cu Rusia si Portugalia, ambele din competitia oficiala europeana. Si a pierdut, implicit, puncte importante care acum ar fi gasit staff-ul FRR cu mult mai linistit. Chiar daca ultima partida de la Lisabona am castigat-o pe o greseala identica cu cea de ieri a lui Fercu ingenuitatea nu face parte din jocul echipelor cu staif. Fercu a fost singurul barbat care a jucat ceva ieri, pana in momentul erorii sale. In rest, toti ceilalti (poate mai putin Tonitza, care s-a resimtit dupa finalul unui campionat epuizant cum este cel francez)au stat in teren pentru ca era datorie de serviciu. Nimeni nu a vazut macar o schema tactica, repetata indelung la antrenamente, nimeni nu a remarcat creativitate in deschideri sau originalitate in castigurile de teren. Ramanem cantonati in acelasi proiect: gramada puternica si un suteur intr-o zi buna. Bine ca n-a jucat si Vlaicu! Si cum poti sa raspunzi la sondajul de pe frr.ro care intreaba daca Romania va juca la Cupa Mondiala 2011? decat la modul conditional: daca Uruguay-ul va fi o echipa mai slaba decat Romania (ceea ce nu prea se vede in Churchill Cup) si daca reusim sa infrangem Tunisia. A nu se uita ca in ultima intalnire cu nord-africanii, de anul trecut, am cam incasat-o.

Celalalte doua surprize au avut cam acelasi calapod. Jaguarii argentinieni conduceau in ultimul minut, cu 20-15, pe Italia A. Dar flankerul Barbieri culca balonul iar Orquera transforma eseul intr-o victorie muncita. In acel meci ambele echipe au muncit mult pentru victorie, dar italienii au fost mai smecheri toate cele 80 de minute si au profitat de relaxarea argentiniana. la fel au patit si scotienii. Pana in minutul 78, conduceau gruzinii cu 22-16, dupa un meci in care au muncit enorm si i-au dominat copios in toate compartimentele pe scotieni(cel mai evident in a doua repriza). Chris Fusaro, tot flanker, reuseste un eseu in minutul 78 si scorul se reduce la 22-21. Dar vine speranta de 25 de ani, David Blair, fratele mult mai cunoscutului capitan al Scotiei, Mike Blair si rateaza transformarea ca si dropgoal-ul de un minut mai tarziu. Asa s-au scris cronicile meciurilor de ieri, jucate pe o caldura naucitoare.

Asteptam cu interes ispravile celor sase echipe si in etapa a doua, de marti.

vineri, 11 iunie 2010

Chick Corea, 69

Armando Anthony, “Chick” Corea s-a nascut la 12 iunie 1941, in Chelsea, Massachusetts, in familia unor imigiranti italieni de secol 20, americani la a doua generatie. Tatal sau intretinea o numeroasa familie din muzica si un magazin de pantofi. La 4 ani, Armando “Chick” primeste cadou…un pian. Tatal sau se preocupa de educatia muzicala timpurie a fiului sau, compunandu-i, pentru exercitii, chiar niste aranjamente potrivite varstei. Si il deprinde sa asculte si sa interpreteze teme din repertoriul jazzului (Parker, Gillesprie, Bud Powell). De la 11 la 17 ani face studii clasice de pian facand cunostinta cu Bach, Chopin, Beethoven. Incepe sa cante cu tatal sau prin cluburi si la petreceri private. In timpul liceului isi formeaza primul trio cu Tony Williams si Don Alias, pe atunci basist, cantand prioritar piesele lui Bud Powell. Desi primele influente au venit din partea lui Powell, Chick Corea marturiseste ca pianistul pe care l-a studiat cu atentie si in profunzime a fost Horace Silver.

Dupa terminarea liceului, se inscrie pentru a urma cursuri de arte liberale la Universitatea Columbia din New York si se muta in Manhattan. Dar a fost suficient sa ii vada si asculte la Birdland pe Miles Davis in cvintet cu John Coltrane pentru a se decide sa devina muzician profesionist. Renunta la studiile de la Columbia si decide sa se pregateasca pentru a fi admis in 1960 la Juilliard Academy of Music pentru a ramane, formal, in New York. Admiterea ii reuseste si, in ciuda acestei reusite, Chick devine din ce in ce mai convins ca studiile clasice nu sunt, cu adevarat, vocatia sa. Prietenul sau, saxofonistul Joe Farrell il introduce altor muzicieni. In acelasi an are primele inregistrari cu trupa lui Blue Mitchell, din care rezulta albumul The Thing to Do. Cu cativa membri ai acestei trupe (Herbie Mann, Mongo Santamaria, Cal Tjader) mai face cateva alte inregistrari, minore dar suficiente pentru increderea in sine. Abia in 1966 are primele colaborari cu muzicieni in voga, precum Stan Getz, in compania caruia mai inregistreaza pana in 1968. In acel an, impreuna cu Miroslav Vitous si Roy Haynes lanseaza albumul de success Now He Sings, Now He Sobs.


Cand, in toamna anului 1968, Herbie Hancock paraseste grupul Miles Davis, acelasi prieten, Tony Williams, i-l recomanda trompetistului pe Chick Corea, care avea deja un nume pe piata. Davis il accepta si asa incepe perioada pianului electric in cariera sa. Corea apare pe albumele Filles of Kilimanjaro, In A Silent Way, Bitches Brew, Black Beauty, Miles Davis at Fillmore. Trece, totodata si la explorarea unui nou stil, improvizatiile libere (gen in care avea sa exceleze Keith Jarrett) si inregistreaza primul astfel de album, Is (1970). Acesta avea sa aibe o semnificatie mai aparte pentru tanarul american de origina italiana. Este atras de si se converteste catre Biserica Scientologica sub influentele lui Freddie Hubbard si ale ezotericului Anthony Braxton, deopotriva compozitor, saxofonist, clarinetist si flautist si ideolog al miscarii scientologice. Dupa aceasta re-orientare axiologica, Corea se concentreaza, dupa propriile declaratii, spre a face muzica sa mai melodica, lirica si accesibila, mai apropiata de ritmurile traditionale. In acelasi timp face loc in piesele sale si unor teme din creatia compozitorilor clasici ai perioadei moderne- Stravinsky, Bartok, Berg, Messiaen. Toate aceste influente vor concura in definirea noului sau stil o data cu participarea la seria de concerte de la Village Vanguard din ianuarie 1972. Suita de piese pe care o va interpreta trupa sa- Corea, pian electric Fender Rhodes, Joe Farrell-saxofon tenor, Stanley Clarke-bas, Airto Moreira- tobe si percutie si Flora Purim, nevasta lui Moreira, vocal-se va numi Return to Forever, ca omagiu adus lui Freddie Hubbard, autorul unui poem scientologic cu acelasi titlu. Return to Forever va fi si numele proiectului de trupa pe care il va experimenta Chich Corea timp de 6 ani, pana in 1978. Din anul urmator, Return to Forever va avea o noua compozitie: Corea la moog synthesizer, Stanley Clarke- bas, Lenny White-tobe si Bill Connors (inlocuit in curand cu Al di Meola)-chitara.

In 1976 se stabileste in Los Angeles si infiinteaza propria casa de inregistrari, Chick Corea Production, prin care avea sa scoata nu mai putin de 6 albume, in care isi include si nevasta, Gayle Moran. Albumele se vand bine, trei dintre ele ajungand in Top 40 al Bilboard. Romantic Warrior se va vinde in mai mult de 500.000 copii iar Music Magic va fi nominalizat la Premiile Grammy in 1977. Revine cu Return to Forever pentru o serie de noi inregistrari in 1977 precum triouri cu Miroslav Vitous si Roy Hayness sau duouri acustice cu Herbie Hancock si vibrafonistul Gary Barton. In anii ’80 inregistreaza muzica clasica in direct cu pianisti europeni precum austriacul Friedrich Gulda (Mozart) sau grecul Nicolas Economou (Bartok).

In 1986 infiinteaza o alta trupa, de instrumente amplificate, numita Elektric Band, care marcheaza inceputul colaborarii cu muzicienii si soundurile unei generatii mai tinere, cum ar fi John Patitucci sau Dave Weckl.

In 1993 devine subiectul unui conflict impresarial. Guvernul landului german Baden Wurttemberg semneaza un precontract pentru prezenta si un concert al trupei lui Chic Corea cu ocazia Campionatelor mondiale de atletism. Presa germana dezvaluie apartenenta scientologica a muzicianului iar organizatorii, sensibili la diferente confesionale ireconciliabile, denunta precontractul. Chick Corea se autovictimizeaza si ii acuza pe germani de discriminare religioasa. In 1995, impreuna cu Bobby McFerrin si St.Paul Chamber Orchestra inregistreaza o interpretare pop a doua concerte de Mozart, eveniment care va fi repetat si cu New York Philarmonic. In 1997 primeste titulul de doctor onorific de la pretentioasa Academie de muzica Berklee din Boston. In acelasi an, infiinteaza un nou grup, Origin, cu care lanseaza A Week at the Blue Note. In 1998 ii dedica profesorului sau de arte martiale o suita, Sifu, interpretata impreuna cu noul sau grup din care mai faceau parte, printre altii basistul Avishai Cohen, tobosarul Jeff Ballard sau percutionistul egiptean Hossam Ramzi, scientologi, de asemenea.

Anii 2000 aveau sa-l gaseasca pe Chick Corea in cautarea si experimentarea noilor sale proiecte. Proiectele sale includ, mai nou, colaborari cu muzicieni mai trineri precum japonezul Hiromi sau Bela Fleck sau reformulari ale mai vechilor sale proiecte, gen All-Stars Return to Forever (2008) sau fuziunea cu proiectul lui John McLaughlin, Five Peace Band (Kenny Garrett, Christian McBride, Franck Gambale), cu care a cantat si la Bucuresti anul trecut. Muzician activ, la cei 69 de ani, va canta in zilele aniversarii sale din acest an, 2010, la Festivalul de la Denver, Colorado, intr-o formula numita All-Star Freedom Band, adica Chick Corea, Kenny Garrett, Christian McBride si neobositul de 85 de ani, tobosarul Roy Hayness.
In toate activitatea sa, Chick Corea a oferit publicului nu numai putin de 88 de albume. a avut 51 de nominalizari la Premiile Grammy la care a castigat nu mai putin de 15 onoruri. Intre 1976 si 2010, a castigat 15 premii in aria Best Jazz Performances, dupa ce intrase , cu Now He sings Now He Sobs, in Grammy Hall of Fame.


La multi ani, Armando Anthony “Chick” Corea! Te mai asteptam pe la noi.

joi, 10 iunie 2010

Plin sezon international

* In Argentina se joaca, in aceste zile, turneul final al Compionatului mondial de juniori U20. Ieri s-au disputat meciurile din a doua runda a celor 3 grupe de cate 4 echipe participante. Rezultatele au fost normale, din perspectiva valorii echipelor calificate. In Grupa A, Tara Galilor 31-Fiji 3 si Noua Zeelanda 77-Samoa 7. Pentru echipa cadetilor All Blacks, uvertura Tyler Bleyendaal a inscris 21 de puncte- un eseu, 5 transformari, 2 penalitati. In grupa B, Franta 25- Irlanda 22 si Irlanda 21 22- Anglia 36. Pentru Anglia, fundasul Tom Homer a inscris 21 de puncte din 5 penalitati si 3 transformari. De remarcat ca si in meciul cu Argentina, Tom Homer a inscris 23 de puncte (din 5 penalitati si 4 transformari). In grupa C, Australia 67-Tonga 5 si Africa de Sud 73- Scotia 0(!). Pentru sud-africani, fundasul Patrick Lambie a inscris , si el, 21 de puncte dintr-un eseu si opt transformari. In oglinda, demiul australian Nicholas White a inscris 2 eseuri si 4 transformari, 18 puncte in total. Aceste nume vor erupe peste cativa ani asa cum au aparut peste noapte jucatori remarcati la mondialele varstei precum sud-africanul Zane KIchener sau neo-zeelandezul Zack Guildford, acum doi an. Azi ei sunt oameni de baza in respectivele echipe reprezentative la nivel de profesionisti.

* In Cupa Churchill, competitie anuala organizata de SUA, Canada si Anglia si derulata in acest an in Denver/Colorado pentru faza grupelor si New Jersey pentru faza finalelor, participa cateva selectionate secunde de marca: England Saxons si Franta A alaturi de reprezentativele de baza ale Canadei, Uruguay-ului, Rusiei si SUA. Dupa doua jocuri fiecare, Rusia si Uruguay au cate doua infrangeri si se vor duela pentru ultimul loc pe 19 iunie. Duminica vor avea loc meciurile mai tari: England Saxons-SUA si France A- Canada. Foarte plauzibile vor fi victoriile europenelor, care se vor intalni si in finala de pe 19 iunie. Canada si SUA nu pot emite pretentii desi jocul lor este in crestere fata de, sa zicem, anii trecuti. Insa Franta si Anglia au echipe prea puternice ca sa avem ceva surprize. Interesant a fost meciul dintre Rusia si England Saxons de ieri. Rusia este o echipa de care va trebui, cum spuneam si zilele trecute, sa se tina cont peste cativa ani. Au potential fizic, ceva strategie si nu stau rau nici cu tehnica individuala. Saxons, in schimb, a facut parada de imaginatie si forta, administrand rusilor nu mai putin de 7 eseuri , Stephen Myler transformandu-le pe toate (inclusiv pe cel semnat cu nume propriu). Myler a fost desemnat "omul meciului" pe merit desi alturi de el ar fi trebuit sa figureze si Londionezul Tom Varndell, autor a doua din cele mai ferumoase eseuri ale Cupei Chruchill din acest an.

* Sambata, 12 iunie, vor avea loc nu mai putin de sase meciuri test: Australia-Anglia, Noua Zeelanda-Irlanda, Africa de Sud-Franta, Argentina-Scotia, Samoa-Tonga, Fiji-Japonia. Va fi, cu siguranta, o zi plina de stiri si comentarii. Si asta dupa ce vineri vom aplauda, la Bucuresti, primele meciuri din IRB Nations Cup.

Echipele anuntate de catre Australia si Anglia pentru meciul de sambata. Anglia: 15-Ben Foden, 14-Mark Cueto, 13-Mike Tindall, 12-Shontayne Hape, 11-Chris Ashton, 10-Toby Flood, 9-Danny Care; 8-Nick Easter, 7-Lewis Moody (captain), 6-Tom Croft, 5-Tom Palmer, 4-Simon Shaw, 3-Dan Cole, 2-Steve Thompson, 1-Tim Payne.Rezerve: 16-George Chuter, 17-David Wilson, 18-Courtney Lawes, 19-James Haskell, 20-Ben Youngs, 21-Jonny Wilkinson, 22-Mathew Tait

Australia: 15-James O'Connor, 14-Digby Ioane, 13-Rob Horne, 12-Matt Giteau, 11-Drew Mitchell, 10-Quade Cooper, 9-Luke Burgess; 8-Richard Brown, 7-David Pocock, 6-Rocky Elsom (captain), 5-Nathan Sharpe, 4-Dean Mumm, 3-Salesi Ma'afu, 2-Saia Faingaa, 1-Ben Daley. Rezerve: 16-Huia Edmonds, 17-James Slipper, 18-Mark Chisholm, 19-Matt Hodgson, 20-Will Genia, 21-Berrick Barnes, 22-Kurtley Beale.

Iata si echipele anuntate pentru meciul Argentina-Scotia, de sambata.
Argentina: Martin Rodriguez, Lucas Borges, Gonzalo Tiesi, Santiago Fernandez, Horacio Agulla, Felipe Contepomi (capitan), Alfredo Lalanne; Rodrigo Roncero, Mario Ledesma, Martin Scelzo, Manuel Carizza, Patricio Albacete, Genaro Fessia, Juan Manuel Leguizamon, Juan Martin Fernandez Lobbe. Rezerve: Agustin Creevy, Marcos Ayerza, Mariano Galarza, Alejandro Campos, Agustin Figuerola, Ignacio Mieres, Lucas Gonzalez Amorosino.

Scotia: Hugo Southwell, Max Evans, Nick De Luca, Graeme Morrison, Sean Lamont, Dan Parks, Rory Lawson; Allan Jacobsen, Ross Ford, Moray Low, Jim Hamilton, Alastair Kellock (capitan), Kelly Brown, John Barclay, Johnnie Beattie. Rezerve: Scott Lawson, Geoff Cross, Scott MacLeod, Alasdair Strokosch, Mike Blair, Phil Godman, Jim Thompson.

S-au anuntat echipele si pentru meciul Africa de Sud- Franta. Iata-le.
Africa de Sud: 15-Zane Kirchner, 14-Gio Aplon, 13-Jaque Fourie, 12-Wynand Olivier, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Ricky Januarie, 8-Pierre Spies, 7-Francois Louw, 6-Schalk Burger, 5-Victor Matfield, 4-Danie Rossouw, 3-BJ Botha, 2-John Smit (capitan), 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-Jannie du Plessis, 18-Flip van der Merwe, 19-Dewald Potgieter, 20-Ruan Pienaar, 21-Juan de Jongh, 22-Jean de Villiers.

Franta: 15-Clement Poitrenaud, 14-Vincent Clerc, 13-David Marty, 12-Maxime Mermoz, 11-Aurelien Rougerie, 10-Francois Trinh-Duc, 9-Morgan Parra, 8-Julien Bonnaire, 7-Wenceslas Lauret, 6-Thierry Dusautoir (capitan), 5-Romain Millo-Chluski, 4-Lionel Nallet, 3-Nicolas Mas, 2-Dimitri Szarzewski, 1-Thomas Domingo. Rezerve: 16-Guilhem Guirado, 17-Jean Baptiste Poux, 18-Julien Pierre, 19-Louis Picamoles, 20-Dimitri Yachvili, 21-David Skrela, 22-Marc Andreu.

marți, 8 iunie 2010

Stiri din rugbyul european

* Butch James poate juca pentru selectionata Africii de Sud,. Asa au decis oficialii de la echipa sa de club, Bath, care se impotriveau acestei "invoiri", invocand un articol interpretabil din Regulamentul IRB. Africa de Sud va intalni, acasa, pe 12 iunie Franta iar pe 19 iunie Italia.

* Primul meci al selectionatei Angliei in Australia s-a terminat indecis, 28-28. Selectionata lui Martin Johnson a intalnit Australian Barbarians. Pentru australieni a inscris 25 de puncte (trei eseuri, doua transformari, doua penalitati) copilul minune, de numai 19 ani, John O'Connor. Pentru englezi, tot trei eseuri- Lee Mears, Matt Banahan, Dan Ward-Smith, doua transformari- Olly Barkley, trei penalitati-tot Barkley.

* S-au anuntat, in urma tragerii la sorti de azi, grupele Heineken Cup.
Grupa 1: Cardiff Blues, Northampton, Edinburgh , Castres Olympique
Grupa 2 : Leinster, Clermont-Auvergne, Saracens, Racind MetroParis
Grupa 3: Munster, Ospreys, London Irish, Toulon
Grupa 4: Biarritz Olympique, Bath, Ulster, Aironi Rugby
Grupa 5: Leicester, Scarlets, {erpignan, Bennetton Treviso
Grupa 6: Toulouse, London Wasps, Glasgow Warriors, Newport Dragons

Nou venita, Aironi Rugby, este o recenta franchiza italiana pregatita, in principal, pentru Magners/Celtic League si formata prin selectia unor jucatori din provinciile Lombardia si Emilia Romagna. Este antrenata de coach-ul galez Rowland Phillips, 45, 10 selectii pentru Tara Galilor in anii '90. Printre jucatorii mai cunoscuti ai noii echipe se pot enumera Fabio Ongaro, Matias Aguero, Marco Bortolami, Tito Tebaldi, Salvatore Perugini, oameni de baza ai nationalei Italiei.

luni, 7 iunie 2010

Investitia in juniori si performantele profesionistilor

In aceste zile, in Argentina se joaca Campionatul Mondial Under 20, o foarte buna ocazie de a testa valoarea muncii cu juniorii a antrenorilor din marile natiuni.

Daca urmarim lista participantilor din acest an vom constata o tendinta remarcabila. Si anume, cele 12 tari participante la acest Campionat sunt, cu o singura exceptie, selectionatele de sperante ale primelor 12 tari din clasamentul pe natiuni al IRB, la 7 iunie.

Participa in competitia din Argentina: tara gazda, Australia, Anglia, Fiji, Franta, Irlanda, Noua Zeelanda, Samoa, Scotia, Africa de Sud, Tonga si Tara Galilor.

Clasamentul IRB pentry echipele de seniori, la 7 iunie a.c., arata astfel: 1.Noua Zeelanda, 2.Africa de Sud, 3.Australia, 4.Franta, %.Irlanda, 6.Argentina, 7.Tara Galilor, 8.Scotia, 9.Fiji, 10.Italia, 11. Samoa...,15. Tonga.

Comparand cele doua liste, vedem ca juniorii Italiei nu s-au calificat pentru acest turneu final, dar au facut-o sperantele din Tonga. In rest, primele 10 echipe nationale sunt prezente in ambele liste. Ceea ce spune foarte mult si sugestiv despre preocuparea pentru asigurarea generatiei urmatoare in marile competitii mondiale.

M-am uitat, din curiozitate, la loturile a doua echipe de juniori europeni, Anglia si Franta. In ambele cazuri se constata o tendinta relativ identica: loturile sunt formate de la trupele de juniori ale marilor echipe care isi disputa campionatele nationale in primele divizii.

In Anglia, jucatorii vin de la Harlequins (6), Leicester Tigers, Saracens si Gloucester (cate 3), London Wasps, London Irish, Newcastle Falcons (cate 2), de la Leeds Carnegie, Stade Francais si Sale Sharks cate 1. Singura echipa care nu ajucat in recent incheiata editie a Guinness Premiership dar care da un jucator lotului Angliei este Bristol Rugby.

Pentru Franta, juniorii din competitie vin de la Agen(5), Toulon (4), Lyon si La Rochelle(3), Toulouse, Perpignan, Stade Francais (cate 2) si de la Beziers, Clermont Auvergne, Bourgoin Jallieu(cate unul). In lotul Frantei sunt numai 15 juniori care apartin echipelor care au terminat, recent Top 14. Restul de 10 vin de la echipe din ligile inferioare, D2 de exemplu.

Academiile de rugby si centrele de juniori organizate pe langa echipele de mare traditie sunt, atat in Anglia cat si in Franta, reguli fixe. Daca ne uitam in Premiership, aproape 60% din jucatori presteaza in primii lor cinci ani de activitate pentru echipele de seniori ale cluburilor in care au urmat Academiile de rugby. London Wasps si Leicester Tigers sunt astfel de exemple. In Franta, au fost promovati in lotul de juniori doua excelente centre de juniori, organizate in paralel cu cluburile profesioiniste de seniori, Agen si revelatia acestui recent incheiat Top 14, Toulon (actualmente o selectionata multinationala, cu destui de putini francezi de perspectiva). Sunt absolut convins ca in urmatorii 5 ani, Toulon va juca cu mai multi jucatori francezi decat cu straini. Si asta face parte din strategia pe termen lung a clubului, fara vreo implicare a Federatiei franceze sau Ministerului(sau Departamentului) Sportului. La Leicester, long-term prospects prevad promovarea, in fiecare an, a unui numar de 10 absolventi in lotul primei echipe sau, sub forma de imprumut, unor echipe agreate de conducerea clubului.

Asa ca, desi e de domeniul evidentelor cu caracter de truism, performantele echipelor nationale depind in cea mai mare masura de existenta unei baze cat mai largi de selectie din randul echipelor de juniori. Si asta pentru ca astfel de strategii sunt naturale in conditiile sportului profesionist, unde este din ce in ce mai greu sa te mentii in elitele nationale si, unde e cazul, internationale. Si nu este vorba numai de bani ci si de viziune de perspectiva. Ca si in alte sporturi, cluburile majore rezista si cate un secol pe arena marilor performante. A bon entendeur, salut!

duminică, 6 iunie 2010

Start in sezonul competitional de vara

Ieri a inceput seria de meciuri si turnee internationale din iunie, perioada special dedicata acestui tip de confruntari.

In primul meci al zilei, Australia a surclasat Fiji (totusi, ocupanta locului 10 in clasamentul worldwide IRB) cu 49-3.Rezultat asteptat, ca si renasterea echipei Australiei.

Dupa amiaza, Millenium Stadium din Cardiff si 70.000 spectatori au gazduit intalnirea dintre Tara Galilor si Africa de Sud. Galezii sperau frumos. Si au inceput meciul in forta si viteza, suprinzandu-i, pana la un punct, pe Springboks. Gazdele au condus pana la sfarsitul primei reprize, incheiata cu 16-14. James Hook a reusit un eseu si un dropgoal, iar de partea cealalta, Ndungane eseul africanilor. Dupa pauza a inceput iuresul oamenilor lui Ruan Pienaar. Au preluat conducerea imediat dupa pauza prin eseul lui Potgieter, si-au consolidat rezultatul prin alt eseu, Juan de Jonghe iar transformarea acestuia avea sa-i aduca la diferenta de 19-31. Ultimul sfert de ora avea sa-i gaseasca pe galezi in plina resurectie de forma fizica. Mai inscriu doua eseuri, prin Tom Prydie si Alun Wyn Jones dar si sud-africanii reusesc sa-si conserve rezultatul, la minimum, printr-o penalitate inscrisa de omniprezentul Pienaar. Scorul final:31-34. Mi-au placut galezii pentru ambitia si puterea de a reveni dupa ce, practic, fusesera consumati energetic de catre Boks. A fost un meci atractiv, de mare angajament fizic. Galezii au aratat, din nou, ca pot fi egalii oricarei echipe de top din lume. Natiune mica, brav popor!, cum ar fi zis un personaj livresc.

Peste Ocean a inceput Churchill Cup, a 8-a editie, care are, in premiera, la start echipa Rusiei. Primele rezultate au fost normale: Canada 48-Uruguay 6 si USA 39-Rusia 22. Am urmarit echipa Uruguay-ului si anul trecut la IRB Nations Cup de la Bucuresti iar anul acesta ne va fi ultima adversara in recalificari pentru locul vacant la Cupa Mondiala. N-au impresionat cu nimic dar vor fi adversari foarte incomozi pe gramezi si alte aglomerari. Vulnrabili la atacuri rapide si in supranumeric. In oglinda, ceea ce a jucat Romania, la Botosani, impotriva Ucrainei - 61-7, ar fi exact ce li s-ar potrivi sud-americanilor, cu conditia ca echipa Romaniei sa-si procure tot atatea baloane pe inaintare precum a facut-o cu ucrainienii. Ceea ce va fi mai greu.

Revenind la Churchill Cup, sa mentionam ca echipele care au jucat ieri au fost productive in incercari: canadienii au inscris 6 eseuri, americanii 5 si rusii 3. In echipa Rusiei am remarcat si cateva idei tactice moderne. Este limpede ca rusii vor incepe sa aibe rezultate de nivel international in maximum 2-3 ani. S-a investit mult, au sprijinul IRB si, in plus, exista acea ambitie ruseasca de a concura mereu la varfurile piramidelor. Nu degeaba se spunea, pe vremea superlativelor lansate de Puterea Sovierica "cel mai mare pitic din lume e piticul sovietic". Ei bine, rusii nu mai sunt pitici. In competitie mai sunt inscrise si echipele Angliei (England Saxons) si Frantei care, foarte probabil, isi vor disputa finala Cupei Churchill. Anglia a venit cu o echipa forte, care o face favorita, in opinia mea, pentru victorie. Iat-o. Inaintasi: Duncan Bell(Bath), Nathan Catt(Bath), Alex Corbiserio(London Irish), Phil Dawson(Northampton), Grahan Kitchener(Worcester), Stuart Hooper(Bath), Tom Lindsay (London Wasps), Luke Narroway(Gloucester), David Paice(London Irish), Tom Reese (Wasps), Andy Saull(Saracens), George Skivington(Wasps), Rob Wickers (Newcastle), Nick Wood(Gloucester), Tom Wood(Worcester). Atacanti: Nick Abendanon(Bath), Anthony Allen (Leicester), Brad Barritt(Saracens), Jan Clarke(Northampton), Alex Goode(Saracens), Paul Hodgson(London Irish), Stephen Myler(Northampton), James Simpson-Daniel (Gloucester), Oliie Smith(Montpellier), Tom Varndell(Wasps), Micky Young (Newcastle)

A inceput in Argentina si campionatul mondial Under 20. Primele rezultate: Atgentina 22- Anglia 48; Australia 58- Scotia 13; Tara Galilor 22- Samoa 13, Noua Zeelanda 44-0 Fiji 11. Cele 3 grupe sunt urmatoarele: Grupa A- Noua Zeelanda, Tara Galilor, Samoa, Fiji; Brupa B-Anglia, Franta, Irlanda, Argentina: Grupa C- Australia, Africa de Sud, Tonga, Scotia. Candva cochetam si noi cu ideea de campionat mondial de juniori, grupele de elita. Si chiar aveam echipe bunicele. Spre deosebire de ceilalti, juniorii romani se pierd prea repede si in prea mare masura. Ai celorlalti au multiple oportunitati si le valorifica, continuandu-si carierele in profesionism. De aici si baza larga de selectie pentru tot felul de selectionate. Nu ca Stejarii Bucuresti = Selectionata nationala. Si nu numai banii sunt de vina.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Azi incepe seria turneelor internationale de vara

Azi va incepe seria de meciuri internationale care, timp de patru saptamani, va umple ceea ce IRB numeste "fereastra din iunie". Meciuri pe care federatiile si uniunile nationale le organizeaza cu multe luni bune inainte pentru a-si testa loturile in perspectiva competitiilor din toamna. In calendarul international din iunie sunt nu mai putin de 32 meciuri, incluzandu-le aici si pe cele care le vor sustine unele selectionate A (de tineret, sa zicem) in Cupa Churchill. In aceasta serie nu sunt incluse meciurile din IRB Nations Cup de la Bucuresti intrucat ele au fost fixate destul de tarziu si nu au mai fost cuprinse in lista detaliata de partide afisate pe site-ul IRB. De ce luna iunie? Pentru ca marea majoritate a competitiilor nationale si regionale se termina in mai iar in iulie incepe in emisfera sudica penultima editie a Tri-Nations. Jucatorii sunt la final de sezon competitional regulat iar aceste teste vor arata antrenorilor pe cine se va putea conta in pregatirea viitoarelor competitii. Mai exista si o situatie in oglinda, in care echipele vizitate vara intorc vizita oaspetilor in turneele din noiembrie. Este cazul echipelor din Sud, cele trei mari din SANZAR, insulele Pacificului plus Argentina. Meciurile din noiembrie vin sa incheie sezonul de pregatire pentru oaspetii din Sud si sa deschida sezonul competitional regulat pentru echipele din Nord. Astfel incat ciclurile de pregatire ale tuturor sa fie echilibrate.

Astazi vor avea loc nu mai putin de patru meciuri, doua test, Australia-Fiji si Tara Galilor- Africa de Sud si primele doua intalniri din cadrul Churchill Cup, Uruguay-Canada si Rusia-SUA.

Pentru meciul de la Cardiff, de pe Millenium Stadium, se vor alinia urmatoarele echipe.
Tara Galilor: Lee Byrne (Ospreys)- Leigh Halfpenny (Cardiff Blues), James Hook (Ospreys), Jamie Roberts (Blues), Tom Prydie (Ospreys)- Stephen Jones (Scarlets), Mike Phillips (Ospreys)- Paul James (Ospreys), Matthew Rees (Scarlets), Adam Jones (Ospreys)- Bradley Davies (Blues), Deiniol Jones (Blues)- Jonathan Thomas (Ospreys), Sam Warburton (Blues), Ryan Jones (Ospreys)-capitan.
Rezerve: Huw Bennett (Ospreys), John Yapp (Blues), Alun Wyn Jones (Ospreys), Rob McCusker (Scarlets), Richie Rees (Blues), Dan Biggar (Ospreys), Andrew Bishop (Ospreys).
Africa de Sud: Frans Steyn (Racing Metro)- Gio Aplon (Stormers), Jaque Fourie (Stormers), Juan de Jongh (Stormers), Odwa Ndungane (Sharks)- Ruan Pienaar (Sharks), Ricky Januarie (Stormers)- CJ van der Linde (Leinster), John Smit (Sharks)-capitan, BJ Botha (Ulster)- Danie Rossouw (Bulls), Victor Matfield (Bulls)- Francois Louw (Stormers), Dewald Potgieter (Bulls), Joe van Niekerk (Toulon). Replacements: Chiliboy Ralepelle (Bulls), Jannie du Plessis (Sharks), Alistair Hargreaves (Sharks), Ryan Kankowski (Sharks), Meyer Bosman (Cheetahs), Zane Kirchner (Bulls), Bjorn Basson (Cheetahs).
Meciul va fi arbitrat de irlandezul Alan Lewis. Din echipa africana va lipsi Butch James, a carui prezenta la aceasta partida a fost contestata de catre echipa sa de club, Bath, care s-a prevalat de un contestat articol de regulament pentru a nu-i permite prezenta sa in acest joc desi SARU a facut plangere la IRB. Voi reveni asupra acestui caz intr-o alta postare. Se mai poate observa ca in echipa de start a Tarii Galilor predomina jucatorii de la Ospreys, recenta castigatoare a Magners League iar in echipa Africii de Sud, cei de la Western Sormers-5 jucatori, finalista Super 14, in defavoarea celor de la Blue Bulls, care au doar 3 jucatori. Mai sunt prezenti si trei jucatori de la Natal Sharks desi echipa a terminat pe un loc modest sezonul Super 14.

In acest joc galezii isi pun mari sperante intrucat doresc sa sparga traditia infrangerilor in fata actualilor campioni ai lumii. In 23 de intalniri galezii au o singura victorie in 104 ani de istorie a meciurilor cu Africa de Sud si aceea obtinuta acum 11 ani, in iunie 1989, scor 29-19, la inaugurarea Millenium Stadium.

Anglia, la randul ei, se pregateste intens pentru turneul din Australia si Noua Zeelanda. Inainte de aceasta deplasare, la Londra, pe Twickenham, s-a desfasurat traditionala intalnire amicala intre o selectionata a Angliei si echipa Barbarians, o alta selectionata, ad-hoc, a jucatorilor straini care au jucat sau mai joaca in Anglia. Din randul acestora din urma, au fost mai multi jucatori francezi precum Heymans, Florian Fritz, Elissalde, Mignoni, Thion, Estebanez sau August dar si jucatori din Argentina ca Roncero, samoanul Laulala sau neo-zeelandezii So'oialo si David Smith. In absenta jucatorilor care cu o zi inainte luptasera in finala Guinness Premiership dintre Leicester si Saracens, Anglia a incercat o alta formula de echipa, mai tanara si mai putin rutinata ca ansamblu pentru ca viziunea lui Martin Johnson, lotul pentru WRC 2011 inca nu e conturat definitiv.

Formatiile prezente in joc, (continand si inlocuirile), au fost urmatoarele:
Anglia: Foden - Cueoto, Tindall, Hape (Tait), Strettle (Simpson)- Hodgson (Barkley), Care - Armitage (Worsley), Easter, Haskell- Palmer, Attwood (Ward-Smith)- Doran-Jones, Thompson (Lee Mears), Golding (Payne).
Barbarians : Warwick - Heymans, Ftitz, Laulala, Sackey - Kelleher, Elissalde (MIgnoni) - So'oialo, Rush, Williams - Skeate (Thion), Kay (Smith) - Roncero (Johnston), August(Owens), White.

S-au inscris 8 eseuri, cate patru pentru fiecare echipa (Haskell,14'; Hape,24'; Foden 36', Tindall,65' si, respectiv Sackey,23' si 75', Smith,56' si Johnson,64'). Jocul a fost foarte "curat" inregistrandu-se doar 8 penalitati si asta din lipsa mizei. Pentru Anglia a fost in atentie revansa fata de infrngerea de anul trecut, 26-33 in fata selectionatei BaaBaas, cumk mai este denumita Barbarians. In 2008, englezii s-au chinuit sa scoata un 17-14 mai mult pentru orgoliu decat pentru palmares. Oricum acest meci a fost un mare succes de casa, asistenta platitoare oprind contorul la 41.130 spectatori. Mai ales ca, o zi inainte, la finala Premiership, Twinckenham-ul se umpluse in totalitate. Turneul Angliei va contine doua meciuri teste cu selectionata Australiei(12 si 16 iunie) si un meci cu New Zeeland Maori(23 iunie)

marți, 1 iunie 2010

Echipe construite pe jucatori cu excelenta

Intr-o analiza a ultimei editii a Super 14 publicata pe site-ul The Canadian Press, jurnalistul Steve McMorran are cateva afirmatii interesante in privinta directiei catre care se indreapta rugbyul profesionist. McMorran identifica succesul noii campioane, Blue Bulls din Pretoria, cu travaliul exceptional al unei axe a echipei formate din Matfield si Rossouw in tuse, Fourie du Preez si Morne Steyn pe deschidere si Pierre Spies si Deon Stegman pe linia treia. Intr-un interviu acordat de Lewis Moody editiei electronice a cotidianului englez Mirror, fostul deja membru al actualei campioane, Leicester Tigers, afirma, in esenta, acelasi lucru. El spune ca nationala Angliei se va recladi prin contributia de exceptie a unor jucatori in sistemul axa. Care deja, crede el, au fost identificati in finala Guinness Premiership: Ben Youngs, Toby Flood, Dan Cole, Dan Hipkiss. Moody arata cu degetul si in directia adversarilor din finala, Saracens, a caror axa Ernst Joubert - Glen Jackson a dus greul in teren, in absenta antrenorului Brendan Venter, suspendat. Evolutia celor doua echipe intr-un meci decis in minutul 77 si care a produs cinci excitante schimbari de situatie indica, crede capitanul echipei Angliei, Moody, inseamna ca echipa Albionului e pe drumul cel bun. Cele doua materiale de presa ma fac sa cred ca afirmatia dupa care individualitatile sunt cele care fac stilul unei echipe este din ce in ce mai adevarata. Iar combinatia intre compartimentele unei echipe este cheia performantei pe termen lung.

Sa ne uitam la analiza lui McMorran. El evalueaza si istoric performanta echipei din Pretoria. Daca in perioada Super 12 dominanta a fost Canterburry Crusaders, care a castigat 5 titluri din 10, in perioada cat competitia s-a numit Super 15, Blue Bulls a castigat 3 titluri in 5 ani de existenta a acesteia. Faptul ca finala s-a jucat intre doua echipe sud-africane, indica intr-un fel anume instalarea unei dinastii a acestora. Bulls a fost prezenta in semifinale de cinci opri in ultimii sase ani, a jucat 4 finale, din care a castigat 3. Bulls a pierdut doar 3 meciuri atat in editia 2009 cat si in cea recent incheiata. A inscris 435 puncte in 2009 si fix 500 in 2010. Morne Steyn termina sezonul cu 263 puncte inscrise, aneantizand fostul record al lui Dan Carter. Bulls a inscris peste 38 de puncte in fiecare meci. Cele mai frumoase meciuri ale actualei editii au fost: Bulls- Waratahs (48-38) si Bulls-Crusaderts (40-35) si nu numai din pricina scorului. Ca scor cel mai amplu a fost meciul dintre Waikato Chiefs si Johannesburg Lions (72-65!, mai curand scor de baschet).

Sunt inclinat sa-i dau deptate in privinta jucatorilor de la Blue Bulls. Intr-o evaluare facuta pe rugbyrugby.com, media notelor pentrru Bulls a fost de 7,06 in timp ce media adversarilor, Western Stormers a fost de doar, 5,11. Cele mai mari note ale jucatorilor de pe teren le-au primit: Fourie du Preez-9; Morne Steyn-8;centrul Wynand Olivier si aripa Francois Hougaard-8; pilierul Guthro Steenkamp-tot 8. Evident, toti de la Blue Bulls. De remarcat faptul ca fost jucator la Bulls, celebra aripa Brian Habana, nu a primit in acest meci decat nota 6. Si asta in conditiile in care coechiperii sai la deschidere, Peter Grant si Dewaldt Duvenage, uvertura si, respectiv, demiu, n-au primit decat doua note de 5. Si tactic, Bulls s-au miscat bine: au obtinut 11 penalitati de la adversar, in timp ce acestia n-au beneficiat decat de 8. Din 7 gramezi castigate, au obtinut 3 penalitati in timp ce adversara nu a castigat decat 3. Cifrele astea s-ar putea sa nu spuna prea mult dar aceste procentaje fac parte din stilul echipei Bulls, care se pare ca s-a adaptat cel mai bine la spiritul noilor reglementari din rugby, in special la cele ce privesc maul-urile. De altfel aceeasi impresie au lasat toate echipele sud-africane, inclusiv ultima clasata, Lions din Johannesburg, care nu a castigat nici un meci.

In fine, ultimele evidente statistice indica stilul de joc prin care Bulls a castigat suprematia sezonului. Morne Steyn a inscris 52,6% din punctele echipei sale, nefiind numai un suteur de precizie. A inscris 5 eseuri, 38 transformari, 51 penalitati, 3 dropgoal-uri. Si asta in timp de vechiul detinator al recordului idividual de puncte, nu mai putrin celebrul Dan Carter, n-a insris decat 1 eseu, 26 de transformari, 30 penalitati si 2 dropgoal-uri si, in total 37,9% din punctajul Crusaders. Mai bine dacat Carter sta australianul Quade Cooper, de la Queensland Reds, cu 55,5% contributie pentru echipa- 5 eseuri, 31 transformari, 27 penalitati, 1dropgoal. Dar Reds au ocupat doar locul 5 la sfarsitul sezonului regulat si nu a intrat in play off-ul competitiei.