Intr-o analiza a ultimei editii a Super 14 publicata pe site-ul The Canadian Press, jurnalistul Steve McMorran are cateva afirmatii interesante in privinta directiei catre care se indreapta rugbyul profesionist. McMorran identifica succesul noii campioane, Blue Bulls din Pretoria, cu travaliul exceptional al unei axe a echipei formate din Matfield si Rossouw in tuse, Fourie du Preez si Morne Steyn pe deschidere si Pierre Spies si Deon Stegman pe linia treia. Intr-un interviu acordat de Lewis Moody editiei electronice a cotidianului englez Mirror, fostul deja membru al actualei campioane, Leicester Tigers, afirma, in esenta, acelasi lucru. El spune ca nationala Angliei se va recladi prin contributia de exceptie a unor jucatori in sistemul axa. Care deja, crede el, au fost identificati in finala Guinness Premiership: Ben Youngs, Toby Flood, Dan Cole, Dan Hipkiss. Moody arata cu degetul si in directia adversarilor din finala, Saracens, a caror axa Ernst Joubert - Glen Jackson a dus greul in teren, in absenta antrenorului Brendan Venter, suspendat. Evolutia celor doua echipe intr-un meci decis in minutul 77 si care a produs cinci excitante schimbari de situatie indica, crede capitanul echipei Angliei, Moody, inseamna ca echipa Albionului e pe drumul cel bun. Cele doua materiale de presa ma fac sa cred ca afirmatia dupa care individualitatile sunt cele care fac stilul unei echipe este din ce in ce mai adevarata. Iar combinatia intre compartimentele unei echipe este cheia performantei pe termen lung.
Sa ne uitam la analiza lui McMorran. El evalueaza si istoric performanta echipei din Pretoria. Daca in perioada Super 12 dominanta a fost Canterburry Crusaders, care a castigat 5 titluri din 10, in perioada cat competitia s-a numit Super 15, Blue Bulls a castigat 3 titluri in 5 ani de existenta a acesteia. Faptul ca finala s-a jucat intre doua echipe sud-africane, indica intr-un fel anume instalarea unei dinastii a acestora. Bulls a fost prezenta in semifinale de cinci opri in ultimii sase ani, a jucat 4 finale, din care a castigat 3. Bulls a pierdut doar 3 meciuri atat in editia 2009 cat si in cea recent incheiata. A inscris 435 puncte in 2009 si fix 500 in 2010. Morne Steyn termina sezonul cu 263 puncte inscrise, aneantizand fostul record al lui Dan Carter. Bulls a inscris peste 38 de puncte in fiecare meci. Cele mai frumoase meciuri ale actualei editii au fost: Bulls- Waratahs (48-38) si Bulls-Crusaderts (40-35) si nu numai din pricina scorului. Ca scor cel mai amplu a fost meciul dintre Waikato Chiefs si Johannesburg Lions (72-65!, mai curand scor de baschet).
Sunt inclinat sa-i dau deptate in privinta jucatorilor de la Blue Bulls. Intr-o evaluare facuta pe rugbyrugby.com, media notelor pentrru Bulls a fost de 7,06 in timp ce media adversarilor, Western Stormers a fost de doar, 5,11. Cele mai mari note ale jucatorilor de pe teren le-au primit: Fourie du Preez-9; Morne Steyn-8;centrul Wynand Olivier si aripa Francois Hougaard-8; pilierul Guthro Steenkamp-tot 8. Evident, toti de la Blue Bulls. De remarcat faptul ca fost jucator la Bulls, celebra aripa Brian Habana, nu a primit in acest meci decat nota 6. Si asta in conditiile in care coechiperii sai la deschidere, Peter Grant si Dewaldt Duvenage, uvertura si, respectiv, demiu, n-au primit decat doua note de 5. Si tactic, Bulls s-au miscat bine: au obtinut 11 penalitati de la adversar, in timp ce acestia n-au beneficiat decat de 8. Din 7 gramezi castigate, au obtinut 3 penalitati in timp ce adversara nu a castigat decat 3. Cifrele astea s-ar putea sa nu spuna prea mult dar aceste procentaje fac parte din stilul echipei Bulls, care se pare ca s-a adaptat cel mai bine la spiritul noilor reglementari din rugby, in special la cele ce privesc maul-urile. De altfel aceeasi impresie au lasat toate echipele sud-africane, inclusiv ultima clasata, Lions din Johannesburg, care nu a castigat nici un meci.
In fine, ultimele evidente statistice indica stilul de joc prin care Bulls a castigat suprematia sezonului. Morne Steyn a inscris 52,6% din punctele echipei sale, nefiind numai un suteur de precizie. A inscris 5 eseuri, 38 transformari, 51 penalitati, 3 dropgoal-uri. Si asta in timp de vechiul detinator al recordului idividual de puncte, nu mai putrin celebrul Dan Carter, n-a insris decat 1 eseu, 26 de transformari, 30 penalitati si 2 dropgoal-uri si, in total 37,9% din punctajul Crusaders. Mai bine dacat Carter sta australianul Quade Cooper, de la Queensland Reds, cu 55,5% contributie pentru echipa- 5 eseuri, 31 transformari, 27 penalitati, 1dropgoal. Dar Reds au ocupat doar locul 5 la sfarsitul sezonului regulat si nu a intrat in play off-ul competitiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu