Dupa-masa de azi a fost una extrem de incarcata. Patru finale de campionate nationale sau competitii regionale. Dar ceea ce s-a putut vedea sau urmari text live- transmisiile au inceput la 6 pm. si s-au terminat la 11,35- a produs acea senzatie de oboseala placuta pe care ti-o dau tensiunile pozitive continue produse de sportul de calitate.
Seria a inceput cu finala sud-africana a ultimei editii a Super14. Meciul s-a disputat, pe acelasi stadion, Orlando, din Soweto, o alegere simbolica cu mai multe tinte. Au asistat doar 36.000 spectatori dar asta e o caracteristica a stadioanelor de rugby sud-africane. Meciul era asteptat din perspectiva posibilei surprize pe care o puteau produce Western Stormers. Chiar si casele de pariuri dadeau cote apropiate pentru cele doua adversare. Campionii en-titre, Blue Bulls, au fost considerati de presa drept aroganti, fiind prea siguri de succes. Se vorbea chiar de un duel echilibrat intre suteurii Mourne Steyn si Peter Grant, transformerii "de serviciu" ai rivalelor. Dar jocul a aratat cu totul altfel, adica normal, conform diferentei de valoare. Bulls au inceput ofensiv, au presat tot timpul primei reprize, au reusit sa obtina trei lovituri libere in minutele 9,16 si 22(ceea ce, psihologic vorbind,a fost un avantaj) si un eseu spectaculos, in mare viteza, prin Francois Hougaard in minutul 25, transformat, evident de catre acelasi picior al lui Mourne Steyn. Replica Stormers: o penalitate transformata de Peter Grand. La pauza, gazdele din Ptetoria aveau deja avantajul calibrat la 16-3. Jocul s-a echilibrat relativ, in sensul in care Bulls s-au concentrat mai mult pe aparare avansata si demantelarea incipienta a atacurilor celor de la Stormers. In minutul 54, rapidul Brian Habana intercepteaza o pasa neglijenta a lui Steyn si sprinteaza de neoprit in eseu. Grant transforma si scorul devine 16-10. Scor riscant. Bulls schimba tactica si reincepe constructia atacurilor. Rezistenta adversarilor creste si apar, implicit greselile. Steyn mai valorifica 3 penalitati in minutele 62,72 si 75 si jocul parea sa se termine in ofensiva pentru Bulls. Cu patru minute inainte de final, Januarie strapunge pana la un metru de linia de tinta iar linia a treia Pieter Louw marcheaza cel de-al doilea eseu. Grant transforma si meciul se sfarseste la scorul 22-17, in favoarea Blue Bulls, in sunetele asurzitoare ale celebrelor deja "vuvuzelas", trompeticile de plastic care vor face viata amara fotbalistilor la Cupa Mondiala. Asa s-a jucat ultima finala a puternicei Super 14. Bulls sunt cea mai in forma echipa din Sud iar evidenta era valabila pe oricare alt stadion decat cel de acasa, din Pretoria.
A urmat finala Guinness Premiership. Leicester Tigers vs. Saracens era cotat la egalitate de sanse chiar si de casele de pariuri(1,80-1,85). Twickenham era plin, la full capacity, peste 80.000 de oameni au venit sa vada finala de azi, dar jumatate dintre bilete fusesera vandute cu mult timp inainte de a se cunoaste echipele care vor juca finala. Jocul in sine a fost unul extrem de echilibrat, cu rasturnari de scor incredibile, cinci la numar si s-a desfasurat, cum spun englezii, breathless, de la un but la celalalt, in mare viteza, de parca echipele abia atunci ar fi inceput campionatul. Tigers este condusa in minutul 10, cu 6-3, un scor normal pentru inceput de meci. Smith inscrie eseu, Flood transforma iar Tigers preiau conducerea 10-6. Minutul 13: Glen Jackson inscrie eseul sau de retragere din rugby dar nu il transforma iar Saracens preiau conducerea, 11-10. Flood executa o penalitate in minutul 20 si situatia se rastoarna: 13-1 pentru Tigers. Acelasi Glen Jackson, in mare forma, mai transforma o penalitate in minutul 24 si readuce pe Saracens in avantaj: 14-13. Cel mai valoros tanar al Premiership, Ben Youngs se strecoara in eseu in munutul 28, Flood transforma iar Leicester revin la conducere, 20-14, acesta fiind si scorul la pauza. Tot Flood consolideaza avantajul tigrilor in minutul 48, transformand o alta penalitate, 23-14. Saracens relanseaza jocul prin cel de-al doilea eseu al lui Craig Joubert, transformat de acelasi Jackson, 21-23. Dar Flood persista: alta penalitate transformata si scorul se mareste din nou, 26-21. Jaackson mai inscrie din doua penalitati, in minutele 72 si 76, aducandu-i pe Saracens in avantaj, inca o data, 27-26 si se parea ca Leicester va pierde. Insa euforia perspectivei victoriei a fost scurta. O angajare sireata a lui Flood, Hamilton si Croft croseteaza balonul si Hipkiss loveste in eseu. Flood transforma si Leicester castiga electrizant, cu 33 la 27. Cred ca a fost cel mai frumos si de povestit meci al actualei editii a Guinness Premiership. Sfarsitul de sezon le-a prins pe ambele echipe in varf de forma iar cursivitatea jocului a fost deosebita fata de nivelul mediu al jocurilor din campionatul regulat. O adevarata finala. Cateva cuvinte pentru cele trei figuri remarcabile de jucatori ai meciului. Josh Lewsey, gonit practic de la clubul pentrru care a jucat 14 ani coninui, a depus in acest ultim meci pentru angajatorii sai, un travaliu enorm, dovedind inca o data ca , fata de caracterele comune, un rubgyst de valoarea sa trebuie sa fie profesionist pana la sfarsit. Lacrimile sale din final erau lacrimi de despartire de club si nu emotii ale victoriei. Cinste lui, onoare rugbyului! Celalalt mare jucator, care va parasi scena, Glen Jackson, fost international Maori All Blacks si jucator la Saracens din 2004, si-a incheiat exemplar contractul, fiind deopotriva eficient in producerea de puncte dar si prezent tot timpul acolo unde era nevoile de el. Se va retrage la 34 de ani, in glorie. Inca o lectie de profesionism de mare calitate. Cel de-al treilea jucator pe care l-am putut urmari a fost Steve Borthwick, fostul capitan al Saracens si al Angliei, retras dupa o accidentare in luna martie curent. Revenirea lui pe teren a parut unora prea grabita. Dar coach-ul Brendan Venter a resit sa-l refaca, utilizandu-l mai bine de 50 de minute in conditii normale. A trebuit sa se retraga pe banca pentru ca jocul era prea tare pentru un convalescent ca el. Pariul lui Venter a fost re-aducerea lui Borthwick in lotul Angliei pentru turneul din luna iunie. Cu toate ca si-a facut datoria in tuse, mauluri si gramezile spontane, Borthwick nu va prinde acest lot, nici macar in ultimul minut. Pacat, pentru ca valoarea de luptator si calitatile de capitan, chiar daca la vremea desemnarii sale in calitate de capitan al Angliei au fost comentate ironic, erau un castig pretios pentru acest jucator-luptator aflat, la 30 de ani, la maturitatea carierei sale. Si asa a castigat Leicester Tigers cel de-al treilea sau titlu in ultimii patru ani. Casigatori ai sezonului regulat, s-au impus, ca si sudafricanii de la Blue Bulls, si in finala play-off-ului. Ca si "taurii" din Pretoria, "tigrii" au ajuns in forma maxima exact la finalul competiilor. Din pacate, jucatorii se risipesc pe la diverse loturi, pentru ca incepe sezonul turneelor internationale.
La Dublin s-a jucat finala Magners (Celtic) Legue, tot in ultima editie a formulei cu 10 echipe pentru ca, din sezonul urmator, acestei competitii i se vor adauga doua echipe din Italia. In virtutea inertiei, Leinster -care castigase sezonul regulat la 3 puncte in fata galezilor de la Ospreys- era favorita. Dar prima repriza avea sa arate niste irlandezi obositi si lipsiti de imaginatie, care au pierdut pest 30% din baloanele pe care le-au avut in atac. Consecinta a fost ca au terminat repriza condusi cu doua eseuri galeze transformate (datorate lui Tomy Bowe si Lee Byrne). Scorul le-a fost defavorabil ,3-14. In repriza a doua, pierzandu-i pe rand pe Kevin McLaughlin, Shane Jenkins si Stephen Keogh, nici nu mai avut, practic, atac. Doar loviturile de picior ale lui Jonathan Sexton mai alimentau speranta. Dar nu au fost suficiente punctele aduse de junele Sexton pentru ca Ospreys sa poata fi opriti. Meciul se termina cu 17-12 in contul galezilor. Ceea ce indica, in plus, declinul irlandezilor din acest an si in comparatie cu anul trecut. Michael Cheika nu a vrut sa discute in interviurile de dupa meci nici lipsa de forma a lui O'Driscoll nici pierderile de baloane in situatii de avantaj. A recunoscut ca Ospreys a fost o echipa prea puternica pentru a fi invinsa. Meciul final din Magners League a prilejuit inca o retragere. Este vorba de neo-zeelandezul Filo Tia'Tia, 38, care si-a petrecut ultimii sai doi ani de cariera in curtea celor de la Ospreys.
In fine, la Saint Dennis, pe Stade de France aveau sa se infrunte pentru coroana altui campionat puternic, cel francez, castigatoarea sezonului regulat, USAP Perpignan (campioana sezonului precedent), echipa romanilor Tonitza si Tincu, si echipa de pe locul 3 inaintea play-off-ului, Clermont Auvergne. Si aici exista o favorita cu sanse m ai mari, de 1,58 fata de 2,65, la castigarea finalei. Si asta era Perpignan. Clermont- Auvergne juca pentru a 8-a oara o finala si nu obtinuse niciun titlu. Perpignan terminase sezonul pe prima poztie si era detinatoarea trofeului. Clermont era doar echipa mai ambitioasa. Exista insa, si presa franceza nu a scapat ocazia sa comenteze, o umbra asupra meciului, controversatul arbitru Cristophe Berdos. Si intr-adevar, Berdos a scapat meciul din mana. Desi nu i se poate reprosa nimic din punct de vedere al interpretarilor unor faze, Berdos nu stie (si asta a dovedit-o de doua ori in Premiership si Heineken Cup in acest sezon) sa tina in mana tensiunile fizice si psihice create in teren la meciurile cu miza. Nu da avertismente cand trebuie si ezita de vada infractiuni de cartonase galbene si rosii, desi judecatorii de linie sisi fac datoria. Asa s-a intamplat de cateva ori in cazul tafnei lui Aurelien Rougerie si smecheriilor incercate de Manas. Pentru ca nu a fost autoritar, a lasat sa se instaleze o tensiune surda in teren, care avea sa influenteze atat calitatea jocului cat si inflamarea unor anume jucatori. Dar sa admitem ca acest arbitru nu a influentat rezultatul in mod direct. Prima repriza ne-a aratat o echipa mai vioaie si mai creativa in jocul la mana. Auvergnatii reusesc eseul lui Nalaga, transformarea acestuia si doua penalitati reusite de Morgan Parra iar bascii doar doua penalitati transformate de Jerome Porical. Repriza se incheie cu avantaj pentru Clermont Auverge, 13-6. Dupa pauza, toata lumea astepta revenirea campionilor din sezonul precedent. Dar cum nu au reusit ca construiasca nimic semnificativ iar Porical reteaza de patru ori penalitatile acordate de basci, avantajul ramane de partea auvergnatilor. Para mai transforma o penalitate iar capacul il pune dropgoalul de la 40 de metri al lui Anthony Floch in minutul 70. Si scorul devine 19-6 pentru echipa din Auvergne. Asa avea sa arate si scorul final. Spre deosebire de Leicester-Saracens, meciul dintre Perpignan si Clermont Auvergne a fost unul inchis, desi s-a muncit enorm, insa steril. Lipsa de forma a bascilor, ratarile lui Porical si tensiunea creata in teren de lipsa de dezicie a arbitrului Bedros, au facut din aceasta finala, un spectacol mediocru, nu prea demn fata de valoarea aratata in acest sezon de formatiile franceze, nationala si Toulouse, de exemplu. Daca ar fi trebuit nominalizat omul meciului, obicei nerecunoscut de francezi, eu l-as fi nominalizat pe Ovidiu Tonitza. Romanul, acum cu nationalitate franceza, a muncit enorm si cu efect pentru a-si impinge echipa inainte insa coechipierii lui au risipit gratuit acest efort. De partea cealalta de remarcat ar fi irascibilul Rougerie, Nalaga si australianul Brock James ale caror prestatii ofensive s-au disipat, si ele, in indarjirea cu care s-au aparat bascii, singura remarca pozitiva care poate fi facuta la adresa lor. In final, de apreciat show-ul oferit de publicul spectator, 80.000 persoane, pe tot parcursul meciului ca si efectele create de cele peste 10 mii de steaguri in culorile celor doua echipe.
Asa s-au terminat sezoanele competitionale in toate competitiile majore de pe glob. Urmeaza acum sezonul turneelor in sud a echipelor din nord. Cupa Mondiala 2011 incepe sa se simta din ce in ce mai aproape iar marile favorite incep sa stranga randurile. Sa ramanem, in continuare, aproape de rugbyul de calitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu