Vesti din Franta

Scriu la cateva minute dupa ce s-a terminat Northampton Saints- Leicester Tigers si la circa o ora dupa ce s-a terminat Stade Francais-Toulon. Prefratele mele, Tigers si Toulon s-au impus, fiecare cu cate 4 eseuri si asta in deplasare. Ambele au etalat un joc frumos, in mare viteza, eficace, cu aparare sigura si contraatacuri rapide care au creat invariabil ocazii de suprenumeric. Exemplar a fost in meciul de la Northampton recent revenitul in rugbyul de mare performanta Tom Croft, declarat "man of the match". El avea sa scape, printr-o minune, de un accident la coloana, care putea sa-l lase paralizat anul trecut. Dar uneori, Protectorul mai are grija de cei buni. Vestile din Franta sunt doua. Prima: Romain Poite a arbitrat la Lille meciul lui Toulon cu o camera de luat vederi fixata pe tampla stanga de catre o banda elastica. Camera avea si microfon directional. Transmisia a fost punctata de imagini si sunet captate de pe aceasta camera in alternativ cu clasicele cadre TV. Pentru spectatori a fost interesant sa inteleaga ce anume spune arbitrul atunci cand se adreseaza jucatorilor. Dar sa si vada un arbitru care gafaie ca sa ajunga din urma treisferturile touloneze dezlantuite. A fost un al doilea experiment din aceasta categorie pe care il face IRB, fara de care nu misca, se stie, nimic pe terenuri. Primul a avut loc acum doi ani in Australia si a fost declarat satisfacator pentru interesele comerciale ale televiziunilor. Chiar am fost curios daca si in Anglia se va petrece ceva asemenator, mai ales ca la Northampton oficia un alt arbitru din clasa I, Wayne Barnes. Dar nu s-a intamplat nimic. Asteptam comentariile din presa franceza la acest experiment. A doua stire priveste o bomba care a detonat acum doua zile. Intr-o ancheta declansata de o comisie a Senatului francez pentru investigarea eficacitatii luptei impotriva dopajului in sport, doamna Francoise Lasne, directoarea executiva a AFLD (Agentia Franceza de Lupta impotriva Dopajului) a declarat ca rugby-ul este unul dintre cel mai atins de dopaj sport din Franta, alaturi de atletism , football, triatlon, ciclism si basket. Din aproximativ 140 de esantioane prelevate de la rugbisti, 10,4% au iesit pozitive. Substantele gasite ptrevalent la rugbisti au fost canabinoidele (ati citit bine derivate de cannabis!- considerate ca fiind un puternic dezinhibant) in 28,4% din cazuri si glucocorticoizi in 22,8% din cazuri. S-a mai masurat si raportul dintre substantele respective si rezistenta la efort prelungit a sportivilor. O serie ampla de analize, ce le prelungesc pe primele, este in curs de desfasurare. A bon entendeur salut!

O sambata nebuna

S-a incheiat si aceasta editie a RBS Six Nations. Calculele specialistilor si cotele pariurilor au fost basculate de viata reala. Cine si-ar fi inchipuit, chiar si la betie, ca Franta va strange doar 3 puncte? Si, mai mult, va termina pe ultimul loc, detinand pentru un an foarte putin onorabila lingura de lemn. Sau ca Scotia va termina in final pe un loc trei, scapand de angoasele bataliei perpetue, in ultimii ani, cu Italia pentru penultima pozitie a clasamentelor finale? Sau ca Italia va invinge (chiar si la Roma) atat Franta cat si Irlanda (pe ultima dupa ce s-a "incalzit" cu o saptamana in urma cu Anglia)? Cred ca sunt foarte putini, chiar extrem de rari, acei pariori care au mers pe aceste trei scenarii simultan. Si mai putini au fost cei care au dat Italiei sanse la un mai mult decat merituos loc 4, in fata Irlandei si Frantei. In meciul de la Roma, am vazut o Italie dezlantuita, sarjand in serie catre buturile verzilor. Parisse a facut un alt meci exceptional si si-a condus echipa catre o mare victorie. Orquera a fost, in mare masura si el, un personaj decisiv pentru trena fizica pe care au dus-o 80 de minute azzurii. Din nou s-a remarcat Giovanibatista Venditti, autorul a inca unui eseu. Irlandezii au patinat pe uscat, in lipsa unui playmaker adevarat si au aratat nesfarsite probleme de disciplina. Pentru acestea au primit trei cartoane galbene, pe langa Donacha Ryan si Euan Murray, marele Brian O'Driscoll poposind si el in Sin Bin. 22-15 pare un scor concludent, cel putin pe hartie. In realitate, italienii au dominat net, si pe inaintare si pe jocul la mijlocul terenului. De remarcat, la meciul sau de retragere, gladiatorul Lo Cicero care, la 36 de ani, alearga regulat intre 8 si 9 kilometri meci de meci. Jacques Brunel a facut o treaba excelenta de cand este in comanda la nationala Italiei, adica de un an. Stilul actual al Italiei seamana izbitor, pentru cine isi mai aduce aminte, cu Perpignan-ul anului 2009. Millenium Stadium s-a pregatit in mod special pentru finala editiei din acest an. Cum in Wales sentimentele localnicilor fata de Londra sunt ostile, iar in ce priveste rugby-ul scalpul englezilor era mai dorit ca niciodata,, erau create toate conditiile pentru un meci in care Anglia trebuia sa lupte si contra multimii din tribune. Cu acoperisul tras asupra suprafetei de joc, zgomotul tribunelor reverbera asurzitor. Si asta a contat, nu numai pentru pentru a feri terenul de umiditate excesiva si a mentine balonul uscat, ci si pentru a stressa oaspetii prin galagia de fond. Strategia a fost de mare folos. Anglia s-a prezentat ca o echipa deja invingatoare. Asa indicau si casele de pariuri. In teren, insa, situatia nu a aratat ca in promo. Dupa o prima repriza echilibrata, de tatonare, galezii si-au dat drumul la joc. Englezii erau deja epuizati fizic de atacurile si subtilitatile atacului galez. Dupa un 3-9 la pauza, in strategia oaspetilor nu s-a schimbat nimic. Farrell iesit din forma dupa acidentare, nu a deschis nimic relevant, inaintarea muncea orbeste pentru metri de teren. Totul se impiedica de apararea extrem de stransa a galezilor. Robshaw s-a batut ca un leu pentru fiecare balon (ca de obicei) dar nici linia treia, nici fratii Youngs, nici Farrell nu au creat nimic. Uvertura englezilor a fost mana moarta in acest joc, ca si fratii cu pricina. Nici gramada, nu a functionat ca de obicei. Au fost, pe toata durata meciului, 23 de prebusiri ale gramezii, din care 19 si le-au asumat englezii. Si nu neparat pentru ca au cedat Marler, Youngs sau Cole (ori substitutii lor dupa schimbare, Vunipola, Hartley ori Haskell). Intreaga gramada a functionat prost. E adevarat ca reducerea de la patru la trei a timpilor de legare si angajare a gramezilor, a creat o mare presiune pe jucatori. La comanda "set" ei deja imping, insa la acest efort nu contribuie numai linia intaia. Si celelalte, mai ales linia a treia sa infig brusc in dispozitivul gramezii si contribuie, in functie de forta de impingere a fiecarui jucator, la dezechilibrarea gramezii proprii. Care, la randul ei, intalneste un adversar la fel de dezechilibrat. Fortele care se conjuga la mijlocul gramezii devin inegale si duc la prabusiri. Mecanica gramezilor este in mare dificultate si IRB trebuie sa ia rapid o masura in aceasta privinta. Dar nu din acest motiv s-au prabusit englezii in repriza a doua. Ci din lipsa unei idei clare de strategie. Cu un Farrell bezmetic, un Ben Youngs, neinspirat, contrat sistematic si eficient de oponentul Philips sau un Tuilagi fara explozia sa obisnuita, albii cavaleri ai rozei nu au putut construi nimic. Ba, mai mult, prin epuizare, galezii i-au contrans de cel putin trei ori sa se replieze disperat de linia de 5 din fata buturilor, acolo unde au fost macinati strategic de adversar. Desi nu asta a fost motivul pentru care galezii au inscris de doua ori (Cuthbert-57', 66'), eficacitatea galeza a venit pe fondul unor atacuri fulgeratoare create de rapidul linie a treia Justin Tipuric, croatul fiind fost jucator de rugby7 si declarat "man of the match". Englezii nu au mai avut puterea nici macar de a incerca placaje la perechea centru-aripa. Epuizati total, englezii au mai cedat cateva lovituri de pedeapra lui Halfpenny ori Biggar pana la sfarsitul jocului, a doua repriza incheindu-se cu scorul informal de 21-0 pentru gazde. Rusinos pentru englezi, meritoriu pentru galezi. la egalitate de puncte, a primat esaverajul. Englezii, desi aveau doua puncte in fata, si o diferenta de puncte favorabila, trebuiau sa nu piarda la o diferenta mai mare de 8 puncte pentru a catiga turneul. Si iata ca au pierdut cu mult mai mult ((3-30!) iar Tara Galilor le-a suflat titlul si in acest an (ca si anul trecut, invingatori pe Twickenham). La Paris,un deja vu, meciul orgoliilor. Franta era amenintata de lingura de lemn (o rusine impardonabila in fata publicului si pentru noul selectionar, Saint Andre). Scotia venea dupa cateva prestatii remarcabile (realizate cu un antrenor nou si o echipa in curs de rejuvenare) si avea pespectiva unui loc meritoriu in clasament. Gazdele trebuiau, ca sa scape de rusinea ultimului loc, sa invinga la mai mult de 18 puncte, ceea ce, din punct de vedere patriotic, era perfect accesibil. Numai ca Scotia avea de aparat imaginea ultimelor sale jocuri bune si victorii importante. Meciul a decurs ca un deja-vu, Franta sterila (in ciuda celor doua eseuri (Fofana si Medard), Scotia o buna negociatoare a rezultatelor (eeul lui Visser). Pe o ploaie marunta si surda, scotienii au avut forta sa controleze scorul in favoarea lor, desi francezii s-au straduit la limita puterilor fizice sa ajunga la diferenta necesara. Resemnati si "gratulati" de public, francezii termina un sezon prost, desi tonusul lor era in crestere dupa prestatiile din toamna trecuta. Saint Andre se pare ca nu mai are alte optiuni vizibile pentru constructie echipei careia FFR i-a trasat obiectivul castigarii Cupei Mondiale din 2015. Cam asta a fost sambata nebuna de ieri. Tot ieri s-a jucat si Romania-Georgia, despre care nu vreau sa scriu nimic. Vlaicu supravietuieste. Six Nations 2013 s-a terminat. Incepe lupta pentru Heineken Cup. Bucurati-va de rugby, prieteni! PS. In lipsa lui Bogdan Cosmescu si a locotenentului sau, Florin Caruceru, la microfonul Dolce s-a suit un comentator de fotbal total neavenit pentru rugby, Ady (ce prenume pretios!) Dobre. Dincolo ca nu intelege prea bine diferentele dintre cele doua jocuri, a stalcit in permanenta numele jucatorilor. Macar un pic de documentare fonetica inainte de meci ar fi salvat situatia celor doua meciuri in care a prestat ((Italia-Irlanda si Franta-Scotia) la acelasi nivel cu traditionala grupa de "comentatori" Spanu-Carnu-Bocanaciu.

Cateva promisiuni. Si atat.

A trecut si etapa a patra iar turneul ramane, cum scriam in ultima postare, unul ciudat. Irlanda nu a reusit sa invinga Franta, desi a avut toate atuurile pentru a o faca. Anglia s-a chinuit sa nu piarda cu Italia. Iar Scotia, autoare a doua performante deja in acest turneu, a cedat in fata experientei galeze. Nimic expresiv in cele trei jocuri. Poate doar cateva individualitati pe cale sa devina jucatori de elita. Ma gandesc in primul rand la foarte tanarul mijlocas scotian Duncan Weir. In mai face 22 de ani. Are eja o maturitat de jucator de mare clasa, un foarte bun plasament, vede tot terenul, suteaza precis si puternic si, lucru rar in acesti ani, este un admirabil altruist (ceea ce il va impiedica cu siguranta sa ajunga o vedeta, in sensul jurnalistic al cuvantului). Tot de la echipa Scotiei, dar afirmat ceva mai devreme, se cuvine sa-l citam pe Richie Gray. Accidentat (si supectat de ruptura de tendoane) in meciul cu Tara Galilor, Gray, fost coechiper la Glasgow Warriors cu Weird pana in sezonul trecut (acum joaca la Sale Sharks, este o linia a doua ce aminteste de Martin Johnson, Oriunde este un mol sau o spontana, Gray este acolo, unde este cineva de placat, Gray placheaza cu duritate dar in litera regulilor . Alearga ca si cum meciul abia ar incepe, se daruieste fara retineri echipei. Este un jucator spectaculos si eficient. Pacat de accidentarea de sambata, poate altul ar fi fost scorul cu Richie Gray pe teren pana la sfarsit. Din echipa Irlandei, de retinut perechea de mijlocasi Connor Murray - Paddy Jackson. Paddy Jackson, 21, joaca la Ulster, atat ca uvertura cat si centru. Accidentarea lui Jonathan Sexton a fost o mare oportunitate pentru a se afirma si ca "senior" (el lansa ndu-se, ca speranta, in Mondialele de U20 din 2011). Amintind mai curand de fineturile lui Ronan O'Gara decat de agresivitatea celui pe care l-a substituit, Jackson are viziunea jocului modern, in mare viteza, cu pase precise (in viteza, desigur) si cu suturi de urmarire surpriza. Un bun trasformer, de asemenea, Paddy Jackson a adus 8 puncte din cele 13 ale echipei sale in egalul cu Franta de pe Aviva Stadium. Perechea lui, Connor Murray,23, a fost declarat omul meciului in aceeasi partida. Un fizic de treisferturi mai curand- 1,85 m, 95 kg, gazduieste o viteza de reactie excelenta si deosebit de multa inspiratie in deschideri pentru varsta lui. Prezent in toate fazele dinamice, a fost la origina a doua faze de manual, din care una a culminat cu eseul lui Jamie Heaslip din debutul jocului. L-a anihiliat eficient pe Parra si, de la un punct. chiar pe Michalak. Din echipa Ilaliei, care s-a comportat exemplar pe Twinckwenham, sa-l amintim si pe Giovannibatista Venditti, aripa pur sange, cu un fizic de invidiat, 1,87 m/110 kg. Are viteza de reactie excelenta, bun plasament si o "rautate" extrem de constructiva pentru o echipa atat de belicoasa cum a construit-o Jaques Brunel. Si ca tot vorbeam de noua Italie, sa-l remarcam inca o data pe adevaratul playmaker al Italiei, Sergio Parise. Revenirea sa dupa doua meciuri in care n-a putut juca, a dat orizont si ambitie azzurilor. Fara Parise pe teren, Italia nu a arata nimic surprinzator in meciurile cu Scotia si Tara Galilor. Insa cu el pe teren, s-au nascut victoria cu Franta (prima etapa) si comportarea de mare echipa interbationala din meciul cu Anglia. Parisse a fost promovat pe vremea antrenoratului lui John Kirwan si in 2008 a fost nominalizat, alaturi de "legende" precum Dan Carter, Shane Williams sau Mike Blair, la titlul de IRB Player of the Year. Conationalul sau, Orquera, ambii fiind nascuti in Argentina) si-a mai revenit dupa repriza a doua, parca a ne reaminti excelenta sa prestatie din victoria cu Franta (cand a fost declarat man of the match) "Stejarii" au invins cu 32-14 o echipa mai mult decat modesta, Belgia, intr-un joc incalcit si cu numeroase greseli tehnice. Nu imi explic cum FRR se complace in a nu naste un stil specific acestei echipe care are potential si merge doar la victorie. Jocul este atat de previzibil si stereotip incat individualitatile si calitatile lor, indiscutabile, nu prea pot iesi in evidenta in beneficiul echipei. Aceasta "particularitate" va iesi la lumina in meciul de sambata unde ii vom intalni pe Lelos (Georgia) pentru prima pozitie in grupa ce asigura locul la Mondialele din 2014. Ma tem de aceeasi prestatie ca cele din vara trecuta, cu Japonia si USA. Vazand si facand, totusi. PS. Pe lista "comentatorilor" de rugby s-a mai consacrat inca unul, in categoria "Spanu, Carnu si Bocanaciu", un banatean mediocru dar patetic. Este vorba de substitutul lui Bogdan Cosmescu, la Dolce Sport. Sa-i mai dam o sansa. Poate...