Si acum, semifinalele

Meciurile de sambata si duminica au produs o surpriza. Tara Galilor a depasit Irlanda, neinvinsa in grupe. Si inca un rezultat usor contrar asteptarilor, Franta eliminand Anglia. Faza knockout a Cupei Mondiale a fost, anul acesta, mai darnica in rezultate comentabile decat in editiile precedente.

Dupa aspectul si calitatea jocului se mai poate vorbi despre un rezultat neconform. Australia a reusit, in extremis, sa "scoata" calificarea cu un minim de doua puncte in fata Africii de Sud, dupa o partida dominata categoric de invinsi, cel putin in a doua repriza. Dar cum in rugby impresia artistica nu exista ca indicator statistic, bravii sud-africani au trebuit sa-si recunoasca neputinta de a pune puncte pe tabela inafara de cele reusite de gheata lui Morne Steyn. Printre care si un dropgoal impecabil executat si o penalitate de la 50 metri. Dar replica pustiului blond, O'Connor, tot pe o penalitate, avea sa-i aduca la realitate. Degeaba a castigat Matfield patru tuse pe repunerea adversarilor, degeaba Schalk Burger a muncit enorm, ca si Pat Lambie, un fundas omniprezent. Africa de Sud a fost invinsa dupa ce reusise se reinvie ca echipa la capatul unui an competitional dezastros. Si, mai mult, dupa ce veteranii care se vor retrage dupa aceasta Cupa Mondiala, se pregatisera separat (inconjurati fiind de ceva mici scandaluri de presa) pentru realizarea obiectivului accederii in finala. Sa ne amintim ca John Smith, Victor Matfield, Bakkies Botha, fratii Du Plessis si, probabil, Brian Habana se vor retrage din echipa de baza a Springboks.

Cateva cuvinte despre surpriza rosie de sambata, Tara Galilor. Echipa obisnuita sa intre in sferturile de finala, (o singura exceptie in editiile trecute) a avut in fata o provocare pe care a stiut sa o contracareze. Gatland a construit intr-o perioada scurta (un singur sezon competitional) o echipa tanara, unita si extrem de disciplinata tactic. Warburton, Halfpenny, North si Priestland au fost armele lor secrete (pana la un punct) impotriva experimentatilor irlandezi O'Gara, O'Driscoll sau O'Connell. Viteza si imaginatia atacurilor si, mai ales, a contraatacurilor, i-a naucit pe irishman-i. Revenirea acestora din repriza a doua (cand au si egalat la 10) a fost efemera. Galezii au mai inscris inca doua eseuri. Finalul de 22-10 a aratat o echipa care s-a aparat extraordinar si care a stiut sa contracareze inteligent jocul uverturii si treisferturilor verzi. Pariez pe o victorie galeza in semifinala cu Franta, daca tactica de joc va fi adecvata stilului pe care francezii l-au expus in sfertul cu Franta.

In final, un laudatio pentru omul spectacol Piri Weepu. Maori pur, organizator in spectacolul kapa o pango, demiu eficient si expresiv, suteur de foarte buna calitate(7 reusite din 8) si, suprizator- duminica, conducatorul de joc al All Blacks. Declarat man of the match al sfertului cu Argentina, Weepu, nu numai ca marcat 18 puncte din 31, dar a si dat 23 de placaje (unul singur ratat), a alergat cu mingea peste 135 metri, a organizat si condus aproape toate spontanele si maul-urile furiei negre, in joc deschis a fost omul care a vanat tot timpul oportunitatile de atac. Pe scurt, un jucator extrem de complex. Are doar 28 de ani si o indemanare magistrala in a propulsa balonul. Un exemplu il gasiti in deja cunoscutul clip "All Black Skills"

.

Sa mai consemnam ca la finele acestei editii rugby-ul international, la nivelul sau de top, va fi mai sarac cu Jonny Wilkinson, Ronan O'Gara, Victor Matfield si John Smit, Mils Muliaina. Dar sa speram ca macar o parte din tinerii recent afirmati, printre care North, Warburton, Aaron Cruden, O'Connor, Pat Lambie ori Zac Guidlord vor ajunge si ei legende de aceeasi statura.

Pe curand!