sâmbătă, 15 octombrie 2011

Fanta: o finalista fara nici un merit.

Da, Franta nu are nici un merit dupa care sa fi ajuns in finala.

Alain Rolland- tata francez si mama irlandeza- a fluierat parca scrasnind din dinti un meci in care bravii galezi au vrut 80 de minute sa arate lumii ca pot. Au avut teritorialitate, au avut posesie, au obtinut mai multe penalitati pe greselile adversarilor, au inscris si un eseu (Phillips, 59). Francezii au avut un singur merit. Parra a marcat toate cele trei penalitati in favoarea lor (minutele 22, 35,61). Galezii au ratat de patru opri din pozitii bune: Hook de doua ori, Jones o data, Halfpenny o data. O singura reusita ar fi produs o alta finala.

Alain Rolland a gresit atata cat trebuia. Nu discut despre "bascula" lui Warburton, care in alte meciuri a produs doar cartonase galbene si sanctiuni ulterioare. Probabil ca "s-a" hotarat inainte de faza finala a WRC ca astfel de procedee tehnice sa conduca la eliminari. Galezii au probat ca au fost mai buni chiar si in 14. Revenind, Alain Rolland, altfel un arbitru respectat si respectabil, a inchis ochii la toate obstructiile francezilor pe gramezi si mauluri, posibil de vazut in reluarile de pe site-ul oficial dar a flueierat in exces si cu mult prea suspecta rapiditate erori tehnice ale dragonilor rosii. De exemplu doua "tinut"-uri, atat in prima cat si in a doua repriza au fost fluierate la nici doua secunde de la aterizarea jucatorului purtator de balon pe sol. In schimb la "tinut"-urile franceze
parca era in cealalta parte a terenului. Dupa iesirea lui Adam Jones, in doua gramezi francezii au gresit grav, dar nu a fluierat nimic. In ultimele doua minute, in plina serie de 27 de faze de fixare a francezilor, momentul de glorie al galezilor, nu a vazut ncii offside-ul lui Medard, nici obstructia lui Szarzewski. De unde pana atunci fluierase autoritar si indreptatit regulamentar, Alain Rolland a oferit francezilor victoria ignorand efortul si intentia deschisa de joc a frumosilor tineri insulari. Inclusiv placidul Warren Gatland, pe care nu-mi aduc aminte sa-l fi auzit vreodata comentand arbitrajul, nu s-a putu abtine si l-a admonestat de Rolland pentru acel "rosu" timpuriu.

Pacat, tot atat de pacat ca si in cazul eliminarii Noii Zeelande in editia trecuta. Este suficienta o singura eroare de arbitraj si mai departe, in fazele finale, se duce tot Franta.

Oare cum l-o chema pe presedintele IRB? Bernard Lapasset, parca. De unde este el? Si, tineti-va bine, ziua lui de nastere este fix pe 20 octombrie, zi in care Tara Galilor va fi jucat finala mica!

PS. Desi nu am verificat inca (o voi face) Franta devine singura finalista din istoria competitiei care a avut doua infrangeri in grupele de calificare ale editiei 2011.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu