Incepe sa se contureze leadership-ul seriilor din Heineken Cup.

Azi s-au jucat opt meciuri din grupe. In grupa 1, Castres 15- Ospreys 9, Northampton Saints 7- Leinster 40 (!). In grupa 2, Cardiff Blues 29 - Glasgow Warriors 20 si Exeter 9 - Toulon 14. In grupa a treia, Saracens 39 - Zebre 10. In grupa a patra, Racing Metro 8 - Harlequins 32 (!), Clermont Auvergne 32 - Llanelli Scarlets 11. In grupa 5 Ulster 22 - Treviso 0. Situatia in unele grupe incepe sa se clarifice dupa meciurile de azi. Astfel, in grupa 1, Leinster cu 13 puncte este lidera autoritara. Castres are doar 8. In grupa a doua situatia e mai confuza. Toulon a acumulat 10 puncte iar Cardiff Blues are 9 deja. In grupa a patra, Clermont Auvergne a atins si ea 10 puncte iar urmatoarea clasata, Harlequins, are 7 puncte. In fine, in grupa a cincea, Ulster a atins, ca si Leinster, 13 puncte. Echipele irlandeze incep sa se detaseze. Doar Toulouse, 9 puncte dupa doua meciuri, mai poate ajunge sau depasi acest nivel. Leicester Tigers, campioana Premiership de anul trecut nu mai are sanse sa se claseze onorabil ca punctaj in locul 2 in grupa 5, ca sa participe la accesul in sferturi prin numarul de puncte din grupe. Nici Toulon, desi conduce grupa, dupa cum a jucat azi si sapamana trecut in Top 14, nu va reusi calificarea decat chinuindu-se. Maine se vor juca partidele din grupa 3, Toulouse-Connacht, din grupa 5, Leicester Tigers- Montpellier, si doua din grupa 6, Munster-Perpignan si Edinburgh - Gloucester. A fost o etapa normala, am putea spune, cu exceptia celor doua suprize, mai putin scontate, pe care le-am notat mai sus. Harlequins a intalnit la Paris o echipa derutata, fara strategie. A reusit sa-si impuna jocul cu mare usurinta si sa inscrie pana la final cele 4 eseuri care ofera punctul bonus. Slaba consolare dupa cele doua infrangeri din etapele anterioare. Racing Metro a pierdut contactul cu Clermont Auvergne. La jumatatea meciurilor din grupe, 3 puncte sunt deja greu de recuperat. Cealalta mare supriza de azi poarte numele de Leinster. 5 eseuri la 1, o dominatie copioasa si o maturitate de joc exceptionala. Cum spunea dupa meci comentatorul (de elita) Will Greenwood, Leinster a fost superioara mental azi fostilor campioni ai Angliei. Intr-adevar, Leinster a etalat cativa din jucatorii de forta de acum ceva ani, dar in mare forma si acum: perechea Gordon D'Arcy si Brian O'Driscoll, Rob Kearney pe linia de fund, sarniera Madigan -Eoin Reddan, aripa Luke Fitzgerald, inchizatorul Jammie Heaslip, taloneurul Sean Cronin. Pana la pauza (scor 0-26), erau marcate patru eseuri. Din care doua pana in minutul 8. Semnatura: Luke Fitzgerald. Eseuri clare si evidente. Dupa pauza, au mai inscris de doua ori insa mai putin regulamentar O data din pasa inainte a lui Cronin pentru acelasi Fitzgerald. A doua oara, faza superba facuta de O'Driscoll, continuata de Madigan dar scapata in fata de Fitzgerald dupa ce trecuse de linia de fund. De remarcat ca in acest meci, Nigel Owens a folosit doar o data parerea TMO, in cazul primului eseu refuzat. Si inca o data au mai inscris prin mereu tanarul Brian O'Driscoll, pe care Courtney Lowe practic nu a vrut, din respect, sa il placheze. Asa a ajuns centrul Irlandei si creierul acesteia de cele mai multe ori la cifra de 34 eseuri in HCup (din 83 meciuri jucate). Si cea de-a sasea oara, prin acelasi Fitzgerald care face hattrick-ul intr-un meci in care s-a jucat breathless. De partea cealalta, elevii lui Jim Malinder, desi s-au luptat peste nivelul in care o fac in Premiership, n-au facut fata ritmului impus de teribila masinarie de rugby a irlandezilor. Primul si singurul eseu al "Sfintilor" a fost marcat tarziu, in minutul 67, cand scorul era deja 0-33. Cea mai clara proba a gradului de permanenta sufocare a gazdelor este anihiliarea totala a lui George North. Chiat in lipsa unor piese grele de genul lui Ben Foden, Northampton a fost infranta prin imaginatie creativa si joc de echipa cu destin de campioana. Brian O'Driscoll, omul meciului, a fost intr-o zi cu inspiratie divina si a dirijat extrem de eficient si elegant, pana la urma, atacul iralndez. O surpriza placuta a fost Ian Madigan care, la numai 24 de ani, s-a incadrat perfect in atitudinea seniorilor. Titularizarea lui dupa plecarea lui Sexton la Racing Metro este un castig mare pentru forma in care joaca echipa acum. Daca mai adaugam si numele lui Goperth, avem o noua sarniera de mare performanta, capabila sa atinga si sa depaseasca in celebritate vestita pereche Reddan-Sexton. Un ultim cuvant despre arbitraj. Nigel Owens este, in acest moment, arbitrul perfect stapan pe sine si pe joc. Impune respect jucatorilor si nu are nevoie sa-si justifice in prea multe cuvinte deciziile. Si, cum am vazut azi, nu are prea multe incertitudini cand trebuie sa dicteze ceva. In sinea sa cred ca uraste, chiar, imixtiunea TMO. O situatie neplacuta in acest sens a fost la meciul Racing-Metro cand , in debutul jocului (minutele 4-5), s-a stat 2 minute pentru o "clarificare" TMO intr-o faza curenta de joc, care nu punea probleme de interpretare si nici nu influentase jocul. Acest exemplu indica un arbitru (in cazul de fata Leighton Hodges, Tara Galilor, ca si Nigel Owens) ca probleme de autoritate (care vin din alt tip de probleme, de personalitate). Si exemplele pot continua, caci avem clienti destui. Ne revedem maine, cu ultimele 4 meciuri.