A inceput Six Nations. Primele surprize care nu s-au intamplat

Tara Galilor 23- Italia 15. Victorie neconvingatoare a detinatoarei trofeului din 2013. Si asta din doua motive: se cunoaste tensiunea viitorului jucatorilor galezi la nivelul echipei (insurmontabilul conflict al cluburilor cu WRU) plus, al doilea prestatia neasteptat de buna a echipei Italiei, pe care granzii o socotesc in continuare lingura de lemn a competitiei. Cel putin la fel de buni in gramezi, italienii au fost foarte insistenti azi in a-si crea ocazii pentru finalizare. La care galezii nu s-au putut opune. Cele doua eseuri, reusite de omul meciului Michele Campagnaro, 20,(Benetton Treviso) sunt exemple ale strategiei de succes predate de Jaques Brunel. In plus, poate cel mai bun nr.8 din Europa, Sergio Parisse, a avut o zi de gratie azi, a spart apararea galeza, a coordonat si inaintarea si apararea, in plus a placat tot ce era necesar. In absenta lui Luciano Orquera, rolul de uvertura i-a revenit lui Tommaso Allen, un jucator de la Perpignan, pentru care federatiile italien si scotiene se afla in disputa (Allen a jucat pentru Scotia in selectionatele '17, '18, '20- la '19 a jucat pentru Africa de Sud). Care s-a descurcat onorabil, dublat in permanenta de Parisse. Si acest aproape copil si-a facut pe deplin datoria. Doua eseuri peste tot, cum s-ar zice in tenis. De la galezi au inscris oamenii de serviciu, Cuthbert si Williams iar Halfpenny a sutat atat cat trebuia pentru victorie. Liniar dar fair arbitrajul irlandezului John Lacey. Franta 26-Anglia 24.. Sirul chinurilor Frantei din 2013 pare sa sa fi sfarsit. In minutul 73, englezii conduceau cu 24-19 si se instalasera bine de tot in 50-ul francez. Saint-Andre si-a introdus ultima rezerva, pe Gael Fickou, care a luat pe cont propriu o pasa de la Dmitri Szarzewski si a inscris pe centru. Astfel au pierdut englezii un meci deja castigat. Franta nu este, acum, o echipa tare. Este mai mult o improvizatie. "Bijuteria" Jules Plisson a stralucit doar vreo 30 minute. Dupa care s-a stins. Are doar 22 de ani iar ritmul si forta in care s-a jucat asta aseara sunt net superioare campionatului francez unde este invatacel. Desi inaintea meciului, in presa franceza se trambita ca nu poti castiga un meci cu Anglia decat pe gramada, exact asta a fost punctul slab al jocului francezilor azi. Englezii au dominat copios tot ce a insemnat aglomerare si au anihilat atat cat au putut atacurile albastrilor. La pauza, scorul era favorabil gazdelor, 16-8, Gratie celor doua eseuri ale lui Yoann Huget (1', 17')care a jucat aripa, eseului lui Mike Brown (36') si ratarii transformarii acestuia de catre Owen Farrell. Subliniez asta, pentru ca cele doua puncte ar fi fost excelente pentru Anglia din perspectiva scorului final. In repriza a doua, englezii preiau total jocul si mai reusesc un eseu, prin debutantul Luther Burrell, ajungand sa conduca, prin minutul 73 cu cinci puncte, 24-19. Dupa cum curgea jocul era o chestiune de logica ca ei sa mai inscrie sau, cel mai rau posibil, sa termine cu acest scor o partida care le-a fost la dispozitie cel putin 50 minute. Dar, sigur, jocul dureaza pana il incheie arbitrul, adica cel putin 80 minute. Relaxati, cu gandul la victorie, oamenii lui Lancaster gresesc inca o data si pe o inghesuiala pe margine, primesc eseul letal de la Fickou, alt debutant. Si totul se prabuseste. Franta trei eseuri, Anglia doua. O surpriza care era gata sa se intample nu s-a produs. Si asta datorita faptului ca aopararea engleza inca nu este pregatita (mai ales in configuratia de azi) sa atace ceva de gen titlul mondial. Ambele echipa au fost macinate de accidentari si s-a recurs, de ambele parti, la improvizatii. Francezii au castigat pentru ca era cazul sa incheie seria neagra de rezultate de anul trecut. Englezii au pierdut pentru ca nu sunt inca pregatiti psihologic sa fie acea mare echipa care bantuie prin fantasmele lui Stuart Lancaster. Sa vedem, prieteni, ce surpriza nu se va produce maine.