Irlanda, pe cai mari, a umilit Tara Galilor

Irlanda a facut spectacol astazi dupa amiaza. In fata unei echipe care nu a mai reusit sa-si atinga faima. Evolutia din etapa trecuta s-a repetat si azi. Tara Galilor nu mai sperie ca altadata. Nici nu prea mai are cu ce. Se pare ca Gatland si-a epuizat resursele motivationale de altadata. Jucatorii in rosu nu au la aceasta ora un viitor. Conflictul lor cu WRU e departe de a clarifica ceva in folosul lor. Mintea jucatorilor nu este integral pe terenul de joc. Ci mai curand la alternativele ce le au de la sfarsitul sezonului incolo. De mult nu au mai jucat un meci in care sa inscrie doar 3 puncte. Si sa incasaze 26 puncte pe doua eseuri transformate si patru penalitati. Italia le-a aratat slabiciunile iar Irlanda a profitat din plin. E drept, o Irlanda cu doua mari revenri, Gordon Darcy si Paul O'Connell. Cu un Sexton, mult mai matur dupa aproape anul de experienta pe continent, cu cea mai buna linie intai a momentului-Ross-Best-Healy, cu un inchizator de talia lui Heaslip si cu perechea de centri BOD + Darcy nu vad cine le va sta aproape ca scor in actuala editie Six Nations. Sa nu uit excelentul fundas Rob Kearney. Nici englezii si nici francezii au au atribute comparabile. Doua jocuri la rand irlandezii au aratat maturitate, experienta, forta si determinare. Aduceti-va aminte de prima repriza a meciului din noiembrie cu Noua Zeelanda si gasiti o alta repriza similara a altei echipe. Explicatia celor doua meciuri consecutive in postura de mare echipa sta in acel meci. Si la care eu as mai adauga noul stil de antrenor, adus de neo-zeelandezul George Smith: o aparare sigura favorizeaza atacul. Peste doua saptamani, in etapa a treia, Irlanda va juca la Londra, cu ceilalti invingatori de azi, care au spulberat la randul lor umila Scotie, 0-20, pe Murrayfield. Inca cateva cuvinte despre primul meci. A iesit cu mult in evidenta arbitrajul lui Wayne Barnes pe Aviva Stadium din Dublin. Mai intai pentru ca, cel putin in prima repriza, a fragmentat mult prea mult jocul. Problema gramezilor, care se prabusesc in continuare, parca in ciuda IRB si a regulilor speciale ale acestuia, nu ar fi singura. Barnes este deja un arbitru controversat. Astazi le-a dat criticilor lui multa apa la moara. A gresit , protejandu-l pe Lee Halpenny, de doua ori, o data cand s-a facut ca nu vede ca acesta a atins balonul inainte de o tusa pe o actiune super rapida a irlandezilor si a doua oara cand nu l-a fluierat pe acelasi fundas pentru obstructie (impins si tinut de tricou)lui O'Mahony de a se duce direct in eseu. Balonul, in miscare, era aproape de terenul de tinta, nici unul din cei doi nu il controla numai ca omul meciului (Peter O'Mahony) era lansat deja si urma sa-l depaseasca pe Halfpenny. Erorile lui Barnes nu au fost decisive pentru rezultat insa au influentat in prost un joc excelent al gazdelor. Despre meciul de pe Murrayflield, doar cateva cuvinte. Farrell a ratat prea multe lovituri de picior dar s-a compensat cu actiuni de atac, Care a fost extrem de activ si de creativ, Brown a facut un joc foarte serios si, spre bucuria selectionerilor a dat si un eseu pe o patrundere a debutantului Nowell, dupa un upload al lui Danny Care. Tom Wood a fost un flanker decisiv in joc deschis dar si, mai ales, in tuse. Luther Burrell, noua revelati a lui Stuart Lancaster, incisiv in prima repriza, prudent in a doua, a reusit si el un eseu, tot pe o creatie marca Danny Care. In fine, dintre anonimii care nu se evidentiaza in travaliul aglomerarilor, eu il evidentiez pe Billie Twelwetrees, prezent oriunde era de aparat balonul si de spart liniile adverse. Man of the match: Mike Brown. Sigur, pentru Anglia nu este o mare peformanta, au dominat o echipa im regres. Pentru Scotia, in schimb, e un subiect de ingrijorare faptul ca nu mai au tonus pentru o editie in care Italia arata cu mult mai bine.