Franta isi ridica privirea

Lingura de lemn a trecutei editii a Six Nations a prins puteri. Sa fie victoria de acum o saptamana asupra Angliei? Mai mult ca sigur, dupa unii. As fi rezervat in a sustine aceasta ipoteza, dupa cum a aratat jocul din teren. Ftanta a fost, simplu, mai buna pentru ca, per ansamblu, valoarea actuala a echipei este mai ridicata decat a ambitiosilor italieni. Chiar daca echipa Frantei a promovat multi tineri care s-au remarcat la cluburile lor, experienta acestora la uzura este inca redusa. Asa a fost cazul lui Plisson, atat saptamana trecuta cat si azi, de exemplu.Sau Doussain. Angrenarea in jocul de uzura pe aglomerari cere nu numai patriotism sau/si motivatia afirmarii ci si energie, smecherie si cunoasterea foarte buna a coechpierilor. La niciunul din aceste capitole, Franta nu a stat foarte bine azi. Neinspirata introducerea lui Bastareaud pe centru, in conditiile in care cele doua aripi, Fofana si Bonneval au trebuit sa-si construiasca singuri oportunitati de atac, ca si celalalt centru, Huget. Iar cel dintai eseu al francezilor a fost marcat de incercatul inchizator Picamoles, revenit anul acesta in forma lui curenta. De cealalta parte, Italia este acum o echipa batrana. Cu exceptia lui Campagnaro si Iannone, care fac, intr-adevar un cuplu muncitor, restul apartin generatiei de vecchi . De exemplu, atat Castrogiovanni si Sergio Parisse, care au muncit azi pentru tot Turneul si-au marcat azi cate 103 selectii, in rest numai nume cu cel putin 10 ani vechime pe scena internationala: Bergamasco, Ghiraldini, Gori, McLean,Bortolani,Zanni...Experienta, e adevarat, dar nu de calibrul unei batalii cu Franta si inca la Paris. Cele doua victorii de la Roma din ultimii patru ani s-au intamplat si atat. Cu cea de-a doua victorie (ambele pe teren propriu), Franta trece pe locul doi al clasamentului, dupa Irlanda. 30-10 azi mai ridica putin punctajul, dar asta nu e suficient la rugby-ul care se joaca acum. Peste doua saptamani, vine meciul de pe Millenium Stadiu cu Tara Galilor, alta echipa in suferinta. Italia va juca la Roma cu Scotia, marea dezamagire a editie din acest an. Arbitrajul lui Jaco Peyper, corect, fara sa straluceasca. Comentariul lui Florin Caruceru enervant. Pretios, repetitiv, intuitiv si lipsit de o minima cunoastere a foneticii franceze. Tot meciul, Doussain a fost Dosan desi i s-a atras atentia ca Fickou nu e Fichou. Nu am asteptari mari de la comentatorii romani, dar cred ca un minimum de antrenament in pronuntia numelor ar trebui sa intre in fisa postului, iniferent de canalul TV care ii plateste. Suntem in 2014 si in plina mondializare, devine nepermis ca in conditii de exclusivitate a retrasmisiei asa ceva sa se mai intample. Si pentru ca nu mai suntem la debuturile transmisiilor de rugby de la Sport1, unde domneau Carnu, Bocanaciu si Spanu. Un sincer bravo pentru nationala Romaniei, care a inceput sa scape de complexul Rusia. La buna vedere, prieteni, saptamana viitoare ne intoarcem in campionatele nationale ale Frantei si Angliei.