Un sfarsit anost de saptamana

Intre cele doua campionate, Anglia si Franta pe care le-am urmarit in acest weekend, un meci foarte sudist: Natal Sharks- Pretoria Bulls in deschiderea SuperRugby Championship 2014. A fost o partida foarte animata, in stilul echipelor din cealalta emisfera- totul pentru eseu. Si cu un Pat Lambie in zi buna ( un eseu, o transformare si 3 penlitati=16 puncte) Sharks s-au impus fata bivolilor. Am remarcat si cresterea de forma a lui Jannie du Plessis care, impreuna cu fratele Bismarck si cu "bestia" Mtawarira fac, momentan, cea mai buna linie 1 din lume. Interesant va fi cum va creste si celalalta pretendenta la tilul din 2015, Australia. In Anglia, Northampton a castigat mai greu decat o arata scorul in fata lui Worcester, 30-14 si a trecut pe primul loc, la o diferenta de un punct- bonusul ofensiv. Rivala, Saracens, s-a cam chinuit pe terenul celor de la Sale Sharks, numai ziua buna de picior "batranului" Hodgson a facut in final diferenta. Sarries erau condusi cu 10-3 la pauza iar ultima penalitate a lui Charlie a venit tocmai in minutul 80. Final, 13-15. Drept pentru care coboara pe locul 2. Bath ramane pe locul 3, pentru ca a castigat, tot in deplasare, la Exeter Chiefs, ara punct bonus, 23-27. Harlequins ramane pe 4, pentru ca a castigat fara pic de stralucire, doar la 4 puncte, la locul 11 din 12, Newcastle Falcons, 18-14. In fine, pe locul 5 campioana de anul trecut, Leicester Tigers, una din echipele pe care le placeam anii trecuti. Aflata in scadere vizibila de inspiratie si forma, trupa lui Dick Cockerill se pare ca vrea doar sa prinda semifinalele, adica locul din primele patru calificate in playoff. Pe teren cu fratii Youngs si Captain Flood, au balbait balonul si s-au jucat cu ocaziile (din cauza erorilor in lupta cu balonul) avand in fata o echipa nu foarte agresiva la inceput dar cu curaj dupa primele 10 minute, Gloucester Rugby. Meciul a fost o plictiseala enorma. La pauza, 3-3. In minutul 51, la fel de batran ca si colegul sau de linie Tindall, Chalie Sharples inscrie, recuperand un balon din 15 metri ai Tigrilor, un eseu foarte frumos. 3-8. Dupa eseu am vazut un schimb de replici absolut inimaginabil pentru o echipa cu pretentii: Flood il certa vizibil pe Mulipola iar acesta ii raspundea cu o nervozitate rara. Camerele l-au aratat si pe Salvi care incerca sa-l potoleasca pe samoan, si asta cu hotarare. Ar fi fost sfasitul echipei de rugby din Leicester daca Flood s-ar fi incaierat cu Mulipola. Aceste gesturi ne arata atmosfera din grupul Tigers-ilor. Jucatorii nu prea se mai sustin reciproc, echipa nu mai respecta nici o tactica, singurii care mai anima echipa sunt profesionistii de top, fratii Youngs si Flood. Flood va pleca in franta la sfarsitul acestui sezon, eu ma astept ca si fratii Youngs sa incerce ceva mai convenabil pe la Londra. Si asta pentru ca atitudinea lor in joc este una de profesionist. De exemplu azi, cel care a dus jocul celor din Leicester a fost Tom Youngs, declarat la final si omul meciului, pe drept. Numai ambitia acestor jucatori profesionisti i-au salvat de la infrangere. Doar in minutul 68, pintr-um balon scos foarte rapid dintr-o spontana de Tom Youngs si pasat de Flood, Mathew Tait, reinventat de Cockerill in lipsa de altceva, culca si el in buturile lui Gloucester. 8-8. Flood rateaza din pozitie centrala (azi a ratat 3 din 5) si meciul se parea ca merge catre egalitate. Insa, ca un facut, arbitrul aceorda o penalitate pentru not releasing (the ball), si Flood aduce cele 3 puncte ale victoriei. 11-8. Leicester este, dupa ziua de azi, in continuare de locul 5, cu 40 de puncte. La cate partide au pierdut, pe mana lor, acasa, este o mirare ca sunt chiar pe acest loc. Daca si-ar fi castigat macar toate jocurile la domiciliu, erau la un minim loc 3, adica peste 50 puncte de clasament. Nu le vad un sezon fericit. Nici in Heineken Cup nu au aratat mare lucru si vor juca semifinala in deplasare la Toulon, alta echipa in suferinta. Pentru ca am ajuns la Toulon sin in Franta se petrece fenomenul erodarii numelor mari. Ma refer la Toulouse si Toulon. Daca Toulon este , cat de cat, pe locul 4 al unei ierarhii care este organizata altfel decat in Anglia in fazele terminale ale campionatului, Toulouse este pe locul 7 in acest moment, la egalitate de puncte cu Grenoble, un no name pana mai ieri. Conduce Clermont Auvergne cu 55 puncte, urmata de surpriza Montpellier, cu 53, Stade Francaise cu 52, Toulon cu 51. Toulouse are lipsa toate meciurile pierdute in deplasare cu echipe care, pana ieri nu contau in lupta echipelor majore. De exemplu Grenoble nu a pierdut sezonul acesta acasa la niciuna din echipele "mari": a invis pe Toulon, le Toulouse iar ieri chiar pe Clermont Auvergne, detinatoarea locului 1. Toulouse bate la Biarritz, 6-16, dupa un meci absolut la fel de anost ca si Toulon- Castres sau Leicester Tigers-Gloucester. Toulon-Castres era asteptat cu mare ingrijorare de catre fanii mediteraneeni (care fluiera ca si galeriile romanesti de football pe adversari. Ironic, cand se ambalau mai tare impotriva lui Kockot, una din tabele stadionului afisa RESPECTER LE BUTEUR, svp). Colac peste pupaza meciul a fost arbitrat de Romain Poite, care si-a mai dat de cateva ori cu stangul in dreptul. A devenit si el, imediat, tinta fluieraturilor acelui melting pot de la Toulon. Nu e ca cel de la Marseille, dar incepe sa semene. Pe scurt, Toulon-Castres, alta plictiseala. Malaxorul lui Toulon, adica Steffon Armitage, Davis Smith, Drew Mitchel, Dannie Roussouw, Matt Giteau a muncit degeaba 80 de minute. Cei din Castres au fugit mai mult, au construit mai mult, au placat mai mult-cateodata chiar elegant- dar nici ei nu au finalizat decat in minutul 63 prin aripa Grosso, dupa o faza construita de Rory Kockott. La fel ca la Tigers, imediat duopa ce scorul a inceput sa le fie defavorabil, s-au motivat si, in 66', oportunistul Giteau inscrie si el. Era 16-7. Din acel moment incepe si jocul transformerilor. In 71' Kockott face 16-10. Ii raspunde Wilkinson in 74. 19-10, diferenta refacuta. Kockott mai transforma o penalitate, in 79'. 19-13. Si asa se termina jocul, nimeni nu ia punct bonus. Ca si in cazul Leicester Tigers. Etapele viitoare, in acest riviriment al echipelor de mijlocul sau baza clasamentului, sunt decisive atat pentru Toulon, Toulouse cat si pentru tigrii din Leicester. Dupa cum arata aceste echipe pe teren si in ciuda loturilor pe care le au (la Toulouse lotul e decimat de accidentari), toate au probleme de moral si oboseala fizica. Eu nu le dau sanse echipelor franceze de mai sus, cu exceptia numita Clermont Auverge, la vreo performanta notabila in acest sezon. Este clar, jocul in campionatul francez, in special, a crescut in intensitate si spectacol de cand importul de jucatori straini a crescut. Dar psihologiile individuale si moralul de grup a stat pe loc. Pentru ca mai mult nu se poate. Cam atat prieteni, am avut un week-end ratat. Saptamana viitoare ne asteapta Six Nations, Anglia-Irlanda si Tara Galilor-Franta! Adica spectacole!