duminică, 14 februarie 2016

Etapa a 2-a din Six Nations 2016, nimic neobisnuit.


Franta-Irlanda: 10-9, Tara Galilor-Scotia: 27-23, Italia-Anglia: 9-40. Conform pronosticurilor de la casele de pariuri.

Franta s-a impus greu, ca scor, in fata irlandezilor. Nu datorita jocului. Pentru ca in teren Irlanda a fost...Irlanda, cu acelasi joc combinativ pe care il cunoastem desi Sexton nu a fost in una din zilele sale bune. Franta a fost mai preocupata sa-si anihileze fizic adversarii. Si i-a reusit. Inca o data, Franta este provocatoare de accidentari. Sean O'Brian(20') si Dave Kearney (30') au fost rapid scosi din joc si trimisi la vestiar. Sexton s-a resimtit in cateva episoade semi-comotionale si nu si-a putut valorificatinteligenta tactica. Franta a jucat fara perspectiva (Plisson nu este o uvertura cu anvergura mare). Noroc cu inspiratia unui vecchio, Maxime Medard, care a executat un numar in maniera personala in 22-ul verzilor si a culcat balonul in buturile irlandeze. Fara acest numar personal, Franta ar fi fost, in acest meci, o echipa oarecare. Nici Irlanda nu a fost echipa din sezonul trecut, de exemplu. CJ Stander este singurul care s-a luptat pentru a da viata gramezii irlandeze, temuta peste tot in Europa. Wakatawa, noul miracol francez, a fost bine anihilat inca din debutul posesiilor sale de balon. Nu este o sperietoare daca apararea este avansata, cum a fost ieri. Din nefericire, jocul deschis incurajat de arbitrajul lui Jaco Peyper, nu a fost speculat de niciuna din adversare. Poate ca Irlanda s-ar fi simtit mai in largul ei daca ostilitatea agresiva a francezilor nu ar fi produs victime. Pentru moment, Franta a fost lidera clasamentului, cu doua victorii acasa, 4 puncte. Dar greul pentru aceasta trupa a lui Guy Noves, abia incepe. Nu vad cum o sa descurce, de exemplu, in fata surprinzatorilor scotieni.

Scotia a facut, din nou, o figura frumoasa dupa criteriul esteticii rugbyului.Nu si dupa cel al eficientei, care pare sa fie dominant in zilele noastre. Echipa lui Vern Cotter joaca pe stilul vechi, cel care place spectatorilor si nostalgicilor, ca mine. Un conducator de joc precum Greig Laidlaw si vitezistii din linia a treia Tommy Seymour, Duncan Taylor si Mark Bennett pot rastyurna oricand scoruri partiale, indiferent de adversar. Tara Galilor, in formula aproape completa, cu un Liam Williams care, oricat s-ar stradui, nu este la inaltimea lui Halfpenny, si-a facut jocul sau pragmatic. Desi a fost condusa in trei randuri, echipa lui Sam Warburton, a revenit in repriza a doua si a luat conducerea in minutul 61, dupa eseul lui Jamie Roberts (omul meciului, 20-16) pentru a-si mari avantajul prin frumosul eseu al lui George North (72'), o umbra a foarte tanarului de acum doi-trei ani, 27-16. Scotienii se indreoptau catre o infrangere fara echivoc. Insa Duncan Taylor inscrie ultimul eseu al meciului (79') si limiteaza la 27-23 proportia rezultatului. Daca punctele bonus ar fi contat Scotia pleca acasa cu unul. Laidlaw a fost, din nou, omul decisiv pentru echipa ciulinelui. Referinta a fost facuta chiar de omul meciului, Jammie Roberts care a declarat in interviul de dupa meci, "...Scotland deserves credit...(Scotia merita incredere). Iar perechea acestuia cu Finn Rusell (nr.10 scotian) poate fi un model pentru multi jucatori pe aceste posturi. Tara Galilor si-a valorificat avantajul terenului propriu si a castigat fara stralucirea renumelui. Ce mi-a placut a fost jocul pe linia a treia - Faletau, Tipuric, Warburton si sincronizarea pe linia a doua Alun Wyn Jones si Luke Charteris, care au furat multe baloane fratilor Jonny si Richie Gray. 

Anglia s-a antrenat la Roma, cu cinci eseuri la zero in fata unei Italii agresive si incapatanate in prima repriza, resemnata si in lipsa de reactii in cea de-a doua. Parisse nu a fost intr-una din zilele sale bune, doar Campagnaro a mai incercat cate ceva si asta pentru ca a inceput sa cunoasca, din interiorul Premiership, jocul englezesc de pase. Ben Youngs a fost intr-o zi fasta si a creat multe din oportunitatile de scor ale coechipierilor. A fost nominalizat omul meciului. Linia a treia a celor in alb a anihilat multe din tentativele ramase doar in intentie ale azzurilor. Vunipola, Haskell si Robshaw au fost decisivi in a-i contra pe Campagnaro, Sarto ori Gori inca din faza de intentii de joc deschis. Italienii au rezistat in fata pragmatismului englez aproape 60 minute, dupa care au cazut atat fizic cat si psihologic si au primit utlimele patru eseuri in restul de 20 minute. Mecanismul care a declansat caderea Italiei a fost pasa gresita a lui Sarto, care a facut cadou englezilor primul eseu al lui Joseph (omul meciului). Carlo Canna nu a mai fost omul inspirational din meciul cu Franta, a ratat destul si a pierdut n oportunitati de a-si pune in avantaj coechipierii. 

Jonathan Joseph scored three tries for England
Top scorerul meciului de la Roma - Jonathan Joseph, trei eseuri.

Cu aceste rezultate, etapa a doua consfinteste acelasi statul in fruntea ierarhiei; Anglia 4 puncte, Franta 4 puncte ,9departajate de diferenta de puncte- Anglia + 35, Franta +3). Urmeaza Tara Galilor cu 3 puncte, +15, Irlanda 1 punct,-1, Scotia 0 puncte,-10, Italia 0 puncte, -28.

Etapa urmatoare, a treia, programeaza, pe 26-27 februarie, partidele Tara Galilor-Franta, Italia-Scotia, Anglia-Irlanda. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu