S-a terminat si Turneul RBS Six Nations editia 2010. Franta a castigat en fanfarre si meciul cu Anglia si a reusit un nou Mare Slam, al noualea din istoria participarilor sale la Five/Six Nations, cu victorii pe toata linia in fata echipelor insulare si a italienilor, ultimii veniti in club.
Fara sa fie convingatori, francezii au aplicat cu consecventa tactica de contracarare a atacurilor engleze si ne-au aratat inca o data ca echipa lui Marc Lievremont este una extrem de disciplinata cand este vorba de performanta. Angrenajul echipei a functionat bine , indiferent de titulari si asta e apanajul doar al marilor echipe cand au ceva de spus. Anglia a intrat pe teren determinata de a isi onora palmaresul in contenciosul sportiv recent cu Franta. Dar s-au oprit in minutul 5 al meciului, cand au realizat unul din cele mai frumoase eseuri din editia acestui an. Autor, Ben Foden, pe nedrept neglijat de Martin Johnson pana acum. Avea sa fie si singurul eseu al meciului. Rezerva de pana acum a lui Wilkinson, Toby Flood nu si-a gasit inspiratia desi nu i se pot reprosa multe. Poate doar ratarea unui penalitati de pe la centru. Dar si Wilkinson a ratat dupa ce a fost introdus in teren. In plus francezii au fost mai buni pe tuse, unde le-au "suflat" englezilor 8 (opt)repuneri, in gramezile spontane si in mauluri. Si, aveam sa aflam de la Cristian Spanu, "...suporterii francezi stiu toate versurile Marseillezei."(?!). Fara sa deceptioneze Anglia a pierdut al doilea sau meci din actala editie si mai are multa treaba pana anul viitor. Franta si-a asigurat titlul prin victoria impotriva irlandezilor si a stiut sa-si mentina strockul pana ieri seara. Este neindoielnic ca a fost echipa care merita sa castige Turneul si chiar cu victorii la toate celelalte combatante. Inca o data, Marc Lievremont merita toate aplauzele noastre. Pentru performanta de a fi cel mai tanar antrenor din istoria nationalei franceze, pentru faptul ca adus 75% din lotul actual din anul 2008, pentru ca a rulat jucatorii in jurul unei idei tactice clare si nu construit tactica dupa talentele sau dispozitiile de moment ale unora sau altora. Pentru ca i-a dat o noua sansa si l-a aparat pe Bastareaud, chiar si pentru faptul ca acesta nu canta imnul national in deschiderea meciurilor. Si pentru ca in relatiile sale cu presa nu a cazut nici o data in capcana cozeriilor atat de iubite (si) de francezi.
In celelalte meciuri ale ultimei runde, un rezultat normal dar si o surpriza. Normal a fost ca Tara Galilor a invins Italia (30-10, punctele italienilor fiind marcate din doua eseuri pe final de meci, ca si in meciul cu Franta). Surpriza a venit din partea virtualei detinatoare a Lingurii de lemn, Scotia. Echipa lui Andy Robinson a abordat extrem de curajos meciul cu oamenii verzi ai Irlandei si conduc la pauza cu 14-7 gratie unui eseu (Beattie), unui drop-goal si a doua penalitati, ultimele apartinand omului decisiv in acestui meci care a fost australianul naturalizat Dan Parks. Dupa pauza, scotienii reusesc chiar sa se desprinda la 17-7 insa Sexton si, mai apoi, O'Gara mai pun punctele care ii permit Trlandei sa stea aproape. Cu toate astea, Parks a avut inspiratia sa contreze mai mereu cu suturi lungi contrele irlandezilor si sasi lase coechpierii sa mai rasufle din cand in cand. Si acest tip de joc i-a enervat teribil de tare pe spectatorii irlandezi, care l-au fluierat copios de fiecare data cand Parks avea sa loveasca cu piciorul. O'Gara egaleaza in min. 75, aducand tabela la 20-20 dar lovitura de gratie avea s-a aduca in min. 79 Parks, inchizand scorul zilei; Irlanda 20- Scotia 23. Astfel, gazdele aveau sa scape cea de-a cincea Triple Crown din ultimele 7 editii si locul 2 in clasamentul Turneului din acest an. Iar Scotia avea sa scape de simbolica lingura de lemn, pe care o tinea in vitrina de la infrangerea din parte Italiei. In afara zilei de exceptie a lui Parks, se cuvine a nu trece peste superba actiune marca Jonathan Sexton si finalizata in eseu de Brian O'Driscoll in minutul 11. Prin aceasta realizare, O'Driscoll atinge cel de-al 39-lea eseu pentru nationala Irlandei. Si ramane, in continuare, un model de jucator, total dedicat echipei sale, chiar si la infrangere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu