duminică, 22 august 2010

Richie McCaw 29- Shalk Burger 22

Acesta a fost scorul, 29-22. Acestia au fost oamenii meciului. Noua Zeelanda a invins pentru ca a fost mai insistenta si a speculat epuizarea ultimelor trei minute ale gazdelor. Dupa toate statisticile, meciul a fost echilibrat iar rezultatul din min.78.(22-22) multumea pe toata lumea, Noua Zeelanda castiga turneul, Africa de Sud nu pierdea acasa, la Johannesburg. Cum avea sa marturiseasca dupa meci John Smit, Springboks aveau ca solutie dupa reluarea jocului inaintarea cu balonul la mana pana in 22-ul All Blacks si apoi un drop-goal al lui Morne Steyn. Dar nu s-a nimerit sa fie asa. Un turnover dintr-un placaj esuat, a permis neobositului Piri Weepu sa-l deschida pe Ma'a Nonu iar acesta sa creeze superioritate pe aripa stanga, ceea ce i-a pemis nou-intratei sperante, aripa Israel Dagg, sa inscrie eseul castigator. Cel care a facut diferenta. Dan Carter a indeplinit formalitatea transformarii si meciul s-a terminat.

Au asistat 94.700 de specatori (un record). John Smith a jucat pentru a 100 oara pentru repreazentativa tarii sale (alt record). Dan Carter l-a depasit pe Jonny Wilkinson in clasamentul all time de puncte inscrise in intreaga cariera (cel de-al treilea record). Noua Zeelanda a marcat a 1.000-a victorie in istoria meciurilor sale internationale (ultimul record al zilei)

Nu a fost un meci foarte spectaculos, asa cum au fost cele doua victorii ale oaspetilor de ieri, gazde pe atunci, din inceputul lui iulie. Dar totusi, Noua Zeelanda a marcat trei eseuri in timp de gazdele doar 1. Spre diferenta fata de acele doua meciuri Africa de Sud a fost cu mult mai atenta, placajele lor au fost mai determinate, linia a treia mult mai mobila si mai agresiva. Am remarcat spiritul ofensiv si buna intuitie a campului de joc la Francois Hougaard, o revelatie de ultima ora. Cat a jucat, el a dominat gramezile si inclusiv pe adversarul sau direct, Jimmy Cowan, revenit dupa o absenta in care a devenit tata. Ca tot veni vorba de Cowan, nu inteleg decizia lui Graham Henry de a-l tine atat pe banca de Piri Weepu, aflat intr-o forma fenomenala in acest an, cand era evident ca blondul demiu nu a prins deloc jocul de ieri. In fine, sa-l mai remarcam pe Richie McCaw, omniprezent, si in atac si in aparare, cu o energie inepuizabila precum a iepurasilor Duracell. Si nu numai pentru eseul egalizator, din finalul meciului, ci si pentru altruismul cu care a rulat baloane in situatii in care le putea individualiza in beneficiu propriu.Un adevarat campion, un mare om de echipa. Un adevarat capitan.

De partea cealalta, un alt linia a treia merita remarcat. Este Shalk Burger. Si el autorul unui eseu. Dar, inca o data, nu pentru asta a iesit in evidenta. Ci pentru plasament, spirit ofensiv, prezenta ubicua acolo unde era balonul si sansa de a initia atacul decisiv, numarul mare de baloane reciclate. Pacat insa ca linia a treia a Springboks, in afara de unele incercari de incursiuni ale lui Cory Jane si Jean de Villiers, nu s-a ridicat la inaltimea prestatiei celor doi, Hougaard si Burger.

Asadar, Noua Zeelanda, cu un joc inaintea finalului, a castigat competitia. Cu 23 de puncte, ea surclaseaza Australia, care are 4 puncte si Africa de Sud, 1 punct (bonusul de ieri). Mai urmeaza dubla Africa de Sud- Australia si meciul care inchide sezonul, Noua Zeelanda-Austrlia, de pe 11 septembrie. Un adevarat triumf pentru All Blacks care a dominat acest an competitional. Ca o curiozitate nu lipsita de interes sa notam faptul ca editia din 2011 a TriNations, ultima in aceasta componenta, se va incheia cu doar doua sapatamani inaintea startului Cupei Mondiale. Va reusi Noua Zeelanda sa tina ritmul acestor vitorii pana anul viitor?

Un cuvant final despre regia transmisiei acestui meci. Camerele l-au surprins pe sarbatoritul John Smit tinandu-si in brate copilul roscat, nu mai mare de doi ani, in momentele intonarii imnului, in deschiderea meciului. Transmisia s-a incheiat cu cadre asupra lui John Smit, prabusit emotional, pe gazon, cu mainile pe cap si, apoi
un cadru asupra aceluiasi copil care, parca, suferea si el de deznadejdea tatalui. Emotionant. Acesta este rugby-ul de elita, prieteni. Bucurii si suferinte, deopotriva. Dar impreuna ele definesc acest sport, cu majuscule.

joi, 19 august 2010

Cine isi va onora, sambata, promisiunile?

Dupa doua saptamani de pauze, TriNations 2010, se reia cu un meci crucial pentru actuala campioana mondiala, Africa de Sud. Sambata, pe Soccer City, un stadion inaugurat pentru Cupa Mondiala de Footbal, cu, probabil, 90.000 spectatori in tribune, gazdele vor da piept furiei negre, Noua Zeelanda. Aceasta vine cu o zestre de 19 puncte dupa 4 meciuri si asta in timp ce Springboks nu au reusit sa stranga nici unul dupa trei meciuri, jucand, e adevarat, numai in insule.

Dupa miniturneul de meciuri-test din Noua Zeelanda si Australia, in rugby-ul sud-african au aparut primele crampe. Mai intai s-au invocat arbitrajele celor trei meciuri, arbitrii europeni care au oficiat aceste intalniri fiind acuzati ca provin dintr-un spatiu geografic unde jocul e mult mai lent iar deciziile lor nu sunt adecvate spiritului jocului promovat de noile reglmentari IRB. Chiar daca argumentul este partial valid, in Europa jucandu-se parca alt rugby, totusi pana acum arbitrajul nu a fost niciodata incriminat pentru inadecvare. Si asta chiar la nivelul lotului de elita al arbitrilor IRB. Mai apoi, guralivul Peter de Villiers, primul metis antrenor al Springboks, a fost cat pe ce sa-si piarda functia. Criticii lui, puternici si influenti i-au dat doar un avertisment, voalat, pentru faptul ca s-a exprimat doar ca, in asemena conditii de ostilitate, ar prefera sa se ralieze Six Nations decat sa mai joace in TriNations. Mai apoi, tinand cont de numarul mare de accidentati si de suspendati (trei in primele trei meciuri), sud-africanii au inceput ss se uite prin jur ca sa gaseasca solutii pentru lotul ce se prezenta sambata pe teren. Si au constatat ca nu merita sa faca apel la jucatorii raspanditi prin Europa pentru sunt "prea lenti". Un BJ Botha, un CJ van der Linde sau Butch James nu au fost selectionati in lotul largit pentru ca au fost moinitorizati prin GPS si nu ar face fata vitezei de joc necesare intalnirii cu All Blacks. In plus, recentele accidentari, Francois Steyn si Zane Kirchner, pun serioase probleme pentru omul sigur de pe linia de fund. Noile convocari arata mai curand ca improvizatii "de avarie" decat ca expresii ale unei tactici noi, adecvate pentri contracararea fortei si vitezei oamenilor in negru.

Iata inovatiile lui de Viliers: 15-Gio Aplon, 14-J.P. Pietersen, 13-Juan de Jongh, 12-Jean de Villiers, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Francois Hougaard, 8-Pierre Spies, 7-Juan Smith, 6-Schalk Burger, 5-Victor Matfield, 4-Flip van der Merwe, 3-Jannie du Plessis, 2-John Smit, 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-C.J. van der Linde, 18-Danie Rossouw, 19-Francois Louw, 20-Enrico Januarie, 21-Butch James, 22-Wynand Olivier.

Se reintorc flankerul Juan Smith, ca inlocuitor pentru Ryan Kankowski si JP Pietersen care il va inlocui pe aripa de Gio Aplon , care va juca ca fundas! Se renunta la servicile lui Rickie Januarie ca demiu si este introdus Francois Hougaard. In locul lui BJ Botha intra Jannie du Plessis iar in locul lui Danie Rossouw a fost preferat cvasi-debutantul Flip van der Merwe, ca pereche a lui Victor Matfiled.

Pentru John Smith, traditionalul capitan al Springboks, va fi cel de-al 100-lea meci-test. El se apropie astfel de recordul de 102 convocari, ce apartine inca legendei Percy Montgomery.

De partea cealalta, Graham Henry are toti jucatorii valizi si nu are probleme de tactica. Se anunta doar doua schimbari. Se reintoarce ca demiu Jimmy Cowan care a recuperat dupa lunga sa accidentare, ceea ce-l va trimite pe banca pe expresivul Piri Weepu. A doua schimbare va fi intre frati. Ben Franks il va inlocui in linia 1 pe geamanul Owen Franks. Lotul anuntat ieri de coach-ul All Blacks arata astfel.
15-Mils Muliaina, 14-Cory Jane, 13-Conrad Smith, 12-Ma'a Nonu, 11-Josevata Rokocoko, 10-Dan Carter, 9-Jimmy Cowan, 8-Kieran Read, 7-Richie McCaw, 6-Jerome Kaino, 5-Tom Donnelly, 4-Brad Thorn, 3-Ben Franks, 2-Keven Mealamu, 1-Tony Woodcock. Rezerve: 16-Corey Flynn, 17-John Afoa, 18-Sam Whitelock, 19-Victor Vito, 20-Piri Weepu, 21-Aaron Cruden, 22-Israel Dagg.

Ci suguranta ne va face mare placere sa revedem la lucru linia Rokocoko-Ma'a Nonu-Smith-Jane si incursiunile lui Muliaina iar in fata lor o aparare mobilizata din orgoliu si dornica sa obtina revansa, fie ea si pe teren propriu.

Meciul va fi arbitrat, conform programarii, de catre Nigel Owens acompaniat de Alain Rolland si Steve McDowell. O brigada pe care si-ar dori-o orice echipa serioasa.

Asadar, sa ne pregatim de spectacol. Noua Zeelanda a promis acelasi spectacol ca pana acum in acest an iar Afica de Sud revansa dupa cele doua dureroase infrangeri la scor. Interesant de urmarit cine isi va tine promisiunile.

sâmbătă, 7 august 2010

Un meci jucat doar la castig

August 2010. Scor: Noua Zeelanda-Australia 20-10. Cupa Bledisloe s-a imbracat in negru in acest an.

Dupa meciul de saptamana trecuta, multi ar fi asteptat ca Noua Zeelanda, la Christchurch, sa faca din nou spectacol cu o Australie modesta. Ei bine nu a fost asa. In minutul 14, All Blacks inscrisesera deja doua eseuri si ne asteptam ca seria acestora sa fie fara numar. Australienii inscrisesera si ei eseul lui Beale in minutul 9. Apoi se apropiasera la 4 puncte prin penalitatea transformata de Giteau. 14-10. Carter a mai inscris dintr-o penalitate in prima repriza(min 35). Scorul la pauza a fost 17-10. Pana in final, a mai inscris, dintr-o alta penalitate acelasi Carter (viitorul recordman all-time in materi de puncte in meciuri test). Si cam atat. 20-10, cum spuneam mai sus.

Neo-zeelandezii s-au multumit doar cu victoria ce la va aduce, cu probabilitate foarte mare, victoria finala in editia 2010. Au deja 19 puncte in timp ce Australia, locul 2, doar 4 puncte iar Africa de Sud,0 puncte. Teoretic, ii poate egala Australia care mai are trei jocuri, din care doua in Africa de Sud si unul in Noua Zeelanda. Si asta in conditiile in care Noua Zeelanda pierde atat in Africa de sud, cat si acasa cu Australia, pe 11 septembrie. Ceea ce este extrem de greu de presupus ca se va intampla.

Parerea specialistilor este ca All Blacks au jucat azi cu frana de mana trasa. Chiar daca Australia s-a mobilizat in a nu lasa locuri goale pe unde sa treaca in plimbare rapizii din treisferturile negre, nu au putu incropi o tactica de joc care sa puna in dificultate adversarii. Au facut extrem de multe erori de posesie, nu au avut deschideri inspirate si nici viziune asupra campului de joc. Singurii care au efortat pentru a mai impinge echipa inainte au fost ofensivul fundas Beale si neobositul Genia. Partial Ricky Elsom a mai ordonat linia a treia si mijlocasii, insa mingiile pentru atac au fost balbaite si pierdute in fata mai iutilor aparatori ai neo-zeelandezilor. In echipa standard deja a gazelor, note bune pentru agresivul Piri Weepu, capabil sa dea pase sarite pana la aripa externa, pentru Ma'a Nonu si Muliaina pentru forta lor de patrundere in forta si viteza si pentru mereu tanarul lor capitan, la a 80-lea meci in care isi conduce si reprezinta coechpierii, Richie McCaw.

Corect si, totusi, destul de tolerant cu erorile tehnice, Jonathan Kaplan, Africa de Sud.

Peste doua saptamani, pe 21 august, se va juca la Johannesburg, al treilea meci dintre Africa de Sud si Noua Zeelanda. Sunt tare curios cum vor aborda meciul elevii lui Graham Henry pentru Africa de Sud suporta greu umilinta a doua infrangeri consecutive si, sigur, se vor arunca in lupta pentru a evita locul 3 in turneu, si pentru ca mai au de jucat doua meciuri acasa cu Australia. Care e o echipa de batut.