Se schimba ierarhiile. Si asta e de bine.

La aproape o zi de la desfasurarea meciurilor de ieri emotiile s-au mai sedimentat, memoria imediata inca mai produce flash-uri, impresiile sunt mai rationale. Anglia mai are de jucat saptamana viitoare testul de Australia si vom sti cu cine vom trece pe primele locuri in clasamentul World Rugby anul viitor. Pana atunci sa ne asteptam la unele schimbari in clasament ca urmare a jocurilor de ieri. Asta se va intampla luni dimineata.

Una peste alta, performera acestei luni, este fara discutie, Irlanda. A castigat trei partide - cu Noua Zeelanda la Chicago, cu Africa de Sud si Australia la Dublin. Tot la Dublin Noua Zeelanda si-a luat revansa, pe 19 noiembrie. In toate cele trei victorii, Irlanda lui Joe Schmidt a demonstrat ca este prima echipa care a citit corect cheia cu care, La Chicago, a putut controla jocul in doi timp al All Blacks. Nu a mai reusit asta acasa pentru ca adversarii au schimbat strategia.  

Ce s-a putut constata in aceste patru weekend-uri? Noua Zeelanda nu este invincibila. Daca a putut Irlanda, mai pot si alte echipa (Anglia, de exemplu). Scotia a batut Japonia si Argentina si a fost la un pas sa bata si Australia. Tara Galilor, cu noua sa conducere (Howley) a incasat-o de la Australia si a trecut greu de Africa de Sud (o echipa dezorganizata sub noua conducere a lui Coetzee). De cand a preluat echipa, Coetzee a disputat 12 meciuri, din care a pierdut 8. Fara precedent in istoria Boks.Franta a aratat, in sfarsit ca este pe o cale justa. A fost cu greu invinsa de Australia si de Noua Zeelanda dar, in ansamblu, a inceput sa se miste bine ofensiv. 


Sa vedem cum arata tabloul european. Irlanda a inscris cele mai multe eseuri (15) in cele patru jocuri dar a si primit multe (13). Balanta este dezechilibrata pentru Tara Galilor 8 inscrise - 10 primite (cele mai multe, 3, de la Japonia!). Scotia a avut din nou o comportare frumoasa, 9 inscrise, dintre care 3 Australiei - 5 primite. Franta a inscris 10 eseuri,l cele mai multe Australiei-3 si a primit 6. In fine, Anglia are cel mai bun esaveraj 14 (4 in contul Africii de Sud) - 4. Cum mai sunt trei luni pana la debutul Six Nations, am putea anticipa o lupta intre doua echipe: Anglia (care de la venirea lui Jake White nu a pierdut nici o partida) si Irlanda. Franta inca nu a crescut suficient, poate castiga partide acasa. 

Victoria Irlandei impotriva Australiei poate aduce schimbari la varful ierarhiei mondiale. Cum clasamentele se refac in fiecare saptamana, pentru saptamana care tocmai se incheie, el arata, in afara rezultatelor de sambata:

    1. Noua Zeelanda           94,78,
    2. Anglia                         89,94,
    3. Australia                     88,14,
    4. Irlanda                        83,46 (la inceputul lunii era pe pozitia 5),
    5. Africa de Sud              82,57  (era pe pozitia 4),
    6. Tara Galilor                 81,77,
    7. Scotia                         80,57 (era pe pozitia 9).


Sursa: World Rugby Ranking (update 21 november 2016)


Sambata viitoare, o partida de mare angajament, Anglia-Australia. La buna vedere, prieteni!

Cateva accente prost puse in aceasta sambata. Rugbyul poate fi mai sarac incepand de ieri.

S-ar putea sa va surprinda titlul. Este ca un comentariu. Insa vorbele nu pot infrumuseta realitatea, atunci aceasta se ofera nuda privirii. Ieri s-au petrecut scene din care nimeni nu are a extrage nici un profit. 

Sa incepem cu meciul zilei, Irlanda-Anglia. Dupa isprava de acum doua saptamani de pe Soldier Field, cand a administrat o amara infrangere Noii Zeelande, Irlanda avea de partea ei aproape intreaga lume a rugbyului, Ca sa va lamuriti intrati pe ruck.co.uk  si o sa gasiti planiglobul impartit in doua: "tari care sustin Irlanda" si "tari care sustin Noua Zeelanda". In a doua categorie veti gasi doar...Noua Zeelanda.  Meciul de ieri a avut cam aceeasi nota, dominare fizica Irlanda, mai putine greseli si lipsa de disciplina Irlanda, mai multa posesie si teritorialitate Irlanda. Singurul lucru pe care Irlanda nu l-a putut face a fost sa inscrie eseuri. Ceea ce All Blacks a facut de trei ori - Malakai Fekitoa 2 (3' si 66') si, conform obiceiului, Barrett (14').  Dar a existat un factor care a viciat acest meci: fost cuplul arbitru central plus TMO. Contributia celui de-al doilea, arbitrul video, a fost esentiala in acordarea eseului lui Barrett. Peyper, arbitrul, face semnul, dupa derularea fazei cu pricina, cum ca balonul  nu  a fost culcat de catre Barrett ci protejat de catre Sexton. Dupa care cere arbitrajul video. Din inregistrare se vede clar ca cei doi jucatori aluneca in teren mort, imbratisati, fara ca balonul sa atinga iarba. Peyper intreaba TMO de doua ori: ai vazut ca balonul a atins iarba? De doua ori TMO-ul raspunde: da, am vazut!. Astfel Peyper a fost obligat sa acorde eseul. Era minutul 14 si Noua Zeelanda avea doua eseuri la activ. Jocul a continuat in nota de dominare relativa a irlandezilor care nu au avut nici un moment tracul infruntarii cu super-puterea mondiala. Punctele, ieri, si le-au facut din penalitati. In minutul 57, Paddy Jackson, inlocuitorul lui Sexton, inscrie de la 25 metri, 9-14. Din acel moment, totul devenea posibil pentru verzi. Insa, la o faza in viteza dupa o recuperare, la centru, de balon, neo-zeelandezii fac de doua ori inainte pe atacul construit de Barrett si finalizat in eseu de Fekitoa. Peyper se face ca totul a fost ok si acorda eseul. Desi scuza sa ar fi fost ca, din cauza vitezei in care s-a desfasurat faza, nu a putut realiza cele doua pozitii de inainte. Totusi,  Jaco Peyper este in grupa de elita a arbitrajului mondial, iar o astfel de eroare il descalifica automat numai daca revezi reluarile video. Ceea ce va si propun prin rezumatul  https://youtu.be/ITeZfwT3XoM?t=5 . Sa ne intelegem, nu contest victoria All Blacks ci maniera in care ea a fost obtinuta. Poate ca Jaco Peyper nu trebuia delegat la acel meci, intrucat mai avea antecedente pe batranul continent. Sigur este ca TMO-ul meciului trebuie analizat si suspendat minim un an pentru viciere de rezultat.  Identitatea acestuia este clara Jon Mason (Wales).

Acesta este primul motiv pentru care am dat postarii acest titlu de early warning. Arbitrajul.
Cel de-al doilea motiv este de alta natura. Si anume modul in care se numesc in functie selectionerii nationali.

Ieri am avut doua "cazuri" din aceasta categorie. Primul, al Tarii Galilor. De cand Rob Howley a fost uns interimar, ca urmare a absentei lui Warren Gatland-nominalizat la functia de manager al British and Irish Lions, Tarii Galilor le merge prost. Selectionatele sunt facute pe genunchi, sunt adusi jucatori la care apoi se renunta si revin la lot. Se improvizeaza si asta pentru ca intra in joc idiosincrasiile personale. Jucatorii simt asta iar performanta lor in teren se resimte. Howley, in timpul ultimului an cu Gatland a fost caretaker, un fel de preparator fizic. Vestiarul galez, chiar daca ceva il nemultumeste, ramane in constanta spiritului britanic, nimic la persoana. Dar jucatori mai vechi si ziaristi cu experienta ii contesta lui Howley functia. 

In meciul contra Japoniei, Tara Galilor a mai incercat o formula de echipa, cu Halfpenny aripa de exemplu, cu Jamie Roberts recuperat dupa ce fusese expulzat, cu Anscombe uvertura si James King inchizator.  XV-le galez nu a fost construit in functie de stilul si caracteristicle jucatorilor japonezi ci pentru a acoperi unele puncte slabe din efectivele exhibate anterior. Si de aici a rezultat jocul de ieri.  Japonezii nu au venit neaparat sa castige ci sa arate ca au crescut in valoare (asta este atitudinea Eddie Jones, fostul lor antrenor la Cupa Mondiala). Si au jucat un rugby de calitate, ca si galezii. Acestia din urma au reusit sa etaleze, uneori, rugby de mare calitate numai din valoare intrinseca a jucatorilor si nu din vreo strategie proiectatqa si realizate de Howley. Trei eseuri japoneze contra trei eseuri galeze este singurul rezumat posibil al meciului de ieri dupa-masa. Plus acel gram de noroc la dropgoal-ul lui Sam Davies, minutul 80, care i-au facut pe galezi castigatori. Nu este o victorie pe care sa si-o ataseze palmeresul WRU. Pentru orgoliul sportiv, in partea lui frumoasa, a galezilor, acest meci este o infrangere morala.

Tot o infrangere, dar prin scor, a inregistrat o alta echipa cu probleme de selectioner, Africa de Sud. Dupa 11 partide conduse in calitate de selectioner si manager de catre Allister Coetzee, bilantul este 7 pierdute, 4 castigate. De la indepartarea lui Heineke Mayer si plecarea lui Oregan Hoskins de la sefia SARU, au inceput sa conteze mai mult efectele politically correctness.  Antrenorul nu este alb, seful SARU nu mai e alb, au fost promovati mai multi jucatori de culoare decat in vremea lui Meyer iar o buna parte din jucatorii generatiei Meyer s-au rispit prin Europa sau Japonia. Aceasta tendinta a venit dupa anuntul SARU ca nu se mai fac exceptii in selectia jucatorilor care au ales sa aibe contracte in afara Africii de Sud. Rezultatul a fost un haos previzibil pentru o minte mai obisnuita cu relativitatea. Primele semnale negative au venit pe perioada turneului Irlandei din vara. Nimeni nu a tras semnalul de alarma si Coetzee s-a simtit in largul sau. Esecul din Rugby Championship, locul 4, nici el nu a fost receptionat cum trebuie.  S-a schitat o nevoie mai larga de consultare si s-a convocat o pseudo conferinta cu antrenorii importanti si diversi oficiali (importanti de care nici o tara nu duce lipsa) pentru evaluarea viitorului rugbyuluui sud-african. Ei bine, la aceasta conferinta nu au fost invitati antrenori de renume precum Nick Mallett, Jake White ori Heineke Meyer. Niciunul dintre acestia nu putea fi banuit de gandire corecta politic. Si a venit meciul cu Italia, de ieri, Italia (la carma careia fusese, in trecut, si Nick Mallett) a fost foarte bine pregatita si motivata de noul sau antrenor Conor O'Shea, a controlat meciul in mai toate momentele sale cheie si a invins, in final, pe fondul unui avans constant de puncte  al oaspetilor.  Nu a fost neaparat prima victorie a Italiei asupra Africii de Sud, ci o noua infrangere a lui Coetzee. 13-18 era inca din minutul 56 (eseul lui Venditti) si sud-africanii se indreptau catre victoria.  Dar dupa o "judecata" TMO care a durat peste doua minute se acorda, era minutul 79, si eseul lui Marco Fuser. 20-18. Adica cea de-a opta infrangere din 12 partide. Culmea este ca, dupa meci, Coetzee, ar fi declarat ca "are de partea sa vestiarul". Adica, in traducere, e stapan pe situatie, pentru ca are de partea sa corectitudinea politica. In fata careia palesc orice fel de rezultate. La mai mare, batrane!

In restul zilei, rezultate normale, le-am putea spune. Anglia (9 eseuri) 58 - Fiji (3 eseuri) 15: Scotia ( 1 eseu) 19 - Argentina (1 eseu) 16; Franta (3 eseuri) 23 - Australia (2 eseuri) 25.  Franta lui Guy Noves incepe sa semene cu Toulouse-ul aceluiasi din vremurile sale bune. Sunt semne bune,  papa Guy!

Ceea ce am invocat mai sus,  lipsa unor adevarati manageri la echipe din topul ierarhiei mondiale si coniventa unuor persoane care incurajeaza vicierile de rezultat in partide importante risca sa aduce pierderi ireparabile rugby-ului. Si asta cu atat mai mult cu cat din ce in ce mai multa lume incepe sa vada si sa inteleaga ca si in acest sport inca mai sunt jocuri nesportive.

Inainte de Australia, Anglia isi face mana cu Fiji

Anglia: 15 Alex Goode, 14 Semesa Rokoduguni, 13 Jonathan Joseph, 12 Owen Farrell, 11 Elliot Daly, 10 George Ford, 9 Ben Youngs, 8 Billy Vunipola, 7 Teimana Harrison, 6 Chris Robshaw, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley (capitan), 1 Mako Vunipola.

Rezerve: 16 Jamie George, 17 Joe Marler, 18 Kyle Sinckler, 19 Charlie Ewels, 20 Nathan Hughes, 21 Danny Care, 22 Ben Te’o, 23 Henry Slade.

Fiji i-a mai fost Angliei adversara in Cupa Mondiala 2015, faza grupelor. Atunci scorul a fost 35-11, singura victorie a gazdelor. Multi din actualul lot al Angliei au fost titulari sau rezerve si acum un an. Ceea ce s-a schimbat este antrenorul. Alex Goode este titular in fata lui Mike Brown. Rokoduguni, la fel. Perechea Youngs-Ford a ramas intacta. Ca si perechea Lawes-Launchbury sau linia intaia a gramezii. Billy Vunipola are un inlocuitor de nadejde pe banca, Nathan Hughes. Linia intaia, traditionala deja, are si ea rezerve de prima calitate; Jamie George, Joe Marler, Kyle Sinkler. O echipa puternica.

Fiji: 15 Metuisela Talebula, 14 Benito Masilevu, 13 Asaeli Tikoirotuma, 12 Albert Vulivuli, 11 Nemani Nadolo, 10 Josh Matavesi, 9 Seru Vularika, 8 Akapusi Qera, 7 Peceli Yato, 6 Dominiko Waqaniburotu, 5 Leone Nakarawa, 4 Api Ratuniyawara, 3 Manasa Saulo, 2 Sunia Koto, 1 Campese Ma'afu. 

Rezerve: 16 Tuapati Talemaitoga, 17 Peni Ravai, 18 Leeroy Atalifo, 19 Nemia Soqeta, 20 Naulia Dawai, 21 Eremasi Radrodro, 22 Niko Matawalu, 23 Kini Murimurivalu.

O buna parte din lotul Fiji joaca in Anglia, iar cativa in Franta. Au fost recuperati fata de lotul care a infruntat Barbarians saptamana trecuta o serie de jucatori, precum Nakarawa, Matavesi sau Talebula. Sperante mari stau in exemplul formei in care se afla acum impetoasa aripa Nemani Nadolo. 

Partida se va disputa pe Twickenham, de la ora 16,30 (Ro) si va fi condusa de Marius Mitrea (Italia)

Primul meci serios pentru Guy Noves. Formatiile de start.

Franta: 15 Scott Spedding, 14 Noa Nakaitaci, 13 Rémi Lamerat, 12 Wesley Fofana, 11 Virimi Vakatawa, 10 Jean-Marc Doussain, 9 Maxime Machenaud, 8 Louis Picamoles, 7 Kévin Gourdon, 6 Charles Ollivon, 5 Yoann Maestri, 4 Sébastian Vahaamahina, 3 Uini Atonio, 2 Guilhelm Guirado (capitan), 1  Cyril Baille.

Rezerve: 16 Camille Chat, 17 Xavier Chiocci, 18 Rabah Slimani, 19 Julien Le Devedec, 20 Damien Chouly, 21 Baptiste Serin, 22 Camille Lopez, 23 Gaël Fickou

Cu toate discutiile din presa, Doussain si nu Lopez va purta nr,10. O noutate ca pilier, Cyril Baille, rezerva Chiocci. Interesanta linia de treisferturi, un singur nativ francez. Nakaitaci in locul lui Yoann Hughet. Australia este, oricum o alta provocare decat Samoa, de saptamana trecuta. Noves nu improvizeaza dar are strategii uneori conflictuale. De exemplu, Guirado nu se prea intelege cu Uini Atonio dar in fata lor sunt James Slipper si Tolu Latu care merg perfect impreuna. Primul XV pare o selectie echilibrata, totusi. Este orientat catre atac. Picamoles si Ollivon par sa fie cheile apararii.

Australia: 15 Luke Morahan, 14 Sefanaia Naivalu, 13 Tevita Kuridrani, 12 Kyle Godwin, 11 Henry Speight, 10 Quade Cooper, 9 Will Genia, 8 Sean McMahon, 7 David Pocock (capitan), 6 Scott Fardy, 5 Rob Simmons, 4 Kane Douglas, 3 Allan Alaalatoa, 2 Tolu Latu, 1 James Slipper.

Rezerve: 16 Stephen Moore, 17 Scott Sio, 18 Tom Robertson, 19 Will Skelton, 20 Dean Mumm, 21 Lopeti Timani, 22 Nick Phipps, 23 Bernard Foley. 

Doua mari surprize, Stephen Moore si Bernard Foley, pe banca de rezerve. Quade Cooper in pereche cu Will Genia. Luke Morahan fundas. In mare forma, Kuridrani (autorul eseului decisiv din meciul cu Scotia) este titular. In total, 12 schimbari a facut Michael Cheika fata de meciul cu Scotia.

Stade de France, Paris, ora 22 (Ro), Glenn Jackson (Noua Zeelanda), la centru

Maine, Tara Galilor-Japonia poate fi ultimul test pentru Rob Howley

Tara Galilor: 15 Liam Williams, 14 Leigh Halfpenny, 13 Jonathan Davies, 12 Jamie Roberts, 11 Alex Cuthbert, 10 Gareth Anscombe, 9 Lloyd Williams, 8 James King, 7 Sam Warburton (capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Alun Wyn Jones, 4 Cory Hill, 3 Samson Lee, 2 Scott Baldwin, 1 Nicky Smith.

Rezerve: 16 Kristian Dacey, 17 Rhys Gill, 18 Scott Andrews, 19 Jake Ball, 20 Ross Moriarty, 21 Gareth Davies, 22 Sam Davies, 23 Keelan Giles.

Rob Howley este in mare dificultate, trebuie sa improvizeze. O noua pereche de mijlocasi: Williams-Anscombe. Cory Hill in linia a doua impreuna cu Alun Wyn Jones. Revine Jamie Roberts din containerul de deseuri. Dispare George North. Lee Halfpenny ca aripa(?!). Etc. E un pic mai mult decat disperare in selectia lui Howley pentru ca rapizii japonezi sunt mai curand asemanatori ca stil de joc cu cei din Pacific. Deci pot dezasambla orice improvizatie, cum s-a vazut la Cupa mondiala. Chiar daca nu mai e Eddie Jones si nici Africa de Sud.

Japonia: 15 Kotaro Matsushima, 14 Akihito Yamada, 13 Timothy Lafaele, 12 Harumichi Tatekawa, 11 Kenki Fukuoka, 10 Yu Tamura, 9 Fumiaki Tanaka, 8 Amanaki Mafi (capitan), 7 Shunsuke Nunomaki, 6 Malgene Ilaua, 5 Samuela Anise, 4 Kyosuke Kajikawa, 3 Kensuke Hatakeyama, 2 Shota Horie, 1 Satoshi Nakatani.

Rezerve: 16 Takeshi Hino, 17 Koki Yamamoto, 18 Heiichiro Ito, 19 Uwe Helu, 20 Shuhei Matsuhashi, 21 Yuhimaru Mimura, 22 Keisuke Uchida, 23 Amanaki Lotoahea.

Sa nu uitam ca Japonia a invins Tara Galilor acum 3 ani, 23-8, la Tokio

Principality Stadium, 16,30 (ora Ro), la fluier Marius van der Westhuizen (Africa de Sud)

Irlanda-Noua Zeelanda, runda a doua. Formatiile de start.

Irlanda: 15 Rob Kearney 14 Andrew Trimble, 13 Jared Payne, 12 Robbie Henshaw, 11 Simon Zebo, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O’Brien, 6 CJ Stander, 5 Devin Toner, 4 Donnacha Ryan, 3 Tadhg Furlong, 2 Rory Best (capitan), 1 Jack McGrath.

Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Cian Healy, 18 Finlay Bealham, 19 Iain Henderson, 20 Josh van der Flier, 21 Kieran Marmion, 22 Paddy Jackson, 23 Garry Ringrose.

Irlanda are o mare problema. Dupa surpriza de la Chicago, victorie in fata unei trupe All Blacks mai subtirica, sambata va da piept cu un XV mai tare, format cam din tot ce e mai in forma in efectivul oamenilor in negru. Si Irlanda va alinia ce are mai bun, dar pe banca de rezerve nu sunt oameni cu aceeasi pondere a celor de pe banca adversarilor.

New Zealand: 15 Ben Smith, 14 Israel Dagg, 13 Malakai Fekitoa, 12 Anton Lienert-Brown, 11 Julian Savea, 10 Beauden Barrett, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read (capitan), 7 Sam Cane, 6 Liam Squire, 5 Samuel Whitelock, 4 Brodie Retallick, 3 Owen Franks, 2 Dane Coles, 1 Joe Moody.

Rezerve: 16 Codie Taylor, 17 Wyatt Crockett, 18 Charlie Faumuina, 19 Scott Barrett, 20 Ardie Savea, 21 TJ Perenara, 22 Aaron Cruden, 23 Waisake Naholo

Partida, condusa de Jaco Peyper (Africa de Sud), se va juca pe Aviva Stadium, sambata 19 noiembrie, de la ora 19,30 (Ro).

O intalnire asteptata, cu rezultat deschis, Scotia-Argentina. Formatiile de start.

Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Sean Maitland, 13 Huw Jones, 12 Alex Dunbar, 11 Tommy Seymour, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw (capitan), 8 John Barclay, 7 Hamish Watson, 6 Magnus Bradbury, 5 Jonny Gray, 4 Grant Gilchrist, 3 Zander Fagerson, 2 Fraser Brown, 1 Allan Dell.

Rezerve: 16 Ross Ford, 17 Alex Allan, 18 Moray Low, 19 Tim Swinson, 20 Ryan Wilson, 21 Ali Price, 22 Pete Horne, 23 Tim Visser.

Vern Cotter a operat mai multe schimbari, patru. In locul lui Richie Gray, accidentat, debuteaza Grant Gilchrist,   revine in echipa Tommy Seymour, "batranul" Ross Ford este lasat pe banca, in locul sau mai tanarul dar si mai explozivul Fraser Brown. In fine un nou flanker, Magnus Bradbury (21 de ani, Edinburgh).

Argentina: 15 Joaquín Tuculet, 14 Matías Moroni, 13 Matías Orlando, 12 Juan Martín Hernández, 11 Santiago Cordero, 10 Nicolás Sánchez, 9 Martín Landajo, 8 Facundo Isa, 7 Javier Ortega Desio, 6 Pablo Matera, 5 Matías Alemanno, 4 Guido Petti, 3 Ramiro Herrera, 2 Agustín Creevy (capitan), 1 Lucas Noguera.

Rezerve: 16 Julián Montoya, 17 Santiago García Botta, 18 Enrique Pieretto, 19 Leonardo Senatore, 20 Juan Manuel Leguizamon, 21 Tomás Cubelli, 22 Jerónimo De la Fuente, 23 Juan Pablo Estelles. 

O singura schimbare va face Daniel Hourcade. In locul lui Ramiro Moyano, va reintra aripa pur-sange Santiago Cordero. Cateva nume noi pe banca de rezerve,

Partida se va desfasura sambata pe Murrayfield, de la ora 19 (Ro) si va arbitrata de care neo-zeelandezul Ben O'Keefe.

"Anglia e un exemplu de urmat" afirma joi Pat Lambie. Oare?

In declaratia de dupa meciul cu Africa de Sud, Eddie Jones s-a declarat nu prea multumit de jocul echipei Angliei. E adevarat in buna masura. Cu o compozitie a liniei de fund amintind de Stuart Lancaster (Jonny May, Marland Yarde, Jonathan Joseph pe banca s.a.m.d.), cu ambii saritori accidentati (Itoje, Kruis) si trebuind sa revina la Launchbury si Lawes, de exemplu, Jones a reusit, totusi, sa rupa sirul de 10 meciuri fara victorie in fata Africii de Sud. Acea Africa de Sud care acum este condusa de un antrenor care nu a convins pe nimeni. Adica nu a reusit sa impuna vreo linie tactica celor mai bine de 40 jucatori rulati pana acum. Ieri, nici macar Pat Lambie nu a reusit sa urmeze modelul englez invocat. Readucerea in formatie a vechii garzi (JP Pietersen, Johan Goosen, le Roux) pentru a suda intre ele compartimentele echipei nu a fost o reusita pentru Coetzee. S-a jucat cum ar fi spus un amic, ca in curtea scolii. Chiar daca ambele tari au rezerve practic inepuizabile de jucatori pentru a se exprima rugbystic la cote inalte conteaza acel fit (acea potrivire) intre antrenor si jucatori care se exprima prin planul de joc si prin tactica aleasa. Ieri, numai englezii par sa fi avut o astel de combinatie. Adica atacul permanent si apararea avansata. Acest fit a  tinut doar prima reperiza si nici aia toata. Jonny May a inscris in maniera sa inconfundabila, de aripa clasica, inca din minutul 11, dupa o combinatie de pase finalizata de cealalta aripa, Marland Yarde. Atitudine ofensiva si joc organizatam mai vazut in controversata faza din minutul 36. Mike Brown valorifica o pasa sutata de la Dally dar balbaie balonul cu 3 metri inaintea liniei de fund a Boks, cu inainte cu tot, dar mai are inspiratia sa paseze lui Courtney Lawes, care culca. Jerome Garces sa consulta cu TMO si acorda eseul dupa 2-3 reluari video in care se vede cum balonul atinge terenul (deci, inainte). Cum Farrell transforma iar scorul devine un bolovan psihologic pentru sud-africani, 17-9. Pana la pauza, se face 20-9. Pe un atac cu bune combinatii intre jucatori, marele muncitor Billie Vunipokla are inspiratia sa-i paseze lui George Ford care, dupa o cursa de 18-20 metri, mai inscrie un eseu, 27-9. (44') pentru englezi. Dupa nici cinci minute Farrell  transforma o alta penalitate iar tabela se duce la 30-9. Un cadru al transmisiei BBC surprinde figura extrem de incrancenata a vicecapitanului Springboks, Pat Lambie. Care exprima nivelul general de frustrare al intregii echipe sud-africane. Coetzee incepe sirul schimbarilor iar primul schimbat este chiar Lambie. Cu Johan Goosen, jucator de 24 de ani care joaca in Franta , la Racing 92. S-ar putea spune ca Goosen a adus cu sine ceva oxigen in atacul Boks, pentru ca finalizeaza in eseu o combinatie gandita de Whiteley cu De Allende. Tot Goosen se incumeta sa transforme dar rateaza. 30-14. Incet se intensifica atacurile sud-africane. Dar la o faza relativ ambigua, Tom Youngs castiga balonul si il proceseaza rapid catre Ford care il vede liber de Owen Farrel. Acesta scapa in eseu, pe care-l si transforma. 37-14 (67'). Meciul era deja jucat, Anglia anulase seria neagra cu Africa de Sud. Dar oaspetii nu se linistesc, continua sa vrea sa controleze jocul. Ceea ce si reusesc chiar daca nu mai era timp. "Batranul" Le Roux mai culca un eseu pentru sud-africani, transformat de Combrinck (un asset important pentru Boks), cu care se si incheia partida. Scor final 37-21, patru eseuri contra doua.  Billie Vunipola-omul meciului dupa mine, desi oficial titulul temporar l-a obtinut Joe Launchbury. Mi-a mai placut Tom Youngs si Elliot Daly. Din tabara adversa, si-au facut bine lectiile Warren Whiteley, Damien De Allende si Ruan Combrinck. 

In partida de pe Principality, Argentina a dat o replica breathless galezilor, in cautare de rezultat care sa le restaureze prestigiul dupa infrangerea severa cu Australia, de saptamana trecuta. In esenta, argentinienii au fost animatorii jocului revenind de fiecare data cand au fost condusi ( eseu Liam Williams-43', eseu Juan Hernandez-48', eseu Gerald Davies-55', eseu Martin Landajo-61'). Diferenta, in favoarea gazdelor a facut-o, insa, Lee Halfpenny, cu 14 puncte din transformari. De cealalta parte, transformeurul Nicolas Sanchez a inscris doar 10. Argentina a acordat galezilor mai multe, cu doua, lovituri de pedeapsa. Asa a aratat contabilitatea pe puncte. Pumas au fost egalii galezilor, dar au avut mai putina sansa. De la galezi de mentionat Alun-Wyn Jones (omul meciului, de altfel), aripa Liam Williams (George North sters, ca si Dan Biggar). De la argentinieni, Martin Landajo (atatcat a jucat, 64 de minute), Nicolas Sanchez si Santiago Cordero - motorul Pumas. 

In celelalrte meciuri ale zilei, jocuri de antrenament: Japonia-Georgia(28-22), Irlanda-Canada 52-21, Franta -Samoa 52-8, Italia-Noua Zeelanda 10-68.  La Bucuresti, americanii, cu o formatie noua, plusLamositele si Blaine Scully au pierdut cu 10-23.

Sambata viitoare, alte meciuri tari: Irlanda-Noua Zeelanda, Franta-Australia, Tara Galilor-Japonia. Romania joaca cu Canada, pe Arcul de Triumf. Interesant e ca oaspetii nostri din acest an- noi avand locul 16 in clasamentul World Rugby sunt USA (loc 17), Canada (loc 18) si Uruguay (loc 19).

Formatiile de start in partidele Anglia-Africa de Sud si Scotia-Australia

Anglia: 15 Mike Brown, 14 Marland Yarde, 13 Elliot Daly, 12 Owen Farrell, 11 Jonny May, 10 George Ford, 9 Ben Youngs, 8 Billy Vunipola, 7 Tom Wood, 6 Chris Robshaw, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley (capitan), 1 Mako Vunipola.

Rezerve: 16 Jamie George, 17 Joe Marler, 18 Kyle Sinckler, 19 Dave Attwood, 20 Nathan Hughes, 21 Danny Care, 22 Ben Te’o, 23 Jonathan Joseph.

Surprinzatoare prezenta lui Marland Yarde in primul XV, ca si revenirea lui Jonny May.  Owen Farrell va avea sarcina jocului de picior. Jonathan Joseph a prins-din ratiuni tactice- banca. Fratii Vunipola sunt in mare forma, A revenit si Tom Wood.

South Africa: 15 Willie le Roux, 14 Ruan Combrinck, 13 Francois Venter, 12 Damian de Allende, 11 JP Pietersen, 10 Pat Lambie, 9 Rudy Paige, 8 Warren Whiteley, 7 Pieter-Steph du Toit, 6 Willem Alberts, 5 Lood de Jager, 4 Eben Etzebeth, 3 Vincent Koch, 2 Adriaan Strauss (capitan), 1 Tendai Mtawarira.

Rezerve: 16 Bongi Mbonambi, 17 Steven Kitshoff, 18 Lourens Adriaanse, 19 Franco Mostert, 20 Nizaam Carr, 21 Faf de Klerk, 22 Johan Goosen, 23 Lionel Mapoe.

S-a refacut linia a doua, Jager&Etzebeth. Revine le Roux ca fundas si se incearca o noua pereche de mijlocasi, Lambie-Paige. Combrinck va fi contrapondereapercutantului Jonny May  

Partida se va juca pe Twickenham, incepand cu ora 16,30(Ro) si va fi condusa de catre francezul Jérôme Garcès.

In alt meci al zilei Scotia va aborda revansa contra Australiei, dupa semifinala Cupei Mondiale de anul trecut.

Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Sean Maitland, 13 Huw Jones, 12 Alex Dunbar, 11 Tim Visser, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw (capitan), 8 Ryan Wilson, 7 Hamish Watson, 6 John Barclay, 5 Jonny Gray, 4 Richie Gray, 3 Zander Fagerson, 2 Ross Ford, 1 Allan Dell.
Rezerve: 16 Fraser Brown, 17 Gordon Reid, 18 Moray Low, 19 Grant Gilchrist, 20 John Hardie, 21 Ali Price, 22 Pete Horne, 23 Rory Hughes.

Ross Ford la a suta prezenta in meciuri internationale. Fratii Gray din nou impreuna in linia a doua. De urmarit duelul cu Coleman&Arnold. Cativa rookies in mare forma: Allen Dell, coechipier cu Ross Ford plus Zander Fagerson (20 de ani) in linia intai, in fata "monstrilor" Sekope Kepu si Scott Sio. Mare curaj pe Vern Cotter! Punctul forte al Scotiei poate fi atacul: Visser, Dunbar, Maitland, Huw Jones la care putem adauga si pe Stuart Hogg.

Australia: 15 Israel Folau, 14 Dane Haylett-Petty, 13 Tevita Kuridrani, 12 Reece Hodge, 11 Henry Speight, 10 Bernard Foley, 9 Will Genia, 8 Lopeti Timani, 7 Michael Hooper, 6 David Pocock, 5 Adam Coleman, 4 Rory Arnold, 3 Sekope Kepu, 2 Stephen Moore(capitan), 1 Scott Sio.
Rezerve: 16 Tolu Latu, 17 Tom Robertson, 18 Allan Alaalatoa, 19 Rob Simmons, 20 Will Skelton, 21 Dean Mumm, 22 Nick Phipps, 23 Quade Cooper.

Revine Will Genia desi Phipps e in forma buna. Quade Cooper e tot pe banca. Coleman si Arnold, perechea perfecta, pana acum, in linia doua de sambata trecuta

Ora 16,30 (Ro) pe Murrayfield sub fluierul lui John Lacey (Irlanda). Scotia-Australia e la concurenta cu Anglia-Africa de Sud. Grea alegere!

Formatiile de start in partida Tara Galilor - Argentina de sambata

Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Scott Williams, 11 Liam Williams, 10 Dan Biggar, 9 Gareth Davies, 8 Ross Moriarty, 7 Justin Tipuric, 6 Sam Warburton, 5 Alun Wyn Jones, 4 Luke Charteris, 3 Tomas Francis, 2 Ken Owens, 1 Gethin Jenkins (capitan).

Rezerve: 16 Scott Baldwin, 17 Nicky Smith, 18 Samson Lee, 19 Cory Hill, 20 James King, 21 Lloyd Williams, 22 Gareth Anscombe, 23 Jamie Roberts.

Noutati fata de saptamana trecuta: Jamie Roberts, pe banca (in locul lui, Scott Williams), Samson Lee ii cedeaza locul lui Tomas Francis. Rhys Webb iese si el din cei 23, Gareth Davies intra cu numarul 9.  Revin Alun Wyn Jones (si-a inmormantat tatal), Sam Warburton (refacut dupa accidentare). Halam Amos (speranta noului val de jucatori) este accidentat. La fel si Bradley Davies.

Argentina: 15 Joaquín Tuculet, 14 Matías Moroni, 13 Matías Orlando, 12 Juan Martín Hernández, 11 Ramiro Moyano, 10 Nicolás Sánchez, 9 Martín Landajo, 8 Facundo Isa, 7 Javier Ortega Desio, 6 Pablo Matera, 5 Matías Alemanno, 4 Guido Petti, 3 Ramiro Herrera, 2 Agustín Creevy (capitan), 1 Lucas Noguera.

Rezerve: 16 Julián Montoya, 17 Santiago García Botta, 18 Enrique Pieretto, 19 Leonardo Senatore, 20 Tomás Lezana, 21 Tomás Cubelli, 22 Santiago Gonzalez Iglesias, 23 Santiago Cordero.

Si Pumas fac schimbari: Hourcade ii introduce pe Ramiro Moyano si il trimete pe banca pe Santiago Cordero (!?), revine pe centru interior Juan Martin Hernandez, iar ca flanker (6) reaopare Pablo Matera. Oricum este meritoriu sa ai o banca de rezerve cu Montoya, Cubelli, Senatore, Cordero!

Jocul se va desfasura pe Principality Stadium din Cardiff sambata de la ora19,30 (Ro) si va fi condus de australianul Angus Gardner.

Stiri calme dupa o saptamana nebuna

#  Printre cei sase nominalizati pe lista scurta pentru trofeul de World Rugby Men's Player of the Year se afla trei englezi: Maro Itoje, Owen Farrell si Billie Vunipola. Ceilalti trei sunt Beauden Barrett (Noua Zeelanda), Dan Coles (Noua Zeelanda) si Jamie Heaslip (Irlanda).

# Planet Rugby  propune echipa ideala a week-end-ului trecut: 15. Israel Folau (Australia), 14, Matias Moroni (Argentina), 13. Tevita Kuridrani, 12. Robbie Henshaw (Irlanda), 11. Simon Zebo (Irlanda), 10. Jonathan Sexton (Irlanda), 9. Conor Murray (Irlanda, 8. Facundo Isa (Argentina), 7. Josh van Der Flier (Irlanda), 6. CJ Stander (Irlanda), 5. Adam Coleman (Australia), 4. Rory Arnold (Australia), 3.Tadhg Furlong (Irlanda), 2. Agustin Creevy (Argentina), 1. Lucas Noguerro Paz (Argentina). Asadar 7 irlandezi, 4 australieni si 4 argentinieni.

# In clasamentul World Rugby, Irlanda a suit un loc, de pe 6 pe 5 iar Tara Galilor coboara de de 5 pe 7.

#  Cate ceva despre transferuri cu notorietate. Eben Ethzebet a primit acceptul  SARU pentru un transfer pe restul de sezon competitional in Premiership. Destinatia nu a fosrtprecizata. Incepand cu sezonul urmator, scotianul Greig Laidlow paraseste Gloucester Rugby pentru Clermont Auvergne iar sud-africanul Demetri Katrakilis, pleaca de la Montpellier la Harlequins. 

All Blacks pierde in premiera la Irlanda

Si a inceput. Primul weekend al turneelor din noiembrie 2016 nu a programat intalniri cu mare potential de surpriza. Spectacol, poate. Dar ieri, la miezul noptii, situatia arata cu totul altfel.

Japonia, cu un staff nou si cu legenda intacta (afectata doar putin de cele doua infrangeri cu Scotia, de asta vara) a intalnit o formatie a Argentinei pusa pe fapte mari in acest an. Partida s-a incheiat cu un scor mai dur decat a aratat tabela. 20-54. Cu sapte eseuri argentiniene (2 Moroni, 2 Sanchez, 2 Cordero si unul Moroni) contra trei ale gazdelor, Argentina pare doar iesita de la incalzire. Asteptam.

Pe Principality Stadium din Cardiff, o echipa relativ improvizata si tinuta departe de ochii presei a trebuit sa-si onoreze blazonul si sa-si infrunte adversarul de la antipozi. Australia, de cealalta parte, venea dupa un sir de infrangeri dureroase (trei, anul asta de la Noua Zeelanda plus Cupa Bledisloe pierduta din nou) iar pozitia lui Michael Cheika nu mai era atat de sigura   pe cat parea dupa finala de la Cupa Mondiala. Evolutia meciului a fost ilustrata de doua rapoarte statistice: in minutul 15 posesia balonului arata 9% Tara Galilor - 91% Australia si 3-8 la puncte pentru ca in minutul 60 sa se consemneze 96 metri alergati cu balonul in posesie pentru gazde si 543 metri pentru oaspeti. Asa ca deduceti singuri ce s-a intamplat in cele 45 minute dintre aceste doua repere. Un eseu pentru galezi (Scott Williams-61'), cinci pentru aussies (Stephen Moore-10', Reece Hodge-26',Tevita Kuridrani-34", Bernard Foley-54' si Dave Haylett-Petty-76'). La pauza scorul era 3-20, la final a fost 8-32.  Bernard Foley a fost omul meciului, a construit cu succes tot ce si-a propus, a avut reusite superbe in jocul cu piciorul chiar daca a ratat transformari si penalitati. Galezii au fost net dapasiti la toate capitolele desi s-au straduit, de la moment incolo, sa limiteze incarcarea tabelei de scor.  Dan Biggar a reusit sa primeasca un galben pentru obstructionarea unui adversar care incerca sa primeasca un balon. Quade Cooper a fost introdus ca rezerva a lui Foley doar in minutul 77, ca sa primeasca si el ceva prima de joc. In rest nimic deosebit de semnalat. Tara Galilor e in deriva. Nu scorul e deranjant ci maniera in care acesta s-a construit.

Africa de Sud avea sa intalneasca una din acele formule de selectionate mereu surprinzatoare, numnite Barbarians. Si cu Springboks se intampla multe lucruri ciudate. Schimbarea staffului de antrenori, schimbarile de orientare politica chiar, au produs suficient zgomot pentru a atrage atentia lumii rugbyului. Incercarile succesive ale lui Coetzee de a gasi un echilibru intre jucatori, experimentele pe posturi si slabiciunile in registrul strategic din meciurile Rugby Championship au inmuiat serios prestigiul de care se bucura rugbyul din Africa de Sud. Nici partida de ieri nu a iesit din serie cetoasa a rezultatelor. Singurul moment in care Boks au condus meciul a fost eseul transformat din min 52, cand au venit prima oara la conducere, 17-19. Au urmat inca doua eseuri si in minutul 74, Barbarians conduceau cu 31-19. A fost nevoie de o masiva concentrare de motivatie si efort pentru ca sud-africanii sa inscrie si ei inca doua eseuri, cu care puteau castiga daca erau, ambele, transformate. Insa Pat Lambie rateaza cea de-a doua transformare si scorul ramane egal, 31-31. Africa de Sud a facut un meci mediocru si nu a schimbat nimic din nota de improvizatie a ultimelor sale partide. Nici macar conclavul marilor antrenori ai natiei (de acum doua saptamani) nu a reusit sa faca lumina la orizontul acestei foste campioane mondiale.

In fine, de la meciul-vedeta, Irlanda-Noua Zeelanda, se astepta mult. Nu atat replica irlandeza cat spectacolul All Blacks. Faptul ca partida se disputa la Chicago si ca tara orgnizatoare era Irlanda nu parea sa conteze prea mult. All Blacks tocmai sarbatorisera, de cateva zile, daramarea propriului record mondial de partide consecutive fara infrangere. Cu o gramada de jucatori de valori apropiate la indemana, Steve Hansen a intrat pe teren cu o echipa relativ sudata insa cu doua improvizatii-Jerome Kaino linia a doua si George Moala centru exterior. Pe banca, ca rezerve, doi frati ai unor jucatori celebri si aflati in teren din primul minut- Scott Barrett si Ardie Savea. Pe banca de rezerve, elefanti precum Cruden, Faumuina, Perenara, Fekitoa. Daca n-ar fi fost vorba despre campioana mondiala, am fi putut afirma ca Hansen a suferit, facand aceasta selectie, de complex de superioritate. Mai curand cred ca  a functionat o alta ipoteza de lucru: Irlanda nu a inregistrat nici o victorie vreodata in fata All Blacks. Care ipoteza, coroborata cu recentul record mondial al invincibilitatii, putea recomanda o atitudine relaxata. Insa pe teren nu avea deloc sa fie asa cum gandise Hansen. Meciul incepe sub conducerea Irlandezilor, bine organizati si motivati (aici se cuvine a mentiona rolul de motivator al lui Joe Smith, antrenorul neo-zeelandez al irlandezilor). In minutul 10, eseul lui Jordi Murphy, transformat de Sexton (impecabil ieri), face ca scorul sa fie 10-5 pentru oamernii in verde. Pentru ca mai apoi eseurile irlandeze sa curga conform cursului jocului: CJ Stander-16' si Conor Murray-33', un eseu de tip "singur printre dusmani". La pauza, surpriza incepe sa capete contur si proportii, 25-8 pentru Irlanda. Cum All Blacks mai trecusera prin episoade de joc din aceeasi categorie, era de asteptat sa se scuture putin de lene si sa accelereze. Am scris pe pagina mea sociala ca este de asteptat ca furia neagra sa se trezeasca. Cam asa parea sa se intample dupa ce, treziti de (inca unul) eseul lui Simon Zebo, scorul incepea sa se ingrase prea tare, 30-8. Si furia neagra s-a trezit. In 12 minute, au dat trei eseuri - TJ Perenara-51', Ben Smith-55", Beauden Barrett-62. Diferenta de scor, favorabila irishman-ilor se reduce la 4 puncte: 33-29. Intra in teren si ultimele rezerve, de ambele parti. All Blacks preseaza, irlandezii raspund pe masura iar in minutul 74, Perenara prinde o tusa in 5 metri de la buturile negre. Se formeaza o gramada de margine iar, cu concursul lui Trimble, Robbie Henshaw inscrie al cincilea eseu al gazdelor. 40-29, rezultat ce se va mentine pana in final, desi irlandezii au mai avut in ultimul minut o penalitate pentru neeliberare de balon la pamant. Trimble rateaza si jocul se termina. Pe neo-zeelandezi lipsa de disciplina si suficienta i-au terminat inca din repriza intai. Tot timpul cu irlandezi pe ei (o admirabila aparare avansata) nu au avut nici forta nici determinarea pentru a produce jocul lor cursiv de pase. Neavand baloane prea multe,  Julian Savea si Nemani Naholo, marcatorii de serviciu, nu s-au vazut aproape de loc ieri. Barrett senior si-a marcat eseul si in meciul asta ca si Ben Smith. Dar irlandezii au fost mai prezenti pe faze de atac, pentru ca n-au pornit din 40-ul lor decat la eseul lui Zebo. Victoria le-a zambit pentru ca si-au dorit mai mult victoria. Prima lor victorie impotriva actualei campioane mondiale. Si inca pe teren strain, nu acasa. Mi-a placut intreaga echipa a irlandei, dar cu deosebire luptatorul CJ Stander si killer-ul Jamie Heaslip, Devin Toner, Andrew Trimble, Simon Zebo si neobositul Rob Kearney. Echilibrat arbitrajul francezului Mathieu Raynal, (a aplicat foarte bine avantajele si a sanctionat la sange offside-urile All Blacks) desi specialistii din sud nu agreaza stilul conationalilor acestuia. Vom mai vorbi despre asta, altadata.

Pentru incheiere, voi propune o metafora pe care am licentiat-o pe aceeasi pagina de socializare: omuletii verzi au invins gasca lui Darth Vader.

Sambata viitoare, alte sase meciuri: Italia-Noua Zeelanda, Anglia-Africa de Sud, Scotia-Australia, Franta-Samoa, Tara Galilor-Argentina si Irlanda-Canada.

La buna vedere, prieteni!

Maine, la Chicago, Irlanda - Noua Zeelanda, in numele rugbyului.

Am mai scris despre cele doua intalniri Noua Zeelanda - Irlanda din acest noiembrie. Maine va avea loc prima dintre ele, cea asa zis de promovare a rugbyului in State. Nu am impresia ca America (nume generic, include si Canada) este un teren virgin in ce priveste jocul de rugby. Meciul de maine este mai curand o afacere care este convenita pentru a mai genera niste fonduri. Statele Unite sunt un teritoriu mare si foarte populat iar rugby-ul nu este intre primele zece sporturi ca popularitate la nivelul ansamblului populatiei. Dar, in acelasi timp, este o imensa piata de publicitate si promovare de produse, care genereaza miliarde de dolari anual. Mai multe studii recente arata ca sansele unui produs de a reusi pe piata americana sunt direct proportionale cu expunerea si persuasiunea comerciala chiar si in lumea sportului. Cel mai scump minut de publicitate la principalele televiziuni generaliste americane este unul din timpul pauzei dintre reprizele finalei campionatului de football american, Super Bowl, si costa temerarii intreprinzatori in ale comertului 10 milioane de dolari (http://www.paginademedia.ro/2016/01/o-reclama-de-milioane-de-dolari-cat-costa-un-spot-la-super-bowl). Astfel incat, cu ceva bani in plus, se mai pot finanta niste elemente de infrastructura sportiva sau achizitia de echipament ori alte elemente de logistica. Sunt putini patroni de echipe, acestea fiind, in majoritate, detinute de universitati ori municipalitati. Rugbyul american, s-a decis la World Rugby, trebuie sprijinit pentru ca are potential. Sarind de la una la alta, o stire din zilele trecute semnala ca in China exista deja un plan de a pregati pana in 2025 cateva sute de mii de jucatori, obiectiv pentru care vor avea lor numeroase angajari de specialisti. Si stim cu totii ca atunci cand chinezii isi propun ceva chiar duc la capat planurile.

Meciul de maine seara se va juca pe un stadion care face parte deja din traditia "promovarii" rugby-ului. Si anume Soldier Field din Chicago, 61.000 locuri suplimentabile, terenul de casa al Chicago Bears, candva campioana Americii in football american.

Iata si cine se va infrunta pe teren:

Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Andrew Trimble, 13 Jared Payne, 12 Robbie Henshaw, 11 Simon Zebo, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Jordi Murphy, 6 CJ Stander, 5 Devin Toner, 4 Donnacha Ryan, 3 Tadhg Furlong, 2 Rory Best (capitan), 1 Jack McGrath;
Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Cian Healy, 18 Finlay Bealham, 19 Ultan Dillane, 20 Josh van der Flier, 21 Kieran Marmion, 22 Joey Carbery, 23 Garry Ringrose.

Noua Zeelanda: 15 Ben Smith, 14 Waisake Naholo, 13 George Moala, 12 Ryan Crotty, 11 Julian Savea, 10 Beauden Barrett, 9 Aaron Smith, 8 Kieran Read (capitan), 7 Sam Cane, 6 Liam Squire, 5 Jerome Kaino, 4 Patrick Tuipulotu, 3 Owen Franks, 2 Dane Coles, 1 Joe Moody;
Rezerve: 16 Codie Taylor, 17 Ofa Tu’ungafasi, 18 Charlie Faumuina, 19 Scott Barrett, 20 Ardie Savea, 21 TJ Perenara, 22 Aaron Cruden, 23 Malakai Fekitoa.

Remarcati prezenta pe banca de rezerva a doi frati cu potential de celebritate, Scott, fratele lui Beauden Barrett si Ardie, fratele lui Julian Savea

Partida va incepe la ora 22 (Ro) si va fi condusa de Mathieu Raynal (Franta).

Argentina se pregateste la varf pentru intalnirea din Japonia.

Desi istoricul partidelor Argentina vs Japonia este rezumabil la cinci partide (patru castigate de Pumas, una pierduta), Daniel Hourcade stie ca jucatorilor sai le va fi greu la Tokio in fata unei echipe in reconstructie dupa plecarea lui Eddie Jones. Antrenorul actual al sunwolves, Jamie Joseph e un personaj cu mare experienta in rugbyul de elita. El vine direct din Noua Zeelanda ( a antrenat Barbarians, New Zealand Maori, Highlanders). In martie 2016 a fost numit principal coach pentru echipa nationala a Japoniei. Bate cu o franchiza Brave Blossoms Canada (26-22) si pierde apoi de doua ori cu Scotia in turneul acestora din 2016.

Japonia si Argentina sunt destul de apropiate in clasamentul World Rugby : Japonia pe locul 12, Argentina pe 9.

Iata anuntul facut de Daniel Hourcade, coach-ul argentinian:

15 Joaquín Tuculet, 14 Matías Moroni, 13 Matías Orlando, 12 Jerónimo de la Fuente, 11 Santiago Cordero, 10 Nicolás Sánchez, 9 Martín Landajo, 8 Facundo Isa, 7 Javier Ortega Desio, 6 Tomás Lezana, 5 Matías Alemanno, 4 Guido Petti, 3 Ramiro Herrera, 2 Agustín Creevy (capitan), 1 Lucas Noguera.

Rezerve: 16 Julián Montoya, 17 Santiago García Botta, 18 Enrique Pieretto, 19 Leonardo Senatore, 20 Juan Manuel Leguizamon, 21 Tomás Cubelli, 22 Santiago Gonzalez Iglesias, 23 Ramiro Moyano

Evenimentul se va desfasura sambata, 5 noiembrie, pe stadionul Memorial Prince Chichibu din Tokyo, de la ora 7,30 (Ro) si va fi arbitrat de inevitabilul Romain Poite (Franta)

Prince Chichibu, fratele mai mic al imparatului Hirohito, este considerat promotorul rugbyului in Japonia dupa cel de-al doilea razboi mondial. El a fost primul presedinte al JRFU inca din 1926. 

Pentru Japonia este sigur ca nu va juca toulonezul Ayumu Goromaru. 

E oficial. Tara Galilor si-a anuntat formatia pentru Australia. Nu si lotul!

Neimplicarea lui Gatland, accidentarile si ezitarile selectionerului interimar genereaza haos, in continuare. Abia azi stim sau banuim cate ceva despre intentiile staff-ului galez in privinta modului in care va fi abordata partida cu australienii. Rob Howley inca nu are deprinderea de a lucra cu presa. WRU nu a avut niciodata pozitii transante, indiferent de chestiune (amintiti-va cat a durat decizia in privinta dublului contract pentru jucatorii welsi din strainatate). Asa ca ne multumim cu ce avem. Adica parte din foaia de joc pentru meciul de sambata:

15 Leigh Halfpenny, 14 Alex Cuthbert, 13 Jonathan Davies, 12 Jamie Roberts, 11 George North, 10 Dan Biggar, 9 Rhys Webb, 8 Ross Moriarty, 7 Justin Tipuric, 6 Dan Lydiate, 5 Luke Charteris, 4 Bradley Davies, 3 Samson Lee, 2 Ken Owens, 1 Gethin Jenkins (capitan).

Rezerve: 16 Scott Baldwin, 17 Nicky Smith, 18 Tomas Francis, 19 Cory Hill, 20 James King, 21 Gareth Davies, 22 Sam Davies, 23 Hallam Amos

Meciul se va intampla pe Principality Stadium, sambata 5 noiembrie de la ora 16,30 (Ro) iar arbitrul disputei va fi Craig Joubert (Africa de Sud).

PS. In ultima ora au aparut doua variante ale echipei de start a Australiei. O redau pe cea mai credibila (WalesOnline): 

15-Israel Folau, 14-Dane Haylett-Petty, 13-Tevita Kuridrani, 12-Reece Hodge, 11-Henry Speight, 10-Bernard Foley, 9-Nick Phipps, 8-Lopeti Timani, 7-Michael Hooper, 6-David Pocock, 5-Adam Coleman, 4-Rory Arnold, 3-Sekope Kepu, 2-Stephen Moore (capitan), 1-Scott Sio

Rezerve: 16-Tolu Latu, 17-James Slipper, 18-Allan Alaalatoa, 19-Rob Simmons, 20-Scott Fardy, 21-Nick Frisby, 22-Quade Cooper, 23-Sefa Naivalu

XV-le posibil al Tarii Galilor pentru partida cu Australia, de sambata

Ce veti citi mai jos este rodul speculatiilor jurnalistice ale comentatorilor de la WalesOnline Rugby, Si asta in conditiile in care selectioner nu mai este, temporar, Warren Gatland ci adjunctul acestuia cu caretakes, Rob Howley. Tara Galilor este intr-un fel de reorganizare iar absenta lui Gatland se simte in fiecare activitate. Asta si explica de ce, in ciuda regulilor informale, nu a fost anuntat lotul de 30+ ce va fi rulat de Wales. Sambata este prima intalnire din noiembrie, cu Australia. Acesteia ii urmeaza inca trei partide, cu Argentina, Japonia, Africa de Sud.

Dar iata cum arata ipoteticul XV, preconizat de jurnalisti: 15. Leigh Halfpenny (Toulon), 14. George North(Northampton, pe postul lui Liam Williams), 13. Jonathan Davies (Scarlets), 12. Jamie Roberts (Harlequins), 11. Harlan Amos (Newport Gwent Dragons, noua speranta a Wales, 22 ani), 10. Dan Biggar (Ospreys), 9. Rhys Webb(Ospreys),8. Ross Moriarty (Gloucester, in locul lui Taulupe Faletau, accidentat), 7. Justin Tipurici (Ospreys, in locul lui Sam Warburton), 6.Dan Lydiate (Ospreys), 5. Alun Wyn Jojnes (Ospreys), 4. Bradley Davies ( Wasps), 3. Samson Lee ( "tiganusul" de la Scarlets), 2. Ken Owens (Scarlets), 1. Gethin Jenkins (Cardiff Blues)

Nici vorba de rezerve sau de jucatori pentru lotul largit. Niciunul dintre accidentati nu vor evolua in noiembrie.

sursa: http://www.walesonline.co.uk/sport/rugby/rugby-news/wales-team-you-can-expect-


PS. Si Alun Wyn Jones a devenit indisponibil prin decesul tatalui sau.