vineri, 31 martie 2017

Meciuri foarte tari in Cupa Campionilor Europei



Sase din cele opt echipe care urmeaza sa se intalneasca in acest week-end sunt foste castigatoare ale trofeelor atribuite campionilor europeni, Heineken Cup si European Rugby Champions Cup: Toulon (2012-2013, 2013-2014, 2014- 2015), Saracens(2015-2016), , Munster (2005-2005, 2007-2008), Toulouse 1995-1995, 2002-2003, 2004-2005, 2009-2010), Leinster ( 2008-2009, 2010-2011, 2011-2-12( si Wasps (2003-2004). Clermont nu a fost decat finalista (2012-2013). Glasgow Warriors nu a acces niciodata in faza finala a competitiei. Iata si echipele ce vor intra pe teren in meciurile de maine si poimaine


Leinster: 15 Joey Carbery, 14 Adam Byrne, 13 Garry Ringrose, 12 Robbie Henshaw, 11 Isa Nacewa (capitan)), 10 Johnny Sexton, 9 Luke McGrath, 8 Jack Conan, 7 Seán O’Brien, 6 Dan Leavy, 5 Hayden Triggs, 4 Devin Toner, 3 Tadhg Furlong, 2 Richardt Strauss, 1 Jack McGrath;
Rezerve: 16 James Tracy, 17 Cian Healy, 18 Michael Bent, 19 Ross Molony, 20 Josh van der Flier, 21 Jamison Gibson-Park, 22 Fergus McFadden, 23 Zane Kirchner.
Wasps: 15 Kurtley Beale, 14 Christian Wade, 13 Elliot Daly, 12 Jimmy Gopperth, 11 Willie Le Roux, 10 Danny Cipriani, 9 Dan Robson, 8 Nathan Hughes, 7 Thomas Young, 6 James Haskell, 5 Kearnan Myall, 4 Joe Launchbury (capitan), 3 Jake Cooper-Woolley, 2 Tommy Taylor, 1 Matt Mullan;
Rezerve: 16 Ashley Johnson, 17 Simon McIntyre, 18 Marty Moore, 19 Matt Symons, 20 Alex Rieder, 21 Joe Simpson, 22 Alapati Leiua, 23 Josh Bassett.

Sambata 1 aprilie, RDS Arena, Dublin ora 17,15 (Ro), arbitru: Nigel Owens (Tara Galilor).



Saracens: 15 Alex Goode, 14 Chris Ashton, 13 Marcelo Bosch, 12 Brad Barritt (capitan), 11 Sean Maitland, 10 Owen Farrell, 9 Richard Wigglesworth, 8 Billy Vunipola , 7 Jackson Wray, 6 Michael Rhodes, 5 Jim Hamilton, 4 Maro Itoje, 3 Juan Figallo, 2 Jamie George, 1 Mako Vunipola;
Rezerve: 16 Schalk Brits, 17 Titi Lamositele, 18 Vincent Koch, 19 Kelly Brown, 20 Joel Conlon, 21 Ben Spencer, 22 Alex Lozowski, 23 Duncan Taylor.
Glasgow Warriors: 15 Stuart Hogg, 14 Tommy Seymour, 13 Alex Dunbar, 12 Peter Horne, 11 Lee Jones, 10 Finn Russell, 9 Henry Pyrgos(co-capitan), 8 Adam Ashe, 7 Ryan Wilson, 6 Rob Harley, 5 Jonny Gray(co-capitan), 4 Brian Alainu’uese, 3 Zander Fagerson, 2 Fraser Brown, 1 Gordon Reid;
Rezerve: 16 Corey Flynn, 17 Alex Allan, 18 Sila Puafisi, 19 Greg Peterson, 20 Chris Fusaro, 21 Ali Price, 22 Nick Grigg, 23 Rory Hughes.
Duminica 2 aprilie, Allianz Park, Londra, ora 15,00 (Ro), arbitru: Jerome Garces (Franta).



Clermont Auvergne: 15 Scott Spedding, 14 Noa Nakaitaci, 13 Aurélien Rougerie, 12 Rémi Lamerat, 11 Nick Abendanon, 10 Camille Lopez, 9 Morgan Parra, 8 Fritz Lee, 7 Peceli Yato, 6 Damien Chouly, 5 Sébastien Vahaamahina, 4 Arthur Iturria, 3 Davit Zirakashvili, 2 Benjamin Kayser (capitan), 1 Raphaël Chaume;
Rezerve: 16 John Ulugia, 17 Etienne Falgoux, 18 Aaron Jarvis, 19 Flip van der Merwe, 20 Judicaël Cancoriet, 21 Ludovic Radosavljevic , 22 Pato Fernandez, 23 Damien Penaud.
Toulon: 15 Leigh Halfpenny, 14 Drew Mitchell, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Ma'a Nonu, 11 Bryan Habana, 10 François Trinh-Duc, 9 Éric Escande, 8 Duane Vermeulen, 7 Liam Gill, 6 Juan Smith, 5 Romain Taofifénua, 4 Juandré Kruger, 3 Levan Chilachava, 2 Guilhem Guirado, 1 Laurent Delboulbès;
Rezerve: 16 Anthony Etrillard, 17 Florian Fresia, 18 Marcel van der Merwe, 19 Juan Martín Fernández Lobbe, 20 Anthony Belleau, 21 Josua Tuisova, 22 Sébastien Tillous-Borde, 23 Samu Manoa.
Duminica 2 aprilie, Stade Marcel Michelin, Clermont-Ferrand, ora 17,15 (R0), arbitru: Wayne Barnes (Anglia)


Munster: 15 Simon Zebo, 14 Darren Sweetnam, 13 Jaco Taute, 12 Rory Scannell, 11 Keith Earls, 10 Tyler Bleyendaal, 9 Conor Murray, 8 CJ Stander, 7 Tommy O’Donnell, 6 Peter O’Mahony (capitan), 5 Billy Holland, 4 Donnacha Ryan, 3 John Ryan, 2 Niall Scannell, 1 Dave Kilcoyne;
Rezerve: 16 Rhys Marshall, 17 James Cronin, 18 Stephen Archer, 19 Dave O’Callaghan, 20 Jack O’Donoghue, 21 Duncan Williams, 22 Francis Saili, 23 Andrew Conway.
Toulouse: 15 Maxime Medard, 14 Yoann Huget, 13 Florian Fritz, 12 Gael Fickou, 11 Paul Perez, 10 Jean-Marc Doussain, 9 Sebastien Bezy, 8 Francois Cros, 7 Yacouba Camara, 6 Thierry Dusautoir (capitan), 5 Yoann Maestri, Richie Gray, 3 Census Johnston, 2 Leonardo Ghiraldini, 1 Cyril Baille;
Rezerve: 16 Julien Marchand, 17 Gurthro Steenkamp, 18 Dorian Aldegheri, 19 Tala Gray, 20 Piula Faasalele, 21 Joe Tekori, 22 Luke McAlister, 23 Arthur Bonneval.

Sambata 1 aprilie, Thomond Park, Limerick, ora 19,45 (Ro), arbitru: J.P. Doyle (Anglia).





duminică, 26 martie 2017

Un alt week-end nebun



Ce sa faci in week-end-urile in care nu se joaca meciuri internationale? Te uiti la meciuri din campionatele interne ale Angliei si Frantei, pline de jucatori straini. Este clar ca rugby-ul s-a globalizat iar ceea ce se joaca azi la Glocester sau la La Rochelle, se va juca maine in Uruguay, Namibia sau Vanuatu. Cand o sa am mai mult timp liber a sa culeg de pe net suma  jucatorilor straini, care joaca in fiecare campionat major. Mi-a venit aceasta idee cand am comparat numarul de cartonase rosii acordate pana azi in Top 14 - 18 (printre ele se numara si unul acordat lui Toby Flood, Toulon, de exemplu) cu cel acordat in Pemiership -8. Flood nu e un strain dar vine dintr-un campionat in care fair-play-ul e mai la el acasa. Asta poate fi o problema. Ambele serii de nume sunt dominate de jucatorii cu origina in Pacific, importati in cantitati impresionante in cele doua competitii. Ce vreau sa spun, de fapt? Pai, ceva foarte simplu: importul de jucatori din alte culturi expune echipele importatoare la anumite esecuri de integrare psihologica si sportiva. Toulon, a fost de exemplu, un mare laborator de integrare a unor sportivi veniti din toate zarile: Africa de Sud, USA, Australia, Noua Zeelanda, America de Sud si insulele din Pacific. Unii jucatori au reusit sa se integreze, altii nu. De exemplu, O'Connor a zbarcit-o cu drogurile,  Quade Cooper, probleme cu personalitatea sa borderline. O parte din aceasta rata de adaptare parvine din istoria sociala si sportiva a rugby-stilor, mediul social in care au deprins si facut performanta in raport cu nivelul de absorbtie al sportului de elita. O mare parte din cei pedepsiti cu cartonase rosii, caci de la ele  am pornit, au tulburari de personalitate pe care antrenorii si specialistii lor ori le ignora ori nu le pot asuma si controla. Am citit undeva, acum vreo trei ani ca Toby Flood, exemplul de mai sus, se plangea de lipsa de respect a spectatorilor francezi fata de jucatorii care incearca transformarea unor eseuri sau a unor penalitati. In Anglia, aceasta parte a jocului este dedicata concentrarii jucatorilor asupra executiilor respective. A-ti deconcentra adversarului fluierand si huiduind este o nota aparte in Top 14. Flood se mai plangea ca nivelul limbajului trivial este foarte ridicat, chiar la nivelul antrenorilor. Flood este totusi posesorul unui doctorat in management iar atunci cand va adandona cariera sportiva va deveni avocat in City. El a plecat fara regrete din rugby-ul britanic, pentru ca nu mai era convocat, cum se obisnuise, la echipa nationala iar la club (Leicester Tigers) devenise mai mult rezerva, stare favorizata si de o accidentare mai lunga. La Toulouse este, de asemenea, rezerva.Nu l-am vazut in nici un meci pe jucatorul care domina imperial terenul din Welford Road facand performanta pe terenuri din Franta. Si e pacat. Ca sa revenim la Toulon, de ce Ma'a Nonu nu mai este, decat uneori, jucatorul creativ si imprevizibil All Blacks? Reactia acestor nume, jucatori exponentiali ca si a multor altora pe care nu ni-i putem ingadui aici, sufera schimbari majore pentru a se aclimatiza cu noile medii.  O data extrasi din mediul lor habitual, din loturile alaturi de care au jucat ani si ani, se angajeaza in alte relatii in culturi sociale diferite, in mecanisme administrative diferite, cu antrenori diferiti, cu colegi jucatori deosebiti fata de cei cu care au crescut. Toata gama asta de schimbari e presupusa de catre globalizare. Jucatorii sunt profesionisti, semneaza cu cluburile care le ofera conditii mai avantajoase. A se citi salarii. Iar de aici incolo, procesul de depersonalizare este cum nu se poate mai firesc.

Ieri si azi am vazut mai multe meciuri interesante, care priveau direct varfurile celor doua campionate.  Si am urmarit cativa jucatori care ar putea fi studiati din optica descrisa mai sus.

Sa o luam fara ordine. Premiership, etapa 18. Lidera de moment a clasamentului, Wasps avea programata acasa, pe Ricoh Arena, o intalnire cu Worcester Warriors. Echipa lui Dai Young avea nevoie de punct bonus pentru a-si asigura o rezerva de puncte in raport cu urmaritoarele sale Exeter Chiefs si Saracens. Intr-un final a obtinut victoria plus bonusul(asta se intampla inca din minutul 54). Insa rezistenta opusa de Worcester a fost incredibila. Iar invinsii au luat si ei bonusul defensiv. 40-33 a fost scorul final (sase eseuri la  cinci). Un meci epuizant dar antrenant, ambele echipa au jucat attacking, Warriors au fost mai agresivi si mai insistenti cu toate ca din minutul 45, Heem (neo-zeelandez) primeste un rosu pentru un placaj in aer plus o bascula aplicata lui Willem Le Roux (sud-african) iar Worcester joaca pana in final in 14 oameni. Unul din plusurile partideia fost arbitrajul deosebit de corect al tanarului Luke Pierce. Am remarcat, inca o data, clasa deosebita a lui Kurtley Beale (australian) plasamentul si viteza sa de reactie, chiar daca azi nu a inscris. Pentru el a punctat in schimb, de doua ori, Christian Wade. De la oaspeti am remarcat uvertura Ryan Mils, pilierul Biyo Alo, naturalizat englez, originar din Nigeria si Maro Mama (zimbabwean). 

Exeter Chiefs a jucat sambata cu Sale Sharks. A dat patru eseuri si a luat punct bonus. Asta se intampla cu o zi inainte de victoria Wasps. Si insemna o egalitate la puncte. Prin victoria lui Wasps de a doua zi, diferenta s-a restabilit la cinci puncte. 

Cealalata candidata la titlul campionatului regular, Saracens a facut si ea un meci de poveste. Nu mai putin de sase eseuri , din totalul celor 8 ale campioanei  en titre au fost inscrise in a doua repriza (dintre care doua ale lui Chris Ashton). Asta pe fondul caderii absolute a apararii  Bath in a doua parte a jocului. Desi in randul acesteia au jucat Mat Banahan, Toby Faletau, Semesa Rokoduguni, Ken Fotuali'i sau Anthony Watson. Saracens isi mentine nivelul de puncte si esaverajul necesar bataliei finale cu Wasps si Exeter. la fel ca anul trecut.

Un meci cu multa adrenalina s-a jucat pe Franklin's Gardens din Northampton. Saints au primit vizita vecinilor din Leicester, Tigers. La gazde au reintrat dupa Six Nations Hartley, Wood, C.Lawes, Piocamoles in timp ce oaspetii i-au trimes in teren pe E.Genge, Dan Cole si Ben Youngs, internationali si ei. S-a jucat attacking rugby total, cate trei eseuri de fiecare parte. Diferenta au facut-o suteurii lui Leicester (un drop al lui Freddie Burns si o penalitate transformata in plus de catre Owen Williams). In anumite articole ale presei sportive engleze am sesizat insinuari cum ca victoria lui Leicester a fost modul jucatorilor de a se desparti de antrenorul neo-zeelandez Aaron Mauger, care s-a ocupat de echipa dupa plecarea controversatului Richard Cockerill. Acesta din urma, in ciuda unui sezon bun, a fost si el concediat, pentru a face loc revenirii la carma echipei a australianului Matt O'Connor. 

Clasamentul Premiership arata acum astfel: Wasps - 69 puncte, diferenta 173; Exeter Chiefs -64 puncte, diferenta 160; Saracens 63 puncte, diferenta 213; Leicester - 51 puncte +73 diferenta,; Bath-48 puncte, +25 diferenta; Harlerquins - 47 puncte si o diferenta  de 23 puncte.

In Top 14, cateva rezultate care complica si mai mult clasamentul. Dupa 22 de etape, La Rochelle, invigatoare la Pau cu 23-13, are 11 puncte avans (75 fata de 64) fata de Clermont Auvergne. Montpellier pierde in ultimele trei minute la Brive (28-25) pe un eseu al fijianului Serenaia Galala desi la randul sau inscrisese trei eseuri  prin Alexandre Dumoulin, Timoci Nagusa si Bismarck du Plessis. Indisciplina i-a costat 7 penalitati trasformate de Gaetan Germain. Montpellier face 55 puncte (din 21 partide) si ramane pe locul trei.

Clermont Auvergne pierde viteza si puncte la Racing 92, echipa scapata zilele trecute de fuziunea cu Stade Francais. Scor final Racing 27 - Clermont 24.  Ceea ce mareste diferenta in minus fata de La Rochelle. Echipa de pe locul 4, Toulon joaca la aceasta ora cu Stade Francaise, care conduce cu 12-3. Chiar daca Toulon va pierde, va ramane tot pe locul 4, la un punct de Castres si Pau, echipele de pe locurile 5 si 6. 


Nici week-endul viitor nu avem liniste, prieteni. se joaca sferturile Cupei Campionilor. Pe 1 aprilie, se joaca Leinster vs Wasps si Munster vs Toulouse iar pe 2, duminica Saracens  intalneste Glasgow Warriors iat Clermont Auvergne pe Toulon. Foarte interesante partide.


PS: http://www.planetrugby.com/news/psa-not-normal-for-top-14-to-be-60-percent-foreign/

luni, 20 martie 2017

Meciul de 100 minute si orgoliul irlandez au inchis Six Nations 2017


Sambata, ce zi complicata! 

Trei partide, una dupa alta. Prima, simpla. Un galop de sanatate al bravilor scotieni, 29-0. Patru eseuri: Finn Russell, Matt Scott, Tim Visser, Tommy Seymour. Scotia este performera acestei editii Six Nations cu victorii la Irlanda, Tara Galilor si codasa Italia. E adevarat, toate pe Murrayfield. Afara au pierdut destul de strans pe Stade de France iar pe Twickenham au primit o lectie de smerenie, 21-61. 

A doua, o ocazie din care sa recunoastem ca mai avem de invatat. Si teorie si arbitraj. Franta vs. Tara Galilor, pe Stade de France. In minutul 15, gazdele conduceau cu 10-0 gratie unui eseu al lui Remy Lamerat, transformat de Camil Lopez, urmata de o penalitate, executata de acelasi Lopez. Pana la pauza, Halfpenny transforma, la randul lui, 3(trei) penalitati si prima parte a jocului se termina cu avantaj de un singur punct pentru gazde. La reluarea jocului, galezii preiau initiativa si ataca, ataca, ataca. Francezii se apara dar gresesc. Halfpenny are ca ocazie alte doua penalitati (53' si 64'). Si mai pune 6 puncte pe tabela. 10-15.  Lopez valorifica si el o penalitate simpla din 22, pentru un offside galez in 5 metri. 13-15. Halfpenny executa (72') cea de-a sasea sa penalitate (reusite sase din sase) iar tabela indica 13-18, cinci puncte diferenta. Francezii trebuiau sa traga la eseu. Si incep sa atace cu toate armele. Se instaleaza in 22-ul galez si nu mai pleaca de acolo. Iar din minutul 79 se muta in 5 metri de buturile insularilor. Si acum incepe nebunia. Wayne Barnes ordona refacerea gramezilor, fie ca le prabusesc chiar francezii, fie galezii. Pana in minutul 100, cand le-a acordat francezilor eseul victoriei (Chat), s-au disputat doar 12 gramezi! Barnes a acordat sase lovituri de pedeapsa francezilor iar acestia au preferat gramezile in loc de sutul de 3 puncte, care nu-i ajutau nicicum sa castige partida. Ei, si de-a lungul acestei uriase prelungiri, de 20 minute, se intampla niste fapte: George North il someaza pe Barnes sa-l gaseasca pe vinovatul de muscatura ce o prezenta pe bratul drept. Pilierul Uini Atonio este schimbat (81') cu Rabah Slimani, primul fiind suspectat de lovitura la cap, confirmata de doctorul meciului la cererea lui Wayne Barnes, pentru ca Atonio sa reintre cateva minute mai tarziu ca fiind sanatos si apt de joc. Toate aceste 20 de minute de extra-joc au fost consumate, cum spuneam doar de 12 gramezi cu introducere franceza. Si aici survine intrebarea cea mai grea: de ce nu a dat Barnes eseu de penalizare. M-am documentat, studiind din nou Laws of the Game. Nici o regula nu prevede in mod expres anume greseli sau un anume numar de greseli pentru a indreptati arbitrul sa acorde eseu de penalitate. Este dreptul dar si libertatea arbitrului sa aprecieze cand si daca acorda aceasta penalitate. Ei bine, probabil de frica de a nu fi acuzat ca a acordat victoria francezilor, Barnes nu a terminat astfel jocul. Si a avut rabdarea sa prelungeasca jocul pana la inscrierea eseului castigator sau a furtului balonului de catre galezi. Recunosc ca nu as fi avut asemenea rabdare. Mai mult ca sigur, dupa unul-doua minute din extra-time as fi fluierat eseul de penalizare. Nu-i poate fi nimic imputat lui Wayne Barnes pentru aceste 20 de minute, chiar daca situatia a fost una neobisnuita in partidele de rugby international.  In restul meciului a avut mai multe scapari sau a judecat cu masura stramba. In fine, eseul din minutul 100 a facut ca Franta sa castige si sa ocupe locul 3 in clasamentul editiei 2017 a Six Nations.

A treia, partida de pe Aviva Arena, in care englezii visau sa atinga recordul absolut de 19 victorii consecutive. Irlandezii, pe care ii invinsesera si scotienii si Tara Galilor, au fost considerati drept o prada usoara de ingamfatii in alb. Eseul lui Iain Henderson (19'), transformat de Sexton este suficient ca Irlanda sa conduca la pauza cu 10-3. In restul reprizei, irlandezii au dat lectii de aparare englezilor. Si in repriza a doua, directia jocului a fost aceeasi: mult intre cele doua linii de 40 dar mai mult in 40-ul englez. Farrell mai transforma doua penalitati (51' si 67') dar Sexton ii tine departe pe englezi (62'). Momentele aste sunt important de mentionat pentru ca in rest nici un alt cronicar nu ar fi avut ce sa consemneze. Anglia si-a terminat schimbarile pana in minutul 65, Irlanda ar mai fi avut ce schimba si dupa minutul 70. Asa ca scorul final, 13-9, a fost echitabil, pentru ca pe teren au fost doua echipe cu moral diferit: Anglia veniota ca sigura castigatoare, Irlanda cu binecunoscutul sau warriors mood. Anglia castiga deci Six Nations 2017 dar nu cu Grand Slam, cum si-ar fi dorit Eddie Jones ci doar la puncte.

Interesant este ca acum cateva luni si Noua Zeelanda tintea a 19 victorie consecutiva. Dar a venit meciul de la Chicago, cu Irlanda. Acum , la Dublin, aceeasi echipa interzice Angliei sa faca 19 la rand.  Deci, copii, evitati meciurile cu nr. 19 si treceti direct la 20.

Mi-au placut, la irlandezi, doi tineri care au crescut fabulos de-a lungul celor cinci meciuri : Gary Ringrose si Kieran Marmion. Amandoi sunt candidati pentru lotul Lions. Noua Zeelanda, pazea!

joi, 16 martie 2017

Six Nations 2017, ultima etapa. Echipele din teren. Statistic nu mai e loc de surprize.





Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Tommy Seymour, 13 Huw Jones, 12 Alex Dunbar, 11 Tim Visser, 10 Finn Russell, 9 Ali Price, 8 Ryan Wilson, 7 Hamish Watson, 6 John Barclay (capitan), 5 Jonny Gray, 4 Richie Gray, 3 Zander Fagerson, 2 Ross Ford, 1 Gordon Reid;
Rezerve: 16 Fraser Brown, 17 Allan Dell, 18 Simon Berghan, 19 Tim Swinson, 20 Cornell Du Preez, 21 Henry Pyrgos, 22 Duncan Weir, 23 Matt Scott;

Italia: 15 Edoardo Padovani, 14 Angelo Esposito, 13 Tommaso Benvenuti, 12 Luke McLean, 11 Giovanbattista Venditti, 10 Carlo Canna, 9 Edoardo Gori, 8 Sergio Parisse (capitan), 7 Abraham Steyn, 6 Maxime Mata Mbanda’, 5 George Biagi, 4 Marco Fuser, 3 Lorenzo Cittadini, 2 Ornel Gega, 1 Andrea Lovotti;
Rezerve: 16 Leonardo Ghiraldini, 17 Sami Panico, 18 Dario Chistolini, 19 Andries Van Schalkwyk, 20 Federico Ruzza, 21 Francesco Minto, 22 Marcello Violi, 23 Luca Sperandio.

Sambata 18 martie, Murrayfield, ora 14,30 (Ro), arbitru Pascal Gauzere (Franta).


Franta: 15 Brice Dulin, 14 Noa Nakaitaci, 13 Rémi Lamerat, 12 Gaël Fickou, 11 Virimi Vakatawa, 10 Camille Lopez, 9 Baptiste Serin, 8 Louis Picamoles, 7 Kévin Gourdon, 6 Fabien Sanconnie, 5 Yoann Maestri, 4 Sébastien Vahaamahina, 3 Rabah Slimani, 2 Guilhem Guirado (capitan), 1 Cyril Baille;
Rezerve: 16 Camille Chat, 17 Uini Atonio, 18 Eddy Ben Arous, 19 Julien Le Devedec, 20 Bernard Le Roux, 21 Antoine Dupont, 22 François Trinh-Duc, 23 Yoann Huget.

Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Scott Williams, 11 Liam Williams, 10 Dan Biggar, 9 Rhys Webb, 8 Ross Moriarty, 7 Justin Tipuric, 6 Sam Warburton, 5 Alun Wyn Jones (capitan), 4 Jake Ball, 3 Tomas Francis, 2 Ken Owens, 1 Rob Evans;
Rezerve: 16 Scott Baldwin, 17 Nicky Smith, 18 Samson Lee, 19 Luke Charteris, 20 Taulupe Faletau, 21 Gareth Davies, 22 Sam Davies, 23 Jamie Roberts.

Sambata 18 martie, Stade de France, ora 18,45 (Ro), arbitru Wayne Barnes (Anglia).


Irlanda 15 Jared Payne, 14 Keith Earls, 13 Garry Ringrose, 12 Robbie Henshaw, 11 Simon Zebo, 10 Johnny Sexton, 9 Kieran Marmion, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O’Brien, 6 CJ Stander, 5 Iain Henderson, 4 Donnacha Ryan, 3 Tadgh Furlong, 2 Rory Best (capitan)), 1 Jack McGrath;
Rezerve: 16 Niall Scannell, 17 Cian Healy, 18 John Ryan, 19 Devin Toner, 20 Peter O’Mahony, 21 Luke McGrath, 22 Paddy Jackson, 23 Andrew Conway.

Anglia: 15 Mike Brown, 14 Anthony Watson, 13 Jonathan Joseph, 12 Owen Farrell, 11 Elliot Daly, 10 George Ford, 9 Ben Youngs, 8 Billy Vunipola, 7 James Haskell, 6 Maro Itoje, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley (capitan), 1 Joe Marler;
Rezerve: 16 Jamie George, 17 Mako Vunipola, 18 Kyle Sinckler, 19 Tom Wood, 20 Nathan Hughes, 21 Danny Care, 22 Ben Te’o, 23 Jack Nowell.


Sambata 18 martie, Dublin, Aviva Stadium, ora 19 (Ro), arbitru Jerome Garces (Franta).

sâmbătă, 11 martie 2017

Anglia a castigat deja, dupa 4 etape, Six Nations 2017. Ii mai ramane Grand Slam-ul



Entuziasmant meciul de la Londra. Inaintea inceperii partidei se faceau numeroase calcule ce o priveau pe Scotia. Evident Anglia pornea ca mare favorita dar Scotia a avut cele doua rezultate de exceptie din acest turneu,  victoriile la Irlanda si la Tara Galilor. Ultima in absenta lui Greg Laidlaw. 

Eddie Jones a construit, in consecinta, o strategie noua, adaptata adversarului introducand in linia de fund jucatori de mare viteza si cu posesie buna a balonului.  Nowell, Joseph, Daly, jucatori descoperiti si pusi in valoare de catre fostul antrenor Stuart Lancaster(ca si Launchbury, Jonny May, James Haskell, printre altii). Asa a reusit sa surprinda scotienii, prin combinatiile in mare viteza, de multe ori imprevizibile. In minutul 25 scorul era deja 20-0 (adica doua eseuri Jonathan Joseph, transformate de Owen Farrell, imperial azi, plus doua penalitati transformate de acelasi). Scotia riposteaza si ea, tot in mare viteza si inscrie un eseu dintr-o mare inghesuiala prin Huv Jones (35'), transformat de Finn Russell. 20-7. Joseph mai creseteaza el ceva printre scotieni si ii da o pasa cadou lui Anthony Watson (intrat in locul lui Daly)-al treilea eseu englez, transformat, 30-7 la pauza. Jocurile erau facute. Si partida excelenta. Circulatia rapida a balonului a fost arma deloc secreta a englezilor, cu ea au derutat apararea scotiane foarte prompta si pe faza, de regula. Dupa pauza, englezii nu s-au relaxat. Dar nici scotienii. Meciul se reia la aceeasi intensitate. Curand vine al treilea eseu al lui Jonathan Joseph, creat de Ben Youngs, responsabil in buna parte de deschiderile rapide ale intregului meci, ca si George Ford. 37-7. Imi permit sa mai sar peste penalitatile executate si transformate de Farrell (nu a ratat azi decat o lovitura de peste 50 metri),l consemnand astfel al doilea eseu scotian, al pilierului Gordon Reid. 40-17. (minutul 50)  Preventiv, Anglia incepe sa atace din nou, Scotia se apara cu indarjire  Redau din datele tehnice ale minutului 60: 430-161 metri cu balonul in mana in favoarea englezilor. Din presiune, Scotia cedeaza din nou, Billy Vunipola, asistat fizic ca pereche de protectie, inscrie si el. Al cincelea eseu. Nici scitienii nu se lasa mai prejos si Huv Jones mai inscrie o data pe o deschidere geniala de la Finn Russell. Russell si transforma si scorul se duce la 47-21. Partida era evident jucata, echipele puteau sa se relaxeze si sa faca spectacol intr-un ritm mai scazut. Dar nu , nimic, niciuna nu renunta la strategia sa sportiva,. Anglia ataca, Scotia se apara. Si asta pentru ca in teren se aflau rezerve odihnite si pline de pofta de joc. Asa se poate interpreta rolul solist pe care si l-a asumat Danny Care, schimbul lui Ben Youngs. Care a devenit autorul oficial al ultimelor doua eseuri, de echipa, ale Angliei, in minutele 72 si 80, transformate de implacabilul Farrell. Si s-a fluierat sfarsitul partidei cu scorul final de 61-21, scor record pentru istoria Cupei Calcutta, pusa in joc in mod traditional in intalnirile Angliei cu Scotia.

Cu acest rezultat, atingand in 4 meciuri cu un total de 18 puncte in noul sistem de punctare al Six Nations, Anglia a castigat Turneul inaintea ultimului meci, cu Irlanda, care are 10 puncte. Mai ramane deschisa suspensia Marelui Slam. Daca acesta se va realiza, Eddie Jones isi mai poate pune la butoniera un nou record peste o saptamana. In aceasta, Anglia inregistrat cea de-a 18-a victorie consecutiva sub antrenoriatul australianului. Daca va inregistra victoria si pe AVIVA Stadium, vor fi nouasprezece victorii. Impresionant ce a reusit sa faca acest antrenor de elita dintr-o echipa cazuta moral dupa esecul de la Cupa Mondiala. Pana acum, in patru partide, eevii sai au inscris in patru meciuri 137 puncte. Diferenta dintre punctele inscrise si cele primite este de 69. Ar fi interesant de vazut cum sunt aceste cifre in istoria Turneului. 

In partida de dupa-masa, de la Roma, Franta a reusit sa ia, si ea, punct bonus ofensiv, invingand gazdele cu 18-40. 2 la 4 la eseuri (Parisse, Esposito vs.Fickou, Nakatawa, Picamoles, Dulin). Un meci de mare angajament in care Franta se pare ca si-a gasit formula optima de joc. Guy Noves poate fi multumit ca a scapat de locul 5, de dinaintea acestei etape si se afla, pentru moment, pe locul 3, cu 10 puncte ca si Irlanda. 

Saptamana viitoare se va derula ultima etapa a editiei acestui an a Turneului Six Nations, care programeaza intalnirile: Scotia-Italia, Franta-Tara Galilor, Irlanda-Anglia. Toate acestea se vor desfasura in aceeasi zi, sambata 18 martie.

Cu convingerea ca a fost un week-end unic din perspectiva spectacolului sportiv, asteptam cu interes sfarsitul sambetei urmatoare, ca sa stim pe cine si cum avem de sarbatorit. 

Orgoliul galez a fost mai puternic, au umilit Irlanda


Vorbeam in postarea de prezentare a meciului de orgolii. Si despre asta a fost vorba. Galezii au tinut mai mult si mai serios la imagine dupa un sezon trecut nefericit si au tinut Irlanda la distanta de victorie. S-au aparat bine, eficient dar si agresiv, au atacat cand au simtit slabiciunile Irlandei si au inscris trei eseuri - George North, doua - 20' si 44' si Jamie Roberts - 78'. 

Dan Biggar nu a fost in mare forma azi, rolul de a gandi atacurile a revenit lui Rhys Webb, care s-a descurcat de minune. Pentru performanta sa a fost declarat omul meciului desi eu l-as fi vazut pe Lee Halfpenny in acest rol, pentru ca a facut ambele faze cu efecte neasteptate de joc, impreuna fie cu North, fie cu Tipuric. In fine, poate ca asta nu conteaza. Gramada galeza a tinut piept cu succes adversarilor mult mai bine cotati - McGrath, Best, Furlong iar pe ansamblu a scos mai multe baloane utile decat oamenii in verde. Surprinzator, gazdele s-au impus si in linia a doua unde le-au furat patru repuneri pe introducerea adversarilor. Devin Toner - 2,11 a pierdut de sase ori la Alun Wyn Jones -1,98 sau Jack Ball - 2,00. Iar linia a treia a functionat azi exceptional. Warburton, Tipuric, Moriarty au macinat, la propriu, incercarile de atac ale experimentatilor irlandezi. Aripile North si Liam Williams au fost amatoare de faze simple dar imaginatine. Liam Williams nu a fost la fel de periculos ca in meciul cu Anglia iar George North s-a autodepasit. Aproape ca in zilele lui de glorie, cand era o mare speranta (anii 2010-2011).

O nota aparte a fost pusa in acest meci de catre arbitrajul lui Wayne Barnes. Prima repriza a fost echilibrat insa inn secunda, a avut cateva decizii comentate ca hilare de catre comentatorii BBC. Una din ele v-o puteti reprezenta si singuri: Justin Tipurici, posesor de balon este placat si din cadere, inainte de a atinge solul, reuseste sa paseze. Barnes da lovitura de pedeapsa pentru balon jucat de jos. Si era la cinci-sase metri de locul placajului! Si altele asemenea, toate in favoarea galezilor. Pacat de cota lui de arbitru international. 

[cititi si http://www.walesonline.co.uk/sport/rugby/wayne-barnes-wales-v-ireland-12726512]

Imaginea finala a meciului am putea sa o avem in filmul jocului dintre minutele 75'-77. Cand Irlanda, cu 16 faze de joc, incearca sa iasa din propriul 22 iar galezii nu le permit. De acolo a pornit si contraatacul lui Faletau, transformat in eseu de Jamie Roberts. Asta a fost diferenta astazi dintre Tara Galilor si Irlanda. Am vazut un Warren Gatland fericit (si-a lasat si el barba) si pe noul antrenor, Rob Howley, zambind pentru prima oara de cand a preluat echipa. 

Dupa primul meci al etapei a 4-a, Irlanda este pe locul 2, cu 10 puncte iar Tara Galilor este pe locul 4, cu 9 puncte, dupa Scotia, care are acelasi punctaj. Clasamentul se va restructura, evident, dupa meciurile de maine, Italia-Franta si Anglia-Scotia.

joi, 9 martie 2017

Inca o sansa pentru a transa istorica rivalitate dintre Tara Galilor si Irlanda


Maine continua experimentul cu meciuri disputate vinerea. Si ce meci: Tara Galilor-Irlanda! Din 2010, cele doua rivale s-au intalnit de 10 ori. Irlanda a castigat patru partide (doua la Dublin, doua la Cardiff), Tara Galilor a castigat cinci (doua la Cardiff, 3 la Dublin). Anul trecut, in Six Nations 2015, galezii au obtinut un egal, 16-16, la Dublin. Este, clar, o infruntare deschisa oricarui rezultat. 

Irlanda are un inceput de an incert, prin contrast cu sfarsitul anului trecut si cu climaxul reprezentat de victoria in fata All Blacks de la Chicago. Incertitudinea o reprezinta infrangerea fara tagada in fata frumoasei echipe a Scotiei din prima etapa. E adevarat, conduce in clasamentul provizoriu al turneului, ar cele mai grele meciuri sunt cele din ultimele doua etape: primul, cel de maine, al doilea cel de acasa, cu Anglia, care va decide invingatoarea Six Nations 2017. 

De partea cealalta, Tara Galilor a reusit, cu chiu si vai, sa incropeasca o formatie care a trebuit sa absoarba infrangerile de la Scotia si Anglia. Noul antrenor, Rob Howley, numit pe post dupa plecarea (nu cred ca este temporara) lui Warren Gatland, nu a stiut sau nu a reusit sa redea galezilor acel stil care i-a facut celebri. Echipa care va intra maine pe gazon nu este, de departe, o echipa cazuta in performanta ci una careia ii lipseste acel orgoliu cu care castiga in uoltimele minute ale jocurile partide considerate drept pierdute. Se pare ca inlaturarea (sau retragerea) lui Warburton din rolul de capitan al echipei si incredintarea banderolei lui Alun Wyn Jones (un brav jucator de altminteri) nu a fost suficienta pentru a lucra pedala orgoliului galez. 

Iata si formatiile ce vor intra pe Principality Stadium:

Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Scott Williams, 11 Liam Williams, 10 Dan Biggar, 9 Rhys Webb, 8 Ross Moriarty, 7 Justin Tipuric, 6 Sam Warburton, 5 Alun Wyn Jones (capitan), 4 Jake Ball, 3 Tomas Francis, 2 Ken Owens, 1 Rob Evans;
Rezerve: 16 Scott Baldwin, 17 Nicky Smith, 18 Samson Lee, 19 Luke Charteris, 20 Taulupe Faletau, 21 Gareth Davies, 22 Sam Davies, 23 Jamie Roberts.
Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Keith Earls, 13 Garry Ringrose, 12 Robbie Henshaw, 11 Simon Zebo, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Sean O’Brien, 6 CJ Stander, 5 Devin Toner, 4 Donnacha Ryan, 3 Tadhg Furlong, 2 Rory Best (capitan), 1 Jack McGrath;
Rezerve: 16 Niall Scannell, 17 Cian Healy, 18 John Ryan, 19 Iain Henderson, 20 Peter O’Mahony, 21 Kieran Marmion, 22 Paddy Jackson, 23 Tommy Bowe.
Meciul va incepe de la ora 22 (Ro) si va fi condus la centru de catre Wayne Barnes (Anglia).

Sambata se vor disputa Italia-Franta si Anglia-Scotia.

Iata si formatiile combatantelor:

Italia: 15 Edoardo Padovani, 14 Angelo Esposito, 13 Michele Campagnaro, 12 Luke McLean, 11 Giovanbattista Venditti, 10 Carla Canna, 9 Edoardo Gori, 8 Sergio Parisse (capitan), 7 Simone Favaro, 6 Abraham Steyn, 5 Dries van Schalkwyk, 4 Marco Fuser, 3 Lorenzo Cittadini, 2 Leonardo Ghiraldini, 1 Andrea Lovotti
Rezerve: 16 Tommaso D’Apice, 17 Sami Panico, 18 Dario Chistolini, 19 George Biagi, 20 Maxime Mbanda, 21 Giorgio Bronzini, 22 Tommaso Benvenuti, 23 Luca Sperandio
Franta: 15 Brice Dulin, 14 Noa Nakaitaci, 13 Rémi Lamerat, 12 Gaël Fickou, 11 Virimi Vakatawa, 10 Camille Lopez, 9 Baptiste Serin, 8 Louis Picamoles, 7 Kévin Gourdon, 6 Fabien Sanconnie, 5 Yoann Maestri, 4 Julien Le Devedec, 3 Rabah Slimani, 2 Guilhem Guirado (capitan), 1 Cyril Baille
Rezerve: 16 Christopher Tolofua, 17 Uini Atonio, 18 Eddy Ben Arous, 19 Paul Jedrasiak, 20 Bernard Le Roux, 21 Antoine Dupont, 22 Francois Trinh-Duc, 23 Yoann Huget
Stadio Olimpico, Roma, ora 15,30 (Ro), arbitru Ben O'Keeffe (Noua Zeelanda)

Anglia: 15 Mike Brown, 14 Jack Nowell, 13 Jonathan Joseph, 12 Owen Farrell, 11 Elliot Daly, 10 George Ford, 9 Ben Youngs, 8 Nathan Hughes, 7 James Haskell, 6 Maro Itoje, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Dylan Hartley (capitan), 1 Joe Marler
Rezerve: 16 Jamie George, 17 Mako Vunipola, 18 Kyle Sinckler, 19 Tom Wood, 20 Billy Vunipola, 21 Danny Care, 22 Ben Te'o, 23 Anthony Watson
Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Tommy Seymour, 13 Huw Jones, 12 Alex Dunbar, 11 Tim Visser, 10 Finn Russell, 9 Ali Price, 8 Ryan Wilson, 7 Hamish Watson, 6 John Barclay (capitan), 5 Jonny Gray, 4 Richie Gray, 3 Zander Fagerson, 2 Fraser Brown, 1 Gordon Reid
Rezerve: 16 Ross Ford, 17 Allan Dell, 18 Simon Berghan, 19 Tim Swinson, 20 Cornell Du Preez, 21 Henry Pyrgos, 22 Duncan Weir, 23 Mark Bennett
Twickenham, ora 18 (Ro), arbitru Mathieu Raynal (Franta)

In acest meci trebuie sa consemnam doua absente notabile: Greg Laidlaw, creierul Scotiei, accidentat pana la sfarsitul sezonului si, dupa ultima informatie, din ultimul moment, Owen Farrell, care va fi inlocuit cu Ben Te'o. ACeasta absenta poate constitui o mare vulnerabilitate pentru Anglia, mai ales din perspectiva punctelor pe care le aduce de obicei Farrell din lovituri de picior. Probabil ca rolul va fi preluat de George Ford.

duminică, 5 martie 2017

Premiership si Top 14: lupte dure pentru clasament.


Acum cateva secunde s-a terminat meciul de la Toulouse, unde La Rochelle a realizat surpriza etapei cu o victorie convingatoare in fata gazdelor, 21-27. Victoria e cu atat mai remarcabila cu cat co-lidera clasamentului, Clermont Auvergne pierduse ieri, in deplasare, in fata celor de la Castres, 26-16. Asa incat La Rochelle ramane lider singur, cu 62 puncte. Clermont cade pe locul doi cu 58 puncte, iar Castres se suie pe locul 3, cu 51 puncte. In acest moment primele 6 echipe din clasament, cele care intra in jocul pentru calificarea in semifinalele campionatului, sunt: in afara de La Rochelle, Clermont Auvergne si Castres, Montpellier, cu 50 puncte, Pau (o surpriza) cu 48 de puncte si fantoma Toulon, invinsa de Brive cu 15-5. Eseul  fostei campioane europene i se datoreaza veteranului Brian Habana si ambitiei sale de a pleca acasa si cu ceva puncte. In acest meci a reintrat Francois Trinh-Duc, cu o prestatie incurajatoare. Raman deci in afara pozitiilor calificante (dar mai sunt sapte etape) echipe cu palmares precum Toulouse, Stade Francaise, Racing Metro. Suspansul continua.

In Premiership, Wasps isi continua galopul de sanatate in fruntea ierarhiei. A invins sambata la Bath, cu 3-24, trei eseuri, din care doua Kurtley Beale. Fosta campioana, Saracens, a cazut pe locul 3, la 6 puncte diferenta fata de liderul actual. Intre cele doua echipe se instaleaza persistent Exeter Chiefs (este a doua etapa consecutiva cand depaseste  Sarries). Diferenta intre aceste trei echipe si restul urmaritoarelor este elocventa: Wasps 64 puncte, Exeter Chiefs 59 puncte, Saracens 58 puncte, Bath 48 puncte, Leicester 47, Northampton 44. Adica 16 puncte intre locurile 1 si 4. Elocvent.

Toate aceste rezultate sunt, in sine, obisnuite in aceste puternice campionate. Insa trebuie tinut cont ca ambele tari sunt participante la Six Nations, unde sunt selectionati multi jucatori exponential ai echipelor participante in campionatele interne. Echipe precum Saracens, Toulouse sau Clermont Auvergne dau cate 5-6 jucatori loturilor nationale pentru Six Nations, Wasps da 4. Lipsa lor, datorita valorii intrinseci a absentilor, se resimte la nivelul echipelor de club.  Si aici apare problema rezervelor in astfel de situatii. Sigur ca loturile cluburilor nu pot fi omogene si nici totdeauna de valoare ridicata. Caci e o chestiune financiara sa construiesti loturi omogene. Diferentele de valoare se vad imediat si se resimt la nivelul clasamentelor interne. Asa ilustreaza evolutia echipelor din ligile primare atunci cand simultan se desfasoara partide interne si internationale. Este o slabiciune a rugby-ului din vestul Europei, pentru ca ele nu-si permit sa suspende campionatele (profesioniste, ca si la noi) pentru ca e vorba de bani.

Urmatoarele doua saptamani vom fi ocupati cu finalul (etapa 4 si 5, finala) Six Nations, apoi cu sferturile de finala ale Cupele Europene. Avem treaba deci, La munca, prieteni!