Sambata, ce zi complicata!
Trei partide, una dupa alta. Prima, simpla. Un galop de sanatate al bravilor scotieni, 29-0. Patru eseuri: Finn Russell, Matt Scott, Tim Visser, Tommy Seymour. Scotia este performera acestei editii Six Nations cu victorii la Irlanda, Tara Galilor si codasa Italia. E adevarat, toate pe Murrayfield. Afara au pierdut destul de strans pe Stade de France iar pe Twickenham au primit o lectie de smerenie, 21-61.
A doua, o ocazie din care sa recunoastem ca mai avem de invatat. Si teorie si arbitraj. Franta vs. Tara Galilor, pe Stade de France. In minutul 15, gazdele conduceau cu 10-0 gratie unui eseu al lui Remy Lamerat, transformat de Camil Lopez, urmata de o penalitate, executata de acelasi Lopez. Pana la pauza, Halfpenny transforma, la randul lui, 3(trei) penalitati si prima parte a jocului se termina cu avantaj de un singur punct pentru gazde. La reluarea jocului, galezii preiau initiativa si ataca, ataca, ataca. Francezii se apara dar gresesc. Halfpenny are ca ocazie alte doua penalitati (53' si 64'). Si mai pune 6 puncte pe tabela. 10-15. Lopez valorifica si el o penalitate simpla din 22, pentru un offside galez in 5 metri. 13-15. Halfpenny executa (72') cea de-a sasea sa penalitate (reusite sase din sase) iar tabela indica 13-18, cinci puncte diferenta. Francezii trebuiau sa traga la eseu. Si incep sa atace cu toate armele. Se instaleaza in 22-ul galez si nu mai pleaca de acolo. Iar din minutul 79 se muta in 5 metri de buturile insularilor. Si acum incepe nebunia. Wayne Barnes ordona refacerea gramezilor, fie ca le prabusesc chiar francezii, fie galezii. Pana in minutul 100, cand le-a acordat francezilor eseul victoriei (Chat), s-au disputat doar 12 gramezi! Barnes a acordat sase lovituri de pedeapsa francezilor iar acestia au preferat gramezile in loc de sutul de 3 puncte, care nu-i ajutau nicicum sa castige partida. Ei, si de-a lungul acestei uriase prelungiri, de 20 minute, se intampla niste fapte: George North il someaza pe Barnes sa-l gaseasca pe vinovatul de muscatura ce o prezenta pe bratul drept. Pilierul Uini Atonio este schimbat (81') cu Rabah Slimani, primul fiind suspectat de lovitura la cap, confirmata de doctorul meciului la cererea lui Wayne Barnes, pentru ca Atonio sa reintre cateva minute mai tarziu ca fiind sanatos si apt de joc. Toate aceste 20 de minute de extra-joc au fost consumate, cum spuneam doar de 12 gramezi cu introducere franceza. Si aici survine intrebarea cea mai grea: de ce nu a dat Barnes eseu de penalizare. M-am documentat, studiind din nou Laws of the Game. Nici o regula nu prevede in mod expres anume greseli sau un anume numar de greseli pentru a indreptati arbitrul sa acorde eseu de penalitate. Este dreptul dar si libertatea arbitrului sa aprecieze cand si daca acorda aceasta penalitate. Ei bine, probabil de frica de a nu fi acuzat ca a acordat victoria francezilor, Barnes nu a terminat astfel jocul. Si a avut rabdarea sa prelungeasca jocul pana la inscrierea eseului castigator sau a furtului balonului de catre galezi. Recunosc ca nu as fi avut asemenea rabdare. Mai mult ca sigur, dupa unul-doua minute din extra-time as fi fluierat eseul de penalizare. Nu-i poate fi nimic imputat lui Wayne Barnes pentru aceste 20 de minute, chiar daca situatia a fost una neobisnuita in partidele de rugby international. In restul meciului a avut mai multe scapari sau a judecat cu masura stramba. In fine, eseul din minutul 100 a facut ca Franta sa castige si sa ocupe locul 3 in clasamentul editiei 2017 a Six Nations.
A treia, partida de pe Aviva Arena, in care englezii visau sa atinga recordul absolut de 19 victorii consecutive. Irlandezii, pe care ii invinsesera si scotienii si Tara Galilor, au fost considerati drept o prada usoara de ingamfatii in alb. Eseul lui Iain Henderson (19'), transformat de Sexton este suficient ca Irlanda sa conduca la pauza cu 10-3. In restul reprizei, irlandezii au dat lectii de aparare englezilor. Si in repriza a doua, directia jocului a fost aceeasi: mult intre cele doua linii de 40 dar mai mult in 40-ul englez. Farrell mai transforma doua penalitati (51' si 67') dar Sexton ii tine departe pe englezi (62'). Momentele aste sunt important de mentionat pentru ca in rest nici un alt cronicar nu ar fi avut ce sa consemneze. Anglia si-a terminat schimbarile pana in minutul 65, Irlanda ar mai fi avut ce schimba si dupa minutul 70. Asa ca scorul final, 13-9, a fost echitabil, pentru ca pe teren au fost doua echipe cu moral diferit: Anglia veniota ca sigura castigatoare, Irlanda cu binecunoscutul sau warriors mood. Anglia castiga deci Six Nations 2017 dar nu cu Grand Slam, cum si-ar fi dorit Eddie Jones ci doar la puncte.
Interesant este ca acum cateva luni si Noua Zeelanda tintea a 19 victorie consecutiva. Dar a venit meciul de la Chicago, cu Irlanda. Acum , la Dublin, aceeasi echipa interzice Angliei sa faca 19 la rand. Deci, copii, evitati meciurile cu nr. 19 si treceti direct la 20.
Mi-au placut, la irlandezi, doi tineri care au crescut fabulos de-a lungul celor cinci meciuri : Gary Ringrose si Kieran Marmion. Amandoi sunt candidati pentru lotul Lions. Noua Zeelanda, pazea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu