Barbarians vs Fiji, november 2019

friendly match, Barbarians vs Fiji

A pierdut Anglia partida sau au fost Springboks mai inspirati? Titlul ramane in Sud.

In ultima postare lasam sa treaca dincolo de intuitie evidentele dupa care Africa de Sud avea sa castige finala cu Anglia. Argumentele mele rezidau in statisticile anterioare finalei, faptului ca, din punct de vedere al spectatorului rational, marea finala se jucase in semifinala Noua-Zeelanda vs Anglia si nuantelor de strategie exprimate de ambii antrenori in semifinale. Asa s-a si intamplat. Eddie Jones nu a mai putut adauga in balanta psihologca nici un stimulent valabil pentru a dinamita spleen-ul britanic. Jucatorii-cheie ai Angliei (oamenii de creatie) s-au stins dinainte de intre pe teren,. Si aici ma refer la Ford, Youngs, Farrell, Tuilagi, Daly. Varful de setare se consumase cu o saptamana inainte si nu a mai putut fi resuscitat. Ori unei echipe invingatoare cu All Blacks, nici un antrenor nu ii opereaza schimbari. Nici macar Eddie Jones, vulpe batrana. Aici a fost prima greseala. A doua deriva din aceasta. Ca sa aibe un atac eficient si sa marcheze puncte, Anglia trebuia sa sparga o aparare care se dovedise a fi ermetica in meciurile sale importante. In partida de azi, gramezile britanice au functionat impecabil de prost. Gramada engleza o oferit Springboks numeroase penalitati pe greseli tehnice. Si asta in loc de a crea spatii pentru penetrantii oameni din treisferturile trandafirului. Anglia a jucat foarte putin cu baloane inalte, Ford, Farrell sau Dally parca uitasera aceste teme din antrenamente. Sud-africanii au stiut sa-si impuna punctele de vedere avand in vedere lipsa de tactica ofensiva a adversarilor. Au intuit ca scorul va consta in penalitati transformate sau alte lovituri pe picior si au fortat greselile englezilor pentru a marca. Asa s-a intamplat si inainte de pauza si imediat dupa. Lovituri de pedeapsa transformate de Pollard (in forma excelenta azi) pe fondul greselilor de gramada engleza. Parșivitate la maxim. Dar legala. Peste 10 minute din repriza a doua s-a derulat un meci aparte, al penalitailor de ambele parti pentru a mai anima scorul. Si asta dupa ce George Ford a fost inlocuit iar Farrell a trecut uvertura. Scorul pornise de la o diferenta de 9 puncte (6-15) pentru a avea , in 12 minute urmatoarele evolutii (9-15), (9-18), (12-18). Farrell incepuse sa se simta mare din nou. Va reamintesc ca Farrell si Pollard au luptat, inclusiv in aceasta partida, pentru titlul de cel mai bun marcator al turneului. Si, cand lucrurile pareau ca se indreapta spre un duel al transformerilor vine eseurl sud-african. Makazole Mapimpi inscrie un eseu validat pana si de TMO. Echilibrul (relativ) se rupe, Pollard transforma si diferentra de scor creste la 12-25. Moment in care garda atacurilor englez cade definitiv pe langa corpuri iar Springboks  mai inscrie o data, decisiv, prin Cheslin Kolbe, care a penetrat multiple orificii din apararea si asa subtire a Albionului. Pollard isi face datoria, transforma iar diferenta creste la 20 puncte, adica 12-32.  Deci 20 de puncte , intr-o finala RWC inseama imens. Iar Anglia a incasat-o rau, cum se vede si la ceemonia de premiere.

Asa a batut filmul viata(sau cum s-a jucat Kolbe cu apararea engleza)

Tactica lui Rassie Erasmus a fost excelent executata in teren. Duane Vermeulen, Faf de Klerk si Handre Pollard au fost un singur, tot, motorul echipei. Vermeulen a si fost declarat omul meciului (o finala tutusi, nu un meci oarecare intertari). Profitorul, daca e sa-l numim asa si oarece temeiuri ar fi, vedem mai jos, a fost Handre Pollard, cu un procentaj urias (22 puncte din cele 32). Faf de Klerk, laolalta cu Pollard au executat o ploaie de lovituri inalte de picior peste englezi, tactica care le-a distrus jumatate din intentiile ofensive si obligandu-i sa se apere la fiecare balon. Inspiratia lui Rassie, s-a mai vazut in mentinerea in teren a șarnierei de Klerk-Pollard.pana dupa al doilea eseu, cand l-a introdus pe teren pe Herschel Jantjies. Adica dupa inscrierea celor doua eseuri asiguratoare de victorie. Siguranta de sine a tanarului antrenor sud-african (doar 47 de ani) a fost un asset psihologic important.  Erasmus devine, astfel, cel mai tanar antrenor castigator de finala din istoria competitiei.

Rassie Erasmus despre cum a fost posibil sa omoare balaurul

Eddie Jones, foarte aproape de a fi declarat antrenorul anului, dupa victoria din semifinale impotriva Noii Zeelande, a dezamagit azi. Varful sau de tonus s-a consumat cu o saptamaa inainte acestei finale. Explicatia sa dupa care adversarul a fot mai bun iar baietii au fost groaznic de obositi nu tine la statusul pe care il impune cartea sa de vizita. Si in Six Nations  se joacă la o saptamana. El nu a acceptat evidenta iesire din forma a jucatorilor sai cheie si nici nu a dorit sa anticipe un astfel de hiatus. Cu exceptia lui Maro Itoje, toti ceilalti jucatori au miscat doar invidual tricourile pe posturi. In teren nu a existat o echipa ci doar Itoje,  Curry, Underhill si,  desigur, unicul si inamovibilul Farrell. Ori nu asa se poate tine piept unei haite precum Springbock-sii de azi.

Eddie Jones despre cum a pierdut jocul balaurul englez


Notele acordate pentru echipa Angliei

Notele acordate invingatorilor

Asa s-a scris istoria editiei RWC 2019, Japonia. Jocul de rugby a ajuns sus, spre foarte tehnic si foarte tacticizat iar vazand la lucru cele opt echipe ale sferturilor, nu am putut sa ma abtin sa ma gandesc la ceea ce joaca Romania in acest moment si in ce grup de tari o putem incadra. 

Pentru a concluziona in privinta superlativelor, Farrell a pierdut lupta pentru trofeul #the best
in fata lui Handre Pollard. Care va fi declarat, neindoios, jucatorul turneului. Africa de Sud - cea mai buna echipa a anului, Rassie Eransmus - cel mai bun antrenor s.a.m.d.

Pollard vs Farrell = 2 - 0 (cel putin)

Asa ca, dragi prieteni ai blogului, tthe winner takes it all...

Statistici pana in faza finalelor RWC 2019. Cele mai multe puncte, cele mai multe eseuri etc.

  

M-a impins curiozitatea de la spate sa vad daca Owen Farrell mai are sanse sa fie cel mai bun marcator de puncte al turneului final.. Da, mai are. Este in spatele lui Yu Tamura. Si un meci inainte, finala cu Africa de Sud.

*  Cele mai multe puncte inscrise: Yu Tamura-51 puncte, Handre Pollard-47, Owen Farrell-46.  Deci este la concurenta cu rivalul sau de sambata, sudafricanul Pollard. : 

* Cele mai multe eseuri inscrise : Josh Adams-6, Kotaro Matsushima-5, Makazole Mapimpi-5.

*  Cele mai multe penalitati transformate: Yu Tamura-11, Handre Pollard-10, Owen Farrell-8.

Rezulta ca Farrell trebuie, ca sa tinteasca cele doua titluri (puncte inscrise, penalitati transformate), CEL PUTIN trei penalitati in plus fata de Pollard. Cu aceste 9 puncte l-ar depasi pe Tamura .la punctele inscrise si l-ar egala la penalitatile transformate. Asta cu conditia ca Pollard sa nu joace sau sa nu marcheze nici un punct. Ceea ce este cvasi-imposibil.

*  Cele mai multe transformari: Richie Mo,unga-15, Elton Jantjes-14, Owen Farrell-11. 

*  Cele mai multe placaje: Alun Wyn Jones-70, Peter Labuschagne-60, James Moore-67, ultimii doi din selectionata Japoniei. Iar Jones mai are de disputat finala mica cu Noua Zeelanda. Iata, in sfasit, un castigator net al categoriei cel mai bun... Interesant este ca, inca in activitate, Alun Wyn Jones are sansa de a urca pe locul al doilea al clasamentului celor mai buni placheuri din istoria Cupei Mondiale. Clasamentul arata, acum astfel: 1. Richie McCaw-225, 2. Schalk Burger 207, A W Jones 201. Pana la Richie mai e destul spatiu.

Ramanand la clasamente all time, sa remarcam ca  Jonny Wilkinson este  titularul pozitiilor fruntase in clasamentele punctelor inscrise- 277 si al penalitatilor- 58. Iar Dan Carter este campionul absolut al transformarilor-, unde Wilkinson este abia pe locul 5, cu 28 puncte

Interesanta  este si statistica la nivel de selectionate nationale.

*  Cele mai multe puncte inscrise (in toate noua editii), inaintea celor doua finale: 1. Africa de Sud-230, Noua Zeelanda-210, Anglia-178.

* Cele mai multe eseuri in actuala editie:: Africa de Sud-31,, Noua Zeelanda-30, Anglia 22. Si aici cladamentul se poate rasturna ca urmare a meciurilor din cele doua finale. In all time la jucatori, Brian Habana se afla la egalitate cu celalalt mare marcator, Jonah Lomu, cu 15 eseuri, contributiile lor fiind evidente in istoria selectionatelor respecive.

*  Cele mai multe penalitati inscrise: Anglia 12, Japonia 11, Africa de Sud 10. 

* Cele mai multe transformari: Noua Zeelanda-23, Africa de Sud-21, Tara Galilor-17 (Anglia 16).

* Cele mai multe placaje:  Tara Galilor- 721, Japonia- 688(!), Uruguay- 664(!!!).

Uitandu-ma la aceste statistici, am o impresie subliminala de nevoie de dreptate pentru Africa de Sud. Springboks se situeaza mai bine decat Anglia in clasamentele all time. In actuala editia a punctat ca ansamblu mai mult decat campioana din 2003, este o echipa la fel de ofensiva precum rivala sa si are in componenta rezerve mai performante decat oamenii trandafirului (ma gandesc la Elton Jantjies, Frans Steyn sau Kwagga Smith). Rezist si ii sustin pe Boks in finala. .

In fine, ca ultim detaliu, finala mare se va juca intre locurile 1 si 2 ale clasmanetului actualizat la 28 octombrie iat finala micva, de vineri, intre locurile 3 si 4 (adica Noua Zeelanda-89,92 puncte si Tara Galilor-87,21 puncte). Anglia conduce in acest clasament, cu 92,29 puncte, urmata de Africa de Sud, cu 90,71 puncte. 

Five massive tackles at RWC 2019

 Ne bucuram de rugby, nu-i așa, prieteni?

Axa Nord-Sud nu s-a frânt. Africa de Sud reprezinta Sudul in marea finala 2019

In semifinala de azi aveau sa se infrunte doua echipe cu veleitati. Tara Galilor, castigatoarea Six Nations 2019 care acorda, posibil, ultimul meci la carma pentru Warren Gatland. Si Africa de Sud, noua echipa construita de Rassie Erasmus, egala Noii Zeelande si invingatoarea Australiei pentru a deveni castigatoarea in Rugby Championship 2019.  Tara Galilor cu cateva absente notabile datorate accidentarilor avea un lot suficient de echilibrat pentru a propune in teren o echipa puternica pentru o semifinala. Africa de Sud nu avea accidentati sau incapabili de joc si a scos in iarba ce avea mai bun in acest moment. 

Nivelul de fizicalitate al jocului s-a aratat inca din primele minute. Partida, in ansamblul ei nu a excelat prin tactici si actiuni-surpriza. S-a jucat clasic, liniar poate, fiecare echipa incercand sa domine adversarul prin forta bruta. S-a jucat foarte mult cu baloane sutate si asta in pofida vantului care, nu o data, a schimbat traiectoriile baloanelor. Cele doua perechi de suteuri, Davies si de Klerk, Halfpenny si Pollard s-au intrecut in inaltime si distanta,mai putin in plasament. Jocul ce baloane inalte si repozitionari strategice nu le-a fost de folos niciunuia dintre adversari. Suturile, au fost, totusi cele ce au decis partida. Africa de Sud avea sa castige prin patru transformari de penalitati, realizate de Handre Pollard in minutele 15,20,35,76, in timop de pentru Wales a inscris doar din trei penalitati transformate de Dan Biggar (sters azi) - in minutele 18, 39 si 46. Pana la concurenta scorului final 19-16 pentru Africa de Sud, fiecare parte a inscris cate un eseu.  Josh Adams (scorerul absolut al editiei din 2019, cu sase eseuri), transformat de Lee Halfpenny si, respectiv, Damian de Allende, transformat de Pollard. De remarcat eseul lui de Allende, eseu de manual pentru capacitatea unui centru de a inscrie avand in fata patru adversari.

Africa de Sud, beneficiara echilibrului din teren

In ciuda jocului destul de neatractiv (prin comparatie cu semifinala precedenta), mi-au placut mai multi jucatori, de la ambele echipe. De la galezi, capitanul Alun Wyn Jones pentru dorinta de sacrificiu din fiecare actiune de joc, taloneurul Ken Owens, foarte devotat om de echipa si eficient in aparare, Hadley Parkes, un ofensiv rational si Rhys Patchell, atat cat a jucat, 20 si un pic de minute. Lee Halfpenny a stapanit jocul aerian  ca fundas dar nu a fost inspirat cu loviturile de anticipare. De la Boks s-au remarcat, conform propriei opinii, Pieter Steph du Toit, omul care a placat tot ce avea in fata si s-a batut in toate, absolut toatem gramezile deschise ale jocvului, Lood de Jager pentru eficienta in tuse unde l-a avut in fata pe Alun Wyn Jones, Duane Vermeulen, a carui forta de strapungere nu a fost nicicand masurata (si ma gandesc la masura efortului depus de ciclisti, de exemplu) si inepuizabilul Duracell  Faf de Klerk. Care, intre noi fie spus, a facut azi o treba a mai buna decat ar fi facut Elton Jantjies.   un alt pitic atomic, 172 cm. Sa nu-l uitam nci pe Damian de Allende, cu o fulgeratoare forta in atac, nu numai la eseul sau. Si pentru numeroasele sale placaje, chiar daca nu atat de multe ca du Toit.

Sigur ca meritul pentru aceasta victorie apartine jucatorilor, acestor Springboks care fac, acum, o echipa mai mult decat redutabila. Dar, si inca in mare masura, asa cum apreciem Anglia lui Eddie Jones, trebuie sa apreciem si noua fata a echipei creionata de Rassie Erasmus.  Care a ridicat multe din restrictiile impuse de SARU selectiei jucatorilor selectionatei nationale si a promovat multi jucatori de culoare, buni sau foarte buni. 

Rassie, un om fericit cel putin o saptamana

Warren Gatland despre infrangerea Wales

Asa incat sambata viitoare vom avea in fata doua echipe cu stiluri asemanatoare si valoare apropiata. Finala se va juca sambata. In timp ce vineri vum avea un alt meci cu mare atractie, Noua Zeelanda vs Tara Galilor. Un meci al orgoliilor ranite.

Mai sunt doua partide de varf. Bucurati-ve de rugby, prieteni! La buna vedere!

Nimeni nu contesta accesul Angliei in finala RWC 2019. Victorie binemeritata

Senzatia care m-a incercat la finalul acestei partide a fost de usurare. S-a facut dreptate, au castigat cei mai buni, victoria a fost a celor ce au muncit mai mult si cu cap. Eram ingrozit la gandul ca Farrell va juca uvertura si Ford va fi redus la rolul unui centru cuminte, implicat doar in marirea capitanului. N-a fost sa fie asa. Ediie Jones a intuit ca este nevoie de creativitatea lui Ford, nu i-a luat capitania lui Farrell dar nici nu i-a lasat libertatea de a juca pentru penalitati. nu i-a lasat decat transformarea eseului lui ManuTuilagi, din minutul 3. 

Cu care de fapt a inceput partida. Exploziv. Anglia in ofensiva, cu aparare avansata.Si cu plan tactic evident - a nu da baloane adversarilor. Ceea ce s-a tradus in 62% posesie si 69% teritorialitate in prima repriza. Maro Itoje, imperial in tușe. Un eseu englez anulat pentru offside la Curry, justificat sau nu, ar fi marit scorul substantial. Ford rateaza de putin un drop-goal de la aprox.25 metri. Si tot el bate in tusa o penalitate pe care ar fi putut sa o transforme. Ca un indicator al dinamicii jocului, in minutul 40, raportul de turnover-e era de 8-3 in favoarea englezilor. In minutul 40, Ford prinde o penalitate favorabila si duce scorul la 10-0. Ceea ce nu li se intamplase de mult All Black-șilor. 

Repriza a doua incepe asa cum a inceput si prima, cu dominarea in teren a Angliei. La un maul de margine, Ben Youngs inscrie un eseu, frumos. Absolut discutabil TMO-ul nu il acorda si Nigel se conformeaza - pierderea controlului balonului in maul plus offside la jucatorul englez. Daca primul eseu refuzat era mai clar, imaginile video de la acesta nu au fost relevante pentru decizie. Si au defavorizat Anglia. Ford mai transforma o penalitate, in minutul 49, si scorul de duce la 13-0. Daca tinem cont si de cele doua eseuri anulate, realizam dimensiunea dominatiei engleze. All Blacks trece, in acest conditii lajocul pe contre, in viteza. Dar se lovesc de o aparare extrem de efcienta si bine pregatita fizic. Henry Slade era cat pe ce sa fie penalizat cu eliminare pentruo intare cu umarul intr-un placaj, dar Nigel l-a iertat. Vine si reacția furiei negre. La o tusa in 5 metri, aproape de buturile engleze, Kruis isi lasa adversarul nesupravegheat si Ardie Savea se furiseaza printre cei implicati in truse si inscrie eseul neo-zeelandez. Asta si pentru ca Maro Itoje a avut prima scapare de control al balonului pe tot parcursul partidei. Mo,unga transforma si scorul devine 13-7. Ceea ce nu era un motiv de liniste pentru trupa trandafirului. Care mai primeste un cadou. un offside in propriul 5 metri al All Blacks iar Ford nu-i iarta nci de aceasta data, 16-7. Era minutul 62, cand incepusera deja schimbarile. Care nu aduc schimbari majore in peisajul jocului. Anglia continua sa atace si sa se apere extrem de avansat, All Blacks ataca si ei, ai retinut si mai putin eficient, din motive de aparare avansate engleza. In minutul 67, Sam Whitelock il loveste cu intentie pe Farrell intr-un ruck insignifiant. Owens ar fi trebuit sa-l elimine dar plavanul ramane in teren . Doar o penalitate, pe care Ford o transforma, asa ca sa fixeze diferenta, 19-7. Scor cu care se si termina partida, pierduta clar de ne-zeelandezi.In minutul 77, Ford rateaza ultima penalitate a jocului si se cunoaste deja prima finalista a RWC 2019. Aceata este echipa lui Eddie Jones. 

Anglia-vedere din satelit

Antrenorul Angliei are un palmares impresionant. Intre 2001-2005 antreneaza Australia. Cu care in 2003 pierde finala cu Anglia, cea cu drop-goal-ul lui Jonny Wilkinson. Este assistant coach in 2007 cand Africa de Sud cucereste titlul mondial. Intre 2009 -2015 antreneaza Japonia cu care produce surpriza victoriei cu Africa de Sud in grupe si pune temelia cresterii valorice din aceasta editie a oamenilor alintati ca brave blossoms (sau Sakuras). Din 2015 preia nationala Angliei cu care castiga doua editii consecutive ale Six Nations si intra azi, in finala RWC.

Eddie is the One

Este nascut in Tasmania, dintr-o mama americano-japoneza si un tata australian. Etimologic, un eddy este un curent circular de apa in zona Tasmania (https://oceanservice.noaa.gov/facts/eddy.html)

Sunt absolut convins ca victoria englezilor va genera multa presa de aici inainte. Dar poate nu asta este clue-ul zilei de azi. Ci faptul ca invincibilitatea All Blacks a devenit doar un mit. Este un sfarsit de cariera pentru multi dintre celebrii jucatori in negru. De exemplu, Kieran Read a implinit azi 34 de ani. Si putem continua. Ca urmare a jocului rezultatelor din meciurile de maine si de saptamana viitoare, ierarhia mondiala se va schimba neindoielnic. 

Onorul invingatorilor


PS: World Cup-winning coach from 2003, Sir Clive Woodward, added: “That was totally complete. They strangled the All Blacks to death, not just the first two minutes, but the whole game. The physicality, 1-15, was fantastic. It was huge and totally deserved. They absolutely smashed them.” (sursa: Twitter)

Tara Galilor si Africa de Sud, celelalte doua semifinaliste. Nordul si Sudul reprezentate echitabil.

A doua zi a sferturilor putea sa aduca aceeasi placere specatorilor ca precedenta. Zic putea pentru ca publicul asta ar fi asteptat. Nu a fost sa fie asa. Si asta pentru ca in prima partida, Tara Galilor-Franta s-a jucat cu totul altceva decat cu o zi inainte. Nici galezii, nci francezii nu au fost in ziua aceea de gratie care sa ofere meciul memorabil care sa inchida carierele unor antrenori precum Gatland  sau Brunel. Jocul a fost, de la un cap la celalalt, anost, inghesuit, plicticos si arbitrat ca atare. Francezii au inscris trei eseuri, galezii doua dar tabela, in final, a indicat victoria insularilor. Nici una din echipe nu a fost convingatoare si n-a oferit argumente cum ca ea si nu adversara este indreptatita sa joace in semifinale. Franta a mai inchis un ciclu al competentelor limitate, cea a lui Brunel fiind exemplara. Dupa epoca Saint Andre, perioada de antrenorat a lui Brunel nu s-a ilustrat prin nimic major, doar prin experimente si rotatii de jucatori.   Gatland a adus in teren o echipa care isi depasise forma excelenta din Six Nations si putin dupa. Niciunul dintre jucatorii de pe teren nu s-au ilustrat prin actiuni memorabile, prin faze exeptionale. Jocul din sfertul trei a fost de o palida notă 6. Poate si stilul de arbitraj a lui Jaco Peyper a influentat tonusul jucatorilor. Dupa mine, acest arbitru nu ar fi trebuit sa fie trimes azi in teren. Arțagul ambelor echipe, daorat in pricipal, mizei jocului a fost greu de controlat. Varful tensiunii l-a reprezentat gestul mizerabil al lui  Sebastian Vahaamahina care si-a lovit cu buna intentie adversarul cu cotul in plina figura, motiv pentru care a primit carton rosu si eliminare permanenta. Nu stiu daca de aici s-a tras slabiciunea francezilor sau cresterea motivatiei de victorie a galezilor dar este cert ca omul din Noua Caledonie, a pus toata furia sa in gestul pentru care a fost suspendat. Multi comentatori sau fosti jucatori au sarit sa argumenteze ca e a fost doar un simplu fault de joc, ca astfel de lovituri sunt frecvente in toate meciurile etc. Nu stimabililor, a fost rezultatul unui intentii care nu are ce cauta pe terenul de rugby, jocul acela pe care il stim si ni-l dorim cu totii.

Francezii mai asteapta un tur

Oamenii  lui Gatland au castigat pana la urma nu pentru ca ar fi contat superioritatea numerica ci pentru ca ceva din experienta lor le-a aratat ca adversarii nu merita victoria. Diferenta de un punct a fost suficienta pentru castigarea dreptului de a juca o semifinala. Pe care nu o vor juca in calitate de castigatoare cu mare slem a Six Nations 2019, ol mare orchestra a rugby-ului european ci in calitate de invingatoare cu putin noroc a unei echipe din catogeria no-name, cum este Franta lui Brunel.

In a doua partida a zilei, revelatia japoneza avea sa dea masura progresului lor competitional. Toate lumea astepta de la jocul celor imbracati in tricourile japoneze inventivitatea si subtilitatea cu care ii invinsesera pe sud-africani acum patru ani dar si pe scotieni ori irlandezi in septembrie si octombrie. De cealalta parte, Boks doreau sa afirme raspicat ca acel meci de acum patru ani, pierdut la doua puncte, a fost un accident. Diferenta intre Japonia lui Eddie Jones si cea a lui Jamie Joseph este de patru ani, o perioada insignifianta in istoria acestui sport. Japonia a crescut, indubitabil, ocupa un meritat loc 8 mondial dar in rugby valorile sunt supuse mai rar accidentelor si ierarhiile sunt mai stabile in timp. Plusul pe care l-a aratat selectionata multinationala a Japoniei a constat in rafinarea tehnicii de manuire a balonului (sunt specialisti  in jocul pe suprafete restranse), viteza de joc, suportul reciproc acordat de coechipieri oamenilor in dificultate si, excelent lucrat de catre echipa de meseriasi psihologi ai staff-ului international nipon, moralul inalt si expres orienat catre victorie. In cultura japoneza nu exista diferente intre acasa si deplasare, cum exista in Europa, victoria este la fel de importanta si intr-un caz si in celalalt. In plus, prin forta lucrurilor, antrenorii japonezi au insistat (si asta s-a vazut repetat) pe formalizarea reactiilor la erori. De exemplu, am urmarit inca din debut, reactiile jucatorilor la pedepsele aplicate de arbitri. Nici o reactie contrara sensului victoriei in joc. Pedepsele fac parte din joc si trebuie tratate ca atare. De aici si lipsa de nervozitate sau ostilitate in jocul japonez. Intr-un post pe contiul meu de facebook, am sugerat ca la japonezi eseul tinde sa devina o ceremonie asa cum exista deja cea a ceaiului. Un ritual deci, profund incarcat formal, care este independent de orice vointa contrarie. Asa si cu celalalte reactii emotionale. Aceasta stare de gratie, ca sa revenim la joc, a reusit sa tina doar pe durata primei reprize. In ciuda eseului lui Mapimpi din minutul 4, japonezii au echilibrat jocul nu prin contre ci prin actiuni combinative si de risc cu atacuri succesive in fata unei aparari profund mai experimentate. Viteza cu care a circulat balonul la fazele create de japonei a fost contrata de pressingul Boks-ilor. . Scorul primei reprize, 3-5, ne arata fara tagada echilibrul din teren. Cele trei puncte ale gazdelor au fost singurele pe care le-au reusit insularii azi. Si asta pentru ca, dupa pauza, sud-africanii au inceput sa joace dupa strategia proprie fara sa se mai lase impresionati de vioiciunea adversarilor. Ritmul jocului a ramas ridicat dar sensul actiunilor s-a schimbat catre buturile nipone. Faf de Clerk si, inca o data, Mapimpi au reusit eseurile diferentei. La care s-au adaugat si reusitele (contrastand de ratarile aceluiasi) lui Handre Pollard, trei la numar din transformarea unor penalitati. Diferenta au facut-o schimbarile eficiente de strategie in joc ale oamenilor lui Rassie Erasmus. Scorul final a fost 3-26, suficient de clar si respectuos, in acelasi timp, fata de valoarea adversarilor. Visu japonez se termina in sferturile, visul sud-african tinteste finala de pe 2 noiembrie.

Se intampla acum patru ani

S-a intamplat azi

Povestea continua saptamana viitoare cu semifinalele Noua Zeelanda vs Anglia si Tara Galilor- Africa de Sud. Adica actualul loc 1 cu locul 2 si locul 3 cu locul 4. ( Sursa:  https://www.world.rugby/rankings/mru

Pe curand prieteni!

Prima semifinala ca o finala: Noua Zeelanda vs Anglia. Invingatoarele de azi au inscris, impreuna, 86 puncte, adica 13 eseuri.

Invingatoarele din sferturile de azi se vor intalni in prima semifinala, din 25 octombrie. Ele sunt Anglia (40-16 cu Australia) si Noua Zeelanda (46-14 cu Irlanda). 

Anglia a abordat realist partida cu Wallabies. Era de asteptat ca acestia sa atace inca din primul minut. Sia asa au si facut. In minutul 10, Kurtley Beale a pornit intr-o cursa solitara, 40 de metri si era sa inscrie eseul de debut. Insa a fost placat foarte aproape de tinta.  Imediat Leali,ifano transforma o penalitate si Australia deschide scorul. Era minutul 12. Englezii se complica si in atac si, mai ales, in aparare, Farrell nu dadea semne cum ca va fi in forma unui playmaker. A venit insa minutul 19 si balonul a inceput sa circule mai mult de 3 pase. Ajunge la Jonny May si acesta culca primul eseu. Farrell incepe seria de lovituri reusite de picior si transforma. 7-3. Peste inca doua minute, acelasi actor, May, mai pune jos o data balonul iar Farrell il transforma si pe acesta. 14-3. Australienii nu dau semne ca ar renunta, obtin o penalitate (min.26) si scorul ajunge la 14-6. Pana la pauza fiecare trupa mai inscrie din penalitati si scorul ajunge la 17-9. 

Daca pana azi, credeam ca noul trend in materie de rugby ofensiv este sa castigi teren din loviturile de pedeapsa, pentru a ajunge mai aproape de starea de eseu, la aceasta partida am avut confirmarea tendintei opuse. Oamenii insarcinati cu loviturile de picior, Leali,ifano si, respectiv, Farrell, nu ar renunta niciodata la aceste puncte. Antrenorii, amandoi australieni, sunt oameni pragmatici, orice punct in plus e un pas catre victorie. In plus, sa ne mai gandim si la orgoliile de transformeri ped care le incearca mereu cei mentionati. Farrell, de exemplu, numit capitan de echipa va decide singur ca el sa bata penalitatile cu piciorul. Asa s-a intamplat azi. Farrell a obtinut 20 de puncte din suturile sale, ajungand la 44, in total, pentru actuala editie RWC. Sunt gata sa pun  pariu ca el va fi cel mai eficient marcator al turneului. 

Cum spuneam, Anglia s-a dezlantuit in repriza a doua. In fata unei echipe Wallabies lipsita de inspiratie, coordonare si tactica ofensiva. Doar atacurile singulare ale lui Koroibete, Petaia sau Samu Kerevi au mai animat spectacolul. Anglia inscrie prin Sinclair (minutul 44) ca replica la eseul lui Koroibete (minutul 43), aratandu-si forta de atac. Farrell mai adauga transformarea unei penalitati (min. 50) si scorul se duce la 8 puncte (27-19). Replica australiana, mai mult din orgoliu decat din constructie, vine rapid. La o penalitate aproape de 5 metri-ul englez, Australia solicita gramada ordonata. Sinclair cedeaza din nou, asa cum a mai facut-o de mai multe ori in prima repriza. Scott Sio, veteran, este cu mult mai puternic si mai rafinat pilier iar tehnica acestuia de impingere ii arunca in aer lui Sinclair toate sistemele de rezistenta. Din fericire, prabusirea si reluarea introducerii pe gramada se sfarseste cu un turnover englez. Poate ca asta a fost ultimul moment in care australieniimai puteau conta.

Minutul 60 si schimbarile inerente reusesc sa schimbe fata jocului. Intra si George Ford, schimbandu-l pe Slade, dar prewluand rolul lui Farrell de nr.10, intra Marler si Dan Cole, iese Sinclair, intra si George Kruis. La australieni, chiar daca intra o șarniera noua - White si Toomua nu se schimba mare lucru in joc. La englezi, insa, jocul se deschide. Ford incepe sa opuna in valoare atacantii nou intrati, Jonathan Joseph, de exemplu (care l-a inlocuit de Manu Tuilagi, mai tot timpul cu 2-3 oameni pe el). In minutul 70, Farrell mai concretizeaza o penalitate dupa ce cu 7 minute in urma ridicase difreneta la 30-16. Acum este 33-16. In 76, pe o pasa neglijenta a lui Kurtley Beale, Anthony Watson intercepteaza balonul si culca cel de-al patrulea eseu (nu se acorda, evident, bonus point). Farrell ridica procentajul de reusita la 8 din 8 si scorul devine 40-16, care va fi si cel final. 

Australienii par ca se resemneaza. ar nu e asa. Vitezistul Marika Koroibete pleaca din propriul 22 intr-o cursa solitara pana in buturile engleze. Ceea ce ar fi fost frumos pentru spectacol. Dar TMO-ul si Garces (modiocru si azi) apreciaza un inainte in faza initiala a interventiei lui Koroibete. Pacat. 

Omul meciului, flankerul Tom Curry. In afara de cateva placaje, nu inteleg de ce a meritat asemenea distinctie. Ben Youngs, de exemplu, care a jucat 74 minute si putea intra in socoteala, a facut mai multe pentru joc si pentru echipa azi. 

Si asa a ajuns Anglia in semifinale. Pe merit.

pana si Kyle Sinclair....

A doua partida a zilei, Noua Zeelanda vs Irlanda era privita ca o infruntare de zile mari, mai ales ca din ultimele trei intalniri europenii castigasera doua. Si All Blacks se pregatisera ca atare, avand in teren toti oamenii in forma ai momentului. Un moment aparte a fost si varianta lunga a razboinicului kapa-o-pango, neobisnuita la meciurile ordinare. Din grupe, de exemplu.

asta era versiunea pregatita pentru finala

Din pacate, insa, Irlanda nu a fost la inaltimea asteptarilor. Chiar si Joe Schmidt in conferinta de presa de dupa, acuza oboseala jucatorilor sai si recursul la rutina in jocul elevilor sai. A se vedea inregistrarea aferenta. In economia jocului, Irlanda nu a contat, All Blacks au facut un joc scoala in fata unui adversar cu palmares. Ceea ce nu sta in puterile oricui, sa recunoastem. Este totusi campioana mondiala en tittre. Stapan pe fundul terenului si avansat in toate atacurile, Beauden Barret a creionat toate detaliile victoriei de azi a Noii Zeelande. Introducerea lui Scott Barrett (min.40) si lui Jordy cuacelasinume (min.63) au facut din nou eveniment. Cei trei frati s-au semnat pe performanta de a-si lua revansa in fata Irlandei. Si inca in ce maniera! De exemplu, in penultimul minut de joc Jordy isi inscrie numele pe lista marcatorilor. Asta dupa ce fratele Beauden fusese declarat omul meciului.

afacerea fratilor Barrett continua sa prospere

Per total azi s-au inscris 118 puncte, 86 invingatoarele, 30 invinsele. Meciul al doilea a fost de notat cu -9, pentru spectacolul oferit de AllBlacks. Semifinala de sambata viitoare se anunta a fi una de vis. Cred ca Eddie Jones nu mai are parte de nopti liniare.

Maine, alte partide de exceptia. Tara Galilor vs Franta si Japonia vs Africa de Sud. La aceleasi ore cu care ne-am obisnuit deja. 

Bucurati-va de rugby, in continuare, prieteni!

PS. Astazi a fost si ziua de retragere din activitatea internationala a lui Rory Best. Ca si plecarea lui Joe Schmidt din fruntea staff-ului de antrenori ai Irlandei. O sa-i regretam cu siguranta.

Rory Best, emotional. Un exemplu pentru generatiile viitoare.

RWC trece in faza knock-out. Iata superlativele fazei grupelor.

*  Cele mai multe puncte inscrise: 185 - Africa de Sud; 157 - Noua Zeelanda; 136 - Australia.

*  Cele mai multe eseuri (echipe): Africa de Sud - 27; Noua Zeelanda - 22; Australia - 20.

*  Cele mai multe placaje (echipe): Uruguay - 664; SUA - 597; Japonia - 585.

*  Cele mai multe placaje (jucatori): TJ Ioane (Samoa) - 67.

*  Cel mai mare scor: Noua Zeelanda 71 - Namibia 9 (11 eseuri, 9 transformari).

*  Cele mai multe puncte inscrise (jucatori): Yu Tamura (Japonia) - 48.

*  Cele mai multe penalitati trasformate (jucatori): Yu Tamura - 10.

*  Cele mai multe eseuri (jucatori): Josh Adams (Tara Galilor) si Kotaro Matsushima         (Japonia) - câte 5.

*  Italia si Japonia participa la toate editiile RWC din 1987 incoace.

*   Samoa a prins de doua ori sferturile de finala (1991, 1995), Fiji in 1987 si 2007. 

*   In faza grupelor au fost acordate 7 cartonase rosii, 25 cartonase galbene.

*   Au terminat pe locurile 3, calificante pentru editia din 2023 a RWC: Italia din grupa B (12 puncte), Scotia din grupa A (11 puncte), Argentina din grupa C (11 puncte) si Fiji din grupa D (7 puncte). Ultima cu o singura victorie si trei infrangeri!

QED: Japonia merge mai departe. Scotia sta acasa de sferturile astea.

S-a incheiat faza grupelor si se cunosc sfert-finalistele. In sferturi de finala se vor intalni intre ele primele 8 echipa ale lumii. Sambata si duminica viitoare vor juca Anglia (locul 3) cu Australia (locul 6), Noua Zeelanda (locul 1) cu Irlanda (locul 4), Tara Galilor (locul 2) cu Franta (locul 8) si Japonia (locul 7) cu Africa de Sud (locul 5). Locurile, dupa punctaj, sunt cele ale clasamentului mondial tinut de World Rugby la 13 octombrie 2019. Interesant este ca echipele clasate pe locul 3 in grupe, ocupa si ele locurile 9-12 ale aceluiasi clasament: Scotia 9, Argentina 10, Fiji 11, Italia 12.  Inclin sa cred ca nu exista sport in care performantele unui campionat mondial sa fie confirmate atat de fidel de un clasament inter-tari. 

Locurile din urma clasamentelor. in gupe au fost ocupate de (in ordinea punctelor realizate dar separand echipele prin esaveraj) : Rusia , Canada si Namibia, Satele Unite ale Americii cu 0 puncte. Locurile din clasament ocupate de acestea sunt  20, 22, 23 si, respectiv 17. Pentru a avea o idee mai clara, Romania se afla pe locul 19.

Cele mai bune esaveraje, in ordinea punctelor obtinute in grupe, arata astfel : Tara Galilor, cu 19 puncte - esaveraj + 67, Japonia cu 19 puncte, esaveraj + 53, Anglia cu 17 puncte, esaveraj + 99. Acestora le urmeaza Noua Zeelanda cu 16 puncte si esaveraj +138,  Africa de Sud cu 15 puncte si esaveraj + 149 (cel mai bun) si Australia cu 16 puncte si esaveraj + 68. 

Astazi s-a dovedit ca miracolul japonez de acum patru ani este deja o certitudine. Japonia nu mai apartine Tier 2 ci este in randul marilor puteri mondiale. Scotia a fost o replica palida a echipei care a pierdut oneros sfertul sau de finala acum patru ani. Eddie Jones a fost intemeietorul acestei mari puteri, Jamie Joseph a finisat-o. Indiferent de criticile aduse organizatorilor pentru postponarea din motive meteo celor trei meciuri, Japonia a fost o gazda formidabila a acestei World Cup, 2019. Asa a fost, o gazda perfecta, si pentru etapa de F1, desfasurata azi dimineata la Suzuka. In mare parte si pentru ca echipa ei nationala a intrat in randul marilor puteri ale rugby-ului international. 

La sfarsitul saptamanii viitoare vom sti si semifinalistele acestei editii de Cupa Mondiala. Sambata vor juca Anglia cu Australia si Noua Zeelanda cu Irlanda iar duminica Tara Galilor cu Franta si Japonia cu Africa de Sud, ultima fiind reeditarea surprinzatoarei intalniri de acum patru ani.

Avem toate motivele sa ne bucuram de rugby, prieteni!


PS. Rivala noastra din cartier, Georgia, a participat in Grupa D.si nu a reusit sa obtina decat 5 puncte. ocupand locul 4. Ca atare, spre disperarea unora (prieteni vechi), vom relua cafteala cu gruzinii an de an, an de an, pentru calificarea la editia frantuzeasca a viitoarei World Cup. Ce pleașcă pentru FRR!

Si Irlanda se califica in sferturi, indiferent de rezultatul partidei Japonia-Scotia de mâine.

In grupa A, deznodamantul se va cunoaste maine, dupa Japonia-Scotia. Daca intalnirea nu va fi afectata de taifun. Yokohama nu este pe traseul prognozat de miscare a superfurtunii. Dar cine stie ce idei pot avea organizatorii si/sau  RugbyWorld (adica oamenii lui Bill Beaumont).

Azi la pranz viteaza Samoa a intalnit legendara si eroica Irlanda, mandra ocupanta a locului 4 in clasamentul mondial. Samoa, abia pe locul 14, conform clasamentului valabil luni 7 octombrie 2019. Irlanda avea deja o infrangere, la Japonia, lidera a grupei pana la ora meciului despre care vorbim. Si Scotia avea o infrangere, la Irlanda dar mai spera in califiare daca va reusi (maine) victoria cu Japonia. Ciudata grupa. Va dati seama, dupa toate urletele celor ale caror partide au fost anulate (cu italienii in frunte) o suspendare/amanare a meciului de la Yokohama ar produce un intreg seism in lumea rugby-ului. 

Pe fondul acestor calcule, formatiile intrate azi in teren si-au jucat corect sansele pentru ca nici una din cele doua trupe nu aveau ce pierde si nici ce castiga in plus, datorita hazardului. Irlanda a turat motoarele, asa cum se pricepe si inn primele 10 minute, aea deja doua eseuri inscrise. Amandoua de catre oamenii din linia intaia, Best si Furlong. Sexton il adauga pe al treilea (min. 21), pentru ca pana la pauza sa rezolve problema punctului bonus, care asigura calificarea in sferturi independent de rezultatul Japonia-Scotia. Intre priele trei eseuri si cel care a inchis repriza, Bundee Aki este eliminat (cu rosu) pentru un placaj periculos la capul unui adversar. Delicata situatie. Teoretic, cel putin. In realitate, irlandezii nu au resimtit omul in minus nci o secunda, pana la sfarsitul partidei. Moment in care tabela consemna un total de 7 eseuri irlandeze vs unul samoan. Interesant este ca Sexton a marcat doua eseuri iar aportul sau de puncte la victoria Irlandei a fost unul major. Adica 18 puncte din care patru transformari ale primelor cinci eseuri. Carbery, inlocuitorul lui Sexton din minutul 51, a mai transformat si el ultimele doua (cele ale lui CJ Stander si Conway). Interesant este faptul ca toate, absolut toate, penalitatile acordate de Nick Berry au fost utilizate pentru castigul de teren nu pentru castigul de puncte. Este o tendinta benefica in rugby-ul mondial sa se urmareasca numai castigul de puncte din incercari si doar la nevoie sa se execute transformari de penalitati. Imi imaginez ce ar fi somat Vlaicu la acest World Cup daca ar fi fost obligat sa participe. Norocul lui ca nu s-a intamplat. Inclusiv alt macelar de puncte din lovituri de picior, Owen Farrell, va fi o victima a acestei noi tendinte. Ce se va alege de orgoliul acestuia numai Eddie Jones poate sti. In fine, scorul final 47-5. Irlandezii afla maine cu cine vor juca in sferturi iar Samoa va trebui sa treaca iar prin chinurile calificarii pentru ca, indiferent de ce va face Japonia, va termina grupa pe locul 4. Pacat pentru acesti jucatori din Pacific, nascuti parca pentru rugby.

Oamenii verzi infrang oamenii albastri

Omul meciului a fost declarat Jordan Larmour, autorul unui eseu dar si fundasul care este capabil sa insire nu conteaza cati aparatori atunci cand este lansat. Bun si la jocul aerian, precis in baloanele sale de urmarire, Larmour este un excelent  inlocuitor al veteranului Rob Kearney (33 ani). S-au mai remarcat azi Jonathan Sexton, creativ si incisiv ca in zilele lui bune (cand devine jucatorul dominant al Irlandei) si Conor Murray), mereu prezent pe fazele cu balon si deschizand mereu inspirat, specializat parca in pasele sarite (vezi executia de la eseul lui Larmour, minutul 48). 

Irlanda este inca o supraputere

Maine avem o zi cu patru meciuri. In ordinea lor temporala, Namibia vs Canada (de la 6,15 am), SUA vs Tonga, Tara Galilor vs Uruguay si, la 13,45, Japonia vs Scotia. A nu se scapa pentru ca la ora aia nu se mai difuzeaza Viața Satului. 

La buna vedere, prieteni!

Tara Galilor merge in sferturi dupa oarece emotii provocate de admirabilii fijieni

Azi au inceput partidele rundei a patra din faza grupelor. 

Primul meci, Argentina vs SUA, nu avea decat o tinta de rezultat direct inter-tari. Argentina isi risipise sansele de a sui in sferturi de finala dar ocupa locul 3 in grupa, asigurator pentru participarea fara calificari la urmatoarea editie a RWC, 2023. Palmaresul din actuala editie este unul onorant, doua victorii si doua infrangeri (in fata primelor doua clasate din grupa, Anglia si Franta). Esaveraj pozitiv, +13. Partida s-a incheiat cu un scor destul de lejer pentru sud-americani, 47-17. 6 eseuri la 3. Cifra din urma denota relaxarea argentinienilor dar si abordarea energica a Eagles. Totusi, trei eseuri argentinienilor nu reusesc multe echipe sa inscrie. A fost ultimul meci international al unui mare jucator, Juan Manuel Leguizamon, 36 ani, unul din exponentialii jucatori ai franchizei Jaguares dar si a selectionatei Pumas. A avut  87 de selectii la nationala si era recunoscut pe teren dupa ghetele sale mereu galbene.

In a doua partida a zilei, Scotia a mai facut un antrenament in forta intalnind o echipa a Rusiei ale carei vointa si stiinta a jocului parca au fost anihilate de catre forta ostile. Rusia termina pe ultimul loc grupa, cu 0 puncte, esaveraj negativ substantial, -141, reusind sa inscrie adversarilor doar 19 puncte. Scotia, in schimb, a marcat 9(noua) eseuri - Horne 3, Hastings 2, Turner, Seymour, McInally si Barclay., din care sase in repriza a doua. A fost probabil o partida cu multe simulari promovate de Peter Townsend care, si-a odihnit oamenii-cheie (vezi fundasul si demiul) in vederea meciului decisiv pentru locul 2 in grupa, adica partida cu Japonia, de sambata 13 octombrie de la Yokohama. Va fi un meci greu pentru europeni dar precedenta victorie din turneul de pregatire de vara din anul trecut arata ca un rezultat pozitiv e posibil. De altfel, in editia precedenta a RWC, 2015, Scotia a invins clar echipe pregatita pe atunci de Eddie Jones, cu un clar 45-10. Scorul meciului de azi al Scotiei a fost 61-0. 

putina eleganta nu strica niciodata

In fine, a treia intalnire a zilei a fost si cea mai asteptata. Frumosii uriasi din Fiji, campioni mondiali neoficiali dar olimpici la rugby sevens au intalnit una din pretendentele la castigarea Cupei Webb Ellis, Tara Galilor. Doua stiluri diferite de joc, doua conceptii diferite asupra abordarii jocului. Cu majoritatea jucatorilor angrenati in echipe de club in Europa, pentru ca in campionatele marilor puteri vecine, Australia si Noua Zeelanda se intra foarte dificil, fijienii ne-au oferit o prima repriza incantatoare. Atat prin stilul lor inconfundabil de a juca in viteza cat si prin tehnica de contact pe care o stapanesc cu meserie, fijienii aveau sa conduca dupa primele 10 minute cu doua eseuri (Tuisova si Murimurivalu), ambele ratate de Volavola, adica 10-0. Galezii se înfoaie si jocul se incinge. Cavubati se arunca peste un ruck si ia un carton galben. Regula superioritatii numerice se adevereste din nou. La primul aac galez, Dan Biggar suteaza in diagonala, balonul il gaseste la fix pe Josh Adams iar acesta inscrie la colt (cum avea s-o mai faca inca de doua ori azi). Un alt eseu galez este anulat de TMO, pentru contact cu tusa iar in minutul 29 vine a doua eliminarea a unui fijian pentru greseli tehnice repetate. Alta inferioritate, alt eseu al lui Adams. Dan Biggar transforma si scorul devine 14-10 in favoarea galezilor.  Pauza. La reluare, cei care intra mai decisi in teren sunt tot fijienii care preseaza si preseaza in terenul galezilor. Obtin un eseu de penalizare si inverseaza scorul, 14-17. James Davies primeste si el un galben pentru o obstructie la uriasul Tuisova. Fijienii ataca in continuare iar la o faza cu balon in aer, Liam Williams isi loveste coechipierul Biggar la cap, producand iesirea acestuia din joc. Ca uvertura intra in teren Rhys Patchell care avea sa fie decisiv la prima penalitate, de la 40 de metri, egaland la 17. Din acest moment, jocul s-a rupt. In minutul 61, Josh Adams produce hattrick-ul, tot la colt si tot pe stanga, cu doi aparatori in spate. Patchell rateaza. 22-17. A fost apoi randul lui Liam Williams, pe o pasa in mare viteza de la Gareth Davies, sa inscrie. Si Patchell sa transforme. Asa s-a scris scorul final, 29-17.  Partida s-a terminat in aplauzele frenetice ale asistentei iar adversarii europeni ai fijienilor au tinut sa onoreze prestatia acestora in mai multe feluri. Poate ca si pentru ca se cunosc bine si se apreciaza corespunzator (Turneul celor 6 Natiuni, Heineken si Challenge Cup)

tunelul...

Iata ce a spus Sam Warburton, retras din activitate din motive medicale, despre unul din jucatorii de baza ai fijienilor.

omul meciului, inepuzabilul Semi Radradra

Si in final, rezumatul acestei incantatoare partide, careia ii pot acorda o nota de 8+.

Fijienii, invinsi merituosi

Maine este inca o zi de pauza. Vineri vom avea alte meciuri, in care nu se joaca calificarea in faza urmatoare. De urmarit partida Anglia - Franta, doar pentru statistica. Apoi, Noua Zeelanda vs Italia, pentru a mai vedea niste rezerve la lucru. Si in final, daca suntem pregatiti, putem avea spectacol, Irlanda vs Samoa.

Bucurati-va de rugby, prieteni!

Africa de Sud continua sa se incalzeasca. Canada s-a retras dincolo de Cercul Polar. .

Springboks merge in ritmuri de fanfara spre sferturi. Azi, la Kobe, a intalnit destul de modesta echipa a Canadei, pentru un alt antrenament inainte de intrarea in faza knock-out a competitiei, 

In teren au intrat mai multe rezerve (in raport cu formatia-standard) : DuToit, Schalk Brits, Vincent Koch in linia intai (inlocuiti de Kitschoff-Malcolm Marx-F Malhebre), Snyman plus Mostert in linia a doua (in loc de Etzebeth si de Jaeger (primul a intrat dupa pauza), Cobus Reinach in loc de Faf de Klerk sau Herschel Jantjies (a intrat si el repriza secunda), Elton Jantjies in loc de Handre Pollard (intrat pe final de meci in locul lui Francois Steyn, ca nr.12).

In minutul 10, scorul era deja 19-0 prin trei eseuri - de Allende.N;Kosi si Cobus Reinach (Northampton Saints). In inca zece minute, Reinach mai culca de doua ori in buturi, pentru un spectacular 33-0.

cel mai posibil un gândac aflat in trecere

Mare umilinta pentru echipa Canadei, un newcomer  al ultimelor editii, scorul de la pauza. 47-0. Adica 6 eseuri in 30 de minute! In tot acest timp, Canada nu a avut ocazia de dezvolta baloane pentru actiuni de atac, nu a putut face asta din cauza pressing-ului Springboks pentru ca nu au avut nervi pentru asta. Si criza a explodat cand, la o spontana oarecare, pe o posesie proprie, Larsen, inlocuitorul lui Baillie, accidentat la inceputul meciului) se arunca violent asupra lui Thomas du Toit) iar arbitrii sunt unanimi, interentie ilegala si inalt periculoasa, carton rosu direct. Luke Pearce a fost perfect intransigent cu acest gen de violente nesportive iar nord-americani au ramas in 14 jucatori. Influenta imediata, cresterea scorului pentru sud-africani, printr-un alt eseu, cel al lui Frans Steyn, in minutul 40. 47-0, cum spuneam.

Dupa pauza canadienii se mai calmeaza si devin mai preocupati de initierea de atacuri si de constituirea unei aparari cat mai ermetice pentru a  preveni hemoragia scorului Amenintara unui scor de 100 pucte era iminenta.  In minutul 46, dupa un maul de repunere de la margine, canadienii reusesc sa inscrie si ei un eseu(Heaton) in fata unei aparari mult prea relaxate. Dupa ce s-au vazut cu aceste puncte pe tabela, canadienii prind curaj si cateva minute bune incep sa atace si sa arate ca au resurse pentru revanșă. Sunt contrati, evident, prin experienta. In minutul 52, Herschel Jantjies intra si el pe teren iar din acest moment Springboks au o șarnieră din doi jucatori cu aceasi nume dar fara a fi rude intre ei. 

In minutul 55, #batranul Schalk Brits (38 de ani), taloneurul celor de la Bulls, cu cinci aparatori in spate, mai inscrie si el o data. Al optulea eeu. Willemsee si Malherbe mai inscriu, asa pentru diversitate, incercari asupra victimei nord-americane. Iar partida de termina cu un destul de mare 66-7. Cu 50 de puncte numai din eseuri. Restul fiind inregistrate pe numele lui Elton Jantjies drept transformari de eseuri. 

Zece eseuri, sud-africane din care opt transformate la Kobe

Rudolph Gerhardus Snyman (cunoscut drept RG), linia a doua de 24 de ani, jucator la Honda Heat in Japonia a fost declarat omul meciului pentru travaliul sau constructiv atat in aparare cat si in atac. Cobus Reinach, 29, cu trei eseuri in aceeasi partida, va fi un record al editiei, cu siguranta. Acest demiu atipic ne arata, inca o data, calitatea exceptionala a rezervelor de jucatori de elita pe care o propune rugby-ul sud-african.

Maine, din nou trei partide :  Argentina vs SUA, Anglia vs Franta (deloc decisiva pentru locul doi al grupei, Franta fiind matematic calificata) si Irlanda vs Samoa.

La buna vedere, prieteni! Sa ne bucure rugby-ul in continuare!

Franta castiga iar la limita si face 3 victorii din 3 posibile.

In primul meci al zilei, Noua Zeelanda a dat o lectie privata de rugby celor din Namibia. 71-9. 11 eseuri, 8 transformari dar si doua cartonase galbene (Laulala si Tu:ungafasi). Eseuri mai mult de la compenentii formatiei standard - Sevu Reece 2, Anton Lienert-Brown 2, Ben Smith, Joe Moody, Sam Whitelock, TJ Perenara, Ta:avao si Barrett junior, adica Jordi. Aceasta din urma a transformat toate cele 8 dintre eseuri. Pascal Gauzere a fost intr-un campus de team building si a  fluierat cu discretie.

Un nou Barrett? Parca unul era de ajuns.

In grupa C, meci important, Franta a intalnit Samoa. A fost o partida decisiva pentru europeni. Ca sa termine, inaintea ultimei intalniri, cu Anglia, pe locul doi al grupei, calificant pentru sferturi, trupa lui Brunel avea nevoie disperata de victorie, chiar si fara punct bonus. Si asa s-a si intamplat, 23-21, un scor identic cu cel realizat impotriva Argentinei.Si cu emotii pe finalul partidei, la fel ca in precedentul rezultat, cu sud-americanii. Franta a inscris doar doua eseuri in timp de Tonga trei. Vakatava si Raka, fortele brute ale frantujilor au facut numere personale (fiecare cate un eseu in prima repriza) dupa care s-au stins in a doua. Perioada in care Samoa a crescut vizibil jocul. Doua eseuri, ambele colective au demonstrat forta echipei insulare si neputinta francezilor de a fi egali cu ei insisi 80 de minute. Tonganii, in replica, au turat motoarele si experimentatii Leva Fifita (Grenoble), Siale Piutau (Bristol, fratele lui Charles Piutau, All Blacks) si Teluse Veainu (Leicester Tigers) au incercat la greu  apararea franceza.  

France? Pas bon!

Atmosfera finalului de meci cu Samoa a fost identica cu cea din finalul intalnirii cu Argentina. Disperare e cam mult spus. Ingrijorare si mefienta mai curand. In fata unei echipe dezlantuite, cum au fost si argentinienii - care numai avea ce pierde, ca si samoanii - Franta s-a aparat. fara sa arate nimic din stilul si spiritul ofensiv care a consacrat-o. Aveam dubii ca vor ajunge in sferturi. Iata ca s-a intamplat, ceea ce nu este deloc meritat. Insa rezultatele conteaza. Un arbitraj de doi lei (australianul Nic berry), slab si dezechilibrat a contribuit si el la calitatea scazuta a jocului, mai ales in mitanul secund. Franta, dupa mine nu merita, moral, sa castige. Nu pentru ca samoanii ar fi fost mai buni. Ci pentru ca nu au justificat cu nimic statutul de mare putere pe care il revendica in permanenta. Doar  floricelele puse in joc de Baptiste Serin si Antoine Dupont au mai adus aminte de zilele bune al celor din Hexagon. Investitia de incredere in Damien Penaud merita, nu merita, in schimb reclama pentru junele N:Tamack. Pe scurt, inca o data, Franta nu a convins.

Putea Tonga mai mult?

Clasamentul grupei este aproape de definitivare. Anglia conduce cu 15 puncte din 3 meciuri (toate cu punct bonus), urmeaza Franta cu 13 puncte din 3 partide (un singur punct bonus, 33-9 cu SUA) si Argentina, 3 meciuri, 6 puncte. etc. Viitoarele partide : Argentina - SUA pe 9 octombrie si SUA - Tonga pe 13 octombrie. Intre cele doua, intalnirea orgoliilor, Anglia - Franta, pe 12 octombrie. Atunci sa-i vedem la lucru pe francezi caci englezii au (cam) convins pana acum.

Maine e zi de pauza. Marti, o singura confruntare si ea dezechilibrata: Africa de Sud vs Canada.

La bua vedere, prieteni!

Japonia nu a avut emotii. Anglia nici atat. Incep sa se contureze primele locuri in grupe.

Ziua de azi a mai adus doua clarificari. S-au jucat partide in trei grupe diferite. In doua din ele, situatiile din clasament s-au limpezit. Adica se cunosc cu mare probabilitate echipele care vor acede in sferturi de finala.

In prima intalnire,  Australia nu a intampinat o rezistenta credibila din partea Uruguay-ului. 7 eseuri contra 1 si un scor final de 45-10 indica fidel situatia din teren. Haylett-Petty si Tevita Kuridrani au fost in zia buna si au inscris fiecare cate 2 incercari. Alturi de ei au mai marcat Slipper, Genia si noua vedeta Petaia. Lealifano a transformat de sase ori si asa s-a scris istoria partidei.  Australia se afla pe primul loc, dupa 3 partide cu 11 puncte, urmata de Tara Galilor cu 9 puncte dupa 2 meciuri. Fiji, dupa 3 etape a strans doar 7 puncte, urmata de Georgia cu 5 si Uruguay cu 4. Este singura grupa unde ocupanta ultimului loc are punctele unei victorii. 

Debutantul Petaia, la primul eseu

 In intalnirea care a suscitat cel mai mare interes public, Anglia a intalnit Argentina. Selectionata care inca mai nutrea ambitii pentru calificarea in sferturi de finala. Si care a intrat pe teren determinata sa produca o surpriza. Dar vulpoiul Eddie Jones isi luase deja masuri de precautie. Jonny May culca in eseu balonul in minutul 9 pentru a contracara o penalitate transformata de Urdapilleta cu doua minute inainte. Argentinienii isi arunca toate lassourile si isi ascut pumnalele pentru atac dar englezii dovedesc ca sunt la fel de dibaci in aparare. In minutul 18, Tomaso Lavanini vede un carton rosu, cu eliminare permanenta, pentru atac periculos la Farrell si Argentina e castrata.

Lavanini nu e un înger

 Pana la sfarsitul reprizei, Daly si Ben Youngs mai inscriu si ei eseuri. Si Farrel le rateaza po toate trei!  Scorul la mi-temp (de aici si prescurtarea locala, mitan), 15-3.   Dupa reluarea jocului, englezii incep sa faca spectacol (desi Pumas se impotriveste cu un un   se păropune si el pe lista marcatorilot de eseuriorgoliu sportiv, pe care numai rugby-ul il poate ilustra). Ford si Jack Nowell intregesc la cinci lista macatorilor iar Farrel incepe sa nimereasca tinta. Intre timp Mattias Moroni, pe o interceptie ca un curtea scolii, reuseste sa inscrie eseul onoarei pentru argentinieni. Iar pe final de partida, dupa un maul de manual ce a urmat unei tuse in cinci metri, Cowan-Dickey se propue si el pe lista marcatorilor de eseuri de azi. Final, 39-10. Anglia pe primul loc cu 15 puncte, Franta  9 puncte din doua jocuri, Argentina, 6 puncte din trei jocuri. Tonga si SUA cu cate 0 puncte. Partida decisiva pentru locurile doi/trei se va juca peste o saptamana, 12 octombrie intre Anglia si Franta.

Doi eseisti, Ford si May, fac cinste Leicester Tiger

Amatorii de surprize s-au indeptat azi la pranz cu atentia catre partida de pe Toyota Stadium din Tokyo. Acolo unde Japonia primea vizita echipei din Samoa, cu o victorie deja in grupa. Si primele 40 de minute au fost destul de echilibrate. Cu eseuri, penalitati si curse ale senzationalei aripi Matsushita. La pauza, 16-9 pentru gazde. Samoanii au incasat un galben in persoana lui TJ Ioane pentru un placaj intarziat. Jaco Peyper, stilul sudist de arbitraj, n-a ezitat sa atraga atentia asupra principalei deficiente a jucatorilor samoani, atacul la adversarul cu balon. Reluarea ne-a aratat aceeasi fata placuta a japonezilor (sa continuam sa le zicem asa desi ar trebui sa se cante mai multe imnuri deodata in deschidere), cu inca trei eseuri - Himeno, Fukuoka, Matsushima plus patru penalitati transformate de catre Tamura, fara greseala azi. Samoanii au contat prea putin ca ritm si intensitate a efortului inpus de adversari. Desi au mai inscris un eseu si o penalitate, scorul final i-a dezavantajat evident, 38-19.  Japonia , dupa 3 jocuri este pe primul loc cu 14 puncte, urmata de Irlanda cu 11 puncte tot din trei jocuri. Intrucat mai are, pe 9 octombrie, de jucat cu Rusia si se presupune ca va castiga fie si cu bonus, Scotia are nevoie de vi ctorie in meciul cu Japonia pentru a mai spera la un loc in sferturi. Asta in conditiile in care Irlanda, rivala sa, va juca pe 12 octombrie cu Samoa.

Sa fie efectul Joseph la fel de evident ca efectul Eddie Jones?

Maine se vor juca doua partide: Noua Zeelanda cu Namibia si Franta cu Tonga. 

sa ne bineauzim, prieteni!

Springboks s-au antrenat in public, Italia si-a conservat locul la RWC 2123

Una din partidele pe care nu le uiti prea usor sau la care scorul nici macar nu a contat. As nota-o cu 8. Si nu pentru frumusetea jocului sau elanul jucatorilor, amandoua fiind destul de aproape de superlativ. Ci pentru ca italienii s-au straduit si au reusit sa opuna un joc cinstit si curat in prima parte a jocului. Mai precis pana la eliminarea lui Lovotti pentru bascula mai mult decat periculoasa aplicata lui Vermeulen.

Si Ferrari ar fi trebuit eliminat la bascula lui Vermeulen

Ramasi in 14 oameni, nu prea au mai avut solutii in fata unei echipe dezlantuite. Argumentul acestei note este ca fara italieni, asa cum au jucat azi, meciul ar fi avut alta fata. Nu pun la indoiala victoria absolut meritata a Boks-ilor. Vreau doar sa subliniez ca partenerii acestora de azi au facut ca jocul sa fie antrenant, placut privirii si atractiv din punct de vedere al scorului.  Motivatia unui rezultat favorabil in fata Africii de Sud a tinut sus moralul echipei lui Conor O:Shea. Asta si explica numarul mare de accidentari/inlocuiri, faptul ca mai bine de jumatate din meci s-au jucat gramezi simulate intrucat in lista de rezerve nu mai existau pilieri de meserie. Cu doua victorii in grupa, indiferent de rezultatul urmatoarelor intalniri, Italia are asigurat locul 3 in grupa, deci participarea din oficiu la viitoarea editie a RWC. Nici nu puteau spera la  mai mult intr-o grupa cu Noua Zeelanda si Africa de Sud. Capitanul lor, Sergio Parisse a jucat, la 36 de ani, intr-o a cincea participare la o Cupa Mondiala. 

una vittima innocente del rugby

Invingatorii, oamenii lui Rassie Erasmus, au intrat in teren cu o linie intaia infricosatoare (Mtavarira, Mbonambi, Malherbe), cu cea mai buna prezenta in linia a doua (Ethzebeth,  de Jager) si o linie a treia superexperimentata (Vermeulen, Kolisi, du Toit). Handre Pollard, o uvertura extrem de mobila si prezenta peste tot unde era balon de castigat, ca si Faf de Klerk de aktfel. Insa, surprizele au venit de pe linia de treisferturi. Acolo unde au excelat aripile Cheslin Kolbe (omul meciului, 2 eseuri si in permanenta cautare a unui al treilea) si Makazole Mapimpi (doar un eseu, dar frumos). Au mai punctat Snyman si Malcolm Marx, rezerve, taloneurul Mbonambi si centrul Lukhanyo Am (nu neaparat in aceasta ordine) In total 7 (sapte) eseuri din care Handre Pollard a transformat doar patru. Rafala de eseuri survenita dupa ce a survenit superioritatea numerica nu s-a datorat epuizarii fizice a adversarilor, ci inspiratiei jucatorilor din liniile din spate care au combinat surprinzator, cu multe pase sarite si intoarceri in suveica, derutand vitejii aparatori italeni si facand ca jocul aripilor (in special Cheslin Kolbe, un excelent dribleur, de altfel) sa inlesneasca atingerea de noi puncte. In doua randuri am vazut italienii dezlantuindu-se in atac, chiar si in inferioritate numerica. Minutele 46-47 si 63-65 le-au apartinut, Springboks facand chiar eforturi vizibile in a se apara. 

Situatia in aceasta grupa, B, este foarte clara. Ultimele meciuri nu mai pot schimba ordinea intrarii in faza sferturilor de finala si nci pozitia locului 3 pentru Italia. Ultimul meci atractiv poate fi Noua-Zeelanda - Italia, pe 12 octombrie.  Nu stiu cum va surmonta O:Shea problema pilierilor pentru ca nu vad ca gramezile cu All Blacks sa se joace tot simulat, precum azi.

Maine, trei partide dintre care doua de mare atractie: Anglia-Argentina si Japonia-Samoa. Cea de-a treia, Australia-Uruguay.

La buna vedere, prieteni!

PS. Am avut ocazia azi sa-l ascult comentand pe omul cu competitiile din FRR, Marius Raczek. Cu nimic mai prejos decat brigada de urechisti din TVR, dar cu mai putina calificare in a pronunta numele straine ( de exemplu, pe Michele Campagnaro il chema Șampaniaro). Sic!

Georgia nu a rezistat nici macar o repriza. Mareata Rusie nici atat.

Astazi Estul s-a batut atât cu MaiEstul (Fiji) cat si cu Vestul (Irlanda). 

In prima partida a zilei, grupa C, Georgia, o mereu tanara speranta a Tier 3, a fost surclasata de surprinzatoarea adunatura a insulelor din Pacific, Fiji. Spun surprinzatoare gandindu-ma, mai ales, la infrangerea cu 27-30 in fata Uruguay-ului. Asta dupa ce ne aratase fata frumoasa a rugby-ului insular in meciul cu Australia din 21 septembrie, 39-21. Nume precum Leone Nakarawa (Racing 92), Ben Volavola (Racing 92), Semi Radradra (Toulon, Bordeaux), Josua Tuisova (Toulon, Lyon) ori Kini Murimurivalu (La Rochelle), au in spate ani de jocuri in Top 14. Dar, o sa spuneti, si georgienii joaca in campionatul francez... E adevarat, joaca, dar majoritatea lor sunt oameni de gramada (vezi reaparitia lui Mamuka Gorgodze, autorul singurului eseu georgian)  in timp ce fijienii sunt celebri pentru spectacolele de pe treisferturi. La asta s-a rezumat jocul de azi, gramada georgiana vs. treisferturile fijiene. Si a castigat viteza si fantezia fijiana. Sapte eseuri din care 6 in repriza secunda este masura evolutiei unilaterale a jocului. Semi Radradra a inscris de doua ori, Josua Tuisova o data, pentru a ramane la numele de referinta anterioare.  Georgienii s-au straduit eroic sa limiteze proportiile scorului. Arbitrul neo-zeelandez Paul Wilson, specializat oarecum in stilul specific de joc al emisferei sudice a lasat fijienii de zburde si a fluierat destul de des pe actiunile georgiene refuzandu-le avantaje consistente, chiar daca nu a influentat decisiv scorul.

Fijienii au facut ce stiu mai bine, au jucat frumos

 In grupa D, atat Georgia cat si Fiji au cate trei jocuri dar situatia in clasament este in favoarea MaiEstului, Fiji avand 7 puncte si Georgia 5 puncte. Fiji se va lupta pentru locul 2 in grupa miercuri, 9 octombrie in partida directa cu Tara Galilor, care acum conduce grupa cu 9 puncte din  doua meciuri. Soarta Georgiei - locul trei in gupa - poate fi afectata de ultimul sau meci, cu Australia, pe 11 octombrie. Ca sa alimentam putin fantasmele dambovitene, dupa care o data ce Gergia va ocupa locul 3 in grupa, vom scapa  de ea din campionatul european, al (re)calificarii la RWV 2023, Fiji va ocupa, logic, locul 3. Iar cu Georgia o vom lua de la capat, cu Cupa Antim Ivireanu.

In secunda partida a zilei, Irlanda a surclasat, dupa scor, Rusia cu 35-0. Dar scorul ascunde realitatea din teren, unde rusii s-au batut mai curajos decat in precedentele intalniri cu mult mai versatilii lor adversari. Titlul din planetrugby.com  spune totul - Ireland struggle to victory over Russia.  Pe fondul unor nesfarsite serii de erori tehnice, in principal de manuire a balonului, Irlandezii chiar au facut eforturi sa blocheze dorinta rusilor de a  juca eficient. Experienta si maturitatea in joc i-au scos pe oamenii in verde din starea de buimaceala cu care au intrat pe teren. Sexton, refacut dupa o accidentare a fost tinut in teren doar o repriza. Ca si #batranul  Rob Kearney. In minutul 58 a fost schimbata toata linia intai, cu una mai proaspata. Rusii s-au opus (cu demnitate cum ar zice unii) si nu totdeauna cu mijloace regulamentare. Au primit de la Jerome Garces, destul de ingaduitor cu jucatorii pe tot parcursul partidei, doua cartonase galbene (desi cel putin unul putea fi rosu), la Fedotko si Ostrikov.  Irlandezii, insa, si-au vazut de obiectiv - un punct bonus, pentru clasament. Necesar in lupta pentru o pozitie calificanta in sferturi. Rezultatul a fost pe masura firmei. 5 eseuri, toate transformate, fie de Sexton fie de Carty, inlocuitorul sau din repriza secunda. Faptul cu Rusia a pierdut la 0 cu o echipa celebra care nu a stralucit deloc are o explicatie, valoarea de ansamblu a echipei si lipsa de viziune a staff-ului tehnic, debusolat inca de infrangerea la Italia (15-85) din luna august. 

Rusia nu s-a vazut mai deloc

Situatia din grupa A este usor incurcata. Japonia, cu 2 meciuri, are 9 puncte. Irlanda, cu 3 meciuri, are 11 si e pe primul loc provizoriu. Scotia si Samoa, tot cu doua jocuri, au cate 5 puncte. Urmeaza Japonia vs Samoa.  (5 octombrie), Scotia vs Rusia (pe 9 octombrie). Iar meciul cel mai important, ce poate asigura calificarea in sferturi este pe 13 octombrie. Si anume, Japonia impotriva Scotiei.

Maine, un singur meci, Africa de Sud vs. Italia.

Sa ne bucuram de rugby, prieteni!