Invingatoarele din sferturile de azi se vor intalni in prima semifinala, din 25 octombrie. Ele sunt Anglia (40-16 cu Australia) si Noua Zeelanda (46-14 cu Irlanda).
Anglia a abordat realist partida cu Wallabies. Era de asteptat ca acestia sa atace inca din primul minut. Sia asa au si facut. In minutul 10, Kurtley Beale a pornit intr-o cursa solitara, 40 de metri si era sa inscrie eseul de debut. Insa a fost placat foarte aproape de tinta. Imediat Leali,ifano transforma o penalitate si Australia deschide scorul. Era minutul 12. Englezii se complica si in atac si, mai ales, in aparare, Farrell nu dadea semne cum ca va fi in forma unui playmaker. A venit insa minutul 19 si balonul a inceput sa circule mai mult de 3 pase. Ajunge la Jonny May si acesta culca primul eseu. Farrell incepe seria de lovituri reusite de picior si transforma. 7-3. Peste inca doua minute, acelasi actor, May, mai pune jos o data balonul iar Farrell il transforma si pe acesta. 14-3. Australienii nu dau semne ca ar renunta, obtin o penalitate (min.26) si scorul ajunge la 14-6. Pana la pauza fiecare trupa mai inscrie din penalitati si scorul ajunge la 17-9.
Daca pana azi, credeam ca noul trend in materie de rugby ofensiv este sa castigi teren din loviturile de pedeapsa, pentru a ajunge mai aproape de starea de eseu, la aceasta partida am avut confirmarea tendintei opuse. Oamenii insarcinati cu loviturile de picior, Leali,ifano si, respectiv, Farrell, nu ar renunta niciodata la aceste puncte. Antrenorii, amandoi australieni, sunt oameni pragmatici, orice punct in plus e un pas catre victorie. In plus, sa ne mai gandim si la orgoliile de transformeri ped care le incearca mereu cei mentionati. Farrell, de exemplu, numit capitan de echipa va decide singur ca el sa bata penalitatile cu piciorul. Asa s-a intamplat azi. Farrell a obtinut 20 de puncte din suturile sale, ajungand la 44, in total, pentru actuala editie RWC. Sunt gata sa pun pariu ca el va fi cel mai eficient marcator al turneului.
Cum spuneam, Anglia s-a dezlantuit in repriza a doua. In fata unei echipe Wallabies lipsita de inspiratie, coordonare si tactica ofensiva. Doar atacurile singulare ale lui Koroibete, Petaia sau Samu Kerevi au mai animat spectacolul. Anglia inscrie prin Sinclair (minutul 44) ca replica la eseul lui Koroibete (minutul 43), aratandu-si forta de atac. Farrell mai adauga transformarea unei penalitati (min. 50) si scorul se duce la 8 puncte (27-19). Replica australiana, mai mult din orgoliu decat din constructie, vine rapid. La o penalitate aproape de 5 metri-ul englez, Australia solicita gramada ordonata. Sinclair cedeaza din nou, asa cum a mai facut-o de mai multe ori in prima repriza. Scott Sio, veteran, este cu mult mai puternic si mai rafinat pilier iar tehnica acestuia de impingere ii arunca in aer lui Sinclair toate sistemele de rezistenta. Din fericire, prabusirea si reluarea introducerii pe gramada se sfarseste cu un turnover englez. Poate ca asta a fost ultimul moment in care australieniimai puteau conta.
Minutul 60 si schimbarile inerente reusesc sa schimbe fata jocului. Intra si George Ford, schimbandu-l pe Slade, dar prewluand rolul lui Farrell de nr.10, intra Marler si Dan Cole, iese Sinclair, intra si George Kruis. La australieni, chiar daca intra o șarniera noua - White si Toomua nu se schimba mare lucru in joc. La englezi, insa, jocul se deschide. Ford incepe sa opuna in valoare atacantii nou intrati, Jonathan Joseph, de exemplu (care l-a inlocuit de Manu Tuilagi, mai tot timpul cu 2-3 oameni pe el). In minutul 70, Farrell mai concretizeaza o penalitate dupa ce cu 7 minute in urma ridicase difreneta la 30-16. Acum este 33-16. In 76, pe o pasa neglijenta a lui Kurtley Beale, Anthony Watson intercepteaza balonul si culca cel de-al patrulea eseu (nu se acorda, evident, bonus point). Farrell ridica procentajul de reusita la 8 din 8 si scorul devine 40-16, care va fi si cel final.
Australienii par ca se resemneaza. ar nu e asa. Vitezistul Marika Koroibete pleaca din propriul 22 intr-o cursa solitara pana in buturile engleze. Ceea ce ar fi fost frumos pentru spectacol. Dar TMO-ul si Garces (modiocru si azi) apreciaza un inainte in faza initiala a interventiei lui Koroibete. Pacat.
Omul meciului, flankerul Tom Curry. In afara de cateva placaje, nu inteleg de ce a meritat asemenea distinctie. Ben Youngs, de exemplu, care a jucat 74 minute si putea intra in socoteala, a facut mai multe pentru joc si pentru echipa azi.
Si asa a ajuns Anglia in semifinale. Pe merit.
pana si Kyle Sinclair....
A doua partida a zilei, Noua Zeelanda vs Irlanda era privita ca o infruntare de zile mari, mai ales ca din ultimele trei intalniri europenii castigasera doua. Si All Blacks se pregatisera ca atare, avand in teren toti oamenii in forma ai momentului. Un moment aparte a fost si varianta lunga a razboinicului kapa-o-pango, neobisnuita la meciurile ordinare. Din grupe, de exemplu.
Din pacate, insa, Irlanda nu a fost la inaltimea asteptarilor. Chiar si Joe Schmidt in conferinta de presa de dupa, acuza oboseala jucatorilor sai si recursul la rutina in jocul elevilor sai. A se vedea inregistrarea aferenta. In economia jocului, Irlanda nu a contat, All Blacks au facut un joc scoala in fata unui adversar cu palmares. Ceea ce nu sta in puterile oricui, sa recunoastem. Este totusi campioana mondiala en tittre. Stapan pe fundul terenului si avansat in toate atacurile, Beauden Barret a creionat toate detaliile victoriei de azi a Noii Zeelande. Introducerea lui Scott Barrett (min.40) si lui Jordy cuacelasinume (min.63) au facut din nou eveniment. Cei trei frati s-au semnat pe performanta de a-si lua revansa in fata Irlandei. Si inca in ce maniera! De exemplu, in penultimul minut de joc Jordy isi inscrie numele pe lista marcatorilor. Asta dupa ce fratele Beauden fusese declarat omul meciului.
afacerea fratilor Barrett continua sa prospere
Per total azi s-au inscris 118 puncte, 86 invingatoarele, 30 invinsele. Meciul al doilea a fost de notat cu -9, pentru spectacolul oferit de AllBlacks. Semifinala de sambata viitoare se anunta a fi una de vis. Cred ca Eddie Jones nu mai are parte de nopti liniare.
Maine, alte partide de exceptia. Tara Galilor vs Franta si Japonia vs Africa de Sud. La aceleasi ore cu care ne-am obisnuit deja.
Bucurati-va de rugby, in continuare, prieteni!
PS. Astazi a fost si ziua de retragere din activitatea internationala a lui Rory Best. Ca si plecarea lui Joe Schmidt din fruntea staff-ului de antrenori ai Irlandei. O sa-i regretam cu siguranta.
Rory Best, emotional. Un exemplu pentru generatiile viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu