Senzatia care m-a incercat la finalul acestei partide a fost de usurare. S-a facut dreptate, au castigat cei mai buni, victoria a fost a celor ce au muncit mai mult si cu cap. Eram ingrozit la gandul ca Farrell va juca uvertura si Ford va fi redus la rolul unui centru cuminte, implicat doar in marirea capitanului. N-a fost sa fie asa. Ediie Jones a intuit ca este nevoie de creativitatea lui Ford, nu i-a luat capitania lui Farrell dar nici nu i-a lasat libertatea de a juca pentru penalitati. nu i-a lasat decat transformarea eseului lui ManuTuilagi, din minutul 3.
Cu care de fapt a inceput partida. Exploziv. Anglia in ofensiva, cu aparare avansata.Si cu plan tactic evident - a nu da baloane adversarilor. Ceea ce s-a tradus in 62% posesie si 69% teritorialitate in prima repriza. Maro Itoje, imperial in tușe. Un eseu englez anulat pentru offside la Curry, justificat sau nu, ar fi marit scorul substantial. Ford rateaza de putin un drop-goal de la aprox.25 metri. Si tot el bate in tusa o penalitate pe care ar fi putut sa o transforme. Ca un indicator al dinamicii jocului, in minutul 40, raportul de turnover-e era de 8-3 in favoarea englezilor. In minutul 40, Ford prinde o penalitate favorabila si duce scorul la 10-0. Ceea ce nu li se intamplase de mult All Black-șilor.
Repriza a doua incepe asa cum a inceput si prima, cu dominarea in teren a Angliei. La un maul de margine, Ben Youngs inscrie un eseu, frumos. Absolut discutabil TMO-ul nu il acorda si Nigel se conformeaza - pierderea controlului balonului in maul plus offside la jucatorul englez. Daca primul eseu refuzat era mai clar, imaginile video de la acesta nu au fost relevante pentru decizie. Si au defavorizat Anglia. Ford mai transforma o penalitate, in minutul 49, si scorul de duce la 13-0. Daca tinem cont si de cele doua eseuri anulate, realizam dimensiunea dominatiei engleze. All Blacks trece, in acest conditii lajocul pe contre, in viteza. Dar se lovesc de o aparare extrem de efcienta si bine pregatita fizic. Henry Slade era cat pe ce sa fie penalizat cu eliminare pentruo intare cu umarul intr-un placaj, dar Nigel l-a iertat. Vine si reacția furiei negre. La o tusa in 5 metri, aproape de buturile engleze, Kruis isi lasa adversarul nesupravegheat si Ardie Savea se furiseaza printre cei implicati in truse si inscrie eseul neo-zeelandez. Asta si pentru ca Maro Itoje a avut prima scapare de control al balonului pe tot parcursul partidei. Mo,unga transforma si scorul devine 13-7. Ceea ce nu era un motiv de liniste pentru trupa trandafirului. Care mai primeste un cadou. un offside in propriul 5 metri al All Blacks iar Ford nu-i iarta nci de aceasta data, 16-7. Era minutul 62, cand incepusera deja schimbarile. Care nu aduc schimbari majore in peisajul jocului. Anglia continua sa atace si sa se apere extrem de avansat, All Blacks ataca si ei, ai retinut si mai putin eficient, din motive de aparare avansate engleza. In minutul 67, Sam Whitelock il loveste cu intentie pe Farrell intr-un ruck insignifiant. Owens ar fi trebuit sa-l elimine dar plavanul ramane in teren . Doar o penalitate, pe care Ford o transforma, asa ca sa fixeze diferenta, 19-7. Scor cu care se si termina partida, pierduta clar de ne-zeelandezi.In minutul 77, Ford rateaza ultima penalitate a jocului si se cunoaste deja prima finalista a RWC 2019. Aceata este echipa lui Eddie Jones.
Anglia-vedere din satelit
Antrenorul Angliei are un palmares impresionant. Intre 2001-2005 antreneaza Australia. Cu care in 2003 pierde finala cu Anglia, cea cu drop-goal-ul lui Jonny Wilkinson. Este assistant coach in 2007 cand Africa de Sud cucereste titlul mondial. Intre 2009 -2015 antreneaza Japonia cu care produce surpriza victoriei cu Africa de Sud in grupe si pune temelia cresterii valorice din aceasta editie a oamenilor alintati ca brave blossoms (sau Sakuras). Din 2015 preia nationala Angliei cu care castiga doua editii consecutive ale Six Nations si intra azi, in finala RWC.
Eddie is the One
Este nascut in Tasmania, dintr-o mama americano-japoneza si un tata australian. Etimologic, un eddy este un curent circular de apa in zona Tasmania (https://oceanservice.noaa.gov/facts/eddy.html)
Onorul invingatorilor
PS: World Cup-winning coach from 2003, Sir Clive Woodward, added: “That was totally complete. They strangled the All Blacks to death, not just the first two minutes, but the whole game. The physicality, 1-15, was fantastic. It was huge and totally deserved. They absolutely smashed them.” (sursa: Twitter)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu