In semifinala de azi aveau sa se infrunte doua echipe cu veleitati. Tara Galilor, castigatoarea Six Nations 2019 care acorda, posibil, ultimul meci la carma pentru Warren Gatland. Si Africa de Sud, noua echipa construita de Rassie Erasmus, egala Noii Zeelande si invingatoarea Australiei pentru a deveni castigatoarea in Rugby Championship 2019. Tara Galilor cu cateva absente notabile datorate accidentarilor avea un lot suficient de echilibrat pentru a propune in teren o echipa puternica pentru o semifinala. Africa de Sud nu avea accidentati sau incapabili de joc si a scos in iarba ce avea mai bun in acest moment.
Nivelul de fizicalitate al jocului s-a aratat inca din primele minute. Partida, in ansamblul ei nu a excelat prin tactici si actiuni-surpriza. S-a jucat clasic, liniar poate, fiecare echipa incercand sa domine adversarul prin forta bruta. S-a jucat foarte mult cu baloane sutate si asta in pofida vantului care, nu o data, a schimbat traiectoriile baloanelor. Cele doua perechi de suteuri, Davies si de Klerk, Halfpenny si Pollard s-au intrecut in inaltime si distanta,mai putin in plasament. Jocul ce baloane inalte si repozitionari strategice nu le-a fost de folos niciunuia dintre adversari. Suturile, au fost, totusi cele ce au decis partida. Africa de Sud avea sa castige prin patru transformari de penalitati, realizate de Handre Pollard in minutele 15,20,35,76, in timop de pentru Wales a inscris doar din trei penalitati transformate de Dan Biggar (sters azi) - in minutele 18, 39 si 46. Pana la concurenta scorului final 19-16 pentru Africa de Sud, fiecare parte a inscris cate un eseu. Josh Adams (scorerul absolut al editiei din 2019, cu sase eseuri), transformat de Lee Halfpenny si, respectiv, Damian de Allende, transformat de Pollard. De remarcat eseul lui de Allende, eseu de manual pentru capacitatea unui centru de a inscrie avand in fata patru adversari.
In ciuda jocului destul de neatractiv (prin comparatie cu semifinala precedenta), mi-au placut mai multi jucatori, de la ambele echipe. De la galezi, capitanul Alun Wyn Jones pentru dorinta de sacrificiu din fiecare actiune de joc, taloneurul Ken Owens, foarte devotat om de echipa si eficient in aparare, Hadley Parkes, un ofensiv rational si Rhys Patchell, atat cat a jucat, 20 si un pic de minute. Lee Halfpenny a stapanit jocul aerian ca fundas dar nu a fost inspirat cu loviturile de anticipare. De la Boks s-au remarcat, conform propriei opinii, Pieter Steph du Toit, omul care a placat tot ce avea in fata si s-a batut in toate, absolut toatem gramezile deschise ale jocvului, Lood de Jager pentru eficienta in tuse unde l-a avut in fata pe Alun Wyn Jones, Duane Vermeulen, a carui forta de strapungere nu a fost nicicand masurata (si ma gandesc la masura efortului depus de ciclisti, de exemplu) si inepuizabilul Duracell Faf de Klerk. Care, intre noi fie spus, a facut azi o treba a mai buna decat ar fi facut Elton Jantjies. un alt pitic atomic, 172 cm. Sa nu-l uitam nci pe Damian de Allende, cu o fulgeratoare forta in atac, nu numai la eseul sau. Si pentru numeroasele sale placaje, chiar daca nu atat de multe ca du Toit.
Sigur ca meritul pentru aceasta victorie apartine jucatorilor, acestor Springboks care fac, acum, o echipa mai mult decat redutabila. Dar, si inca in mare masura, asa cum apreciem Anglia lui Eddie Jones, trebuie sa apreciem si noua fata a echipei creionata de Rassie Erasmus. Care a ridicat multe din restrictiile impuse de SARU selectiei jucatorilor selectionatei nationale si a promovat multi jucatori de culoare, buni sau foarte buni.
Asa incat sambata viitoare vom avea in fata doua echipe cu stiluri asemanatoare si valoare apropiata. Finala se va juca sambata. In timp ce vineri vum avea un alt meci cu mare atractie, Noua Zeelanda vs Tara Galilor. Un meci al orgoliilor ranite.
Mai sunt doua partide de varf. Bucurati-ve de rugby, prieteni! La buna vedere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu