sâmbătă, 28 aprilie 2012

Well done, Edinburgh Rugby!

O semifinala de Heineken Cup pe care nu ar fi prezis-o nimeni. Ulster (cam a treia echipa din Irlanda, regulat in spatele consacratelor Leicester si Munster) si Edinburgh. Ulster (selectionata Irlandei de Nord, pana la un punct) a avut un parcurs usor dar scotienii au ajuns in semifinale invingand dramatic pe Munster, chiar pe Thomond Park din Limerick. Spre deosebire de meciurile din Amlin Challenge (ieri si azi, tot semifinale, insa plicticoase, poate si datorita faptului ca aceste semifinale au fost o afacere exclusiv frantuzeasca), pe Aviva Stadium, Dublin, chiar s-a jucat rugby de clasa. Scorul e mai putin important, au invins favoritii irlandezi doar la 3 puncte. Dupa prestatia din sferturi, scotienii au aratat ca sunt o echipa in forma, cu personalitate si prestanta, indiferent pe ce teren joaca. Aceeasi atitudine au aratat-o si asta seara. Totul pentru atac, sarje scanteietoare pe trei sferturi, aparare mobila si ferma. Pe inaintare au tinut piept gazdelor prin experienta celor 3 din linia intaia a selectionatei Scotiei-Iacobsen, Ford si Cross. Blair si Craig Laidlow, mijlocasii, au iutit atacurile de cate ori au avut ocazia, pacat doar pentru erorile de manipulare a balonului ale celor din spate. Tineri si mai putin experiementati. In ansamblu, insa, si linia a treia s-a miscat bine, chiar daca Jones si Scott au sub 24 de anii iar Nick de Luca e si el pe aproape. De remarcat si travaliul inchizatorului de gramada, fidjianul Talei. Irlandezii, echipa mai matura si cu mai multe meciuri de nivel european in ghete, a avut un ax sud-african experimentat- Pedri Wanenburg, inchizator, Ruan Pienaar-uvertura si Stefan Terblanche-fundas, care au condus strategic jocul celor din Ulster. Acestora s-au mai adaugat "batranii" titulari ai reprezentativei Irlandei- Trimble, Dan Tuohy, Ferris si Best. Cu toata exprienta si determinarea acestora, scotienii li s-au opus cu inteligenta si o buna gandire tactica. Chiar daca pe final de meci scorul era cu 10 puncte in plus pentru irlandezi, scotienii au insistat in atac si au reusit un eseu frumos, din cele difuzate prin rezumatele canalelor de sport. Prima semifinala s-a jucat in sensul victoriei favoritilor. Ei vor urma sa intalneasca castigatoarea meciului de maine dintre Clermont Auvergne si Leinster. Dupa forma din ultima vreme, francezii par favoriti insa Leinster este, la randul ei, o echipa cu multa exprienta (si detinatoarea en-titre a trofeului Heineken). Sa nu uitam si ca s-a reintors Brian O'Driscoll care, impreuna cu Gordon D'Arcy fac meciuri memorabile. Si, de asemenea, ca intr-o zi buna Jonathan Sexton poate imblanzi orice adversar. Avem un final de sezon european la mare inaltime. In tabloul de onoare al premiantilor acestui an va trebui asezata si Edinburgh Rugby, o viitoare sigura echipa din cele mari. Bravo, scotienilor, well done!

duminică, 1 aprilie 2012

83761 spectatori

A mai cazut un record mondial. 83761 spectatori au fost pe Wembley la meciul dintre Saracens si Harlequins. Quins au invins si s-au instalat confortabil pe prima pozitie a Premiership. Owen Farrell a inscris 12 puncte si tinde sa devina substitutul de legenda al lui Jonny Wilkinson. Pentru Sarries a inscris un eseu si contestatul Danny Care (indelung amendat pentru indisciplina). Numarul mare de spectatori se datoreaza in parte si faptului ca celelalte doua mari echipe londoneze, de football, Chelsea si Arsenal au jucat in deplasare. In acelasi timp, pe Arcul de Triumf, Romania-Ucraina nu strangea nici macar 3000 spectatori. Fiind un meci fara miza, stejarii iesind recent din cursa pentru sefia CEN, intalnirea cu Ucraina nu avea cum strange un public mai consistent. Dupa un joc fara pretentii, cu un sparring partner care nu stie sa se apere, echipa verde adica Romania a inscris 11 eseuri. Cifra nu e impresionanta si nici nu poate fi contabilizata in rubrica suceselor de prestigiu, data fiind prestatia adversarilor. Treisferturile s-au miscat cu lejeritate si de cate ori au fortat, au reusit sa culce baloanele. Punctul tare al acestui meci a fost, pana la urma, circulatia baloanelor pe liniile din spate. La care Vlaicu nu a avut, in calitate de uvertura, nici un merit. Ma uit la acest om de vreo doi ani si nu inteleg cum si pe ce considerente, tehnice ori tactice, reuseste sa aibe sinecura unui post de titular, indiferent de antrenor sau adversar. Personajul nu are viziunea jocului, nu gandeste tactic nici o secunda, nu "vede" terenul iar cand se pune pe alergat, de cate ori primeste balonul, scapa repede de el. De contabilizat cate erori a facut in acest ultim meci, in principal erori de manuire a balonului ca sa nu mai vorbim de erori de plasament. Singura calitate a numarului 10, discutabila si ea, este ca da puternic cu piciorul in balon. Nu vorbim aici de eficienta. S-a vazut ieri. Promit ca este ultima oara cand mai scriu despre personaj, acest Goofy al rugby-ului romanesc si asta pentru ca am speranta ca intr-unul din cele 3-4 cluburi mai rasarite din campionatul intern se pregateste o uvertura care sa semene cat de cat cu ceea ce se joaca pe la altii. Adica rugby si nu ruibi.