sâmbătă, 31 august 2013

Cat de popular este rugby-ul in Franta? Foarte

La inceputul lunii iunie, Sport24, site de sport al Figaro.fr a publicat un sondaj despre piopularitatea rugby-ului in raport cu football-ul in Franta, pe blogul suivre@davidpeyrat. Rezultatele sunt surprinzatoare pentru majoritatea analistilor. Redau mai jos, in original, textul comemntariilor lui Peyrat. BVA este un institut serios si datele sondajului spun multe despre starea de spirit a publicului de rugby din Hexagon. De prime abord, le sondage réalisé fin mai par BVA Opinions pour la Ligue Nationale de Rugby est réjouissant. Car sans équivoque. 62% des 988 personnes interrogées avouent préférer le ballon ovale au rond. Surtout, ils sont presque unanimes (91%) à estimer que le rugby a une meilleure image que le football. C'est l'inverse qui aurait été étonnant entre le comportement délétère des Bleus depuis 2010, les incidents au Trocadéro, ou les multiples débordements dans les stades de Ligue 1 ou les stations-service où les « supporters » apprécient de se rencontrer pour des échanges de bons procédés...Le sondage décline cette antienne sous tous les angles. « Pour chacun des qualificatifs suivants, diriez-vous qu'il s'applique mieux au football ou au rugby ? » Sans surprise, ce dernier rafle les palmes du respect (91%, contre un remarquable 3% pour Menez, « Ibra » et leurs congénères...), de l'incarnation des valeurs positives (90%) ou de la convivialité (83%). Autre question posée (et autre triomphe de l'Ovalie) : préfériez-vous assister à un match de foot ou de rugby ? En famille 68%, entre amis 63%, seul 62%...Ceci posé, et une fois passé la satisfaction primaire, il convient de s'interroger sur la réalité de cette profession de foi. Parce que, dans les faits, ce n'est pas ça. La saison écoulée a vu, en moyenne, 19 262 spectateurs assister aux matchs de Ligue 1 contre 13 167 (hors phase finale) à ceux de Top 14. Les audiences télé sont également favorables aux manchots. Avec, par exemple, 6,3 millions de téléspectateurs dimanche soir pour Brésil-France. En comparaison (pour diffusion en clair), les matchs du XV de France lors du dernier Tournoi des six nations attiraient en moyenne un peu plus de 4 millions de fans. Il est cependant indéniable que les tendances depuis cinq-six ans sont favorables rugby. Ainsi, il y a deux semaines, la finale Castres-Toulon a attiré 5,7 millions de téléspectateurs, France 2 et Canal + cumulés. Un record depuis la création du Top 14 en 2004. Plus largement, le mouvement est profond. Ainsi les affluences moyennes des championnats de France. En Ligue 1, 21 294 spectateurs en moyenne par match en 2004-2005, 19 860 cinq ans plus tard, 19 262 la saison qui vient de s'achever. La courbe est inverse en Top 14 : 7 334 en 2004-2005, 13 402 en 2009-2010, 13 167 cette saison. L'écart s'est comblé mais le foot ne baisse plus et le rugby ne croît plus. Encore que ce coup d'arrêt s'explique par les mauvais chiffres du Stade Français qui, entre résultats en berne, exil à Charléty et succès mitigés des dernières délocalisations au Stade de France a perdu 30% de son public en trois ans. L'ouverture du nouveau Jean-Bouin (20 000 places) devrait en ramener une partie au stade...Le rugby taille donc des croupières au football, gagne des parts de marché. Mais sans mesure avec les réponses du sondage. Les Français préfèrent assister à un match de rugby mais, dans les faits, garnissent plus volontiers les gradins des stades de football. Les Français adorent le rugby mais regardent plutôt le foot. Comme si c'était mieux de faire croire qu'on apprécie les joutes ovales, qu'on se reconnaît dans ses valeurs alors qu'en vrai... Les dégâts provoqués par le séisme Knysna et ses répliques poussent les gens ne plus assumer leur intérêt pour le ballon rond. Sans doute la honte. Alors on se dit rugbyphile, ça ne coûte rien...Les réponses à une autre question de ce sondage BVA Opinions atteste de ce décalage entre la déclaration d'intention (« Ah oui, j'ai très envie d'aller voir un match de rugby... ») et la réalité (« personne ne me regarde ? Super, je vais mater une affiche de bas de tableau de Premier league plutôt qu'un sommet du Top 14. De toute façon je comprends rien aux règles... »). Dans la série « Pour chacun des qualificatifs suivants, diriez-vous qu'il s'applique mieux au football ou au rugby ? », il y avait « populaire ». Et là, pour la seule fois du sondage, c'est le foot qui l'emporte haut le pied : 67% contre 28% pour le rugby (soi-dit en passant, cela confirme que le rugby est un sport d'élite malgré les nombreuses récriminations des lecteurs de ce blog...).Tartufferie donc que ce plébiscite pour le rugby ? Un peu. Même si, en fouillant dans le détail des réponses, un résultat interpelle. Surprise, c'est dans la tranche d'âge 15-24 ans que le rugby emporte le plus de suffrages : 69,2% de ces jeunes le préfèrent au football (contre seulement 51,6%, le plus faible taux, pour la génération 1998, les 25-34 ans). Autre motif d'espoir, la préférence plus accentuée chez les femmes (66,4%) que chez les hommes (62,3). A l'heure de choisir un sport pour le garçon, ça peut compter... Ces chiffres ne signifient pas que, dans les stades, les spectateurs de rugby sont plus nombreux que ceux de football mais il confirme la domination du rugby sur le foot en terme d'image, résume Eric Bonnet, directeur d'études chez BVA Opinion. Avec certains mauvais résultats, plusieurs joueurs impopulaires, des revenus qui choquent, et certains supporters violents, le football traverse donc une profonde crise d'image dans l'opinion, dont le rugby, par contraste, profite à plein. Or l'image précédant souvent la pratique, sans doute, dans les années à venir, la pratique du rugby devrait encore augmenter, en même temps que son audience à la télévision devrait de plus en plus rivaliser avec celle du football. A condition, toutefois, que ce nouveau public n'importe pas les mauvaises manières du football dans les stades de rugby. Que les salaires à la hausse et l'abandon des études au profit d'une formation toujours plus précoce ne transforment pas les rugbymen en professionnels arrogants, casques sur les oreilles et pas un regard pour les supporters. A condition, en résumé, que le rugby reste le rugby. C'est son plus grand défi.

vineri, 30 august 2013

Planuri de viitor in Sud. Sau cum broadcasterii influenteaza evolutia rugby-ului.

Actualul contract de difuzare a transmisilor TV a principalelor competitii din rugby-ul austral (SuperRugby si Rugby Championship), detinut de Sky Sports, inceteaza la 31 decembnrie 2015, anul in care se desfasoara si Cupa Mondiala. Reinnoirea contractului (in valoare de cateva sute de milioane de dolari) se poarta prin tratative care au inceput in aceasta vara. Deocamdata sunt in discutii doar dezvoltarile competitiei Super Rugby sau, cum e inca cunoscuta, Super 15. Sunt deja puncte de vedere diferite in cele trei federatii majore (Unions) ale marilor puteri. Australienii, de exemplu, isi doresc o ruptura de Afica de Sud iar acestia o apropiere de Argentina. Unele pareri ale expertilor din Noua Zeelanda doresc cooptarea unor echipe din Japonia. Steve Tew, presedintele executiv al New Zeeland Rugby Union a declarat oficial ca cele trei Union ale SANZAR doresc extinderea turneului incluzand in conferinta (competitia)su-estica echipe din Japonia sau/si Argentina. Acesta este un raspuns indirect la cererea sud-africanlior sde a vea in noua structura de dupa 2015 sase echipe in competitie (as sasea ar fi Sothern Kings). Pe de alta parte, Bill Pulver, presedintele Australian Rugby Union a declarat recent ca ia in considerare o conferinta separata incepand cu 2016 care sa cuprinda doar Noua Zeelanda si Australia. Greg Peters, presedintele executiv SANZAR, a declarat ca ia in consisderare si ipoteza existentei a trei conferinte separate, Australia si Noua Zeelanda, Argentina si Africa de Sud, Japonia si celelalte puteri majore din Pacific (Samoa, Fiji, Tonga). La randul sau, Agustin Pichot, membru al board-ului Argentinian Rugby Union, a comunicat presei din Africa de Sud ca intrarea provinciilor tarii sale in competitiile franchizelor regionale este vitala pentru rugby-ul argentinian. Aceasta posibilitate, asa cum se ia in consideratie de catre oficialii sud-africani, inseamna ca vor exista doua conferinte, Argentina plus Africa de Sud si Noua Zeelanda plus Australia. . Primele opt echipe din cele doua conferinte ar urma sa joace in fazele finale. Bill Pulver a fost chiar mai specific: o conferinta Noua-Zeelanda-Australia ar reduce din cheltuielile de deplasare ale echipelor si ar atrage ratinguri mai mari in sistemul TV si ar produce vanzari de bilete mai mari. Coroborat cu aceste previziuni, Pulver mai vorbeste si de mutarea ferestrei meciurilor test de la jumatatea anului, din iunie in iulie, propunere care a fost facuta publica mai devreme, ca fiind a jucatorilor. Oricum o mare parte din aceste propuneri vor fi discutate la intalnirea sefilor SANZAR plus Argentina de la sfarsitul saptamanii viitoare. Unde, ca sa complice putin lucrurile, Steve Tew va propune adaugarea in competitie a minimum unei echipe asiatice, de principiu japoneza. Asadar, ne aflam in pragul unei perioade noi in rugby-ul sudic. Dominatia financiara a teleziunilor trustului lui Rupert Murdoch continua si se accentueaza. Fiind principalele surse de finantare atat a franchizelor cat si a uriaselor aparate birocratice din cele trei Unions ale SANZAR, drepturile de retransmisie TV in sistem monopol vor afecta in mare masura si, in primul rand, jucatorii (un mai mare numar de meciuri si un numar mai mare, corespunzator cresterii intereselor financiare, de accidentari). IRB se pare ca urmeaza linia FIFA, care sub pretextul "democratizarii si sporirii gradului de acces al cat mai multor tari la performanta sportiva",a sporit intr-atat nivelul de profitabilitate a marilor competitii internationale incat trebuie sa invente continuu competitii noi pentru a mentine si spori gradul de interes al publicului fata de football. Acest model este o spirala riscanta pentru rugby, chiar daca aparent este profitabila tuturor. Insa, in spatele cifrelor de difuzare, a salariilor jucatorilor si a profitului inregistrat la diferite nivele de organizare nationale, stau cateva realitati ascunse, buni indicatori ai evolutiei acestui sport. Pe saptamana viitoare vom vorbi despre asigurarile jucatorilor. Si in viitorul imediat despre asa zisele sponsorizari prin contracte (comerciale). Pana atunci, bucurati-va de rugby, prieteni!

miercuri, 28 august 2013

Noile prevederi privind gramada

Imi aduc aminte de perioada din tinerete, cand jucam taloneur. Era o competitie directa cu adversarul ca sa castigam balonul si sa-l oferim liniilor din spate. Conta cine era mai mobil, mai flexibil, mai iute. Au venit vremurile profesionismului si noi reguli privind gramada. Renuntarea la introducerea pe linia mediana a gramezii, acum cand s-a revenit le vechile reguli, a aparut ca o impietate fata de spiritul jocului. S-au adaugat si numeroasele accidentari ale liniilor intai, taloneurii devenind un fel de pilieri. Gramezile prabusite dupa prima introducere devin regula, arbitri sanctioneaza prabusirile, jocul e din ce in ce mai fragmentat. Cam asta a produs schimbarea regulilor privind gramezile. Acum se revine, in parte, la vechile reguli. Ceea ce este, pentru unii ca mine, o reparatie morala pe care a propus-o profesionismul, o concesie facuta atitudinii initiale a acestui sport. Am gasit azi un excelent articol despre subiect, oferit de The Rugby Site, in persoana lui Mark Reason. Il reproduc integral mai jos. "Let’s embrace the new scrummage laws Mark Reason The voice of reason about 14 hours ago Let’s embrace the new scrummage laws. That is certainly the view of most of the top New Zealand coaches. Steve Hansen, John Plumtree and Rob Penney have all made positive comments about the new (or old depending on your viewpoint) requirements around the scrummage. The ‘hit’, which was one of those laws of unintended consequence, has been abandoned. The new instruction from referees is “crouch, bind, set”. It replaces “crouch, touch, pause, engage.” The crucial part is that the two front rows now have to bind onto each other before they engage.The early games of the Rugby Championship suggest this will lead to a much higher completion rate of scrums. When New Zealand and France played back in June a staggering 18 and a half minutes of playing time was lost to the scrummage being set. This was clearly unacceptable. Hopefully the new law will open up space on the pitch for a variety of reasons. Firstly there will be a lot more actual playing time, due to fewer resets, so the players will become more tired. Secondly the actual scrums are taking three seconds longer and back rows are having to commit more, again leading to more fatigue. Hansen said, “The great thing is we don’t have too many collapses. Once we iron out the whole thing and get used to it, I think it will be great for the game.” It’s a good attitude and a contrast to some Premiership coaches who are already bleating about a lack of information about how the scrum will be ‘policed’. That should already be obvious. The biggest requirement so far has been for the scrum-halves to put the ball in straight and when they repeatedly infringe free kicks are becoming penalties. There are so many possible variables. Will scrum-halves try to spin the ball, as they did in times past when required to put it in straight. Will the blind side wing have to come up, or another defender, to police the ball squirting out near the flanker. Already we have seen far less control of the heel. Spine and neck positions may not be the same. What are the consequences of that? And will wily old props be able to shift their bind on the moment of set. These play into the biggest hope of the new law which is player welfare. John Jeffrey, the chairman of the IRB rugby committee, says, “We’re looking for at least a 70% completion rate. You might not think that is that much, but when you think, in the Six Nations this year, there was only 40% of scrums completed… it is purely down to player welfare.” The clearest indication of player welfare will come from New Zealand’s Accident Compensation Corporation. All NZ sporting injuries that require treatment are referred through ACC which is effectively a government medical insurance body. Perhaps the biggest test of the new laws will come from France, a country where the scrummage is close to a religion. Will they revert to their hookers of 25 years ago who were built like props and who scrummaged over the ball when the ball was put in? Life should be easier for the refs, although last weekend Jaco Peyper still allowed Tony Woodcock to angle in and then penalised Australia for a lesser angle at the ensuing scrum. The end of Stephen Moore’s conversation with the ref is unprintable, so the new laws will not cure all incompetent officiating. But let’s look on the bright side. More genuine scrum turnover ball, fewer collapses, more space and a genuine contest for possession. Let’s hope we are still saying the same things next year."

Ceva stiri

* In topul salariilor din Top 14 se afla toulonezii Jonny Wilkinson cu 56.000 euro si Brian Habana cu 50.000 euro lunar. Matt Giteau se afla si el pe la 40.000. Dintre francezi, cei mai bine platiti sunt Morgan Parra(Clermont Auvergne)- 46.000, Thierry Dussautoir (Toulouse) cu 43.000, Dmitri Szarzevski- 41.000 euro lunar. * Ceva cifre pentru bugetele anuale(2013-2014) ale cluburilor din acelasi Top 14: 43,66 milioane euro la Toulon; 35,48 milioane la Toulouse, 26,7 milioane la Clermont Auverge, 24,9 milioane la Stade Francais. Fata de sezonul precedent, media bugetelor celor 14 echipe a crescut cu 6,87%, ajungand la o valoare de 19,450.000 euro. * Dupa ultima victorie a Noii Zeeleande impotriva Australiei, All Blacks a devenit prima selectionata nationala care castigat 100 victorii in fata aceluiasi adversar in toate timpurile. In ultimele 11 ani de intalniri intre Noua Zeelanda si Australia primii au castigat de 23 ori, au facut un simgur egal si au pierdut o singura data. * Canada s-a calificat direct in grupele WRC 2015, pe locul Americas 1, dupa ultima victorie in meciul cu USA (care trebuie sa joace meci de baraj cu Uruguay), pentru celalalt loc in grupe, Americas 2). * Cu o politica aparte fata de jucatorii cu care au contracte in alte campionate, South African Rugby Union (SARU) a decis ca cinci dintre jucatorii din lotul de 30 pentru Rugby Championship (Four Nations)2013 se pot intoarce le echipele lor de club din Europa. Cei cinci sunt: Morne Steyn (Stade Francais), Brian Habana (Toulon), Gurthro Steenkamp si Jan Vermaak (Toulouse), Juandre Kruger (Racing Metro Paris). * Dupa accidentarile succesive ale lui Dan Carter, Aaron Cruden, Beauden Barret si Tom Taylor, selectionerii All Blacks au serioase probleme cu tricoul nr.10. Se pare ca sansa surade lui Colin Slade (Crusaders) sau lui Stephen Donald (Waikato Chiefs). Dar timpul pana la urmatoarea intalnire, cu Argentina, de circa 10 zile, ii poate fi suficient lui Barrett pentru recuperare.

duminică, 25 august 2013

Don't cry for me , Argentina

Cel de-al doilea meci de ieri, din a doua runda a Rugby Championship, s-a jucat la Mendoza, intr-una din vaile Anzilor, la 750 metri altitudine. Springboks aveau in memorie semiesecul de anul trecut, 16-16, pe acelasi stadion. Si faptul ca din echipa din 2012, mai intrau in prima echipa 11 din cei 15 oponenti. La fel ca anul trecut, stadionul a gazduit 40.000 spectatori. Tot ca si anul trecut, arbitrul a fost australianul Steve Walsh. Existau toate conditiile ca meciul sa fie o dubla, ca in cinematografie. Si asa a si fost. Tot Argentina a marcat primul eseu, de data asta in minutul 2 (Leguizamon). In minutul 10, gazdele conduceau cu 10-3, pentru ca, intre timp, atat Morne Steyn cat si Contepomi, inscrisesera din penalitati. Pumas se pun pe treaba, in stilul lor, si combina la mijlocul terenului suficient cat sa-i ameteasca pe sud-africani. Acestia, insa riposteaza cu un eseu al lui Basson (minutul 14), transformat de Steyn iar scorul se echilibreaza, 10-10In minutul 30, teritorialitatea era net in favoarea Argentinei-61%. Contepomi rateaza o penalitate de la 45 de metri. Dar Pumeas continua sa croseteze cu obstinatie pe spatii mici si in viteza, stil de loc pe placul Boks. Dupa doua minute de presiune continua si maul-uri rapide in 22-ul sud-african, Marcello Bosch inscrie al doilea eseu argentinian, Contepomi transforma si scorul devine 17-10 (minutul 38). Africa de Sud se enerveaza si ataca, la randul ei, dar mai aerisit si cu adevarat pe treisferturi. Pentru o ne-eliberare a adversarului placat, Argentina primeste o penalitate in 10 metri, pe care Steyn nu are cum s-o rateze: 17-13. Si se ia pauza. La reluare, nimic nu se schimba in stilul combatantelor. Argentina devina parca mai artagoasa dar isi cauta singura penalitatile (asa s-a si intamplat). In minutul 45, tot pentru ne-eliberarea jucatorului placat, Steyn mai are o ocazie de a reduce scorul, 17-16. Argentina devine tot mai eficienta in maul-uri, sud-africanii par derutati, contrataca si au chiar interceptii insa pare ca nu se mai intampla nimic pe teren. Se fac si primele schimbari semnificative. Iese Contepomi si Willie LeRoux, intra Pat Lambie si Fernandez, pe liniile de fund. Adica se intaresc apararile cu oameni proaspeti. In minutul 68, are loc un incident datorat exclusiv lui Steve Walsh, un bun cunoscator al ambelor echipa. Eben Etzebeth, cel mai bun prinzator in tuse al meciului, se implica prea mult intr-o spontana si loveste, de doua ori la rand adversarul, asta dupa ce ii adminstrase si o cravata. Toate sub ochii lui Walsh. Acesta intrerupe meciul cere TMO-ului reluare video, dar nu il pedepseste pe faptas cu galben (dupa mine, in conditiile actualului regulament, era caz de rosu) si acorda doar o penalitate pentru Pumas. La 25 de metri, lateral. Insa Marcelo Bosch rateaza. Asta a fost sansa argentinienilor. Si cum ocaziile ratate se razbuna, au urmat doua penalitati ale Springboks, in minutele 72 si 80, pe care Morne Steyn nu le-a ratat. Si meciul se incheie cu victoria sud-africanilor, 22-17. Posesia, pe tot meciul, a fost 52% Argentina, 48% Africa de Sud, erorile de manuire a balonului , Africa de Sud 14, Argentina 7. placaje 59 Argentina, 97 Africa de Sud. Un meci incalcit, fara spectacol, in care argentinienii au avut sansa lor de castig datorita in primul rand unei aparari artagoase. Nu au avut insa viziunea unei uverturi care sa conduce jocul prin spatiile foarte mari lasate de sud-africani in liniile din fundul terenului, pe care ar fi putut sa le speculeze cu jucatorii lor obisnuiti cu jocul in mare viteza. Springboks a castigat datorita rabdarii cu care au asteptat greselile gazdelor, ca sa fructifice oportunitatile prin suturile lui Morne Steyn, aflat in forma foarte buna in ulrtima saptamana. Steve Walsh nu a condus energic partida, parea plictisit iar ca sa-si alunge starea se angaja des in discutii cu jucatorii. Undeva prin minutul 55, se adreseaza chiar cu You're OK, Morne? uverturii Boks (desi acesta nu fusese angajat fizic in faza anterioara). Argentinienii si-au sicanat permanent adversarii, cu mici contre la limita regulamentului, uneori chiar peste aceasta. Nici oaspetii nu au fost chiar sfinti, din acelasi punct de vedere. Am remarcat, chiar daca pentru secvente scurte de joc cativa argentinieni: mobilul Gonzalo Camacho, rapidul Marcelo Bosch (ambii cu mare potential de atac) dar si pe Lucas Amorosino, fundas cu plasament strategic foarte bun si multe incursiuni in atacuri. Din partea celalata a jocului, singurul Springbok care s-a evidentiat (indiferent de partile gri ale jocului sau)a fost bad boy Etzebeth, care a dominat tusa tot timpul partidei. Juan Manuel Leguizamon (un flasnker cu mare experienta, care cred ca a placat cel mai mult dintre cei 30 de jucatori) a fost declarat man of the match. Africa de Sud face si ea 9 puncte in clasament, la fel cu Noua Zeelanda. Argentina face un punct (bonus defensiv), Australia ramane cu 0 puncte. Etapa viitoare, 7 septembrie, ocazioneaza intalnirile Noua-Zeelanda-Argentina si Australia-Africa de Sud. Pana atunci, sa ne bucuram de rugby, prieteni!

sâmbătă, 24 august 2013

All Blacks tin, acum, cu doua maini Cupa Bledisloe

Da, cu doua maini, pentru ca azi, pe Westpac Stadium din Wellington, au mai invins o data Australia. Poate nu atat de concludent precum au facut-o saptamana trecuta, dar au invins-o la o diferenta linistitoare in ultimele 10 minute, 27-16. Si scorul era mai mare, in minutul 69, 24-9. In acel minut a survenit eseul (transformat de acelasi Leali'ifano eficient ca un cangur care isi apara puiul)pe executia unei interceptii a lui Israel Folau la o pasa neglijenta a lui Ma'a Nonu. Se intampla in minutul 72, exact la un minut dupa ce iesise excelentul Aaron Smith, demiul neozeelandez. Primul, al doilea sau al treilea Smith. Probabil al doilea pentru ca primul a fost azi Ben Smith, aripa care a inscris doua eseuri, unul in minutul 27 si unul in minutul 39. Ambele inainte de pauza, deci, cand scorul era 15-6 in favoarea gazdelor. Si linstitor pentru tonusul psihic al unei echipe care a trebuit sa se teama putin de prestatia unei uverturi debutante, Tom Taylor. Aceasta a fost optiunea de inlocuire a lui Aaron Cruden, la randul lui acesta fiind inlocuitorul lui Dan Carter. Tom Taylor s-a descurcat perfect la cei 24 de ani. De tinut cont in aceasta apreciere ca joaca in rugby-ul mare doar de un an, la Crusaders. In linii mari, pariul lui Steve Hansen pe introducerea lui Taylor a iesit castigator. O alta noutate pe care a adus-o jocul de azi a fost gradul relativ ridicat de disciplina pe care l-au exhibat gazdele. Daca in meciul de sambata trecuta, oaspetii au facut un numar nepermis de mare de greseli, azi ei au fost exact la capatul opus al statisticilor. Australienii au gresit nemasurabil de mult pentru pretentiile lor. Statistica minutului 70 arata doar 6 penalitati cedate Australiei, in timp ce aceasta "oferise" gazdelor 15. De adaugat si numarul de tuse "furate" de catre Sam Whitelock, regele tuselor azi, pe repuneri ale oaspetilor, 9, si avem un tablou destul de complet asupra prestatiei australiene. Cu toate astea, sambata trecuta fusese exact la fel, numai ca atunci All Blacks a fost cea care a gresit nepermis de mult dar a recuperat ca capitolul scor datorita eficacitatii liniei de atac. Acum, azi, Wallabies nu au dispus de resursa similara. Balanta a fost ne-echilibrata din acest punct de vedere. Linia de fund a All Blacks a functionat bine spre foarte bine, Ben Smith fiind asistat foarte bine de colegii sai de linie, Conrad Smith, Nonu si Julian Savea dar si de eficienta viziune asupra terenului a lui Israel Dagg. De partea cealalta, linia de fund a "cangurilor" nu a functionat decat prin unele incercari individuale, Ashley-Cooper in prima repriza, Leali'ifano (care poate fi oricand periculos in atac) si "pustiul" James O'Conner, in a doua. E adevarat ca nici deschideri grozave nu au avut, Toomua fiind strict supravegheat si usor anihilat de adversari. Pe fund, Mogg nu a facut decat sa degajeze cu baloane lungi si inalte, amenintarile venite de la Dagg sau Taylor. Iesirea lui Matt Toomua si intrarea lui Quade Cooper nu adus mai multa lumina in atacul australian. Apararea lor a functionat mai bine decat saptamana trecuta dat atacul nu a avut nici profunzimea si nici forta necesare ca sa strapunga o exprimentata aparare in care au prestat Richie McCaw si Kieran Reed. O mica scanteie s-a aprins in minutul 60 cand, in locul lui Adam Asley-Cooper a intrat Kuridrani. Dar si el s-a stins repede. In concluzie, Noua Zeelanda-Australia a fost un meci disputat dar valoarea campionilor mondiali a fost prea mare pentru vecinii de peste Marea Tasmaniei. Jaco Peyper (Africa de Sud), a arbitrat in tonul meciului. Adica oarecare daca mai tinem minte meciurile memorabile ale protagonistelor de azi in ultimele doua editii ale Championship. Asadar, Cupa Bledisloe e rezolvata, Noua Zeelanda are 9 puncte in clasamentul competitiei iar Australia nici unul. Va fi interesant ce se va juca la noapte, pentru ca, inainte meciului de dimineata Africa de Sud conducea, datorita esaverajului. Si cum este de asteptat ca aceasta sa invinga inca o data, in Argentina, soarta Championship de anul acesta se va decide intre campioana monsdiala si Boks. Dar sa mai asteptam un pic. Pe curand!

pilou pilou

"Ah ! Nous les terribles guerriers du Pilou-Pilou/Qui descendons de la Montagne vers la Mer(Pilou-Pilou !)/Avec nos femmes échevelées allaitant nos enfants/Sous l'ombre des grands cocotiers blancs(Pilou-Pilou !)/Nous les terribles guerriers poussons notre terrible cri de guerre(AAAARRRGGGGHHHHH !)/J'ai dit NOTRE TERRIBLE CRI DE GUERRE !/(AAAARRRGGGGHHHHH !)/Parce que TOULON/(ROUGE !)/Parce que TOULON(NOIR !)/Parce que TOULON(ROUGE ET NOIR!)". Asa incepe orice meci din Top 15, disputat la Toulon. Bibliografia zice ca aceasta incantatie, asemanatoare functional cu mult mai celebrul dans ritual kapa o pango (cunoscut drept haka),a fost inventata de un jucator al clubului, la sfarsitul anilor '40, Marcel Bodrero. Se evoca originea toulonezilor, razboinici de forta, coborati din munti in buza Mediteranei, spre intimidarea adversarilor. Ieri seara, 15.000 oameni, mai putin parizienii care au venit sa sustina reinventata lor echipa Racing Metro, au ridicat in aer celebrul Stade Mayol, pe "versurile" Pilou Pilou. Si intr-adevar, functia catharctica a celebrei incantatii s-a facut simtita. Racing Metro, cea mai bogata echipa din divizia de elita a Frantei, proaspata "proprietara" a celebrilor Ronan O'Gara (in staff-ul tehnic), Jonathan Sexton, Jamie Roberts, Dan Lydiate, Tonga'uiha, Brian Mujati (cumparaturi din marele mall de peste Canalul Manecii), a plecat cu coada intre picioare. Scorul a fost din doua cifre, 4 si 1. Adica 41-14. Diferenta de valoare si de autenticitate atitudinala, cu mult mai mare. Toulon arata a echipa mare, un fel de Noua Zeelanda a Nordului. De ce spun asta? Pentru ca numeroasele (prea numeroase pentru blazonul actual, cel de aparat si confirmat) greseli de tehnica individuala sau de precipitare in joc, nu impieteaza eficacitatea generala, de echipa. Pana in minutul 72 (dupa grafica Canal +) Toulon oferise nu mai putin de 14 penalitati parizienilor, in timp ce acestia au fost cu mult mai zgarciti, au "cadorisit" doar 4 celor din Rade. Duelul Wilkinsdon - Sexton nici nu a avut loc, desi se anuntase prin portavoci uriase. Wilkinson, Giteau si Smith au facut ce-au vrut cu apararea pariziana. Cinci eseuri (mai mult ca sa depaseasca baremul pentru punctul bonus ofensiv) toate in mare viteza, ca la antrenament, au culcat oamenii lui Boudjellal in schimbul atitudinii cu care Racing Metro a venit in Sud. Giteau, Suta, Smith si "micutul" Tillouse-Borde (atat cat a jucat) au fost pe tot terenul, cautand, in special in al doilea mitan, ocazii pentru spectacolul eseurilor. Wilkinson a fost un "overall skipper", Masoe a condus eficient inaintarea iar Maxim Mermoz (pana la inlocuire) a facut jocurile sa iasa de pe linia de fund. Arbitrajul lui Romain Poite nu a fost stralucitor ci doar corect, el a fluierat de multe ori impiedicand avantajele sa se materializeze. Micile lui scapari nu au influentat decisiv rezultatul. Toulon incepe sa arate ca o mare echipa. Jocul de ieri a fost un argument in favoarea actualului statut, cel de detinatoare a Heineken Cup. Cum si in prima etapa a dovedit ca are puterea sa revina pe finalul meciului (egalul cu Montpellier), dupa ce a fost condusa substantial chiar si cu un superstar pe teren, Brian Habana, Toulon se anunta principala candidata la titlul national si in acest an. Iar ultima declaratie a lui Mourad Boudjellal , accentul pe propriul tineret, este una a maturitatii la care a ajuns conducerea celor din Var. Pana acum s-a construit o mare echipa, de acum inainte Pilou Pilou va fi starea de spirit de care renasterea Toulon-ului va avea nevoie pentru o consacrare deplina in elita rugby-ului european si, de ce nu?, mondial. Visul lui Mourad (1001 nopti nu au trecut inca)e inca actual: sa joace o super Cupa mondiala cu recenta invingatoare din Super Rugby, Waikato Chiefs. De ce nu?

vineri, 23 august 2013

Statistici si nu numai despre meciul Argentina-Africa de Sud

* Infrangerea din sambata trecuta a fost cea de-a doua contra-performanta din istoria Pumas. Cea mai severa infrangere a fost 8-93 impotriva Noii Zeelande, in 1997. * Brian Habana mai are nevoie de un eseu pentru a egala cel mai mare numar de eseuri al Rugby Chiampions (fost TriNations). Recordul este detinut de Christian Cullen (Noua Zeelanda) si consta in 16 eseuri. * Brian Habana va avea cea de-a saptea prezenta in meciurile contra Argentine, depasindu-l pe Joost van der Westhuizen, care a contabilizat sase prezente. * Bismarck du Plessis, daca va intra pe teren, (este anuntat rezerva,) va ajunge ala 50-a selectie pentru Africa de Sud. * Marcelo Bosch va ajunge la a douazecea selectie. * Argentina are nevoie de 28 de puncte inscrise pentru a duce selectionata condusa de Santiago Phelan la nivelul a 700 de puncte internationale. * Daca va invinge in Argentina, Africa de Sud va putea trece in cont cea de-a patra victorie consecutiva in deplasare. I-ar urma victoriilor cu Anglia (16-15), Scotia (21-10) si Irlanda (16-12) din toamna anului trecut. * Argentina a inscris impotriva Africii de Sud 307 puncte si 38 de eseuri, iar Africa de Sud are un total de 660 puncte , realizate si prin 82 eseuri impotriva acestei adversare. * Media per jucator al gramezii Africii de Sud este de 112 kg., in timp de media pentru Argentina este de 109. * Felipe Contepomi va fi cel mai varstnic de pe teren (36 de ani) in timp ce Pablo Matera (flanker) va fi cel mai tanar, 20 de ani. * Steve Walsh va fi arbitrul acesti intalniri. El va oficia la centru pentru a 53-a oara intr-un meci-test.

sâmbătă, 17 august 2013

Rugby Championship (Four Nations) a inceput in forta: 162 puncte in doua meciuri!

Australia 29 - Noua Zeelanda 47. Africa de Sud 73 - Argentina 13. Doua rezultate scontate. Numarul de puncte, insa, a depasit cu mult si cele mai fanteziste pariuri. Pe ANZ Stadium din Sydney, All Blacks si-a aratat coltii de campioana mondiala inca din minutul 3. Ben Smith, dupa o strapungere a lui Aaron Cruden, deschide spectaculos scorul.0-7. Leali'ifano replica pe doua greseli individuale ale neo-zeelandezilor, si reduce diferenta la 6-7. Pentru un balon tinut intr-o spontana, Cruden transforma o penalitate.6-10. Leali'ifano mai transforma doua penalitati, tot pentru greseli individuale, si Australia conduce cu 12-10. Pe o interceptie in 30 metri, la o greseala a lui Mogg, Aaron Cruden reuseste al doilea eseu (minutul 29), tot el transforma si scorul se duce la 12-17. Urmeaza eseul lui Richie McCaw, la colt, dupa o sarja in mare viteza (made in New Zealand). Cruden rateaza. 12-22. O greseala pe tusa a lui Sam Whitelock si o interceptie a lui Will Genia va pemite primul din cele doua eseuri ale Wallabies. Leali'ifano transforma si scorul devine strans: 19-22. Chiar inainte de fluierul de pauza, pentru un offside in propriul 22 al aceluiasi Mogg, Cruden duce scorul, prin penalitate transformata, la 19-25. Primele constatari ale comentatorilor (niste mari "fosti": Michael Lynagh-Australia si Sean Kirkpatrick-Noua Zeelanda-, Sky Sports 4) atesta jocul bun al liniei de mijloc a Noii Zeelande, in special a lui Cruden, bine servit de celalalt Aaron, Smith. De mentionat ca Aaron Cruden l-a inlocuit pe Dan Carter, accidentat si, pe alocuri, a fost mult mai ofensiv va acesta, in zille lui bune. Aceiasi comentatori au avut cuvinte bune si pentru perechea similara, Toomua-Genia, de la Wallabies., Toomua fiind si el o solutie de rezerva pentru postul de uvertura in echipa Australiei. Sa spunem deci ca jocul s-a facut de ambele parti, la mijloc. Repriza secunda incepe cu valurile de atac ale Wallabies. Leali'ifano si Adam Ashley Cooper sunt cu greu doborati. Mogg este schimbat si rolul de fundas este preluat de O'Connor (23 de ani, 6 ani de selectii pentru Wallabies), destul de sters pana atunci. Kieran Reed face o obstructie intr-o spontana si Leali'ifano loveste din nou. 22-25(minutul 46). All Blacks merg pe contratacuri, reteta lor garantata, si in min.52, la o actiune individuala, pe contra, a lui Aaron Smith, Conrad Smith (au fost trei alde Smith azi pe teren) culca la centru. Cruden transforma si Noua Zeelanda se distanteaza din nou la 10 puncte, 22-32. Cinci minute mai tarziu, Ben Smith (al treilea) culca si el la colt, dupa 2 minute de presiune in 22-ul australian. Cruden o da in bara iar scorul se mareste, 22-37. In minutul 60, intra Quade Cooper in locul lui Matt Toomua (excelent debutul sau. In minutul 63, Noua Zeelanda era sa inscrie un alt eseu, Julian Savea ratand cu cativa centimetri tinta butului, la colt. All Blacks reusesc sa stranga 40 de puncte prin penalitatea transformata de acelasi Cruden in 22-ul advers, pentru un aruncat peste gramada. In minutul 70 (jocurile fiind facute) este scos Aaron Cruden, cu datoria implinita-20 de puncte si este introdus tanarul si cu mult mai putin axperimentatul Beauden Barrett, 22 de ani. Doua minute mai departe, Ben Smith reuseste o interceptie si culca la coltul drept, Barrett transforma si scorul ia proportii. 22-47. Australienii nu scad ritmul de joc, dar nici adversarii nu ii lasa sa zburde. In minutul 80, penalitate pentru Walalbies. Se joaca la mana si O'Connor reuseste sa inscrie eseul al doilea pentru echipa sa. De mentionat ca tanarul blond s-a simtit mult mai bine ca fundas decat ca aripa si, din minutul 60, de cand a fost introdus si Cooper, jocul sau a crescut considerabil. In fine, Leali'ifano transforma eseul iar jocul se termina cu un scor putin scontat, 29-47. Australienii nu au aratat rau, dar All Blacks sunt peste puterile lor. Chiar daca au avut un numar nepermis de mare de greseli indiviuale si de erori de receptie in tusa (au pierdut si gramezi), neo-zeelandezii au compensat prin cele sase eseuri. Cei trei Smith, Savea si Cruden au fost sarea si piperul acestui meci. De partea cealalta, sa-l bine meritam pe Leali,ifano care, dincolo, de calitatile de suteur, este si un foarte penetrant om de atac. Cupa Bledisloe va ramane, cu certitudine, in Noua Zeelanda. Foarte ponderat si discret arbitrajul lui Craig Joubert (Africa de Sud). Ca tot vorbeam de Africa de Sud, se trecem in revista doar scorul de la Soweto: 73-13. O echipa a Argentinei care chiar nu a contat, nici in atac nici in aparare. Jucatorii nu sunt sudati, se cubnostre ca nu au multe meciuri impreuna. In ciuda eforturilor capitanului Contepomi (a jucat tot meciul,a si inscris si transformat, pe fondul de relaxare dat de scorul de final) XV-le argentinian a dezamagit total. Sa primesti noua eseuri(unul de penalizare) si sa incasezi 73 de puncte este o umilinta, poate nemeritata, pentru suma de jucatori ai lui Santiago Phelan. declaratiile de final-cum ca ei conteaza pe meciurile de acasa- sunt total dezonorante. De remarcat ca cele 8 eseuri din actiune au fost inscrise de opt jucatori diferiti. Morne Steyn a fost in ziua lui buna, inscriind 4 penalitati si transformand 8 din 9 eseuri. E cert ca sud-africanii au fost azi mult prea puternici pentru rudele noastre latine de peste Ocean. Multe puncte, doua jocuri de angajament total, Rugby Vhampionship isi merita renumele. P.S. Am urmarit azi, din pura curiozitate, meciul Timisoarei cu Steaua. Mai mult ca sa vad la lucru "opera" lui Chester Williams. Spre deosebire de meciul de la Timisoara cu Baia Mare, pe teren a fost o alta echipa, care a intrat in anti-jocul Stelei si s-a pulverizat. Noroc cu Vlaicu, ca a fost penibil, si in joc si in lovituri. A castigat Timisoara, dupa cinci minute finale in care s-au aparat cu toate puterile pe care le aveau si au castigat cu 18-13. La finalul meciului am avut o jenanta senzatie ca am pierdut timpul. Noroc ca s-au mai jucat meciurile din Four Nations. Sa ne bucuram ca exista si altii in rugby, prieteni.

vineri, 16 august 2013

Quade Cooper pe banca de rezerve!

Iata, in sfarsit, si echipa de start a Australiei: 15.Jesse Mogg, 14.Israel Folau, 13. Adam Ashley-Cooper, 12.Christian Lealiifano, 11. James O'Connor,10. Matt Toomua, 9. Will Genia; 8. Ben Mowen, 7. Michael Hooper,6. Hugh McMeniman, 5.James Horwill (capitan), 4. Rob Simmons, 3. Ben Alexander, 2. Stephen Moore, 1. James Slipper. Rezerve: 16. Saia Fainga'a, 17. Scott Sio,18. Sekope Kepu, 19.Scott Fardy,20. Liam Gill,21. Nic White, 22. Quade Cooper, 23. Tevita Kuridrani. Ceea ce se zvonea, s-a intamplat: Matt Toomua este preferat lui Quade Cooper pentru nr.10. Argentina - 15. Juan Martin Hernandez, 14. Gonzalo Camacho, 13. Marcelo Bosch, 12. Felipe Contepomi (capitan), 11. Juan Imhoff, 10. Nicolas Sanchez, 9. Martin Landajo; 8. Leonardo Senatore, 7. Juan Manuel Leguizamon, 6. Pablo Matera, 5. Patricio Albacete, 4. Manuel Carizza, 3. Matias Diaz, 2. Eusebio Guinazu, 1. Juan Figallo. Rezerve: 16. Agustin Creevy, 17. Nahuel Lobo, 18. Juan Pablo Orlandi, 19. Mariano Galarza, 20. Julio Farias Cabello, 21. Tomas Cubelli, 22. Santiago Fernandez, 23. Horacio Agulla. Avem, acum, un tablou complet al protagonistelor din meciurile de maine. Pe sambata, prieteni!

joi, 15 august 2013

Africa de Sud, conservatoare

Iata si formatia Africii de Sud pentru partida cu Argentina: 15-Willie le Roux, 14-Bjorn Basson, 13-JJ Engelbrecht, 12-Jean de Villiers, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Ruan Pienaar, 8-Duane Vermeulen, 7-Willem Alberts, 6-Francois Louw, 5-Juandre Kruger, 4-Eben Etzebeth, 3-Jannie du Plessis, 2-Adriaan Strauss, 1-Tendai Mtawarira. Rezerve: 16-Bismarck du Plessis, 17-Gurthro Steenkamp, 18-Coenie Oosthuizen, 19-Flip van der Merwe, 20-Siya Kolisi, 21-Fourie du Preez, 22-Pat Lambie, 23-Jan Serfontein.

Vechi dar noi

S-a dat publicitatii formula de echipa cu care va intra in teren Noua Zeelanda sambata. Iat-o: 1 Tony Woodcock, 2 Andrew Hore, 3 Owen Franks, 4 Luke Romano, 5 Sam Whitelock, 6 Liam Messam, 7 Richie McCaw (capitan), 8 Kieran Read, 9 Aaron Smith, 10 Aaron Cruden, 11 Julian Savea, 12, Ma'a Nonu, 13, Conrad Smith, 14, Ben Smith, 15 Israel Dagg. Rezerve: 16 Keven Mealamu, 17 Ben Franks, 18, Charlie Faumuina, 19 Brodie Retallick, 20 Sam Cane, 21 Tawera Kerr-Barlow, 22 Beauden Barrett, 23 Ryan Crotty. Nimic nou sub soare, doar banca de rezerve are ceva sange proaspat.

miercuri, 14 august 2013

Incepe, sambata!

Recunosc, astept turneul acesta de mai bine de doua luni. Mai precis de cand a inceput turneul Lions in Australia. De ce? Pentru ca era de asteptat ca Australia sa-si defineasca un stil de joc, propriu, nu in functie de adversari, mai mult sau mai putin virtuali. Sub conducerea lui Robbie Deans, echipa s-a intinerit si nu prea. Au fost unele incercari de a gasi solutia ideala pentru liniile de mijloc si de fund. Ba O'Connor, ba Beale, ba Quade Cooper. Ba Ashley-Cooper, ba Mogg. Venirea lui Ewen McKenzie nu pare sa fi schimbat mare lucru, desi a intinerit echipa dand credit unui numar mare de debutanti. Mc Kenzie merge nu pe notorietatea unor jucatori sau experienta lor in marile competitii ci pe forma de sezon aratata in recent incheiata Super Rugby. Preferatii sai vin de la Brumbies, Queensland Reds si de la Waratahs. Prestatiile primilor (echipa lui Jake White) in semifinala si, mai ales, in finala Super Rugby, au fost multumitoare pentru un selectioner. S-au adaugat si performantele celor de la Reds (Q.Cooper, fratii Faingaa, Horwill, Radike Samo, B.Tapuai) sau ale celor de la Waratahs (Hoopper, W.Palu, Hooper, Foley, Folau) Si iata echipa. Compatibil sau mai putin compatibili, neavand un stagiu comun mai lung de pregatire, Mc Kenzie conteaza mai mult pe dorinta de revansa in fata rivalilor de-o viata la Cupa Bledisloe, Noua Zeelanda. Si asta pentru ca meciul de sambata se joaca pe ANZ Stadium, Sydney. Destui cronicari par sa mizeze pe victoria australiana, fatorita tineretii lotului dar si a faptului ca Noua Zeelanda nu a aratat mare lucru nici anul trecut (a se aminti infrangerea cu Anglia) nici anul acesta , in triplul test cu Franta. Preopinentii considera si ca formatia All Blacks este imbatranita si ca recenta accidentare (la un deget) a lui Carter va aduce vulnerabilitati in plus, desi Aaron Cruden pare a fi in varful carierei sale. Nu cred ca primul meci, cel de sambata, va fi transat de australieni, chiar daca joaca acasa. Cea de-a doua intalnire de sambata, Africa de Sud-Argentina va fi, cred, mult mai atractiva. Si asta din mai multe motive. Primul ar fi faptul ca oaspetii vor juca cu o echipa foarte experimentata. Trupa lui Santiago Phelan, a demonstrat recent, contra NSW Barbarians, ca este o echipa sudata. E si normal, pentru ca reunirea unor nume precum Guinazu, Ayerza, Figallo, Albacete, Leguizamon, Senatore, JM Fernandez-Lobbe, Contepomi (revenit recent la un club din Argentina, cu statut de amator), Bosch, Tiessi, Agulla, Camacho, Amorosine, JM Hernandez este o garantie a unui joc ofensiv si eficient. Phelan a recurs la experimentatii de mai sus pentru ca isi doreste cel putin doua victorii in aceasta a doua editie a Four Nations la care participa. Se gandeste, mai mult ca sigur, la Africa de Sud si Australia. Anul trecut a facut doar un joc egal, acasa, cu Africa de Sud. De cealalta parte, antrenorul Springboks, Heineke Meyer, se afla sub presiunea recentei decizii a SARU, mai mult impusa de catre presedintele acesteia, Oregan Hoskins, a cotelor rasiale. Aceasta decizie prevede existenta a minim 7 jucatori de culoare pe fiecare foaie de joc, din care minim doi inaintasi. Ei bine, Meyer are in lotul de 30, 9 jucatori de culoare. Desi decizia SARU se refera la competitile interne, cu scopul declarat de a promova sportivii de culoare in sportul de performanta, Meyer nu si-a insusit, pentru moment, principiul pe care-l impune aceasta strategie. Pe fondul intineririi generale a lotului Springboks, vor fi promovati mai multi jucatori de culoare decat nativi afrikaans. Dar asta nu acum. In lotul de 23 pentru intalnirea de sambata de la Soweto (loc simbolic pentru populatia de culoare) nu se afla decat doi jucatori din categoria amintita: Siya Colisi, 22 si Tendai the beast Mtawarira, 28.Il putem adauga si pe recent toulon-ezul Brian Habana. In rest, figuri cunoscute precum fratii du Plessis, Adriaan Strauss, Eben Etzbeth, Ruan Pienaar, Jean de Villiers, Morne Steyn, Willie Le Roux sau Zane Kirchener. Mai mult decat in prima intalnire, cea dintre Australia si Noua Zeelanda, va conta foarte mult tactica contratacurilor. Argentinienii sunt mari specialisti ai oportunitatilor oferite de adversari, sud-africanii au aparare foarte agresiva (in zilele bune).Se anunta, deci, doua intalniri interesante. Identitatile celor patru competitoare sunt deja in zona celebs. Toate cele patru echipe sunt supra-motivate. Asa ca avem la ce ne uita. Pregatiti berile, prieteni, va fi spectacol

joi, 8 august 2013

La ce serveste presa de specialitate. Cazul lui Bernard Foley, Australia

Ewan McKenzie are la indemana trei optiuni pentru tricoul cu nr.10. Quade Cooper (Queensland Reds), recent re-chemat la lot, revelatia anului Matt Toomua (ACT Brumbies)si Bernard Foley(Waratahs). Ei au 25, 23 sim, respectiv, 24 de ani. Ultimul (Bernard who?) va fi analizat la sange mai jos. Redau integral acest articol aparut in green$goldrugby pentru a evidentia cat de performant poate fi judecat un jucator aflat in fata debutului vietii sale. The third contender for the Wallaby No. 10 jersey is a guy many could not pick out of a line-up. But astute followers of the game, fantasy rugby players, and insiders all know who we’re talking about: the Waratahs’ Bernard Foley. Bernard Foley takes centre stage in this final instalment of the three-part assessment of the various options Australia have at flyhalf, otherwise known as the “Goldilocks” equation. Matt Toomua offers a lot, but might not have the ability and variety to unlock good defences.Quade Cooper lies at the other end of the spectrum, while bringing a lot of baggage and shortcomings in contact with him. But Bernard Foley might be just right, offering something approaching the best of both worlds. Foley was often used at fullback last year; this year he stepped into the Waratahs’ No. 10 jersey on a full-time basis and made it his own. It is worth remembering how much difficulty players have traditionally had playing five-eighth in the high-pressure Waratahs environment. Lachlan McKay, Manny Edmonds, Duncan McRae, Shaun Berne, Christian Warner – all came to the Waratahs amid high expectations but signally failed to enjoy stellar Wallabies careers. The meat pie and Cab Sav crowd from Sydney’s northern and eastern suburbs are notoriously hard to please, but Foley has done it. This year, the Waratahs fitfully embarked upon a new and expansive style of rugby. Coach Michael Cheika’s basic pattern to achieve momentum involved big forward runners hitting the ball up, often outside Foley. In stark contrast to the Brumbies or Deans’ Wallabies, who largely attack the 9-10 channel off the scrum half, the Waratahs frequently sought to weaken the opposition defences much, much wider. Only one per cent of Waratah possession – by far the lowest of any team – was dedicated to pick-and-drives. In short, the team sought to keep the ball and use it: the Waratahs kept the ball on average for 3.56 phases, the longest for any Super Rugby team. Foley was at the core of almost everything the Waratahs did well this year. The flyhalf statistics below tell a clear story; I’ve highlighted all the categories in which Foley leads the way among the three contenders. Player: Toomua/Foley/Cooper Minutes: 1392/1248/1360 Tries: 2/5/3 Try Assists:9/10/6 Runs: 92/111/120 Tackles Bust: 18/39/40 Offloads: 12/14/47 Linebreaks: 4/11/9 Linebreaks Created: 12/18/11 Tackles: 105/105/68 Tackles Missed: 23/21/27 Errors: 26/31/39 The only category in which Foley is the last of the three is in minutes played. Foley also created more linebreaks and executed more try assists than any other player in Super Rugby this year. No mean feat. What is even more remarkable about these numbers is that they were recorded in a team that was ultimately a genuine mid-table outfit. The Tahs won eight and lost eight. They had a slow start to the season and struggled to adapt to Cheika’s new style. This accounted for losses of momentum, dropped balls, the odd tight loss, and the overall feeling that the team was one in transition and developing rather than challenging for the title. Yet Foley still produced the goods. In a Reds team encountering a similar stop-start pattern in their season, Cooper did not. Foley understands space and how to exploit it; shown by the high numbers of linebreaks created and try assists. But he also offers two extra skills derived from his days as captain of Australia’s Sevens team: he provides a genuine running threat, able to take on the line, step, and accelerate. His setting up of a try against the Blues shows both instincts at work. At 0:27 into the video, Foley takes the ball to the line and speeds through the gap. Almost every player in this situation would look outside for support, to speedy outside backs. Foley instead realises that Folau is too close to him and that the better play is to step inside, commit defenders, and look for Matt Lucas running a great support line on the inside instead (not coincidentally, Lucas is also a regular with the national Sevens team). Lucas then finds Folau and the try is scored. What I especially like here is that Foley looks for the simple but effective option. It is easy to imagine Quade Cooper, in the same position, trying something flairtastic, but ineffective – like a flick offload to Folau, or a wide pass to the right winger so far behind the play he is out of shot, or a trick grubber behind the fullback. All low percentage plays. Another good example of what Foley brings to the table comes from this clip against the Bulls in Pretoria, which records a solid two and a half minutes of unbroken, lung-busting play at altitude (http://www.youtube.com/watch?v=ko-ssTQLmTw). Foley pops up everywhere. Note his offload at 0:22 to launch the original attack, his hitting a ruck and sealing the ball at 0:38, his chase back in defense after a turnover at 1:00, forcing the Bulls runner out wide, his textbook tackle at fullback at 1:44 (and, again, imagine Cooper in the exact same circumstance) and then his backing up of the break to score at 2:22. Covered in snakes Watching both clips, what is particularly striking is how little Foley seems to be doing. But that’s his strength. Much like Toomua, Foley doesn’t need to do the ridiculously flashy. Instead, he underplays his hand, fits into a team structure, and the statistics are testament to the effectiveness of his impact on the team’s overall performance. On the other hand, like Cooper, Foley can open up a defence, though often with his running game rather than high-risk plays. His try against the Hurricanes looked just like Quade playing against some porous defence back in 2011, ball in two hands, stepping, baffling the would-be tacklers (at 1:05 in the video above). It’s the sort of try that gets better every time you watch it. Certainly, Foley is far from the complete package. He doesn’t have a developed wide passing game (unlike Cooper – Ed.). His kicking game isn’t as good as the others’ (though the often misleading kick metres metric suggests it is, with Foley at 39 metres per kick, Toomua at 40, and Cooper at 37). He doesn’t yet have the aura of a guy who can lead an international team around the park; Cheika often went to Berrick Barnes in the last fifteen minutes of a match to close it out. And he makes mistakes, as the error tally suggests (though, to be fair, Brendan McKibbin’s service from the base of the ruck was often variable). However, if he has a bad day, the whole team can still function. If Cooper has a bad day, everything collapses. This might mean Foley needs more development at Super Rugby level and a supporting role on Wallaby end-of-year tours. Or it may mean that the smart choice for McKenzie is to develop Foley promptly based as much on what he will be in a year or two years’ time, not what he is right now. Ewen McKenzie would be a very brave man to allow his entire career to depend on the vagaries and inconsistencies of Quade Cooper, but he is all but certain to give Cooper the first shot at making the jersey his own. However, if we use a granular approach and look at what the various options are actually doing on the field, not at what we think they are doing from overall impressions of the matches, I think it becomes clear that Foley and Toomua are the stand-out choices. PS. Articolul a fost scris de Jammie Miller si a fost publicat pe 08/08/2013, adica azi.

marți, 6 august 2013

Se ascut cutitele, se incarca flintele...

* Anglia va avea in lotul largit doua perechi de frati. Inafara de Ben si Tom Youngs, lui Mako Vunipola i se va alatura si fratele sau mai mic, Billy. Alte noutati in lot: David Attwood (Bath), linia a doua; Matt Kvesic (Gloucester), flanker; Kyle Eastwood (Bath), centru; Christian Wade (London Wasps), aripa; Marland Yarde (London Irish), aripa. Dylan Hartlet, eliminat din lot dupa expresiile ireverentioaase adresate arbitrului Wayne Barnes in timpul finalei Aviva Premiership 2012-2013, a fost din nou convocat in formula extinsa. * Din lotul de 30 al Argentinei ce se pregateste pentru Investec Rugby Championship 2013 (Four Nations), 22 de jucatori sunt legitimati in strainatate si doar 8 joaca in campionatul intern |(cu statut de amatori). Esteban Lozada, 22 selectii, linia a doua, a semnat cu London Wasps pentru sezonul urmator* S-a anuntat si lotul Africii de Sud. Accidentati: Pierre Spiess, Francois Steyn, Jaco Taute, Pierre Spiess, Francois Mahlerbe, Arno Botha, Jaco Taute. Au fost promovati multi tineri: JJ Engelbrecht (centru/aripa)- 4 selectii pana in prezent; Syia Kolisi (pilier)-2 selectii; Willie Le Roux (fundas)-2 selectii; Coennie Oosthuizen (pilier)-5 selectii; Jan Serfontein (centru)-3 selectii; Franco van der Merwe (linia a doua)-debut absolut; Jano Veermak (demiu)- 1 selectie. Nu lipsesc din lot fratii Bismarck si Jannie du Plesis-, 48, respectiv,45 selectii; Fourie cu Preez-62; Jean de Villiers-87; Brian Habana-86; Tendai Mtawarira-44; Morne Steyn-45; Adriaan Strauss-24. * Sud-africanul Jaques Potgieter, 3 selectii, debut contra Angliei in 2011, a jucat cu Blue Bulls (echipa lui Micjhael Cheika) semifinala (pierduta) cu Brumbies in Super Rugby 2013, dupa care a semnat cu franchiza Waratahs din New South Walles, Australia pentru sezonul 2014-2015. Pana atunci a fost cedat pentru 6 luni echipei Fukuoka Sanix Blues, Japonia. Anterior Potgieter mai avusese o intelegere de transfer cu Saracens, pe care a denuntat-o. * Tot in Japonia, dar in divizia a doua, joaca si celebrul fundas australian Chris Latham, 38 ani,78 selectii. * "Batranii" viitorului sezon al Investec Rugby Championship: Richie McCaw- 32, Jean de Villiers- 32, Dan Carter- 31, Felipe Contepomi-35. Dar si Dan Carter are 31. * Noutati despre loturile Noii Zeelande si Australiei, in curand.

luni, 5 august 2013

Urma scapa turma. Waikato Chiefs e campioana Super Rugby inca un an.

Finala de sambata a fost decisa in urma unei reveniri a gazdelor, in minutul 66, cand Robbie Robertson a inscris eseul eliberator de sub dominatia australiana. Pana atunci Brumbies condusese, in doua randuri, cu 10 puncte avans, 19-9 in minutul 45 si 22-12 in minutul 57. In general, evolutia scorului a fost favorabila oaspetilor pana in acel minut. Ca urmare a dominatiei teritoriale si posesiei a franchizei australiene(67%-33%) si a formei bune a transformeurului Christian Leali’ifano-autor a 5 penalitati transformate, din care trei in prima repriza. Neo-zeelandezii au gresit foarte mult in prima parte a jocului iar sanctiunile lui Craig Joubert nu au intarziat. La acest scor a contribuit si eseul aceluiasi Leali’infano, ca urmare a unei strapungeri a lui George Smith, excelent om de atac. Din minutul 60, sefii din Hamilton se trezesc, erau totusi acasa, si incep se realizeze ca mai era foarte putin timp la dispozitie. Aaron Cruden incepe sa fie pe tot terenul, Masaga si Tomua penetreaza tot mai des si mai adanc, Brodie Rettalick domina gramezile si jocul trece sub controlul gazdelor. Liam Messam strapunge apararea universitarilor din Canberra si inscrie. 22-17 (minutul 65). Cruden rateaza transformarea. Doua minute mai tarziu vine si eseul lui Robertson ca urmare a unei interceptii in linia de 22. 22-22. Cruden nu mai rateaza si Chief preia conducerea, 24-22. Acelasi brav George Smith (revenirea anului 2013)se arunca (minutul 71) peste o gramada spontana apoape de linia proprie de 22 si Joubert penalizeza inca o data oaspetii. Cruden transforma, 27-22. Australienii ies la atac total, in valuri, obtin chiar o penalitate in minutul 79, joaca la mana pentru ca diferenta era mare dar sefii tin piept si meciul se termina cu victoria Chiefs, al doilea titlu in doi ani consecutivi. Meciul nu a fost unul deosebit, precum semifinalele, dar a fost atragator datorita evolutiei scorului si, mai ales, pentru forma unora dintre tinerii care vor juca in aceasta vara/toamna in Four Nations Rugby Championship. Primele confruntari pe 17 august: Australia-Noua Zeelanda, Africa de Sud-Argentina. Avem, intr-adevar, o vara fierbinte, prieteni. La buna vedere!

vineri, 2 august 2013

Din presa (continuare)

A fost data publicitatii formula primului XV pe care il vor trimete in teren antrenorii franchizei australiene. Brumbies: 15-Jesse Mogg, 14-Henry Speight, 13-Tevita Kuridrani, 12-Christian Leali'ifano, 11-Clyde Rathbone, 10-Matt Toomua, 9-Nic White, 8-Ben Mowen (capitan), 7-George Smith, 6-Peter Kimlin, 5-Sam Carter, 4-Scott Fardy, 3-Ben Alexander, 2-Stephen Moore, 1-Scott Sio. Rezerve: 16-Siliva Siliva, 17-Ruan Smith, 18-Fotu Auelua, 19-Colby Fainga'a, 20-Ian Prior, 21-Andrew Smith, 22-Joe Tomane. Postez azi despre jucatorii australieni pentru ca ieri, la ora la care am scris, nu era nici o stire disponibila.

joi, 1 august 2013

Din presa

Jonathan Sexton va castiga 750.000 euro pe an la Racing Metro '92 Paris. Craig Joubert va arbitra finala Super Rugby de sambata dintre Waikato Chiefs si ACT Brumbies. Meciul se va juca la Hamilton (care se numeste KiriKiriroa in limba maori), provincia Waikato. Sa ne amintim ca Chiefs sunt detinatorii titlului de anul trecut si ca au terminat competitia (inainte de play-off) p primul loc, de asemenea. Formatia pe care o va scoate in teren Dave Rennie este urmatoarea: 1. Toby Smith; 2. Hika Elliot; 3.Ben Tameifuna;4. Craig Clarke (cpt); 5.Brodie Retallick; 6.Liam Messam; 7. Tanerau Latimer; 8. Matt Vant Leven; 9.Tawera Kerr-Barlow; 10. Aaron Cruden; 11.Asaeli Tikoirotuma; 12. Andrew Horrell; 13. Charlie Ngatai; 14. Lelia Masaga sau Robbie Robinson; 15. Gareth Anscombe. Pe banca, nume cu notorietate: Ben Afeaki, Rhys Marshall, Augustin Pulu. Pentru unii dintre jucatori, acest meci este unul cu incarcatura emotionala, pentru ca vor pleca sa joace in alte campionate. Este vorba de Lelia Masaga, Richard Kahui, Brendan Leonard, Craig Clarke, de exemplu. Pentru Brumbies, care nu si-a anuntat inca primul XV, finala din acest an este un meci de orgoliu, mai ales acum cand selectionerul McKenzie alcatuieste noul lot, destul de diferit fata de vederile lui Robbie Deans, coach-ul demis. De pe Waikato Stadium, nu vor lipsi, desigur, Ben Alexander, Christian Leali'ifano, Ben Mowen, Jesse Mogg, Matt Toomua, Terita Kuridrani (autorul eseurlui catigator in semifinala cu Blue Bulls), Colby Fainga'a si Joseph Tomua. Quade Cooper revine in lotul largit (de 40) al Australiei pentru Four Nations. Un sfert dintre selectionati sunt in premiera prezenti la aceasta convocare. Ceva noutati interesante. Revenirea lui Quade Cooper il scoate pe James O'Connor din postul de playmaker. El va reveni pe postul care l-a consacrat, de aripa cu acoperire pe fundul terenului. Kurtley Beale, David Pocock, Scott Highinbotham, Digby Ioane, Wycliff Palu, Berrick Barnes sunt accidentati si nu vor putea fi folositi in primele meciuri ale turneului. Printre inaintasi: Ben Alexander, Saia Fainga'a, James Horwill, Ben McCalman, Ben Mowen, Ben Robinson, Tatafu Polota-Nau. In lotul de aparatori sunt prezenti, printre altii, Adam Ashey Cooper, Anthony Fainga'a, Israel Folau, Christian Leali'ifano, Will Genia, Jesse Mogg, Joe Tomane, Matt To'omua, Nick White, James o'Connor. Este de asteptat o schimbare de joc a Wallabies prin revenirea lui Quade Cooper la constructia jocului? Vom vedea cu incepere din finalul acestei luni, cand va incepe The Rugby Championsship sau Turneul celor 4 natiuni.