S-a trezit si Anglia..

38-21 cu Noua Zeelanda. Trei eseuri de fiecare parte. Dar mult mai multe greseli individuale de partea oaspetilor.Ceea ce explica si scorul primei reprize,12-0. Patru lovituri de pedeapsa, transformare precis de Owen Farrell. Carter, la schimb, rateaza doua. Se vedea, din desfasurarea ostilitatilor, ca Anglia e supermotivata pentru un joc bun. Poate si pentru o victorie. Dupa primele treizeci de minute, englezii aveau 73% posesie si doar un 3-0 pe tabela. Atunci, pe un atac All Blacks, cu Ma'a Nonu pe post de pivot, Dan Cole salveaza in extremis o patrundere decisiva a oaspetilor. Si cred ca asta a fost momentul in care, psihologic, s-a castigat jocul. Englezii au simtit ca pot face fata masinii de rugby a Pacificului si au plusat in agresivitate. Sportiva, evident. Cu acest scor, la pauza, era de asteptat ca jucatorii lui Steve Hansen sa inceapa altfel al doilea mitan. Dar englezii nu au lasat garda jos. Conform asteptarilor, Savea si Read inscriu in trei minute doua eseuri (48,51). Se parea ca jocul se intoarce in favoarea All Blacks. Numai ca englezii raman supermotivati si pornesc sa inscrie si ei. Trei eseuri in opt minute. Barritt (54), Ashton (58), Tuilagi (62), primele doua fiind lucrate "la detaliu" de locomotiva Manu Tuilagi, excelent ieri. Asa a ajuns scorul la 32-14. Era minutul 63 si diferenta mai putea fi recuperata de catre All Blacks. Dar nu a fost asa pentru ca englezii au mentinut ritmul de joc si apararea agresiva. De unde au venit contraatacurile din care s-au nascut eseurile. Noua Zeelanda mai reuseste un eseu, prin acelasi Julian Savea dar englezii raspund prin doua penalitati,transformate de rookie-ul Freddie Burns, (ce curaj pe Stuart Lancaster, chiar daca jocurile erau facute!)Si asa se ajunge la scorul final,38-21. Delir in tribune dar si pe teren. Publicul, peste 80 mii de spectatori, a marcat si el un record, a intonat de 13 ori imnul motivational al selectionatei trandafirului, swing low, sweet chariott. Si au inceput socotelile. Anglia a inregistrat cea mai neta victorie cu Noua Zeelanda, ultimul succes fiind la un scor palid, 13-0 si data din...1936. Noua Zeelanda incaseaza si ea cea mai severa infrangere, (dupa o serie de 17 victorii succesive), de la acel 7-28 de la Wellingotn, cu Australia, in 1998. Care ar fi explicatiile acestei neasteptate victorii a Angliei? Dupa prestatiile modeste, cu Australia si Africa de Sud, multora din staff le cam suna ora retragerii. Chiar daca erau o echipa noua. Cu exceptia Turneului 6 Nations 2011, nici turneul de vara din Africa de Sud nici primele meciuri din acest noiembrie, nu au convins ca s-a format o echipa noua si de valoare. Lancaster a incercat mai multe solutii de echipa, a schimbat mai multi oameni pe posturile cheie, a rulat tot ce e mai bun din generatia tanara a Premiership. Dar nu a oferit, pana la acest meci, o demonstratie convingatoare asupra noii echipe. Cautand printre factorii decisivi ai performantei de ieri, motivatia victoriei (venind mai mult din orgoliu, cred) este singura cheie explicativa. Dincolo de cei patru (!) psihologi care lucreaza cu echipa cea noua inca de la inceput, tripleta de antrenori principali al echipei Angliei au reusit sa ofere suport motivational unor jucatori fara prea multa experienta internationala la varf. Numarul total al selectiilor jucatorilor echipei Angliei din acest meci a fost mai mic decat numarul selectiilor lui Richie McCaw, de exemplu. Sa vedem ce se va mai intampla in viitoarea editie a Six Nations. Unde vor da piept cu o Irlanda resuscitata dupa meciul cu Argentina (o nuca tare)si cu o Tara a Galilor, umilita la maximum in acest noiembrie. Farrell inca nu e un playmaker, desi e un bun suteur. Tuilagi este o forta dar ii trebuie conditii (baloane) sa dea drumul la motoare si asa mai departe. Parerea mea este ca o mare parte de diferenta, in meciul de ieri, a facut-o linia a treia, Robshaw-Morgan-Wood, ultimul fiind declarat chiar man of the match. Rezistenta generala la efort in conditiile unui joc extrem de intens a fost o alta cheie a victoriei. Nu am avut acces la numarul de kilometri alergati, dar cred ca ei sunt mai multi decat cei alergati intr-un meci de football normal. Cam asta a fost ieri, pe Twickenham,prieteni. Victorie mare pentru oamenii in alb. Spectacol de exceptie pentru cei prezenti. Un arbitraj perfect, TMO-ul intervenind doar de doua ori in afara situatiilor de eseu. Craig Joubert a controlat jocul dar nu l-a incetinit. Si pentru ca spectacolul sa fie complet, trei ore dupa acest meci, pe acelasi Twinkenham, dar cu mult mai gol, echipa de fete a Angliei a castigat si ea, la randul ei, in fata variantei feminine a All Blacks. O zi perfecta pentru pestele banana. La buna vedere, prieteni si bucurati-va de rugby!

S-or trezit cocosii...

Al doilea weeakend de noiembrie, cu meciuri ce anuntau spectacol sigur. Franta dorea sa-si ia revansa pe propriul teren in fata argentinienilor. Fijienii doreau sa faca fata onorabil irlandezilor. Tara Galilor dorea sa uite cat mai repede infrangerea cu argentinienii. Scotia vroia sa faca o buna figura in fata sud-africanilor. Asa ca erau create toate conditiile pentru o zi plina de rugby de calitate inalta. Weekendul a inceput cu o enorma supriza. Sub noua conducere, a lui Rob Howley, welsii au pierdut in fata atleticilor samoani, cu 19-26. De nerecunoscut aceasta echipa, fosta semifinalista in urma cu numai un an in World Cup, detinatoarea en titre a trofeului 6 Nations din 2012. Samoanii au facut spectacol, au dat trei eseuri si au aratat etrem de bine in teren (6 din lotul de 23 joaca deja in Europa, Pisi fiind liderul echipei). Galezii nu au nici o scuza, toti titratii lor (cu exceptia lui Warburton) au fost valizi in acest meci dar au dezamagit inca o data. La acest nivel este de nepermis ceea li se intampla. Irlaanda s-a jucat cu Fiji, 53-0. Craig Gilroy a inscris 3 incercari iar noua stea, uvertura Paddy Jackson (preferat lui Jonathan Sexton) a cam transformat tot. Cinci stele pentru Jamie Heaslip, dinamizatorul squad-ului irlandez. Scotia vrut dar nu putut. Africa de Sud a avut un joc care a inchis toate sansele de contraatac ale gazdelor. Adrien Strauss, un taloner tot timpul prezent pe aglomerarile care inainteaza, a culcat balonul de doua ori in terenul scotienilor iar Pat Lambie s-a dovedit din nou o solutie mai inspirata decat Morne Steyn, atat in jocul din camp cat si pe loviturile sale de picior. De la scotieni m-a interesat Richie Gray, un tanar cu mari promisiuni pentru viitor. Spre deosebire de meciul cu All Blacks, parca nu a mai avut nici energie si nici determinare. A sarit bine in tuse, dar nu a mai fost atat de prompt si bataios in mauluri. Anglia a pierdut la o Australie care a inceput sa se regaseasca, 14-20. Orgoliul Wallaby s-a desteptat tocmai pe Twickenham, in fata unei formule de echipa, gandita de Stuart Lancaster sa castige transant jocul pe inaintare. Marler era surpriza. Dar a fost o deceptie. Ca si mentinerea ca mijlocas la deschidere a lui Danny Care, in pereche cu Flood. Nici solutia asta nu a mers (desi semnale avea de cu o saptamana in urma. Revenirea lui Chris Ashton a fost palida. Robshaw nu s-a prea inteles cu Waldrom. Si de aici, autralienilor le-a fost usor, intr-o zi buna a liniei Hopper- Beale-Ashley Cooper, sa stranga puncte. Blocand cu succes noile uniforme de joc engleze (mov!!!), Berrick Barnes a facut diferenta prin succesul loviturilor de picior. Meciul serii, si ultimul in sens cronologic, a fost Franta-Argentina. Disputata la Lille, partida a avut doua jumatati distincte. Primul mitan a fost un spectacol de neuitat, nebun si incanator in acelasi timp. S-a jucat atat de rapid si cu atetea rasturnari de situatie incat si arbitrul Steve Walsh a lasat de multe ori avanatajele sa curga ca sa nu distruga frumusete de joc. Argentinienii conducea in minutul 14 cu 13-3 (eseul lui Marcello Bosch si piciorul lui Nicolas Sanchez). Au venit apoi, la diferenta de de patru minute, cele doua eseuri ale lui Vincent Clerc, transformate impecabil de Michalak, (intr-o zi mai mult decat fasta, din nou), urmate de superbul eseu al lui Nyanga iar pauza le gaseste pe gazde intr-un interval de 11 puncte avans. Linistitor si nu prea, dat fiind ca din lotul de 23 al argentinienilor 12 evolueaza in acest sezon in campionatul francez: Figallo, Carizza, Fernandez Lobbe, Leguizamon, N.Sanchez, Bosch, Amorosino, Tuculet, de exemplu. Echipa lui Saint Andre intra pe teren in a doua repriza hotarata sa mentina avantajul. Argentina parca scade si ea strock-ul si nu mai reuseste sa puncteze decat prin penalitati. Doar doua. In timp ce lui Michalak ii reusesc 4 lovituri fixe plus un drop goal. In ultimele doua minute de joc francezii mai forteaza o incercare dar argentinienii rezista eroic. Si meciul se termina cu 39-22. O victorie frumoasa, muncita, a unei noi echipe a Frantei, unde Vincent Clerck, Florian Ftitz si Maxime Mermoz fac o echipa fabuloasa cu Freddie Michalak, renascut la Toulon, dupa revenirea din Africa de Sud. PSA avea sa declara dupa meci pentru Rugbyrama : "Je suis content que l’on ait pu enchainer deux victoires d’affilée. Il faut féliciter Pascal et les joueurs qui n’ont pas paniqué malgré un début de match compliqué". Pascal este capitanul, Pascal Pape,imperial si el, ieri. Saptamana viitoare, alte meciuri tari: Tara Galilor- Noua Zeelanda, Irlanda-Argentina, Anglia-Africa de Sud, Franta - Samoa. Sa ne bucuram de rugby, prieteni!

Sud vs. Nord, noiembrie. Si cate ceva despre "stejari"

Noiembrie este, traditional, o luna a revanselor turneelor din iunie. Echipele din Sud vin sa intoarca vizita echipelor din Nord. In Sud nu e inca vara iar competitile nu au inceput. In Nord, au inceput de ceva vreme. Asa ca, teoretic, forma jucatorilor si pregatirea competitionala ar trebui sa difere. Dar nu e deloc asa. Si asta ne-a demonstrat-o acest weekend, cu cele sase meciuri ale sale. Rezultate suprinzatoare. Argentina bate Tara Galilor pe Millenium Stadium. Africa de Sud bate Irlanda. Doua surprize interesante. In celelalte meciuri, Franta isi ia o revansa meritata in fata Australiei (33-6), Anglia face antrenament cu Fiji(47-5), Italia bate (cu dificultate) Tonga, una din revelatiile World Cup 2011 (28-23) iar Scotia pierde frumos in fata All Blacks (22-51). Maniera in care au castigat Argentina si, mai apoi, Africa de Sud, ambele semnand victoriile in repriza a doua, revenind dupa superioritatea gazdelor, a fost o lectie despre jocul modern. Un meci dureaza 80 de minute iar echipele mari, consolidate, indiferent de locatia campului de joc, intensifica efortul in repriza a doua. Argentina si Africa de Sud au facut legea exact in aceasta perioada, in care inspiratia lui Juan Martin Fernandez Lobbe si jocul lui Patrick Lambie au potentat fericit resursele ofensive ale colegilor lor. Acelasi lucru s-a intamplat si in meciul Scotiei cu Noua Zeelanda. Gazdele au presat in repriza a doua si au reusit doua eseuri muncite, apropiindu-se, nu foarte periculos, de masina de joc All Blacks (22-40). Moment in care Dan Carter a impulsionat inspirat atacurile succesive ale echipei sale, ceea e a adaugat inca 11 puncte pe tabela. Tot un mijlocas la deschidere a inspirat un alt meci frumos, Franta-Australia. Frumos pentru ca francezii au facut jocul in totalitate, australienii avand un joc mai mult decat palid si neinspirat. Mijlocasul este "batranul" Frederick Michalak, motorul noii echipe a lui Saint Andre. Un argument pentru rolul fast al unei uverturi in zi de gratie, este si cuplul Youngs-Flood care, atunci cand ambii sunt "in priza" si se inteleg din ochi, sunt de neoprit. In meciul de sambata, Stuart Lancaster, coach-ul principal al Angliei, nu i-a lasat sa joace impreuna. Flood a facut pereche cu Danny Care, iar Youngs (Ben) a intrat pe teren o data cu Owen Farrell, marota lui Lancaster. Cu toate aceste capricii, Flood a facut strategia jocului excelent al Angliei pana in minutul in care a iesit de pe teren. Ca argument, jocul si gandirea unei uverturii sunt decisive in victorii impotriva echipelor indisciplinate sau lipsite de tactica adecvata. In acest weekend am avut cel putin cinci exemple in acest sens. Nu acelasi lucru s-a intamplat si in meciul Romaniei cu Japonia. Filip a fost introdus in echipa mai curand ca transformer decat ca uvertura. Inlocuitorul sau a avut acelasi profil. Cu un adversar profilat sa caute vulnerabilitatile adversarului (este vorba de uvertura Ono Kosei) si cu o linie de treisferturi mobila si iute, uverturile Romaniei nu au avut nici o sansa. Jocul romanilor nu a fost nici prea-prea, dar nici foarte-foarte. Nu prea inteleg de ce se schimba atat de des formulele de echipa. Tot incercam sa gasim o axa undeva, la Timisoara, la Baia Mare, la Steaua... Si amestecam jucatori relativ incompatibili intre ei, fara prea multe antrenamente si jocuri impreuna. Singurii care au functionat bine in jocul de sambata sunt actualii timisoreni Fercu si Lemnaru. Se cunoaste ca au o "vechime" respectabila de joc impreuna, ambii au debutat in rugby la Brasov, ambii sunt in formatia campioana din acest an. Revenind la tema zilei, play maker-ul, daca as fi antrenor coordonator, as incepe sa ma uit in ograda celor din Under 20, Under 19, Under 18 si as angaja un antrenor care sa se ocupe creasca persoana care sa lege jocul celor doua segmente ale echipei (inaintarea, care incepe sa mearga si trei sferturile, care au deja personalitate). Lectia acestui weekend este valabila de foarte multa vreme, dar nimeni nu isi asuma respensabilitatea. A bon entendeur, salut!

Amestecate

Un sfarsit amestecat de saptamana. Mai intai, anualul meci pentru Cupa Bledisloe. Noua Zeelanda in mare forma, Australia un meci cald , doua reci. Se anunta inca o victorie pentru All Blacks, ca sa continue seria de 16 meciuri (a doua in istoria sa)fara infrangere. Da' de unde? Pe teren a aparut o formatie blazata care parca nu juca decat pentru obligatia de a se prezenta in Cupa. Sute de greseli, lipsa de inspiratie, ratari la Dan Carter. A fost incredibil sa-l vezi pe Richie McCaw penalizat de trei ori la rand pentru erori de amator. Pe scurt, iesita din forma. De partea cealalta, o Australie fara coloana vertebrala, nici nu s-a aparat (e drept ca adversarii nu si-au dat silinta la acest capitol), nici nu a atacat. Kurtley Beale sters, ca si Carter. Meciul s-a terminat la egalitate 18-18, Noua Zeelanda mentinandu-si Cupa. De precizat ca doi elefanti ai rugbyului si-au marcat in acest meci istoria: Nathan Sharpe, la ultimul meci pentru Australia, a strans a 111-a selectie. Dincolo, Kevin Mealamu a bifat a 100 prezenta in tricoul All Blacks. A urmat, cronologic, meciul Lupilor Bucuresti in Amlin Challenge Cup. Cum italienii nu au prea multe cluburi performante, Calvisano nu le-a pus prea multe probleme fostilor stejari (rebranding-ul a fost facut pentru a nu amesteca simbolul nationalei cu o selectionata divizionara!). Cu o saptamana inainte, englezii de le Bath Rugby au facut cam ce au vrut cu lupisorii bucuresteni. Pentru care a jucat chiar si Vlaicu (!). Sambata aceasta, formula de echpa s-a modificat substantial. Au aparut nume noi si s-a capacitat linia de trei sferturi si jocul pe fundul terenului, lui Fercu, parand ca ii convine cel mai bine postura de fundas in locul celor de aripa sau centru. Pe scurt, lupii au marcat sase eseuri (patru in repriza a doua), atacul a fost mai dinamic decat in urma cu o saptamana iar gramada mai agresiva, poate si pentru ca italienii au fost extrem de dezordonati si indisciplinati. S-au remarcat (nu numai opinia mea este asta) aripile Lemnaru si Botezatu, Fercu pentru rautatea cu care avanseaza de pe linia din spate, Rus si Ianus pentru travaliul pe linia a treia. Si Filip si Wiringi au fost satisfacatori pe postul de uvertura. Scorul a fost 42-27, diferenta fiind, in termeni reali, cu mult mai mare. Cele 5 puncte din acest meci vor fi, probabil singurele pe care le vom face in grupa in acest sezon tur. Vine in vizita, pe 5 decembrie, Agen, un fel de Bath al francezilor. Celelalte meciuri, in retur, le vom juca numai in deplasare asa ca... Azi, meci tensionat pana in minutul 70, la Leicester. Tigrii au primit, in etapa a doua a Heineken Cup, vizita galezilor de la Ospreys. Gazdele se desprindeau la 1-2 penalitati, galezii egalau. Suterii au fost, ambii in forma, atat Flood cat si Biggar transformand cate patru penalitati. In minutul 70, Tigrii conduceau cu 22-19 iar orice greseala putea sa-i coste egalarea. Si atunci, orgoliul celor din Midland a dat pe dinafara. In zece minute, vedetele internationale ale lui Leicester au inscris trei eseuri, unul mai frumos ca celalalt: Ben Youngs, Flood si Manu Tuilagi. N-a mai contat ca nu au transformat decat unul din ele. Diferenta a crescut in final la 17 puncte, ceea ce le-a rapit galezilor puntul bonus defensiv (target minimal)pentru care venisera. In afara de Flood (24 de puncte), Tuilagi si Youngs (ce viteza poate avea baiatul asta cand e lansat!), Waldrom si Mafi au muncit enorm. In asteptarea lui Alesana Tuilagi, a fost utilizat Goneva, un fel de Vlaicu de import al englezilor.http://www.independent.co.uk/incoming/article8219979.ece/ALTERNATES/w460/flood.pa.jpg A si fost inlocuit pe final, dupa suficient de multe boacane. Si asa s-a scris istoria unui meci frumos si echilibrat pana aproape de final, foarte spectaculos din minutul 70. Din pacate, Licester are doar 5 puncte si e pe locul trei in grupa, dupa Toulouse si Ospreys. Urmeaza un joc in deplasare, cu Benneton Treviso care, saptamana trecuta i-a inscris lui Toulouse 21 de puncte. A fost un weekend destul de amestecat. Dar vine toamna si iarna. Se joaca in continuare. Sa ne bucuram de rugby, prieteni!

Proiectul Timisoara a reusit!

Bravo banatenilor! Dominatia provinciei asupra bucurestenilor (Steaua si Dinamo)continua. De patru ani, desi se joaca pe Arcul de Triumf, finala este castigata de alogeni. Azi Timisoara a aratat ca rugbyul nu mai este sub patronajul miticilor desi toate institutiile decizionale ale acestui sport sunt pline de ei si de prietenii lor. Meciul a fost dinamic dar anost din perspectiva spectacolului. Un singur eseu si ala chinuit a decis finalul. Timioara a fost mai insistenta, nu neaparat mai creativa si in ultimele minute a reusit sa culce un balon decisiv. Baia Mare a fost mai indisciplinata si a avut mai multe eliminari, timp in care, cu exceptia eseului din final, timisorenii nu au putut sau stiut sa profite de om/oameni in plus. O nota buna pentru angajamentul fizic, care ne lipsea pana acum. Pacat de Vali Calafeteanu care si-a rupt din nou bratul si va lipsi cateva luni din diversele formule de reprezentative care vor juca in competitii importante (Amlin Challenge sau amicalele din noiembrie, cu Japonia si USA). E un progres real fata de acum un an, ca sa avem o referinta, in privinta angajamentului de echipa. Toti jucatorii participa la faza ofensiva, foarte multi la cea defensiva. Timisoara a stat mai bine la capitoul ofensivl, poate si datorita infuziei de gandire sud-africana din acest an ca si a importului unor jucatori-cheie in orice fel de joc (Petru Balan, Turasvili, Daniel Carpo). A si terminat mai proaspata, si ca urmare a eliminarii prostesti a lui Macovei, care a lasat Baia mare fara un inchizator cu viziune larga asupra terenului. Victorie meritata a Timisoarei, ca si victoria Stelei in fata Farului, pentru locul trei. O mare surpriza a fost victoria CSM Bucuresti asupra lui Dinamo, ultima terminand abia de locul 6 acst campionat. A retrogradat Iasiul lui Clement Nemesniciuc, ceea ce nu e o surpriza. In fine, ierarhia acestui an pare a fi justa si nu cred ca o va contesta-o cineva. Doua momente penibile in final, care ne-au adus inapoi in spatiul nostru traditional de gandire. Oficialii (Morariu si Petrache) au uitat sa ofere cupa alocata locului doi baimarenilor, fapt ce a intrerupt premierea timisorenilor pentru a repara gafa. Una din medaliile castigatorilor a cazut pe jos dar panglica a ramas de gatul premiatului. Noroc cu vederea agera a unuia din chibitii evenimentului. In ansamblu, victoria timisorenilor a fost pe deplin convingatoare. Jocul Baia Mare- Timisoara ne da oarece sperante ca rugby-ul romanesc mai poate creste. Recunosc ca nu mi-a lipsit deloc Vlaicu. Cu o noua suprafata de joc, sintetica, pe terenul II, sezonul se poate lungi iar competitiile interne, atatea cate sunt, se pot intensifica. Competitia bucurestenilor cu provincialii va genera valoare in plus si vom avea ocazia de a vedea noi jucatori. Sa speram ca si la anul vom mai gasi ceva mai multe superlative de acordat.

Romania castiga prima IRB Nations Cup. Fara Vlaicu!

Da, s-a intamplat duminica, Romania a castigat primul trofeu cat de cat semnificativ. A 6-a editie a IRB Nations Cup, editia de Bucuresti. Este, totusi in trofeu international. Iar competitoarele au fost selectionate ale unor tari din zona mai de sus a clasametului IRB la zi. Emerging Italy si Argentina Jaguars, de exemplu. Plus Rusia, Uruguay si Portugalia. In fine, un turneu decent, pentru 6 echipe din primele douazeci si ceva e natiuni ale lumii. Anul asta parca s-a vazut altceva, un altfel de rugby fata de cel "consacrat" de reprezentativa lui Vlaicu. Au fost promovati in mult mai mare masura "provincialii" si jucatorii cu continuitate la loturi, de-a lungul varstelor competitionale. A reaparut Fercu, o prezenta pe care am reclamat-o inca din timpul World Cup 2011. Acesta si-a demonstrat inteligenta in joc si valoarea. Poate ca plecarea lui Alin Petrache a fost de bun augur. Acesta urmand sa-si satisfaca vanitatile politice (PSD) prin niste oarecari Agentii guvernamentale. Am vazut cateva faze de rugby mare, international,la selectionata noastra. Am vazut jucatori implicati in jocul de echipa (mare noutate la noi) si am mai vazut dedicatie fizica la extrem. Chiar daca cei accidentati (Fercu, Lemnaru, Turasvili, Dobre si Lucaci) au avut nevoie de ingrijiri spitalicesti - Lucaci chiar 17 copci la pielea scalpului cranian- angajamentul fizic total este parte a jocului. Sa nu uitam ca atletul perfect, Richie McCaw a avut nevoie de aproape un an sa se refaca dupa accidentarea sa din epuizanta Cupa Mondiala de anul trecut. Urmariti si loturile celor care sunt, in acest timp, in turnee prin Sud si o sa gasiti o lista lunga de accidentati sau cel putin indisponibili pentru marile meciuri test. Sezoanele competitionale sunt din ce in ce mai lungi, jocul este din ce in ce solicitant(si aici, desele schimbari de regulament au si ele rolul lor, IRB fiind cinica uneori), schemele tactice de aparare sunt construite de fapt pentru atac, adversarul trebuie anihilat si balonul castigat prin orice mijloc samd.) Toate acestea au construit o incarcatura specifica pentru acest joc, in care numai cei care satisfac conditii din ce in ce mai stricte de rezistenta fizica intre repere de anduranta pot aspira la statutul de profesionisti. Amatorii nu mai au nici un viitor in rugbyul de azi. Factual, selectionata Romaniei s-a impus (nu fara obisnuitele emotii pe final de meci) cu 17-13 in fata unei Emerging Italy mai palida decat la editiile precedente. De altfel , nici argentinienii nu au impesionat cu ceva. Italienii au condus cu o penalitate transformata doar pana in minutul 6, cand playmakerul in devenire Manole a egalat scorul. Am condus cu 10-3, 10-6,17-6, 17-11, 17-13. Si am asteptat ca regula pierderii meciului in ultimul/ultimele minut/e sa functioneze din nou. Dar n-a mai fost asa de data asta. Jucatorii pare ca au invatat sa joace 80 de minute, desi de prin minutul 50, jocul s-a "taiat" astfel incat a fost nevoie sa fie introdusi in joc rugbysti din vechiul esalon. Manole a fost inlocuit cu Calafeteanu, a intrat si Dumitras, printre altii. Dar ambele echipe erau deja epuizate iar solutii strategice noi nu s-au mai gasit. Finalul a apartinut italienilor. Noroc cu eseul de penalizare din min.70 caci contra italienilor din min.75- eseu transformat-, putea sa nasca a nu stiu cata ocazie de meci pierdut in ultimele minute. Oricum jocul s-a incheiat favorabil noua, de data asta. I-am remarcat dintre cei care au jucat meritoriu (si nu numai in prima repriza) pe Turasvili, o buna achizitie prin acordarea dreptului de joc pentru Romania, Manole, cat nu a fost ezitant la penalitati, Ursache, Lemnaru si, ca o satisfactie personala, pe Fercu (scos din joc de un imbecil placaj in aer). Italienii nu s-au remarcat prin nimic, stilul "emerging" neaducand deloc aminte de jocul celor din echipa mare. In rest, romaniidin tribune s-au purtat asa cum ii stim, public venit ca la football. Vuvuzele, seminte, trompete isterice, gagici venite la expus si anflamari galagioase ori de cate ori adversarii aveau de jucat penalitati. Mai e mult pana cand civilizatia stadioanelor de rugby sa incepe sa semene cu cea a campionatelor insulare, de exemplu. Nu mai vorbesc, pentru ca am facut-o in repetate ocazii, de comentariile TV. In acest meci s-a prins in joc si federalul Daniel Mitrea, un om cu multiple etichete onorabile in Occident. Care a debitat prostii si platitudini in serie. Cea mai gogonata a fost aceea dupa care "italienii si-au construit strategia de a ne scoate din joc cei mai valorosi jucatori romani" !?!. In rest, dupa cum a aratat echipa, cel putin in prima repriza si partial in a doua, rugbyul romanesc incepe sa para ca mai poate avea viitor. La mai mare, prieteni!

Europenii pot, dar nu reusesc

Al doilea weekend al meciurilor test din iunie. De data aceasta, rezultatele au fost mai stranse si, in acelasi timp, mai ciudate. Gazdele au trebuit sa forteze in ultimele minute ale meciurilor ca sa tina scorul in favoarea lor. Australia- Tara Galilor s-a terminat favorabil Wallabies numai datorita unei penalitati transformate in minutul 82. Galezii au inscris doua eseuri prin aripile North si Davies. In minutul 80 conduceau cu 23 la 22. Genia a fost intr-o zi palida, total diferita de jocul de acum o saptamana. Barnes a transformat, insa, tot ce a avut de sutat si asta a asigurat punctele de pana atunci ale australienilor. Pentru un amarat de "tinut la pamant", dupa expirarea timpului regulamentar, autra;ienii primesc acea penalitate care avea sa le asigure victoria. Neconvingator. Galezii s-au luptat dar nu au avut noroc. Noua Zeelanda- Irlanda a avut un parcurs asemanator. Doar dropgoal-ul lui Carter, min 81, avea sa le asigue inca o victorie in fata unei Irlande renascute intr-o saptamana. S-a inscris cate un eseu de fiecare parte,ambele punctate de catre mijlocasii la gramada, Smith si Murray. Nici acest meci nu a convins, playmakerii celor doua echipe au avut o zi mediocra. Au muncit mult inaintarile dar au lipsit baloanele decisive. Africa de Sud- Anglia avea sa fie cel mai disputat meci din cele patru ale zilei. Extrem de disputat fizic, acest joc nu a fost dominat de una din echipe, desi scorul a fost mai tot timpul in favoarea gazdelor, care in 11 minute din prima repriza au reusit trei eseuri, toate frumoase. Englezii au revenit in partea a doua si au reusit si ei trei eseuri. Toate reusite de perechea Ben Youngs(2)- Toby Flood, oamenii de la Leicester. Ca tot vorbim de ghinionista echipa a Tigrilor din Leicester, am vazut cu Dan Cole i-a tinut piept cu mare succes oponentului sau de linia intaia, "Beast" Mtawarira, de multe ori dandu-l peste cap in gramezi. Si introducerea lui Thomas Waldrom ca inchizator, prin minutul 60, a dat din nou putere Angliei. Insa nu a fost suficient. Cand mai erau 8 minute de joc, englezii se apropiasera la 6 puncte, iar un alt eseu (de care erau in stare, cu Flood, Tuilagi si Waldrom in mare dispozitie de joc) i-ar fi adus doar la 1 punct de Springboks, 1 punct avans daca eseul ar fi fost transformat. Dar n-a fost sa fie. Tot un tinut la pamant in 22-ul Angliei, avea sa-l aduca pe Morne Steyn in postura de a-si impinge echipa in invingatoare. Penalitatea a fost transformata si Africa de Sud castiga cu 36-27. Echitabil pana la urma, dar parca Anglia ar fi meritat macar un egal dupa toata munca de recuperare pe care a depus-o. In fine, ultimul meci al zilei, disputat dup[a miezul noptii, a opus Argentina-Frantei. Aceasta din urma venea dupa o serie neagra in compania Pumelor. Francezii nici acum nu pot uita cele doua infrangeri de la Cupa Mondiala de acasa, 2007 si nici celelalte trei ingrangeri din sezoanele 2010 si 2011 (amicalele de vara). In plus, Saint Andre isi schimba din mers echipa, din lotul prezentat in teren fiind prezenti nu mai putin de sapte debutanti (patru in teren la fluierul de debut) alti trei pe banca. Nici acest meci nu a fost pe masura renumelui competitoarelor. Nu stiu de ce, dar argentinienii nu fac spectacol acasa. Joaca la puncte si nu se straduiesc sa atace standardele de eleganta propuse tot de ei in meciurile de la competitile mondiale. Cert este ca francezii nu au inscris decat din penalitati in timp de Pumele au dat doua eseuri. Din nou un jucator de la Leicester Tigers si-a facut datori. Horacio Agulla a inscris pe aripa primul eseu al gazdelor in minutul 4. Si tot un eseu a facut diferenta. Dar la fel ca in celelalte meciuri povestite mai sus, eseul (si transformarea veteranului Contepomi) a venit in ultimele minute ale meciului, 77 si, respectiv, 78, aducand o alta victorie argentinienilor, al caror palmares cu Franta sporeste. Asa s-a scris scurtul moment de istorie al acestui weekend. Europenii au pierdut din nou pe linie, dar cu mult mai putin decat in saptamana precdenta. Este de concluzionat ca, poate, saptamana viitoare, sa aduca si revirimentul Nordului. P.S. Exceptia este Scotia, care a invins, sambata, in deplasare, Fiji dupa ce castigase, cu o saptamana in urma, la un punct in fata australienilor. Si Italia a batut in deplasare Canada, vineri noaptea, dar atat Scotia cat si Italia sunt in grupe valorice superioare. Asa ca teoria a invins inca o data. P.S.2.La caeasta ora se joaca la Bucuresti meciurile de ierarhie ale IRB Nations Cup. Argentina Jaguars a ridiculizat Rusia cu 33-9. Pentru finala se vor intalni Romania si Italia A. Pacat ca trebuie reducem sonorul ca sa nu mai auzim ineptiile din comentariile Bocanaciu & Carnu. Cunoscuti noua de pe la Sport 1, unde au deprins meserie de la alt "comentator" vestit, Spanu.

Sudul nu-i ca Nordul

In timp ce ma uit la meciul Romaniei cu Argentina (?!)-Jaguars, of corse- din IRB Nations Cup 2012, Bucuresti, ma apuca disperarea. In primul rand datorita jocului steril si total lipsit de imaginatie al galbenilor de pe Dambovita. Dupa ce vezi cinci meciuri-test intr-o sambata (cea trecuta), marti te uiti la desene animate rusesti. Dezolant. Ca si comentariile celor de la GSpTV. Pentru ca tot vorbeam de sambata trecuta, trebuie sa spunem ca a inceput seria de meciuri-test din iunie. Cronologic, dupa fusul orar, Noua Zeelanda a jucat, prima, cu Irlanda. Dupa cucerirea titulului mondial, All Blacks si-a schimbat antrenorul si o parte din generatia consacrata de jucatori de baza. Au "disparut" Mealamu, Muliaina, Toeava, Rockocoko, Sivivatu,oameni spectacol. Dar a aparut Julian Savea, sau reaparut Israel Dagg sau Aaron Cruden. A reaparut si Richie McCow, dupa o lunga accidentare. Irlanda a venit cu o echipa din care lipseste, funadmenatlPaul O'Connel,in principal. In rest, toate piesele de baza, O'Driscoll, Keith Earls, Healey, Read, Best,Jonathan Sexton s.a.m.d. Meciul a fost fara istoric. O Irlanda obosita si deloc agresiva nu a tinut piept masinii de rugby a furiei negre. In 14 minute, Julia Savea, debutantul, le infige irlandezilor trei eseuri consecutive. Mai vinca inca doua, semnate Thomson si Conrad Smith, ambele dupa intrarea "arhitectului" Piri Weepu care, dupa mine, a schimbat fata jocului. Irlandezii nu reusesc decat un eseu prin MvFadden, cand neo-zeelandezii se relaxaseara. Meciul s-a terminat cu scorul de 42-10 (pauza 23-3). Fara istoric. Peste vreo trei ore, la Pacific, in Brisbane, sub fluierul impecabil al lui Craig Joubert, avea sa aibe loc revansa semifinalei Cupei mondiale de anul trecut, Australia-Tara Galilor. Era un meci care se anunta a fi un varf dinamic de exceptie. Tara Galilor era campioana Europeana (neoficiala, desigur) iar Australia castigase Tri Nations Cup editia 2011, Iar in semifinalele World Cup 2011, galezii fusesera dezavantajati clar de arbitru (vezi postarea respectiva). Tara Galilor cu o echipa tanara si deja experimentata nu prezenta noutati. In schimb, Australia era deja in schimb de generatii. Nume noi: Cooper Vuna, Daniel Horne, James Higginbothan, printre altii. In plus, cu o saptamana inainte, Wallabies incasase un 6-9 de Scotia! Meciul a inceput foarte dinamic si s-a mentinut fizic in aceeasi nota pana prin minutul 65. Mai bine organizati, cu un coordonator de joc intr-o zi de gratie (Will Genia)si cu o gramada bine coordonata de Pocock, australienii s-au impus cu doua eseuri contra unul, desi galezii ar fi avut posibilitatea a inca doua incercari. Mai bine motivati, australienii s-au impus, repet, datorita geniului constructiv al lui Will Genia, cea mai buna uvertura din lume in acest moment. Scorul a fost 27-19, pentru gazde. La scurt timp, la Durban, pe stadionul celor de la Natal Sharks, Africa de Sud (si ea in schimbare de generatii) primea vizita Angliei (cu o echipa deja sudata in Six Nations). Steve Walsk, arbitrul din Noua Zeelanda, a tinut jocul sub control inca de la inceput. Joc inchis, deloc spectaculos, cu inclestari pe spatii mici. Singurele momente mai dinamica au fost cele rezultate din incursiunile aripilor sud-africane JP Pietersen si Brian Habana si, uneori, prin lansarile junelui "englez" Tuilagi. Scorul s-a decis pe lovituri de picior mai curand decat prin cele trei eseuri (de Villiers si Morne Steyn pentru Africa de Sud, Ben Foden, care a jucat aripa, pentru Anglia). La oaspeti mijlocul nu a functionat normal si devine din ce in ce mai evident ca Ben Youngs este vulnerabil fara "perechea" sa Toby Flood. Tanarul si talentatul Farrell are nevoie de un demi cu care sa se inteleaga si stand cu spatele unul la altul. Nici la sud-africani mijlocul nu a mers mai bine. Dar acolo Morne Steyn isi cam face singur baloanele, Hougaard neavand decat sarcina sa il serveasca din prima. De remarcat prestatia celor doi tineri din sud, Zane Kirchener si Patrick Lambie, usor stridenti prin dinanismul lor fata de jocul patriarhal al coechipierilor. Scorul final a fost 22-12 pentru gazde, englezii sperand intr-o revenire in forma in cele doua jocuri test care urmeaza. Ca o pana intre meciurile test, la Paris, de Stade de France, s-a jucat finala Top 14, intre Toulouse si noua revelatie, Toulon. Dirijata de un arbitru, Romian Poite care , de regula, fluiera prea repede si segmenteaza jocul, partida avea o miza mare. Toulouse a terminat greu sezonul, Toulon, o echipa cu multi stranieri, castigase semifinala cu Clermont Auvergne in stil de viitori campioni. Le bouclier du Brennus avea sa incununeze cea mai in picioare echipa care rezista psihic dupaun sezon aglomerat si cam lipsit de satisfactii pentru publicul francez. Cum era de asteptat, jocul ambelor echipe s-a concentrat aproape exclusiv pe aparare. Toulon a dominat si gramezile si tusele, desi numele adverarilor din gramada Toulouse-ului erau mai consacrate. Avansurile pe inaintare au oscilat dintr-un 22 in altul. Scorul a evoluat numai datorate suturilor precise ale lui Like McAllister (rezerva pana inainte de acest meci) si ale lui Jonny Wilkinson. Pana in minutul 63 scorul era egal, 12-12, cate 4 penalitati transformate de fiecare parte. Wilkinson ratase in minutul 54, Lapeyre il imitase in minutul 60. Daca nu se ratau aceste penalitati, Toulon se putea desprinde in invingatoare la 6 puncte. Insa asta e jocul, chiar daca te numesti Golden Boy Wilkinson. McAllister in schimb transforma urmatoarele doua penalitati (coeficient 100%) si scorul devine 18-12, rezultat care ramane acelasi pana in minutul 80. Vechii campioni sunt noii campioni. De admirat gestul lui Mourad Boudjellal care, in final de meci, vine sa-l felicite, sincer, pe Guy Noves, in ciuda a tot ceea ce primul patise de-a lungul returului Top 14 si a adversitatii declarate a establishmentului rugbyului francez fata de micile sale excentricitati verbale. Toulouse isi respecta inca o data blazonul, desi nu a convins in acest meci, fiind doar pragmatica, ca de obicei, iar experienta si flerul lui Noves se impun inca o data. Toulon ramane, desi a pierdut, o promisiune certa pentru viitoarele sezoane. In ultimul meci al serii, Argentina (consiliata de Graham Henry, legendarul antrenor All Blacks)a intalnit o Italie in forma buna. Din pacate arbitrul francez Jerome Garces a fragmentat atat de tare jocul incat nici jucatorii nu mai aveau curajul sa imagineze schemele cunoscute sau sa imagineze strategii noi. Au castigat cu 37-22 gazdele, mai ales experientei "batranilor" Contepomi, Roncero, Leonardi si Senatore care au stiut sa se descurce mai bine in invalmaselile nefortate decat de fluierul lui Galces. De partea cealalta, tot veteranii Bergamasco si Gori. Parca nici Coastrogiovani, merei inepuizabil nu s-a mai straduit sa inteleaga ce are de jucat si s-a multumit doar sa impinga atinci cand era cazul. Si a fost destul de des. In fata il avea pe "mosul" Roncero. Asa s-a scris prima zi din sezonul de "amicale". Este clar ca europenii sunt mai obositi deact in anii precedenti. Iar in Sud incepe sa se joace un anume rugby pe care inca continentalii nostri nu il pot respira complet. Diferenta mare si de arbitraje, cei din Sud sunt mai putin tentati sa fragmenteze jocul si lasa avantajele sa curga pana devin ori relevante, ori se pierd evident. Diferenta incepe sa creasca. Si este anul in care Argentina se alatura celor din Tri Nations, cu sansa de a intra in clubul celor mai mari. Cu Graham Henry la taste, sunt toate sansele ca Four Nations 2013 sa marcheze o delimitare mai clara pe harta marilor puteri, Cat am scris acest post, Romania a castigat la doua puncte, chinuindu-se, meciul cu Jaguarii. Si vor incepe iar speculatiile privind castigarea turneului. Macar o data, tot incercam de 6 ani. Tipic romaneste. ,

Statistica traditiei data peste cap

S-a incheiat si cea de-a doua semifinala a Top 14, ultimul campionat in desfasurare in rugbyul care conteaza in Europa. Meciul Clermont Auvergne- Toulon pleca, la casele de pariuri si in opinia specialistilor, de la o cota mica pentru gazde. Clermont Auvergne a fost revelatia returului campionatului regulat si se clasase la egalitate de puncte cu legendara campioana Toulouse. Toulon, pe un trend ascendent in ultimii trei ani, nu avea decat sansa a doua si era formatia vizitatoare. Pe o vreme cainoase, cu ploaie marunta si persistenta, jocul s-a desfasurat pe gramezi si contre. Era firesc deci ca loviturile de picior sa conteze. Se prefigura un meci Morgan Parra- Jonny Wilkinson. Si asa a si fost pana la urma.Pana la pauza, Toulon avea un avantaj de trei puncte, 6-9. Meciul a curs in aceeasi maniera, uzura intre cele doua linii de 22 pana in minutul 60, cand Golden Boy Wilkinson a marit avantajul la sase puncte, 6-12. Avea sa vina replica lui Parra: doua transformari de penalitati in minutele 62 si 73 si apare egalitatea, 12-12. Cand toata lumea se pregatea pentru reprizele de prelungire, la o faza care nu aunta nimic, Aurelien Rougerie intra intr-un offside de junior si Toulon primeste o alta penalitate. Jonny suteaza si nu iarta nici de data asta, 12-15. Tribunele se scoala in picioare si incurejeaza gazdele. Auvergnatii preseaza in terenul advers, Tillous-Borde tine balonul la pamant mai mult decat trebuie intr-o aglomerare anosta si arbitrul acorda penalitate pentru gazde.Era minutrul 80, minutul ultimei sanse pentru prelungiri. Tribunele iau foc. Parra rateaza si toulonezii suteaza balonul in afara terenului. 12-15 si Toulon ajunge pentru prima oara in finala. Victorie impotriva traditiei, posibila prin munca si ambitia unei echipe in care "expiratii" Botha, Giteau, Fernandez-Lobbe si chiar Wilkinson au aratat ca varsta nu mai este, azi, un criteriu al performantei. O victorie ca o palma data federalilor francezi care i-au suspendat pe perioade lungi atat pe finantatorul Mourad Boudjelal cat si pe antrenorul Bernard Laporte. O victorie a ambitiei de a dovedi ca echipele din "provincia" rugbyului pot rasturna ierarhiile conventionale, atat de conservatoare in acest sport. Pentru Toulon este o cinste sa joace finala cu Toulon duminica viitoare la Paris. Mai ales o noua provocare, tinand cont de faptul ca acum o luna, i-a invins de traditionalii campioni acasa, la Toulon, destul de clar. Toulon intra intr-o noua etapa a afirmarii sale. In ultimele doua sezoane jucate in Challenge Cup, a doua cupa, ca valoare a Europei. Din sezonul viitor, in calitate de semifinalista in campionatul francez, va juca in liga mare, Heineken Cup. Ieri, Toulouse s-a chinuit cu Castres, in cealalta semifinala. Castres a fost echipa cu mai multa initiativa Si chiar cu mai multa sansa. Dar experienta multiplilor campioni francezi si chiar europeni a inclinat talerul victoriei catre ei in ultimele 12-15 minute. Ca si Clermont Auvergne, Toulouse arata ca o echipa blazata, obosita si plictisita sa confirme traditia si statisticile. Castres si-a jucat sansa dar nu a avut determinarea de a forta asa cum a facut-o Toulon. Foarte interesant ce se va intampla in finala. Daca Toulon va juca asa cum a facut-o azi, controland la sange toate initiativele adversarilor, poate castiga si acel meci. Abilitatea lui Steffon Armitage de a "fura" baloane, piciorul lui Wilkinson, abilitatea lui Tillous-Borde de a se descurca pe spatii inguste si forta liniei a treia Van Niekerk- Fernandez-Lobbe, Armitage pot fi tot atatea argumente in fata echipei lui Guy Noves. Daca va juca ca ieri, Toulouse va pierde, indiferent de numele celor ce compun echipa. Toulouse este la capatul unui ciclu de performanta, lung si plin de succese. Depinde de Toulon daca agonia li se prelungeste, dat fiind ca multi dintre jucatorii favoritilor par a fi plictisti total de joc si ma refer aici la Servat, Picamoles, Clerc si chiar Poitrenaud. Asa ca vom avea un meci interesant. Pentru incheiere sa mentionam ca si in Anglia a avut loc un eveniment asemanator. In ciuda cotelor scazute, revelatia returului, favorita mea, Leicester Tigers, a pierdut net in favoarea londonezilor de la Harlequins. Acstia din urma terminasera sezonul regulat pe primul loc, la un singur punct diferenta fata de Tigers. Piedusera nu foarte onorabil in optimile Heineken Cup si aratau la fel de obositi ca si Toulouse. Numai ca Leicester Tigers au fost mai jos ca ei, dupa ce in tot returul Premiership se aratsera vioi si creativi. Quins devin pentru prima oara campioni ai Angliei. Asa cum pot ajunge, in Franta si Toulon. Dar nu ne grabim. Vorba englezului: wait and see.

Well done, Edinburgh Rugby!

O semifinala de Heineken Cup pe care nu ar fi prezis-o nimeni. Ulster (cam a treia echipa din Irlanda, regulat in spatele consacratelor Leicester si Munster) si Edinburgh. Ulster (selectionata Irlandei de Nord, pana la un punct) a avut un parcurs usor dar scotienii au ajuns in semifinale invingand dramatic pe Munster, chiar pe Thomond Park din Limerick. Spre deosebire de meciurile din Amlin Challenge (ieri si azi, tot semifinale, insa plicticoase, poate si datorita faptului ca aceste semifinale au fost o afacere exclusiv frantuzeasca), pe Aviva Stadium, Dublin, chiar s-a jucat rugby de clasa. Scorul e mai putin important, au invins favoritii irlandezi doar la 3 puncte. Dupa prestatia din sferturi, scotienii au aratat ca sunt o echipa in forma, cu personalitate si prestanta, indiferent pe ce teren joaca. Aceeasi atitudine au aratat-o si asta seara. Totul pentru atac, sarje scanteietoare pe trei sferturi, aparare mobila si ferma. Pe inaintare au tinut piept gazdelor prin experienta celor 3 din linia intaia a selectionatei Scotiei-Iacobsen, Ford si Cross. Blair si Craig Laidlow, mijlocasii, au iutit atacurile de cate ori au avut ocazia, pacat doar pentru erorile de manipulare a balonului ale celor din spate. Tineri si mai putin experiementati. In ansamblu, insa, si linia a treia s-a miscat bine, chiar daca Jones si Scott au sub 24 de anii iar Nick de Luca e si el pe aproape. De remarcat si travaliul inchizatorului de gramada, fidjianul Talei. Irlandezii, echipa mai matura si cu mai multe meciuri de nivel european in ghete, a avut un ax sud-african experimentat- Pedri Wanenburg, inchizator, Ruan Pienaar-uvertura si Stefan Terblanche-fundas, care au condus strategic jocul celor din Ulster. Acestora s-au mai adaugat "batranii" titulari ai reprezentativei Irlandei- Trimble, Dan Tuohy, Ferris si Best. Cu toata exprienta si determinarea acestora, scotienii li s-au opus cu inteligenta si o buna gandire tactica. Chiar daca pe final de meci scorul era cu 10 puncte in plus pentru irlandezi, scotienii au insistat in atac si au reusit un eseu frumos, din cele difuzate prin rezumatele canalelor de sport. Prima semifinala s-a jucat in sensul victoriei favoritilor. Ei vor urma sa intalneasca castigatoarea meciului de maine dintre Clermont Auvergne si Leinster. Dupa forma din ultima vreme, francezii par favoriti insa Leinster este, la randul ei, o echipa cu multa exprienta (si detinatoarea en-titre a trofeului Heineken). Sa nu uitam si ca s-a reintors Brian O'Driscoll care, impreuna cu Gordon D'Arcy fac meciuri memorabile. Si, de asemenea, ca intr-o zi buna Jonathan Sexton poate imblanzi orice adversar. Avem un final de sezon european la mare inaltime. In tabloul de onoare al premiantilor acestui an va trebui asezata si Edinburgh Rugby, o viitoare sigura echipa din cele mari. Bravo, scotienilor, well done!

83761 spectatori

A mai cazut un record mondial. 83761 spectatori au fost pe Wembley la meciul dintre Saracens si Harlequins. Quins au invins si s-au instalat confortabil pe prima pozitie a Premiership. Owen Farrell a inscris 12 puncte si tinde sa devina substitutul de legenda al lui Jonny Wilkinson. Pentru Sarries a inscris un eseu si contestatul Danny Care (indelung amendat pentru indisciplina). Numarul mare de spectatori se datoreaza in parte si faptului ca celelalte doua mari echipe londoneze, de football, Chelsea si Arsenal au jucat in deplasare. In acelasi timp, pe Arcul de Triumf, Romania-Ucraina nu strangea nici macar 3000 spectatori. Fiind un meci fara miza, stejarii iesind recent din cursa pentru sefia CEN, intalnirea cu Ucraina nu avea cum strange un public mai consistent. Dupa un joc fara pretentii, cu un sparring partner care nu stie sa se apere, echipa verde adica Romania a inscris 11 eseuri. Cifra nu e impresionanta si nici nu poate fi contabilizata in rubrica suceselor de prestigiu, data fiind prestatia adversarilor. Treisferturile s-au miscat cu lejeritate si de cate ori au fortat, au reusit sa culce baloanele. Punctul tare al acestui meci a fost, pana la urma, circulatia baloanelor pe liniile din spate. La care Vlaicu nu a avut, in calitate de uvertura, nici un merit. Ma uit la acest om de vreo doi ani si nu inteleg cum si pe ce considerente, tehnice ori tactice, reuseste sa aibe sinecura unui post de titular, indiferent de antrenor sau adversar. Personajul nu are viziunea jocului, nu gandeste tactic nici o secunda, nu "vede" terenul iar cand se pune pe alergat, de cate ori primeste balonul, scapa repede de el. De contabilizat cate erori a facut in acest ultim meci, in principal erori de manuire a balonului ca sa nu mai vorbim de erori de plasament. Singura calitate a numarului 10, discutabila si ea, este ca da puternic cu piciorul in balon. Nu vorbim aici de eficienta. S-a vazut ieri. Promit ca este ultima oara cand mai scriu despre personaj, acest Goofy al rugby-ului romanesc si asta pentru ca am speranta ca intr-unul din cele 3-4 cluburi mai rasarite din campionatul intern se pregateste o uvertura care sa semene cat de cat cu ceea ce se joaca pe la altii. Adica rugby si nu ruibi.

Next level? Nowhere to go!

S-a scris inca o cronica a neputintei si nestiintei valahe. Managementul FRF este jalnic si, pe alocuri, chiar penibil. Revin la marota mea. Ce cauta Vlaicu in lumea asta? Incapatanarea antrenorilor si "strategilor" FRF de a juca cu un astfel de jucator postul de uvertura imi ridica multe semne de suspiciune. O fi Vlaicu nepotul Arcului de Tiumf sau macar al lui Aurel Vlaicu. Sigur ca junele Dumitras trebuia sa joace fundas ca doar d-aia e tata principal, nu avem altceva ca solutie. Puteam in schimb sa ne gandim la o miscare tactica, folosirea unui inchizator sau a unui centru ca uvertura. Gal sau Carpo ar fi fost potriviti in absenta lui Dumbrava pentru ca vad jocul si asezarea pe teren a adversarilor, sunt mobili si rezistenti la contacte. Dar nu si nu, Vlaicu inainte de toate. E rusinos sa persisti intr-o astfel de eroare de selectie, chiar daca nu ai solutii la indemana. Selectionerilor, principalilor, tehnicienilor, oficialilor, staff-ule sau cum va place sa vi se spuna, renunati la fixatia Vlaicu, ca mai avem meciul cu Spania, care ne ameninta mioritica noastra pozitie din clasamentul e ECN! Luati inregistrarea meciului si focusati pe Vlaicu, puneti la dreapta ce a facut bun si la stanga ce a gresit si luati singuri aceasta decizie de bun simt. Eu m-as multumi cu a socoti ce pozitie a avut aceasta "uvertura" la fiecare minge degajata din gramezi, moluri sau alte aglomerari. Veti descoperi ca a evitat sistematic orice contact cu astfel de baloane, ca nu a deschis nimic mai departe si doar a sutat cat mai departe (singurul lucru la care se pricepe cat de cat) atunci cand, din intamplare, primea balonul. Dar aceasta calitate se suteur nu-l recomanda pentru postura de titular in orice formula de echipa. Inca o ezitare si se alege praful de toata munca acestor baieti, condusi fara orizont.

PS. remarcatii mei: Tincu si Lazar (oamenii Duracell), Macovei, Lucaciu (in cuda eliminarilor) si, evident Carpo si Gal.