S-or trezit cocosii...

Al doilea weeakend de noiembrie, cu meciuri ce anuntau spectacol sigur. Franta dorea sa-si ia revansa pe propriul teren in fata argentinienilor. Fijienii doreau sa faca fata onorabil irlandezilor. Tara Galilor dorea sa uite cat mai repede infrangerea cu argentinienii. Scotia vroia sa faca o buna figura in fata sud-africanilor. Asa ca erau create toate conditiile pentru o zi plina de rugby de calitate inalta. Weekendul a inceput cu o enorma supriza. Sub noua conducere, a lui Rob Howley, welsii au pierdut in fata atleticilor samoani, cu 19-26. De nerecunoscut aceasta echipa, fosta semifinalista in urma cu numai un an in World Cup, detinatoarea en titre a trofeului 6 Nations din 2012. Samoanii au facut spectacol, au dat trei eseuri si au aratat etrem de bine in teren (6 din lotul de 23 joaca deja in Europa, Pisi fiind liderul echipei). Galezii nu au nici o scuza, toti titratii lor (cu exceptia lui Warburton) au fost valizi in acest meci dar au dezamagit inca o data. La acest nivel este de nepermis ceea li se intampla. Irlaanda s-a jucat cu Fiji, 53-0. Craig Gilroy a inscris 3 incercari iar noua stea, uvertura Paddy Jackson (preferat lui Jonathan Sexton) a cam transformat tot. Cinci stele pentru Jamie Heaslip, dinamizatorul squad-ului irlandez. Scotia vrut dar nu putut. Africa de Sud a avut un joc care a inchis toate sansele de contraatac ale gazdelor. Adrien Strauss, un taloner tot timpul prezent pe aglomerarile care inainteaza, a culcat balonul de doua ori in terenul scotienilor iar Pat Lambie s-a dovedit din nou o solutie mai inspirata decat Morne Steyn, atat in jocul din camp cat si pe loviturile sale de picior. De la scotieni m-a interesat Richie Gray, un tanar cu mari promisiuni pentru viitor. Spre deosebire de meciul cu All Blacks, parca nu a mai avut nici energie si nici determinare. A sarit bine in tuse, dar nu a mai fost atat de prompt si bataios in mauluri. Anglia a pierdut la o Australie care a inceput sa se regaseasca, 14-20. Orgoliul Wallaby s-a desteptat tocmai pe Twickenham, in fata unei formule de echipa, gandita de Stuart Lancaster sa castige transant jocul pe inaintare. Marler era surpriza. Dar a fost o deceptie. Ca si mentinerea ca mijlocas la deschidere a lui Danny Care, in pereche cu Flood. Nici solutia asta nu a mers (desi semnale avea de cu o saptamana in urma. Revenirea lui Chris Ashton a fost palida. Robshaw nu s-a prea inteles cu Waldrom. Si de aici, autralienilor le-a fost usor, intr-o zi buna a liniei Hopper- Beale-Ashley Cooper, sa stranga puncte. Blocand cu succes noile uniforme de joc engleze (mov!!!), Berrick Barnes a facut diferenta prin succesul loviturilor de picior. Meciul serii, si ultimul in sens cronologic, a fost Franta-Argentina. Disputata la Lille, partida a avut doua jumatati distincte. Primul mitan a fost un spectacol de neuitat, nebun si incanator in acelasi timp. S-a jucat atat de rapid si cu atetea rasturnari de situatie incat si arbitrul Steve Walsh a lasat de multe ori avanatajele sa curga ca sa nu distruga frumusete de joc. Argentinienii conducea in minutul 14 cu 13-3 (eseul lui Marcello Bosch si piciorul lui Nicolas Sanchez). Au venit apoi, la diferenta de de patru minute, cele doua eseuri ale lui Vincent Clerc, transformate impecabil de Michalak, (intr-o zi mai mult decat fasta, din nou), urmate de superbul eseu al lui Nyanga iar pauza le gaseste pe gazde intr-un interval de 11 puncte avans. Linistitor si nu prea, dat fiind ca din lotul de 23 al argentinienilor 12 evolueaza in acest sezon in campionatul francez: Figallo, Carizza, Fernandez Lobbe, Leguizamon, N.Sanchez, Bosch, Amorosino, Tuculet, de exemplu. Echipa lui Saint Andre intra pe teren in a doua repriza hotarata sa mentina avantajul. Argentina parca scade si ea strock-ul si nu mai reuseste sa puncteze decat prin penalitati. Doar doua. In timp ce lui Michalak ii reusesc 4 lovituri fixe plus un drop goal. In ultimele doua minute de joc francezii mai forteaza o incercare dar argentinienii rezista eroic. Si meciul se termina cu 39-22. O victorie frumoasa, muncita, a unei noi echipe a Frantei, unde Vincent Clerck, Florian Ftitz si Maxime Mermoz fac o echipa fabuloasa cu Freddie Michalak, renascut la Toulon, dupa revenirea din Africa de Sud. PSA avea sa declara dupa meci pentru Rugbyrama : "Je suis content que l’on ait pu enchainer deux victoires d’affilée. Il faut féliciter Pascal et les joueurs qui n’ont pas paniqué malgré un début de match compliqué". Pascal este capitanul, Pascal Pape,imperial si el, ieri. Saptamana viitoare, alte meciuri tari: Tara Galilor- Noua Zeelanda, Irlanda-Argentina, Anglia-Africa de Sud, Franta - Samoa. Sa ne bucuram de rugby, prieteni!