Intamplarea, sau poate nu, a facut ca finala Aviva Premiership se se joace cu o zi inainte de meciul-test cu Tara Galilor. In prima partida au jucat cele mai in forma echipe ale campionatului, in a doua o selectionata a restului de echipe din acesta. Saracens si Exeter Chiefs dau lotului lui Eddie Jones multi jucatori, aproape cat o selectionata: fratii Vunipola, Maro Itoje si George Kruis, Wigglesworth si Farrell, Chris Ashton si Alex Goode de la campioana, Geoff Parling, Henry Slade, Jack Nowell si Julian Salvi de la finalista. Adaugati-i spe omanii in mare forma precum Will Chudley, Jack Yeandle si Gareth Steenson (de la Chiefs) si Brad Barritt (Saracens) si veti avea inca o echipa. Cam de acelasi nivel cu cea care azi a invins clar, atat ca scor cat si ca prezenta dominanta in teren. Tara Galilor, cu toate numele mari prezente pe gazon nu a fost doar un sparring partner,.
Emulatia indusa de stilul lui Eddie Jones a dat rezultate excelente pana acum. Mai intai, Anglia a castigat, cu mare slam, Six Nations. Mai apoi Saracens a devenit campioana Europei. Azi, Anglia a aratat ca este in mare progres in fata turneului australian. Iarasi, intamplator sau nu, Anglia a jucat in cel mai pur stil australian. Mi-am imaginat ca elevii lui Jones ar avea echipament galben cu verde si imaginile de stil ale celor doua echipe nu s-au disociat. Este clar ca vom avea un turneu furtunos in iunie. Ma intreb, mai departe ce plus aduc antrenorii non-europeni unor echipe ca Tara Galilor, Scotia, Irlanda si acum, Anglia. Imi este clar ca diferenta fata de mentalitatea nationala si stilul aferent poate fi numai apanajul unor oameni veniti din alta cultura sociala si rugbistica. De ce nu a reusit Stuart Lancaster transformarea echipei pana la nivelul jocului de zi? Pentru ca a ramas pana la final de mandat british. Stilul aussie promovat de Eddie Jones, cu o echipa de secunzi englezi ii prinde pe jucatori pentru ca au gustat din cupa succeselor imediate. Jones nu a facut concesii unor vedete locale (vezi cazurile Joe Marler, Chris Ashton sau transformarea indisciplinatului prin definitie Hartley in capitan oficial de echipa). Ori are stiinta jocului dusa la perfectiune, ori este un performant psiholog. Explicatiile nu se exclud.
Ca expert in psihologia jucatorilor, Jones nu l-a schimbat din calitatea de transformeur pe George Ford, care azi a ratat sase din cele 7 suturi pe buturi, Jones a inteles ca George Ford este in dezechilibru psihic si deteriorarea increderii in sine, dupa plecarea tatalui sau, Mike Ford, de la carma lui Bath (scandal cu finantatorul echipei) si i-a acordat incredere. Desi a ratat copios, in teren si-a aratat talentul si maturitatea, a facut jocul unui playmaker. Trei din cele cinci eseuri au trecut pe la el. Noroc ca in echipa Angliei mai existe suteuri de clasa (Farrell, de exemplu, care si-a "pierdut" si el tatal, dar la el nu a aparut vreo strucura depresiva, numarul 10 de la Saracens fiind, in continuare, un metronom). Tot ca bun psiholog a actionat Jones atunci cand i-a mai dat o sansa lui Joe Launchbury, care parea exclus, si el si Lawes o data cu aparitia echipei perfecte Itoje-Kruis. Astfel ca acum are doua echipe de mare clasa pentru linia a doua. De altfel, Launchburry a fost declarat azi omul meciului. Jach Clifford a perobat ca poate fi alternativa pentru nr.8, ca inlocuitor al lui Billie Vunipola.
Sa mai mentionam si linia de treisferturi, despre care unul din cei trei comentatori, Will Greenwood, a scapat un act manque: in loc de backline a zis blackline. Incorect politic dar perfect adevarat, toti cei patru membri ai treisferturilor au fost azi jucatori de culoare: Yarde, Burrell, Joseph, Watson. Ei au reusit trei din cele cinci eseuri ale Angliei (Yarde, Burrell, Watson) dar si Jonathan Joseph a muncit enorm in aparare si a contribuit la cel putin una dintre incercari, eseul din elongatie al lui Watson (min.33),
In fine, sa mentionam ca pe Twickenham au fost 81.128 de spectatori platitori iar in final, la decernarea noului trofeu anglo-galez, Old Mutual Wealth (decernat de o puternica firma de investitii), l-am putut vedea si pe Bill Beaumont, proaspatul Presedinte al World Rugby.
Arbitrajul lui Marius Mitrea, fara greseala, jocul a fost liber, avantajele distribuite corect, TMO-ul nu a fost solicitat decat la eseul lui Jack Clifford (foto, sus). Si pentru Mitrea e o promovare, sa-i uram multi ani inainte!
Well done, Mr. Jones!
