Ca si cum nu era suficient suma de 4 eseuri ca sa-si asigure al treilea punct bonus din trei meciuri, Noua Zeelanda a inscris 7. Si asta nu pentru ca adversarii de azi se apropiau mereu, deloc amenintatori, ci pentru ca a dorit sa demonstreze ca este cea mai buna echipa a momentului. Daca saptamana precedenta Australia a umilit Africa de Sud prin scor, azi a venit randul gazdelor sa incerce aceeasi senzatie. Scorul a fost unul prea putin categoric fata de raportul de forte din teren, Australia 29- Noua Zeelanda 48.
Pe scurt, Noua Zeelanda a marcat 7 eseuri, din care doar 4 transformate de Dan Carter iar Australia numai 3, din care transformate doar 2 sub semnatura lui Matt Giteau. Interesante e ca pana in minutul 10, amble echipe marcasera din faze identica: degajari neglijente, interceptate si atacuri fulgeratoare pe but, soldate cu eseuri. In ambele actorul principal a fost Dan Carter. In prima faza el a fost cel a incercat sa scape de balon dar acesta nu a trecut de mainile lui Drew Mitchel, care a sprintat10 metru si a inscris. In faza urmatoare, in 22-ul australian , acelasi Carter intercepteaza un balon ricosat dintr-un sut neglijent si inscrie, la randul lui, parca pentru a i se ierta greseala anterioara. In zi foarte buna azi, Mils Muliaina si-a serbat cei 30 de ani impliniti la ora meciului inscriind de doua ori, la capatul unor desfasurari entuziasmante ale atacului All Blacks. De remarcat noul stil de joc in care la atac, stil treisferturi, participa, in linie, toate linia de aparare plus linia a treia, uneori si uvertura sau/si demiul. Mai s-au facut evidente efectele noilor modificari in legile jocului. Se fluiera mult mai usor in placajele periculoase sau in agresivitati gratuite. Dovada a fost eliminarea temporara a cate unui jucator din ambele echipe- Franks, apoi Elsom si eliminarea, cu cartonas rosu, a lui Drew Mitchell. care, probabil va primi si o suspendare din partea comisiei de disciplina SANZAR. In plus, circulatia balonului pare a fi de-acum mai favorizata, parca in dauna jocului stil englezesc- castiguri succesive de teren pe inaintare si apoi sprinturi scurte ale treisferturilor pe buturile adverse.
Scopul acestor modificari nu consta numai in cresterea fluentei circulatiei de balon ci urmareste si cresterea calitatii spectacolului sportiv, care azi a fost la mare inaltime.
Sa reamintim decizia lui Graham Henry de a apela si in acest an la "batranii maori", Rockokoko, Muliaina, Weepu, Ma'anonu in defavoarea aparenta a talentatilor tineri Dagg, Vito, Franks sau Guildford. El a fost criticat pentru stereotipie a selectiei si pentru favoritisme. Dar iata ca selectia operata de severul Henry a dat rezultate. Minim 4 eseuri pe meci, pana acum, travaliu deosebit al jucatorilor in teren indiferent de varsta (destui trecuti de 30 de ani), frumusetea fazelor in mare viteza. Si, finit coronat opus, in plus, rezultatele cu efect devastator asupra adversarelor traditionale. Ca au 15 puncte, la o distanta de 11 puncte fata de Australia,locul 2, nu e o surpriza. Surpriza vine din diferenta de puncte: 55. Ceea ce s-ar putea traduce in 11 eseuri. Cam asta e valoarea probabilei campioane mondiale. Caci nu prea vad cine le poate sta in drumul lor catre Cupa Webb Elis.
Australia a incercat dar nu a putut sa fie mai mobila si mai inspirata in atacuri surpriza fata de precdentul meci. Reintrarea lui Will Genia a mai animat putin deschiderile surprinzatoare dar Matt Giteau nu este facut pentru a fi uvertura. Are o oarecare doza de rautate in atac dar nu straluceste deloc in fantezie tactica. Trage suficient de bine cu piciorul, aduce puncte dar nu poate sa confere stil atacurilor. Am numarat azi actiunile de atac pe treisferturi in care balonul a trecut pe la mai mult de 3 jucatori apartinand liniilor din spte. Au fost doar doua. Un spirit viu , cum este pustiul O'Connor nu a stins mingea de mai mult de 4 ori in actiuni in miscare. Si atunci cum sa nu rabufneasca frustrarea lui Drew Mitchell ca actiunile lor nu se pot dezvolta? Robbie Deans nu are, pentru moment alternative in posturile cheie. Suspendarea uverturii "clasice" Quade Cooper si aducerea la deschidere a lui Giteau n-a fost o miscare inspirata mai ales in fata All Blacks. Singurii care s-au remarcat in jocul Wallabies au fost flankerii Pocock si Elsom, care au muncit foarte mult pentru ca inaintarea sau fie in acelasi joc cu treisferturile. Dar nu prea le-a reusit.
Foarte elegant arbitrajul lui Craig Joubert, exact in spritul pe care si-l doreste Peter de Villiers, coach-ul Africii de Sud. Dar jocul nu este facut de arbitru. Africa de Sud ar fi pierdut mai decisiv azi, in fata Noii Zeelande, decat a reusit sa o faca acum 2 sau trei saptamani.
Sambata viitoare, la Christchurch, Noua Zeelanda ii ofera Australiei revansa. Va arbitra un alt sud-african, Jonathan Kaplan. Sa speram ca jocul nu se va transforma in macel. Bucurati-va de rugby, prieteni!
sâmbătă, 31 iulie 2010
duminică, 25 iulie 2010
Africa de Sud: a treia infrangere, al treilea jucator suspendat disciplinar!
Nu m-as fi asteptat ca Africa de Sud sa piarda si al treilea meci la rand. Fie el si in deplasare, fie si cu Australia, o echipa aparent mai proaspata si mai odihnita.
Nu m-as fi asteptat ca in al treilea meci din competitie, sa aibe un al treilea jucator suspendat pe motive de disciplina in joc.
Nu m-as fi asteptat ca dupa meci, declaratiile coach-ului de Viliers si ale capitanului John Smith sa fie atat de fanteziste, vorbind despre un turneu care "inca nu a fost pierdut".
In fine, cine sa fiu eu ca sa am atatea asteptari? Doar un consumator de rugby, care a urmarit cum o echipa aproape legendara (legendele se construiesc destul de greu in acest sport) este umilita de catre egalele sale traditionale. Daca Noua Zeelanda a aratat clasa sa dintotdeauna, Australia nu a aratat mai nimic. Jocul Wallabies a fost animat, doar punctual, de pustiul-aripa James O'Connor, care s-a zbatut pentru orice balon, de un demiu lipsit de sclipiri Quade Cooper care a avut, in ciuda acestei impresii, doua deschideri geniale si de veteranul Nathan Sharpe, care s-a cam distrat in margini cu Matfield. Bun, corespunzator, aportul de 15 puncte ale stangului lui Matt Giteau. Toate cele cinci penalitati transformate in repriza intai au asigurat, de fapt, Australiei succesul.
De partea cealalta, cu exceptia celor 10 minute in care au si reusit cele doua eseuri, prin Fourie si Steenkamp, Springboks au jucat altceva decat se asteptau mii, poate sute de mii de fani, specialisti sau doar chibiti. Joc imbacsit, fara fantezie, (caricatura fiind chiar Brian Habana, care a facut greseli de junior indragostit), ineficienti in atac (sa ai doua serii de faze cu mai mult de 16 fixari ale adversarului si sa nu poti culca in eseu, pe o neta superioritate fizica, e o mare contraperformanta). E adevarat cu nu au mai gresit la eseul lui Steenkamp dar acolo aveau superioritate de doi jucatori si numai o echipa ca cea a Romaniei, eventual, putea rata punctele. Multe, inadmisibil de multem erori de manuire a balonului si prea multe suturi fara tinta tactica evidenta (trimese cat mai departe, parca pentru a scapa de balon)la care mai trebuie sa adaugam si eliminarea lui B J Botha (10 minute pentru o reactie necontrolata). Chiar daca si de partea cealalta a fost eliminat Quade Cooper (enervat de un trick al lui Morne Steyn), nu se poate spune ca Africa de Sud a aratat ca este detinatoarea trofeului TRi Nations din 2009. Si nici ca este inca, campioana in exercitiu a lumii. Nu a fost mai breaza nici ca Irlanda nici ca Tara Galilor, ambele prezente la antipozi in turneele din iunie. Acum vor avea o pauza de patru saptamani, timp suficient sa-si linga ranilor si sa mediteze la panasul pe care il au de aparat. Intre timp, Australia si Noua Zeelanda vor juca, de doua ori, intre ele, o data la Melbourne si o data la Christchurch. Pana acum, dupa trei meciuri Africa de Sud are 0 puncte si o diferenta negativa uriasa de puncte (-51). Pe primul loc, Noua Zeelanda cu 10 puncte ( 2 puncte bonus pe spinarea Springboks) si o diferenta maricica, +34 puncte. Merge un pariu cu cota 1.2 ca Noua Zeelanda este castigatoarea editiei din acest an? Astept reactii.
Nu m-as fi asteptat ca in al treilea meci din competitie, sa aibe un al treilea jucator suspendat pe motive de disciplina in joc.
Nu m-as fi asteptat ca dupa meci, declaratiile coach-ului de Viliers si ale capitanului John Smith sa fie atat de fanteziste, vorbind despre un turneu care "inca nu a fost pierdut".
In fine, cine sa fiu eu ca sa am atatea asteptari? Doar un consumator de rugby, care a urmarit cum o echipa aproape legendara (legendele se construiesc destul de greu in acest sport) este umilita de catre egalele sale traditionale. Daca Noua Zeelanda a aratat clasa sa dintotdeauna, Australia nu a aratat mai nimic. Jocul Wallabies a fost animat, doar punctual, de pustiul-aripa James O'Connor, care s-a zbatut pentru orice balon, de un demiu lipsit de sclipiri Quade Cooper care a avut, in ciuda acestei impresii, doua deschideri geniale si de veteranul Nathan Sharpe, care s-a cam distrat in margini cu Matfield. Bun, corespunzator, aportul de 15 puncte ale stangului lui Matt Giteau. Toate cele cinci penalitati transformate in repriza intai au asigurat, de fapt, Australiei succesul.
De partea cealalta, cu exceptia celor 10 minute in care au si reusit cele doua eseuri, prin Fourie si Steenkamp, Springboks au jucat altceva decat se asteptau mii, poate sute de mii de fani, specialisti sau doar chibiti. Joc imbacsit, fara fantezie, (caricatura fiind chiar Brian Habana, care a facut greseli de junior indragostit), ineficienti in atac (sa ai doua serii de faze cu mai mult de 16 fixari ale adversarului si sa nu poti culca in eseu, pe o neta superioritate fizica, e o mare contraperformanta). E adevarat cu nu au mai gresit la eseul lui Steenkamp dar acolo aveau superioritate de doi jucatori si numai o echipa ca cea a Romaniei, eventual, putea rata punctele. Multe, inadmisibil de multem erori de manuire a balonului si prea multe suturi fara tinta tactica evidenta (trimese cat mai departe, parca pentru a scapa de balon)la care mai trebuie sa adaugam si eliminarea lui B J Botha (10 minute pentru o reactie necontrolata). Chiar daca si de partea cealalta a fost eliminat Quade Cooper (enervat de un trick al lui Morne Steyn), nu se poate spune ca Africa de Sud a aratat ca este detinatoarea trofeului TRi Nations din 2009. Si nici ca este inca, campioana in exercitiu a lumii. Nu a fost mai breaza nici ca Irlanda nici ca Tara Galilor, ambele prezente la antipozi in turneele din iunie. Acum vor avea o pauza de patru saptamani, timp suficient sa-si linga ranilor si sa mediteze la panasul pe care il au de aparat. Intre timp, Australia si Noua Zeelanda vor juca, de doua ori, intre ele, o data la Melbourne si o data la Christchurch. Pana acum, dupa trei meciuri Africa de Sud are 0 puncte si o diferenta negativa uriasa de puncte (-51). Pe primul loc, Noua Zeelanda cu 10 puncte ( 2 puncte bonus pe spinarea Springboks) si o diferenta maricica, +34 puncte. Merge un pariu cu cota 1.2 ca Noua Zeelanda este castigatoarea editiei din acest an? Astept reactii.
joi, 22 iulie 2010
Isi va reveni Africa de Sud?
Sambata, pe Lang Park, la Brisbane, Africa de Sud va juca al treilea meci consecutiv din editia 2010 a Tri Nations. Dupa doua infrangeri severe in meciurile cu Noua Zeelanda, Sprigboks vor intalni o echipa aflata in plina reconstructie dar ambitionata de posibilitatea de a invinge acasa actuala acampioana mondiala.
In istoria celor 71 de intalniri directe, bilantul victoriilor arata o superioritate evidenta a Africii de Sud, care a castigat de 43 ori. Anul trecut, oaspetii s-au impus la Perth cu 32-25 si la Capetown cu 29-17. Una din cele mai nete victorii a australienilor dateaza din 2008, cand Australia s-a impus cu 49-0.
Formatiile anuntate pentru aceasta intalnire vor fi:
Australia: Ashley-Cooper, O'Connor, Horne, Giteau, Mitchell; Q. Cooper, Genia; Elsom (capitan), Pocock, Brown;, Mumm, Sharpe; Robinson, Faingaa, Ma'afu . Rezerve: Moore, Slipper, Simmons, McCalman, Burgess, Barnes, Beale
Africa de Sud: Kirchner, Aplon, Fourie, Olivier, Habana, Steyn, Pienaar; Burger, Kankowski, Spies,Rossouw, Matfield; Steenkamp, Smit (capitan), Botha Rezerve: Ralepelle, Van der Linde, Van der Merwe, Potgieter, Hougaard, James, De Jongh.
Noutatile de ultima ora sunt: Gio Aplon, Ryan Kankowvski si BJ Botha in formatia de start a Africii de Sud, preferati pentru ritm si viteza, dat fiind ca stadionul din Brisbane este unul cu suprafata rapida. Aripa Jean de Villiers este suspendat iar din lotul care a jucat ambele partide cu All Blacks vor lispi Juanuarie, CJ van der Linde si Francois Louw. La australieni va intra pe teren din primul minut debutantul Matt Hodgson in locul lui Will Genia daca acesta nu se va reface, iar Nathan Sharpe si Ben Robinson sunt dati ca siguri.
Meciul va fi arbitrat de o brigada din Noua Zeelanda, cu Bryce Lawrence la centru si Keith Brown si Victor Munro la margini.
In istoria celor 71 de intalniri directe, bilantul victoriilor arata o superioritate evidenta a Africii de Sud, care a castigat de 43 ori. Anul trecut, oaspetii s-au impus la Perth cu 32-25 si la Capetown cu 29-17. Una din cele mai nete victorii a australienilor dateaza din 2008, cand Australia s-a impus cu 49-0.
Formatiile anuntate pentru aceasta intalnire vor fi:
Australia: Ashley-Cooper, O'Connor, Horne, Giteau, Mitchell; Q. Cooper, Genia; Elsom (capitan), Pocock, Brown;, Mumm, Sharpe; Robinson, Faingaa, Ma'afu . Rezerve: Moore, Slipper, Simmons, McCalman, Burgess, Barnes, Beale
Africa de Sud: Kirchner, Aplon, Fourie, Olivier, Habana, Steyn, Pienaar; Burger, Kankowski, Spies,Rossouw, Matfield; Steenkamp, Smit (capitan), Botha Rezerve: Ralepelle, Van der Linde, Van der Merwe, Potgieter, Hougaard, James, De Jongh.
Noutatile de ultima ora sunt: Gio Aplon, Ryan Kankowvski si BJ Botha in formatia de start a Africii de Sud, preferati pentru ritm si viteza, dat fiind ca stadionul din Brisbane este unul cu suprafata rapida. Aripa Jean de Villiers este suspendat iar din lotul care a jucat ambele partide cu All Blacks vor lispi Juanuarie, CJ van der Linde si Francois Louw. La australieni va intra pe teren din primul minut debutantul Matt Hodgson in locul lui Will Genia daca acesta nu se va reface, iar Nathan Sharpe si Ben Robinson sunt dati ca siguri.
Meciul va fi arbitrat de o brigada din Noua Zeelanda, cu Bryce Lawrence la centru si Keith Brown si Victor Munro la margini.
sâmbătă, 17 iulie 2010
Recital de forta si eficacitate
A fost, cu adevarat, a doua sambata neagra. All Blacks si-a atins, rece si calculat, obiectivul- 4 eseuri si cinci puncte si din acest al doilea meci. Africa de Sud a fost redusa, ca si sambata trecuta la statutul de partener de antrenament. In ciuda celor douazeci de minute din repriza a doua, cand Springboks au presat in stil de echipa mare, All Blacks si-au vazut sacii in caruta devreme, in minutul 65 si s-au rezumat la a se concentra pe aparare. Eseul lui Schalk Burger (75')se putea intampla mai devreme sau mai tarziu fara a influenta sensul jocului.
Am vazut doua reprize diferite in ce ii priveste pe neo-zeelandezi. Prima a apartinut jocului standard al oamenilor in negru: ritm rapid, circulatie spectacol de balon, strapungeri decisive pe pase sarite si rezistenta fata limite a oamenilor de baza, "batranii" echipei. Am remarcat travaliul veteranilor, ca si in jocul precedent, de gen Richie McCaw, Ma'a Nonu dar si al inepuizabilului conducator de haka, Piri Weepu, creator de joc si strateg cu intuitii creative. In repriza a doua, o data cu rulajul intregului lot, Graham Henry le-a dat sanse tinerilor sa fie la inaltimea legendelor mai in varsta. Si jocul s-a schimbat, nu neaparat in bine pentru ca atinsese deja cota de varf, ci in eficienta. Rene Ranger se facuse remarcat inca din prima repriza dar intr-a doua a stralucit chiar. Si a venit si un alt reprezenta\nt al tinerei generatii in negru, Israel Dagg, subtil si exploziv ca sa atinga obiectivul celor 5 puncte in al doilea meci de acasa. Dar nu numai Ranger si Dagg au dat culoare meciului. Ci si mai tanarul din fratii Franks sau Aaron Cruden. Generatia tanara este mai tehnica si mai pragmatica, chiar daca nu au prins gustul spectacolului de la mai experimentatii lor colegi stiu se se intregreze acestora iar dovada coeziunii de echipa este faptul ca li se permite sa aibe numere personale (vezi eseul lui Dagg). De aceea, cel putin, cred ca Noua Zeelanda a depasit statutul de colectie de jucatori pentru export si este o adevarata echipa./ Cea mai buna a momentului pentru ca Australia inca nu si-a terminat stagiul schimbarii de generatii. Dar asta vom vedea sambata viitoare.
De partea cealalta, Sprigboks au fost evident mai motivati decat cu o saptamana in urma. Nu au mai aratat ca o echipa stransa de prin concedii. Cu exceptia incidentului in care s-a aratat blestemul tricoului cu nr.4 (si eliminarea lui Roussouw, in oglinda cu incidentul cate il va tine pe tusa pe Bakkies Botha tot sezonul)si din cauza caruia au primit rapid doua eseuri, Africa de Sud a jucat efectiv pentru a-si onora titlul din 2007 doar 20 de minute. Vreo cinci in sfarsitul primei reprize si alte 15 in a doua. Dar cu un Januarie fara vlaga, un Rossouw sub spectrul eliminarii definitive si un Habana apatic, echipa nu a aratat ca poate decat prin numarul de fixari ale adversarului in 22-ul acestora. Si asta s-a intamplat doar de doua ori. Cam putin pentru o echipa cu pretentii. Doar cu eforturile lui Schalk Burger si Francois Louw sau cu zvacnirile lui de Villiers, nu s-a putut construi nimic semnificativ. Linia treia a functionat bine, dar atat. Sa vedem cum va judeca comisarul SANZAR pentru disciplina conduita nesportiva a lui Roussouw. S-ar putea ca si acesta sa fie trimes acasa ceva vreme, nu chiar tot sezonul.
Jocul s-a terminat cu un scor destul de categoric, 31-17 pentru Noua Zeelanda. Imediat dupa meci, Peter de Villiers, antrenorul Springboks, a dat o declaratie soc. El a acuzat arbitrajele din cele doua meciuri, acuzand centralii Alan Lewis si, respectiv, Alain Rolland, de interpretari diferite ale noilor reguli ce guverneaza circulatia balonului la sol. De Villiers a acuzat ca ambii arbitri, provenind din Europa, arbitreaza diferit fata de modul in care se arbitreaza in Super 14, competitie pe care echipele din Africa de Sud au dominat-o, jucand dupa noile reguli. Interpretarea lor privind circulatia la sol a balonului este cu totul nepotrivita fata de modul in care se joaca in emisfera sudica. El sustine ca se va adresa IRB pentru a reglementa aceasta chestiune, care i se pare strict una de competenta in domeniul arbitrajului. De partea cealalta, Graham Henry a afirmat ca noilea reguli prvind contactul direct dintre jucatori si placajele au facut jocul mai cursiv, asigura continuitatea posesiei ceea ce a permis echipei sale sa atace din propriul teren direct, fluidizand jocul si permitand mai multe eseuri.
Sambata viitoare, actorul principal al serialului Tri Nations va ramane Africa de Sud, dar acesteia i se va alatura Australia. Meciul se va juca la Brisbane, pe coasta de Vest, si va fi condus de Bernard Lawrence. Australia ramane o mare necunoscuta a prezentului. Scandalul Quade Cooper zguduie serios lotul acesteia. Si nici schimbul de generatii nu merge prea bine. Vom vedea.
Am vazut doua reprize diferite in ce ii priveste pe neo-zeelandezi. Prima a apartinut jocului standard al oamenilor in negru: ritm rapid, circulatie spectacol de balon, strapungeri decisive pe pase sarite si rezistenta fata limite a oamenilor de baza, "batranii" echipei. Am remarcat travaliul veteranilor, ca si in jocul precedent, de gen Richie McCaw, Ma'a Nonu dar si al inepuizabilului conducator de haka, Piri Weepu, creator de joc si strateg cu intuitii creative. In repriza a doua, o data cu rulajul intregului lot, Graham Henry le-a dat sanse tinerilor sa fie la inaltimea legendelor mai in varsta. Si jocul s-a schimbat, nu neaparat in bine pentru ca atinsese deja cota de varf, ci in eficienta. Rene Ranger se facuse remarcat inca din prima repriza dar intr-a doua a stralucit chiar. Si a venit si un alt reprezenta\nt al tinerei generatii in negru, Israel Dagg, subtil si exploziv ca sa atinga obiectivul celor 5 puncte in al doilea meci de acasa. Dar nu numai Ranger si Dagg au dat culoare meciului. Ci si mai tanarul din fratii Franks sau Aaron Cruden. Generatia tanara este mai tehnica si mai pragmatica, chiar daca nu au prins gustul spectacolului de la mai experimentatii lor colegi stiu se se intregreze acestora iar dovada coeziunii de echipa este faptul ca li se permite sa aibe numere personale (vezi eseul lui Dagg). De aceea, cel putin, cred ca Noua Zeelanda a depasit statutul de colectie de jucatori pentru export si este o adevarata echipa./ Cea mai buna a momentului pentru ca Australia inca nu si-a terminat stagiul schimbarii de generatii. Dar asta vom vedea sambata viitoare.
De partea cealalta, Sprigboks au fost evident mai motivati decat cu o saptamana in urma. Nu au mai aratat ca o echipa stransa de prin concedii. Cu exceptia incidentului in care s-a aratat blestemul tricoului cu nr.4 (si eliminarea lui Roussouw, in oglinda cu incidentul cate il va tine pe tusa pe Bakkies Botha tot sezonul)si din cauza caruia au primit rapid doua eseuri, Africa de Sud a jucat efectiv pentru a-si onora titlul din 2007 doar 20 de minute. Vreo cinci in sfarsitul primei reprize si alte 15 in a doua. Dar cu un Januarie fara vlaga, un Rossouw sub spectrul eliminarii definitive si un Habana apatic, echipa nu a aratat ca poate decat prin numarul de fixari ale adversarului in 22-ul acestora. Si asta s-a intamplat doar de doua ori. Cam putin pentru o echipa cu pretentii. Doar cu eforturile lui Schalk Burger si Francois Louw sau cu zvacnirile lui de Villiers, nu s-a putut construi nimic semnificativ. Linia treia a functionat bine, dar atat. Sa vedem cum va judeca comisarul SANZAR pentru disciplina conduita nesportiva a lui Roussouw. S-ar putea ca si acesta sa fie trimes acasa ceva vreme, nu chiar tot sezonul.
Jocul s-a terminat cu un scor destul de categoric, 31-17 pentru Noua Zeelanda. Imediat dupa meci, Peter de Villiers, antrenorul Springboks, a dat o declaratie soc. El a acuzat arbitrajele din cele doua meciuri, acuzand centralii Alan Lewis si, respectiv, Alain Rolland, de interpretari diferite ale noilor reguli ce guverneaza circulatia balonului la sol. De Villiers a acuzat ca ambii arbitri, provenind din Europa, arbitreaza diferit fata de modul in care se arbitreaza in Super 14, competitie pe care echipele din Africa de Sud au dominat-o, jucand dupa noile reguli. Interpretarea lor privind circulatia la sol a balonului este cu totul nepotrivita fata de modul in care se joaca in emisfera sudica. El sustine ca se va adresa IRB pentru a reglementa aceasta chestiune, care i se pare strict una de competenta in domeniul arbitrajului. De partea cealalta, Graham Henry a afirmat ca noilea reguli prvind contactul direct dintre jucatori si placajele au facut jocul mai cursiv, asigura continuitatea posesiei ceea ce a permis echipei sale sa atace din propriul teren direct, fluidizand jocul si permitand mai multe eseuri.
Sambata viitoare, actorul principal al serialului Tri Nations va ramane Africa de Sud, dar acesteia i se va alatura Australia. Meciul se va juca la Brisbane, pe coasta de Vest, si va fi condus de Bernard Lawrence. Australia ramane o mare necunoscuta a prezentului. Scandalul Quade Cooper zguduie serios lotul acesteia. Si nici schimbul de generatii nu merge prea bine. Vom vedea.
marți, 13 iulie 2010
A doua sambata neagra?
S-au anuntat, in sfarsit, formatiile pentru meciul de maine, al doilea, din editia 2010 a Tri Nations. Ca noutati, pentru All Blacks, inchizatorul de gramada Kieran Read sa afla la prima selectie iar in echipa Africii de Sud Dannie Rossouw il va inlocui pe suspendatul Bakkies Botha.
Noua Zeelanda: 15. Mils Muliaina, 14. Cory Jane, 13. Conrad Smith, 12. Ma'a Nonu, 11. Rene Ranger, 10. Daniel Carter, 9. Piri Weepu; 8. Kieran Read, 7. Richie McCaw (capitan), 6. Jerome Kaino, 5. Tom Donnelly, 4. Brad Thorn, 3. Owen Franks, 2. Keven Mealamu, and 1. Tony Woodcock. Rezerve: 16. Corey Flynn, 17. Ben Franks, 18. Sam Whitelock, 19. Liam Messam, 20. Jimmy Cowan, 21. Aaron Cruden, and 22. Israel Dagg
Africa de Sud: 15. Zane Kirchner, 14. Jean de Villiers, 13. Jaque Fourie, 12. Wynand Olivier, 11. Bryan Habana, 10. Morne Steyn, 9. Ricky Januarie; 8. Pierre Spies, 7. Francois Louw, 6. Schalk Burger, 5. Victor Matfield, 4. Danie Rossouw, 3. CJ van der Linde, 2. John Smit (capitan), 1. Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-BJ Botha, 18-Andries Bekker, 19-Ryan Kankowski, 20-Ruan Pienaar, 21-Butch James, 22-Gio Aplon.
Meciul se va juca la Wellington si va fi condus de brigada Alain Rolland (centru) , Alan Lewis si Stuart Dickinson (judecatori de margine).
Asteptam cu interes reactia de orgoliu a Springboks mai ales ca o figura importanta a rugby-ului neo-zeelandez a declarat ca cel mai important adversar al All Blacks sunt propriile victorii.
Noua Zeelanda: 15. Mils Muliaina, 14. Cory Jane, 13. Conrad Smith, 12. Ma'a Nonu, 11. Rene Ranger, 10. Daniel Carter, 9. Piri Weepu; 8. Kieran Read, 7. Richie McCaw (capitan), 6. Jerome Kaino, 5. Tom Donnelly, 4. Brad Thorn, 3. Owen Franks, 2. Keven Mealamu, and 1. Tony Woodcock. Rezerve: 16. Corey Flynn, 17. Ben Franks, 18. Sam Whitelock, 19. Liam Messam, 20. Jimmy Cowan, 21. Aaron Cruden, and 22. Israel Dagg
Africa de Sud: 15. Zane Kirchner, 14. Jean de Villiers, 13. Jaque Fourie, 12. Wynand Olivier, 11. Bryan Habana, 10. Morne Steyn, 9. Ricky Januarie; 8. Pierre Spies, 7. Francois Louw, 6. Schalk Burger, 5. Victor Matfield, 4. Danie Rossouw, 3. CJ van der Linde, 2. John Smit (capitan), 1. Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-BJ Botha, 18-Andries Bekker, 19-Ryan Kankowski, 20-Ruan Pienaar, 21-Butch James, 22-Gio Aplon.
Meciul se va juca la Wellington si va fi condus de brigada Alain Rolland (centru) , Alan Lewis si Stuart Dickinson (judecatori de margine).
Asteptam cu interes reactia de orgoliu a Springboks mai ales ca o figura importanta a rugby-ului neo-zeelandez a declarat ca cel mai important adversar al All Blacks sunt propriile victorii.
duminică, 11 iulie 2010
Totala superioritate neagra
Noua Zeelanda 32 - Africa de Sud 12. All Blacks au dorit revansa si au obtinut-o. Dar nu oricum ci printr-o prestatie sportiva admirabila. 4 eseuri (punctul bonus ofensiv va putea atarna greu in clasamentul final) si un joc in continua miscare in care am vazut mai multi "veterani" miscand-se ca in tinerete. Am mai vazut echipa campioana mondiala din 2007 care parea ca nu intelege cum de adversarii lor se misca atat de bine.
Am mai fost surprins sa vad cum un jucator al elitei mondiale, Bakkies Botha, comite acel gest agresiv impotriva lui Jimmy Cowan. Si faptul ca tribunele au reactionat cu vehementa, pe drept, la reluarile video repetate ale fazei. De altfel, golania lui Botha a fost rapid sanctionata de un oficial, insarcinat cu disciplina, al SANZAR cu noua saptamani de suspendare ceea ce inseamna cu Bakkies Botha nu va mai juca in aceasta editie a Tri Nations.
Mi-au placut determinarea All Blacks si stilul in care au aplicat tactica de joc. Miscarea permanenta a jucatorilor si circulatia fara incetare a balonului, evitarea prelungirii aglomerarilor ce franeaza inaintare in terenul adversarilor sunt noile atuuri ale probabililor viitori campioni mondiali. Acestora li se adauga si asigurarea permanenta a suportului pentru jucatorii in atac, fapt ilustrat ca pentru manuale de eseul crosetat de Carter-McCaw-Conrad Smith din minutul 19. Intrarea lui Piri Weepu, din minutul 54, a mai adaugat dinamism in deschideri, ceea ce a imbunatatit considerabil viteza de joc ca si percutia liniei a treia in care a stralucit, chiar daca ma repet, McCaw. Un plus de valoare l-a adus si aripa Cory Jane, subtil si extrem de rapid. Stalucitori, ca in zilele lor bune din anii trecuti, "batranii" Mils Muliaina, Ma'a Nonu si Joe Rokocoko, maorii de nadejde al All Blacks.
De partea cealalta, numai exercitii individuale. Habana, de Villiers, Spiess sau Schalk Burger s-au zbatut, au muncit dar nu au creat nimic pentru echipa. Morne Steyn si-a facut doar datoria de transformer., inscriind puncte din patru penalitati. O palida imagine pentru aceasta spumoasa, altadata, echipa. Iar sambata viitoare urmeaza o noua intalnire, la Wellington. va fi interesant de vazut daca Springboks reactioneaza, din orgoliu, asa cum au facut-o neo-zeelandezii.
PS. Arbitrul a fost Allan Lewis si nu, asa cum am postat (din surse britanice), Alain Rolland.
Am mai fost surprins sa vad cum un jucator al elitei mondiale, Bakkies Botha, comite acel gest agresiv impotriva lui Jimmy Cowan. Si faptul ca tribunele au reactionat cu vehementa, pe drept, la reluarile video repetate ale fazei. De altfel, golania lui Botha a fost rapid sanctionata de un oficial, insarcinat cu disciplina, al SANZAR cu noua saptamani de suspendare ceea ce inseamna cu Bakkies Botha nu va mai juca in aceasta editie a Tri Nations.
Mi-au placut determinarea All Blacks si stilul in care au aplicat tactica de joc. Miscarea permanenta a jucatorilor si circulatia fara incetare a balonului, evitarea prelungirii aglomerarilor ce franeaza inaintare in terenul adversarilor sunt noile atuuri ale probabililor viitori campioni mondiali. Acestora li se adauga si asigurarea permanenta a suportului pentru jucatorii in atac, fapt ilustrat ca pentru manuale de eseul crosetat de Carter-McCaw-Conrad Smith din minutul 19. Intrarea lui Piri Weepu, din minutul 54, a mai adaugat dinamism in deschideri, ceea ce a imbunatatit considerabil viteza de joc ca si percutia liniei a treia in care a stralucit, chiar daca ma repet, McCaw. Un plus de valoare l-a adus si aripa Cory Jane, subtil si extrem de rapid. Stalucitori, ca in zilele lor bune din anii trecuti, "batranii" Mils Muliaina, Ma'a Nonu si Joe Rokocoko, maorii de nadejde al All Blacks.
De partea cealalta, numai exercitii individuale. Habana, de Villiers, Spiess sau Schalk Burger s-au zbatut, au muncit dar nu au creat nimic pentru echipa. Morne Steyn si-a facut doar datoria de transformer., inscriind puncte din patru penalitati. O palida imagine pentru aceasta spumoasa, altadata, echipa. Iar sambata viitoare urmeaza o noua intalnire, la Wellington. va fi interesant de vazut daca Springboks reactioneaza, din orgoliu, asa cum au facut-o neo-zeelandezii.
PS. Arbitrul a fost Allan Lewis si nu, asa cum am postat (din surse britanice), Alain Rolland.
vineri, 9 iulie 2010
Incepe Tri Nations!
Maine va incepe penultima editie a traditionalului turneu Tri Nations. Meciul de deschidere va opune detinatoarea titlului, Africa de Sud si Noua Zeelanda, gazda primelor doua partide din turneul acestui an. Se va juca pe Eden Park din Auckland (de unde provin celebrii Blues, precum Rokocoko sau Mealamu), teren pe care Africa de Sud nu a mai castigat din 1937.
Ambele echipe au apelat la jucatori cu mare experienta, care-si cunosc perfect adversarii si de inspiratia carora va depinde diferenta.
Africa de Sud: Zane Kirchner, Jean De Villiers, Jaque Fourie, Wynand Olivier, Bryan Habana - Morne Steyn, Ricky Januarie - Schalk Burger, Francois Louw, Pierre Spies - Bakkies Botha, Victor Matfield - Gurthro Steenkamp, John Smit (capitan), Jannie Du Plessis. Rezerve: Chiliboy Ralepelle, BJ Botha, Andries Bekker, Danie Rossouw, Ruan Pienaar, Butch James, Gio Aplon.
Noua Zeelanda: Mils Muliaina - Cory Jane, Conrad Smith, Ma'a Nonu, Joe Rokocoko - Dan Carter, Jimmy Cowan - Jerome Kaino, Richie McCaw (captain), Kieran Read - Tom Donnely, Brad Thorn - Tony Woodcock, Keven Mealamu, Owen Frankes. Rezerve: Corey Flynn, Ben Franks, Sam Whitelock, Liam Messam, Piri Weepu, Aaron Cruden, Richard Kahui.
Arbitru va fi Irlandezul irlandezul Alan Lewis
Tri Nations este un puternic turneu regional, inaugurat in 1996. Pana in 2004, s-a jucat in sistem fiecare cu fiecare/ acasa-deplasare, cele trei echipe jucand cate patru meciuri pana la decernarea titlului. Din 2005, fiecare participanta va juca cate sase meciuri, cate trei cu fiecare cealalta adversara, in sistem anual alternativ, doua meciuri acasa/unul in deplasare. In anii de Cupa Mondiala, cum a fost 2007, se revine la vechiul sistem, cu patru meciuri de fiecare. In interiorul turneului Tri Nations mai se acorda si distinctii pentru intalnirile bilaterale: Cupa Bledisloe invingatoarei din intalnirile dintre Australia si Noua Zeelanda, Cupa Freedom castigatoarei intalnirilor dintre Africa de Sud si Noua Zeelanda si Mandella Challenge Plate, invingatoarei dintre Australia si Africa de Sud.
Editia din 2010, a cincisprezecea, nu va putea, oricum, sa scrie o noua pagina in istoria statisticii turneului. Pana acum Noua Zeelanda a castigat de noua ori competitia (1996, 1997, 1999, 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008), Africa de Sud de trei ori (1998, 2004, 2009) si Australia de doua ori(2000, 2001). Dar 2010 va putea sa transeze ierarhia valorilor in ultimul an inaintea Cupei Mondiale. Africa de Sud este in mare forma si pare echipa momentului. Noua Zeelanda cauta schimbul de generatii dar poate oricand sa recurga la serviciile batranilor de elita din lotul de mai sus. Meciul se anunta extrem de echilibrat, ambele formatii au terminat invingatoare meciurile-test din iunie (Africa de Sud a castigat la Glasgow cu Tara Galilor si a surclasat, acasa, Franta si mai purin pretentioasa Italie iar Noua Zeelanda s-a impus, cu stil, in fata Irlandei si Tarii Galilor). Meciul va fi transmis, live, pe Sport.ro. Astept, cu interes, un comentariu profesionist.
Ambele echipe au apelat la jucatori cu mare experienta, care-si cunosc perfect adversarii si de inspiratia carora va depinde diferenta.
Africa de Sud: Zane Kirchner, Jean De Villiers, Jaque Fourie, Wynand Olivier, Bryan Habana - Morne Steyn, Ricky Januarie - Schalk Burger, Francois Louw, Pierre Spies - Bakkies Botha, Victor Matfield - Gurthro Steenkamp, John Smit (capitan), Jannie Du Plessis. Rezerve: Chiliboy Ralepelle, BJ Botha, Andries Bekker, Danie Rossouw, Ruan Pienaar, Butch James, Gio Aplon.
Noua Zeelanda: Mils Muliaina - Cory Jane, Conrad Smith, Ma'a Nonu, Joe Rokocoko - Dan Carter, Jimmy Cowan - Jerome Kaino, Richie McCaw (captain), Kieran Read - Tom Donnely, Brad Thorn - Tony Woodcock, Keven Mealamu, Owen Frankes. Rezerve: Corey Flynn, Ben Franks, Sam Whitelock, Liam Messam, Piri Weepu, Aaron Cruden, Richard Kahui.
Arbitru va fi Irlandezul irlandezul Alan Lewis
Tri Nations este un puternic turneu regional, inaugurat in 1996. Pana in 2004, s-a jucat in sistem fiecare cu fiecare/ acasa-deplasare, cele trei echipe jucand cate patru meciuri pana la decernarea titlului. Din 2005, fiecare participanta va juca cate sase meciuri, cate trei cu fiecare cealalta adversara, in sistem anual alternativ, doua meciuri acasa/unul in deplasare. In anii de Cupa Mondiala, cum a fost 2007, se revine la vechiul sistem, cu patru meciuri de fiecare. In interiorul turneului Tri Nations mai se acorda si distinctii pentru intalnirile bilaterale: Cupa Bledisloe invingatoarei din intalnirile dintre Australia si Noua Zeelanda, Cupa Freedom castigatoarei intalnirilor dintre Africa de Sud si Noua Zeelanda si Mandella Challenge Plate, invingatoarei dintre Australia si Africa de Sud.
Editia din 2010, a cincisprezecea, nu va putea, oricum, sa scrie o noua pagina in istoria statisticii turneului. Pana acum Noua Zeelanda a castigat de noua ori competitia (1996, 1997, 1999, 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008), Africa de Sud de trei ori (1998, 2004, 2009) si Australia de doua ori(2000, 2001). Dar 2010 va putea sa transeze ierarhia valorilor in ultimul an inaintea Cupei Mondiale. Africa de Sud este in mare forma si pare echipa momentului. Noua Zeelanda cauta schimbul de generatii dar poate oricand sa recurga la serviciile batranilor de elita din lotul de mai sus. Meciul se anunta extrem de echilibrat, ambele formatii au terminat invingatoare meciurile-test din iunie (Africa de Sud a castigat la Glasgow cu Tara Galilor si a surclasat, acasa, Franta si mai purin pretentioasa Italie iar Noua Zeelanda s-a impus, cu stil, in fata Irlandei si Tarii Galilor). Meciul va fi transmis, live, pe Sport.ro. Astept, cu interes, un comentariu profesionist.
joi, 8 iulie 2010
Ceva stiri calde
* Astazi s-a anuntat ca valorosul demi al celor de la Tigers, Harry Ellis, de retrage din rugbyul profesionist din cauza unei afectiuni cronice la genunchi. Este o pierdere destul de grea pentru rugbyul britanic, ca si pentru clubul din Leicester. Produs al Academiei de rugby a clubului, Ellis a fost capitanul Angliei in toate echipele de juniori, de la 16 la under 21. A jucat 173 de meciuri pentru echipa sa de club, inscriind 29 de eseuri si, in total, 143 puncte. A fost prezent in cinci editii ale Six Nations, 205-2009, marcand pentru Anglia 25 de puncte. A strans 37 de selectii. A debutat ca senior in 2004, impotriva Africii de Sud. Va fi inlocuit, sdin fericire de un alt produs al Academiei din Leicester, Ben Youngs, un talent la fel de promitator ca Ellis. Pacat totusi ca acest sport a inceoput sa scoata din viata competitionala jucatori ajunsi la maturitate. Acesta e si cazul galezului Michael Owens, jucator la Saracens, accidentat in partida de Six Nations dintre Tara Galilor si Irlanda. Si pentru el o afectiune cervicala a insemnat sfarsitul, dupa ce medicii ii dadusera sperante pentru revenirea in teren.
* Sale Sharks a facut o achizitie de marca in perspectiva noului sezon din Premiership. Cel mai bun jucator din Sevens World Series din acest an si autorul , detasat, a 56 de eseuri, samoanul Mikaele Pesamino a semnat pentru doi ani cu gruparea engleza. Pesamino a mai jucat pentru Auckland in capionatul regional neozeelandez dar si football australian. Are 26 de ani si e, cum ii sta bine unui jucator din Sevens Series, aripa.
* Tot azi s-a parafat acordul care modifica denumirea campionatului Rugby Union din Guinness Premiership in AVIVA Premiership. Schimbarea de sponsor s-a facut din cauza expirarii vechiului contract cu producatorii de bere de la Guinness si faptului ca AVIVA, o multinationala de top din asigurari, a acceptat sa investeasca, pentru 5 ani, 20 milioane de lire, marcand aceasta suma in capitolul "investitii in comunitate". De stiut ca exista in legile anglo-saxone (si nu numai)mai multe prevederi care obliga marile corporatii sa re-dirijeze catre comunitate (pe cai variate, de la sanatate la invatamant si, vedeti bine, sport) o parte din profitul lor. Iata cum se poate face rost de bani, stimati conducatori ai rugbyului romanesc. Trebuie doar sa incepeti sa organizati lobbyul in mediile politice.
* Sale Sharks a facut o achizitie de marca in perspectiva noului sezon din Premiership. Cel mai bun jucator din Sevens World Series din acest an si autorul , detasat, a 56 de eseuri, samoanul Mikaele Pesamino a semnat pentru doi ani cu gruparea engleza. Pesamino a mai jucat pentru Auckland in capionatul regional neozeelandez dar si football australian. Are 26 de ani si e, cum ii sta bine unui jucator din Sevens Series, aripa.
* Tot azi s-a parafat acordul care modifica denumirea campionatului Rugby Union din Guinness Premiership in AVIVA Premiership. Schimbarea de sponsor s-a facut din cauza expirarii vechiului contract cu producatorii de bere de la Guinness si faptului ca AVIVA, o multinationala de top din asigurari, a acceptat sa investeasca, pentru 5 ani, 20 milioane de lire, marcand aceasta suma in capitolul "investitii in comunitate". De stiut ca exista in legile anglo-saxone (si nu numai)mai multe prevederi care obliga marile corporatii sa re-dirijeze catre comunitate (pe cai variate, de la sanatate la invatamant si, vedeti bine, sport) o parte din profitul lor. Iata cum se poate face rost de bani, stimati conducatori ai rugbyului romanesc. Trebuie doar sa incepeti sa organizati lobbyul in mediile politice.
duminică, 4 iulie 2010
Satchmo, 110!
Dupa declaratiile muzicianului, s-a nascut pe 4 iulie 1900. Dupa surse biografice, data nasterii e diferite: 4 august 1901. Sa luam de bune spusele primului. Louis Armstrong s-a nascut acum 110 ani in New Orleans, locul din care avea sa ne vina peste timp, din surse creole, stilul de jazz cu acelasi nume.
A vazut lumina zilei in calitate de fiu ilegitim al unei prostituate, cu un tata care a disparut rapid in ceata. Dat fiind ca mama era total dezinteresata de micul Louis, de cresterea sa s-au ocupat rudele mai apropiate care s-au straduit sa-l tina aproape de scoala. Studiile sale au tinut fix pana la 11 ani, cand a ales strada. Canta la cornet (un precursor al trompetei, avand in loc de pistoane, orificii care erau, in functie de sunetele dorite, astupate cu degetele) impreuna cu alti copii muzica traditionala,pe strada, pentru bani. Este arestat pentru detinerea unui pistol si trimes intr-o scoala de corectie. Acolo a luat primele lectii sistematice de muzica si s-a disciplinat, invatand primele notiuni ale stilului de jazz cunoscut azi drept stilul New Orleans.
De la 16 ani are relatii cu diversele trupe locale iar primele contacte cu muzicienii vremii il apropie de Kid Orry, Buddy LePetit sau Joe King Oliver. Cand Oliver pleaca, in 1919, la Chicago, KId Orry ii ofera locul acestuia in orchestra sa. Cu care canta in special pe vasele de agrement de pe fluviu. Este, simultan, promovat ca al doilea trompetist al Tuxedo Brass Band, foarte renumita formatie din epoca de aur a New Orleans. Se casatoreste cu Daisy Parker si adopta copilul verisoarei sale Flora, decedata dupa nastere. Primul sau mariaj nu a tinut decat un an.
In iunie 1922, este invitat de catre King Oliver sa se alature trupei Creole Jazz Band, cea mai celebra orchestra de dans din Chicago-ul acelor ani. Oliver si Armstrong devin repede celebri pentru duetele lor la trompeta. Aici incepe elevul sa-si depaseasca maestrul, Armstrong fiind mai focusat de timbru si textura notelor mai curand decat pe varietatea sunetelor, asa cum canta Oliver. Se recasatoreste cu Lil Hardin , pianista trupei lui King Oliver.
Din 1925 incepe o serie de inregistrari ca lider de trupa. In cunoscutele serii Hot Fives si Hot Sevenes Armstrong isi dezvolta capacitatea de a face din noul sau instrument, trompeta, trecerea de la jazzul armonic de echipa la jazzul stilistic, cu un accent mai decis pe un registrul ritmic si melodic si o cautare mai elaborata de abordare a temelor clasice. Din acea perioada ne-au parvenit piese celebre precum Struttin' with Some Barbecue sau West End Blues.
Intalnirea cu Earl "Fatha" Hines, un alt muzician din sud, interesat si el de re-scrierea muzicii traditionale creole, avea sa produca o alta piesa celebra, Weatherbird, a carei inregistrare originala s-a ratacit pana acum cinci ani.
In acelasi an inregistreaza si piesa care avea sa-i aduca, peste ani, faima sa de "vocalist", desi nu Armstrong este cel care a inventat scat-ul ci Gene Greene, in 1909. Piesa este destul de obscura dar este prima din seria de productii vocale semnate Louis Armstrong, care l-au facut celebru pe muzician pentru frazarea armonioasa si echilibrul intre o voce aspra si tandretea sentimentala. Piesa se numeste Heebie Jeelies iar la pian avea sa cante Lil Hardin, sotia sa de atunci.
Anii '30 sunt, poate anii cei mai creativi din cariera sa. Interesul sau pentru tranzitia dinspre interpretarea standard a pieselor de catre banduri catre expresii muzicale mai adaptate noului trend, swing-ul se traduce in inregistrari originale de considerabil rafinament, precum Shine, I Surrender Dear sau Star Dust.
In 1931 este retinut pentru posesie de marijuana. Divorteaza de Lil Hardin si se recasatoreste cu o mai veche prietena, Alpha, casatorie care dureaza mai putin de un an. Incep primele probleme de coordonare musculara intre degete si buze. Din fericire ele nu se agraveaza iar nick-name-ul Satchmo ii ramane fidel. De unde Satchmo? Este prescurtarea vulgarizata a Satchelmouth, traducerea in engleza a expresiei franceze embouchure ce desemneaza priza specifica a muschilor faciali ai gurii unui muzician pe mustiucul unui instrument de suflat. Se dedica mai mult spectacolelor de entertainment si interpretarilor vocale, de regula in duet (duetele sale cu Ella Fitzgerald, de exemplu, figureaza in orice antologie a jazzului)si cu mai putin accent pe instrumentul care l-a facut celebru. Se recasatoreste cu Lucille, care avea sa fie si ultima sa nevasta.
In anii '40 se intoarce mai determinat la soundul traditional New Orleans, caruia i-a ramas, de altfel, fidel toata viata. Acest "creole revival", cum l-a denumit presa de specialitate a epocii, a culminat cu concertul de la Town Hall din New York, unde, impreuna cu pianistil Earl Hines, trmbonistul Jack Teagarden, Edmund Hall, Barney Biggard si altii (denumirea era Louis Armstrong and All Stars) inregistreaza un succes enorm.
Nedespartit de cultura sa muzicala de baza, vesnic preocupat de intoarcerea la origini, Louis Armstrong inregistreaza si joaca in filmul care poarta numele (metaforic, de altfel) Hello, Dolly (1964). Aici regasim o parte din istoria vietii muzicianului scrisa in nota romantica. In fapt, Armstrong a fost un epicurean. Mare mancau, mare bautor , mare fumator, "Satchmo" prezenta mereu cunoscutilor si publicului o fata cuminte si cumpatata. In particular, insa, folosea laxative pentru a-si mentine silueta dupa celebrele sale excese culinare. Ca un indice al apetitului sau excesiv, uneori, cercetatorii vietii sale au gasit nu mai putin de 129 piese care avea tituluri legate de articole sau obiceiuri gastronomice.
Si-a imprumutat vocea si pentru pentru prima versiune a celebrului desen animat "Cartea Junglei", in care ursul Baloo ii este, simbolic, un fel de alter-ego. Aranjamente ulterioare au mentinut linia melodica dar au schimbat vocalistul.
A onorat cu prezenta sa multiple festivaluri si intalniri dintre muzicieni de mare notorietate. Un material video pe care vi-l ofer mai jos ni-l arata pe Satchmo Armstrong, asa jovial si preocupat de entertainment cum era de obicei, interpretand un potpurri din piesele sale, alaturi de o formula All Stars in cadrul Festivalului de la Newport din 1957. Una din piese, alaturi de Jack Teagarden, este Rockin' Chair.
Devine membru al lojii masonice nr.18 Montgomery din New York.
Moare de atac de cord, la 6 iulie 1971. La inmormantarea sa, care a oprit, pentru o clipa, intreaga America, au fost pentru a-si aduce omagiul Duke Ellington, Frank Sinatra, Ella Fitzgerald, Bing Crosby, Dizzie Gillespie, Coun Basie, Eddie Sullivan si multi alti muzicieni din generatiile mai tinere. Este inmormantat in Flushing Cemetery din Queens, New York, in vecinatatea celebrelor arene de tenis Flushing Meadows.
Indiferent de data oficiala a nasterii sale, Satchmo este inca prezent, sa recunoastem, in viata noastra. Muzica lui poate parea usor prafuita azi dar si el a fost unul dintre geniile muzicale care a facut jazzul posibil in forma in care azi ne place sa-l ascultam. Sa ne bucuram de muzica buna, prieteni!
A vazut lumina zilei in calitate de fiu ilegitim al unei prostituate, cu un tata care a disparut rapid in ceata. Dat fiind ca mama era total dezinteresata de micul Louis, de cresterea sa s-au ocupat rudele mai apropiate care s-au straduit sa-l tina aproape de scoala. Studiile sale au tinut fix pana la 11 ani, cand a ales strada. Canta la cornet (un precursor al trompetei, avand in loc de pistoane, orificii care erau, in functie de sunetele dorite, astupate cu degetele) impreuna cu alti copii muzica traditionala,pe strada, pentru bani. Este arestat pentru detinerea unui pistol si trimes intr-o scoala de corectie. Acolo a luat primele lectii sistematice de muzica si s-a disciplinat, invatand primele notiuni ale stilului de jazz cunoscut azi drept stilul New Orleans.
De la 16 ani are relatii cu diversele trupe locale iar primele contacte cu muzicienii vremii il apropie de Kid Orry, Buddy LePetit sau Joe King Oliver. Cand Oliver pleaca, in 1919, la Chicago, KId Orry ii ofera locul acestuia in orchestra sa. Cu care canta in special pe vasele de agrement de pe fluviu. Este, simultan, promovat ca al doilea trompetist al Tuxedo Brass Band, foarte renumita formatie din epoca de aur a New Orleans. Se casatoreste cu Daisy Parker si adopta copilul verisoarei sale Flora, decedata dupa nastere. Primul sau mariaj nu a tinut decat un an.
In iunie 1922, este invitat de catre King Oliver sa se alature trupei Creole Jazz Band, cea mai celebra orchestra de dans din Chicago-ul acelor ani. Oliver si Armstrong devin repede celebri pentru duetele lor la trompeta. Aici incepe elevul sa-si depaseasca maestrul, Armstrong fiind mai focusat de timbru si textura notelor mai curand decat pe varietatea sunetelor, asa cum canta Oliver. Se recasatoreste cu Lil Hardin , pianista trupei lui King Oliver.
Din 1925 incepe o serie de inregistrari ca lider de trupa. In cunoscutele serii Hot Fives si Hot Sevenes Armstrong isi dezvolta capacitatea de a face din noul sau instrument, trompeta, trecerea de la jazzul armonic de echipa la jazzul stilistic, cu un accent mai decis pe un registrul ritmic si melodic si o cautare mai elaborata de abordare a temelor clasice. Din acea perioada ne-au parvenit piese celebre precum Struttin' with Some Barbecue sau West End Blues.
Intalnirea cu Earl "Fatha" Hines, un alt muzician din sud, interesat si el de re-scrierea muzicii traditionale creole, avea sa produca o alta piesa celebra, Weatherbird, a carei inregistrare originala s-a ratacit pana acum cinci ani.
In acelasi an inregistreaza si piesa care avea sa-i aduca, peste ani, faima sa de "vocalist", desi nu Armstrong este cel care a inventat scat-ul ci Gene Greene, in 1909. Piesa este destul de obscura dar este prima din seria de productii vocale semnate Louis Armstrong, care l-au facut celebru pe muzician pentru frazarea armonioasa si echilibrul intre o voce aspra si tandretea sentimentala. Piesa se numeste Heebie Jeelies iar la pian avea sa cante Lil Hardin, sotia sa de atunci.
Anii '30 sunt, poate anii cei mai creativi din cariera sa. Interesul sau pentru tranzitia dinspre interpretarea standard a pieselor de catre banduri catre expresii muzicale mai adaptate noului trend, swing-ul se traduce in inregistrari originale de considerabil rafinament, precum Shine, I Surrender Dear sau Star Dust.
In 1931 este retinut pentru posesie de marijuana. Divorteaza de Lil Hardin si se recasatoreste cu o mai veche prietena, Alpha, casatorie care dureaza mai putin de un an. Incep primele probleme de coordonare musculara intre degete si buze. Din fericire ele nu se agraveaza iar nick-name-ul Satchmo ii ramane fidel. De unde Satchmo? Este prescurtarea vulgarizata a Satchelmouth, traducerea in engleza a expresiei franceze embouchure ce desemneaza priza specifica a muschilor faciali ai gurii unui muzician pe mustiucul unui instrument de suflat. Se dedica mai mult spectacolelor de entertainment si interpretarilor vocale, de regula in duet (duetele sale cu Ella Fitzgerald, de exemplu, figureaza in orice antologie a jazzului)si cu mai putin accent pe instrumentul care l-a facut celebru. Se recasatoreste cu Lucille, care avea sa fie si ultima sa nevasta.
In anii '40 se intoarce mai determinat la soundul traditional New Orleans, caruia i-a ramas, de altfel, fidel toata viata. Acest "creole revival", cum l-a denumit presa de specialitate a epocii, a culminat cu concertul de la Town Hall din New York, unde, impreuna cu pianistil Earl Hines, trmbonistul Jack Teagarden, Edmund Hall, Barney Biggard si altii (denumirea era Louis Armstrong and All Stars) inregistreaza un succes enorm.
Nedespartit de cultura sa muzicala de baza, vesnic preocupat de intoarcerea la origini, Louis Armstrong inregistreaza si joaca in filmul care poarta numele (metaforic, de altfel) Hello, Dolly (1964). Aici regasim o parte din istoria vietii muzicianului scrisa in nota romantica. In fapt, Armstrong a fost un epicurean. Mare mancau, mare bautor , mare fumator, "Satchmo" prezenta mereu cunoscutilor si publicului o fata cuminte si cumpatata. In particular, insa, folosea laxative pentru a-si mentine silueta dupa celebrele sale excese culinare. Ca un indice al apetitului sau excesiv, uneori, cercetatorii vietii sale au gasit nu mai putin de 129 piese care avea tituluri legate de articole sau obiceiuri gastronomice.
Si-a imprumutat vocea si pentru pentru prima versiune a celebrului desen animat "Cartea Junglei", in care ursul Baloo ii este, simbolic, un fel de alter-ego. Aranjamente ulterioare au mentinut linia melodica dar au schimbat vocalistul.
A onorat cu prezenta sa multiple festivaluri si intalniri dintre muzicieni de mare notorietate. Un material video pe care vi-l ofer mai jos ni-l arata pe Satchmo Armstrong, asa jovial si preocupat de entertainment cum era de obicei, interpretand un potpurri din piesele sale, alaturi de o formula All Stars in cadrul Festivalului de la Newport din 1957. Una din piese, alaturi de Jack Teagarden, este Rockin' Chair.
Devine membru al lojii masonice nr.18 Montgomery din New York.
Moare de atac de cord, la 6 iulie 1971. La inmormantarea sa, care a oprit, pentru o clipa, intreaga America, au fost pentru a-si aduce omagiul Duke Ellington, Frank Sinatra, Ella Fitzgerald, Bing Crosby, Dizzie Gillespie, Coun Basie, Eddie Sullivan si multi alti muzicieni din generatiile mai tinere. Este inmormantat in Flushing Cemetery din Queens, New York, in vecinatatea celebrelor arene de tenis Flushing Meadows.
Indiferent de data oficiala a nasterii sale, Satchmo este inca prezent, sa recunoastem, in viata noastra. Muzica lui poate parea usor prafuita azi dar si el a fost unul dintre geniile muzicale care a facut jazzul posibil in forma in care azi ne place sa-l ascultam. Sa ne bucuram de muzica buna, prieteni!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)