Romania castiga prima IRB Nations Cup. Fara Vlaicu!

Da, s-a intamplat duminica, Romania a castigat primul trofeu cat de cat semnificativ. A 6-a editie a IRB Nations Cup, editia de Bucuresti. Este, totusi in trofeu international. Iar competitoarele au fost selectionate ale unor tari din zona mai de sus a clasametului IRB la zi. Emerging Italy si Argentina Jaguars, de exemplu. Plus Rusia, Uruguay si Portugalia. In fine, un turneu decent, pentru 6 echipe din primele douazeci si ceva e natiuni ale lumii. Anul asta parca s-a vazut altceva, un altfel de rugby fata de cel "consacrat" de reprezentativa lui Vlaicu. Au fost promovati in mult mai mare masura "provincialii" si jucatorii cu continuitate la loturi, de-a lungul varstelor competitionale. A reaparut Fercu, o prezenta pe care am reclamat-o inca din timpul World Cup 2011. Acesta si-a demonstrat inteligenta in joc si valoarea. Poate ca plecarea lui Alin Petrache a fost de bun augur. Acesta urmand sa-si satisfaca vanitatile politice (PSD) prin niste oarecari Agentii guvernamentale. Am vazut cateva faze de rugby mare, international,la selectionata noastra. Am vazut jucatori implicati in jocul de echipa (mare noutate la noi) si am mai vazut dedicatie fizica la extrem. Chiar daca cei accidentati (Fercu, Lemnaru, Turasvili, Dobre si Lucaci) au avut nevoie de ingrijiri spitalicesti - Lucaci chiar 17 copci la pielea scalpului cranian- angajamentul fizic total este parte a jocului. Sa nu uitam ca atletul perfect, Richie McCaw a avut nevoie de aproape un an sa se refaca dupa accidentarea sa din epuizanta Cupa Mondiala de anul trecut. Urmariti si loturile celor care sunt, in acest timp, in turnee prin Sud si o sa gasiti o lista lunga de accidentati sau cel putin indisponibili pentru marile meciuri test. Sezoanele competitionale sunt din ce in ce mai lungi, jocul este din ce in ce solicitant(si aici, desele schimbari de regulament au si ele rolul lor, IRB fiind cinica uneori), schemele tactice de aparare sunt construite de fapt pentru atac, adversarul trebuie anihilat si balonul castigat prin orice mijloc samd.) Toate acestea au construit o incarcatura specifica pentru acest joc, in care numai cei care satisfac conditii din ce in ce mai stricte de rezistenta fizica intre repere de anduranta pot aspira la statutul de profesionisti. Amatorii nu mai au nici un viitor in rugbyul de azi. Factual, selectionata Romaniei s-a impus (nu fara obisnuitele emotii pe final de meci) cu 17-13 in fata unei Emerging Italy mai palida decat la editiile precedente. De altfel , nici argentinienii nu au impesionat cu ceva. Italienii au condus cu o penalitate transformata doar pana in minutul 6, cand playmakerul in devenire Manole a egalat scorul. Am condus cu 10-3, 10-6,17-6, 17-11, 17-13. Si am asteptat ca regula pierderii meciului in ultimul/ultimele minut/e sa functioneze din nou. Dar n-a mai fost asa de data asta. Jucatorii pare ca au invatat sa joace 80 de minute, desi de prin minutul 50, jocul s-a "taiat" astfel incat a fost nevoie sa fie introdusi in joc rugbysti din vechiul esalon. Manole a fost inlocuit cu Calafeteanu, a intrat si Dumitras, printre altii. Dar ambele echipe erau deja epuizate iar solutii strategice noi nu s-au mai gasit. Finalul a apartinut italienilor. Noroc cu eseul de penalizare din min.70 caci contra italienilor din min.75- eseu transformat-, putea sa nasca a nu stiu cata ocazie de meci pierdut in ultimele minute. Oricum jocul s-a incheiat favorabil noua, de data asta. I-am remarcat dintre cei care au jucat meritoriu (si nu numai in prima repriza) pe Turasvili, o buna achizitie prin acordarea dreptului de joc pentru Romania, Manole, cat nu a fost ezitant la penalitati, Ursache, Lemnaru si, ca o satisfactie personala, pe Fercu (scos din joc de un imbecil placaj in aer). Italienii nu s-au remarcat prin nimic, stilul "emerging" neaducand deloc aminte de jocul celor din echipa mare. In rest, romaniidin tribune s-au purtat asa cum ii stim, public venit ca la football. Vuvuzele, seminte, trompete isterice, gagici venite la expus si anflamari galagioase ori de cate ori adversarii aveau de jucat penalitati. Mai e mult pana cand civilizatia stadioanelor de rugby sa incepe sa semene cu cea a campionatelor insulare, de exemplu. Nu mai vorbesc, pentru ca am facut-o in repetate ocazii, de comentariile TV. In acest meci s-a prins in joc si federalul Daniel Mitrea, un om cu multiple etichete onorabile in Occident. Care a debitat prostii si platitudini in serie. Cea mai gogonata a fost aceea dupa care "italienii si-au construit strategia de a ne scoate din joc cei mai valorosi jucatori romani" !?!. In rest, dupa cum a aratat echipa, cel putin in prima repriza si partial in a doua, rugbyul romanesc incepe sa para ca mai poate avea viitor. La mai mare, prieteni!

Europenii pot, dar nu reusesc

Al doilea weekend al meciurilor test din iunie. De data aceasta, rezultatele au fost mai stranse si, in acelasi timp, mai ciudate. Gazdele au trebuit sa forteze in ultimele minute ale meciurilor ca sa tina scorul in favoarea lor. Australia- Tara Galilor s-a terminat favorabil Wallabies numai datorita unei penalitati transformate in minutul 82. Galezii au inscris doua eseuri prin aripile North si Davies. In minutul 80 conduceau cu 23 la 22. Genia a fost intr-o zi palida, total diferita de jocul de acum o saptamana. Barnes a transformat, insa, tot ce a avut de sutat si asta a asigurat punctele de pana atunci ale australienilor. Pentru un amarat de "tinut la pamant", dupa expirarea timpului regulamentar, autra;ienii primesc acea penalitate care avea sa le asigure victoria. Neconvingator. Galezii s-au luptat dar nu au avut noroc. Noua Zeelanda- Irlanda a avut un parcurs asemanator. Doar dropgoal-ul lui Carter, min 81, avea sa le asigue inca o victorie in fata unei Irlande renascute intr-o saptamana. S-a inscris cate un eseu de fiecare parte,ambele punctate de catre mijlocasii la gramada, Smith si Murray. Nici acest meci nu a convins, playmakerii celor doua echipe au avut o zi mediocra. Au muncit mult inaintarile dar au lipsit baloanele decisive. Africa de Sud- Anglia avea sa fie cel mai disputat meci din cele patru ale zilei. Extrem de disputat fizic, acest joc nu a fost dominat de una din echipe, desi scorul a fost mai tot timpul in favoarea gazdelor, care in 11 minute din prima repriza au reusit trei eseuri, toate frumoase. Englezii au revenit in partea a doua si au reusit si ei trei eseuri. Toate reusite de perechea Ben Youngs(2)- Toby Flood, oamenii de la Leicester. Ca tot vorbim de ghinionista echipa a Tigrilor din Leicester, am vazut cu Dan Cole i-a tinut piept cu mare succes oponentului sau de linia intaia, "Beast" Mtawarira, de multe ori dandu-l peste cap in gramezi. Si introducerea lui Thomas Waldrom ca inchizator, prin minutul 60, a dat din nou putere Angliei. Insa nu a fost suficient. Cand mai erau 8 minute de joc, englezii se apropiasera la 6 puncte, iar un alt eseu (de care erau in stare, cu Flood, Tuilagi si Waldrom in mare dispozitie de joc) i-ar fi adus doar la 1 punct de Springboks, 1 punct avans daca eseul ar fi fost transformat. Dar n-a fost sa fie. Tot un tinut la pamant in 22-ul Angliei, avea sa-l aduca pe Morne Steyn in postura de a-si impinge echipa in invingatoare. Penalitatea a fost transformata si Africa de Sud castiga cu 36-27. Echitabil pana la urma, dar parca Anglia ar fi meritat macar un egal dupa toata munca de recuperare pe care a depus-o. In fine, ultimul meci al zilei, disputat dup[a miezul noptii, a opus Argentina-Frantei. Aceasta din urma venea dupa o serie neagra in compania Pumelor. Francezii nici acum nu pot uita cele doua infrangeri de la Cupa Mondiala de acasa, 2007 si nici celelalte trei ingrangeri din sezoanele 2010 si 2011 (amicalele de vara). In plus, Saint Andre isi schimba din mers echipa, din lotul prezentat in teren fiind prezenti nu mai putin de sapte debutanti (patru in teren la fluierul de debut) alti trei pe banca. Nici acest meci nu a fost pe masura renumelui competitoarelor. Nu stiu de ce, dar argentinienii nu fac spectacol acasa. Joaca la puncte si nu se straduiesc sa atace standardele de eleganta propuse tot de ei in meciurile de la competitile mondiale. Cert este ca francezii nu au inscris decat din penalitati in timp de Pumele au dat doua eseuri. Din nou un jucator de la Leicester Tigers si-a facut datori. Horacio Agulla a inscris pe aripa primul eseu al gazdelor in minutul 4. Si tot un eseu a facut diferenta. Dar la fel ca in celelalte meciuri povestite mai sus, eseul (si transformarea veteranului Contepomi) a venit in ultimele minute ale meciului, 77 si, respectiv, 78, aducand o alta victorie argentinienilor, al caror palmares cu Franta sporeste. Asa s-a scris scurtul moment de istorie al acestui weekend. Europenii au pierdut din nou pe linie, dar cu mult mai putin decat in saptamana precdenta. Este de concluzionat ca, poate, saptamana viitoare, sa aduca si revirimentul Nordului. P.S. Exceptia este Scotia, care a invins, sambata, in deplasare, Fiji dupa ce castigase, cu o saptamana in urma, la un punct in fata australienilor. Si Italia a batut in deplasare Canada, vineri noaptea, dar atat Scotia cat si Italia sunt in grupe valorice superioare. Asa ca teoria a invins inca o data. P.S.2.La caeasta ora se joaca la Bucuresti meciurile de ierarhie ale IRB Nations Cup. Argentina Jaguars a ridiculizat Rusia cu 33-9. Pentru finala se vor intalni Romania si Italia A. Pacat ca trebuie reducem sonorul ca sa nu mai auzim ineptiile din comentariile Bocanaciu & Carnu. Cunoscuti noua de pe la Sport 1, unde au deprins meserie de la alt "comentator" vestit, Spanu.

Sudul nu-i ca Nordul

In timp ce ma uit la meciul Romaniei cu Argentina (?!)-Jaguars, of corse- din IRB Nations Cup 2012, Bucuresti, ma apuca disperarea. In primul rand datorita jocului steril si total lipsit de imaginatie al galbenilor de pe Dambovita. Dupa ce vezi cinci meciuri-test intr-o sambata (cea trecuta), marti te uiti la desene animate rusesti. Dezolant. Ca si comentariile celor de la GSpTV. Pentru ca tot vorbeam de sambata trecuta, trebuie sa spunem ca a inceput seria de meciuri-test din iunie. Cronologic, dupa fusul orar, Noua Zeelanda a jucat, prima, cu Irlanda. Dupa cucerirea titulului mondial, All Blacks si-a schimbat antrenorul si o parte din generatia consacrata de jucatori de baza. Au "disparut" Mealamu, Muliaina, Toeava, Rockocoko, Sivivatu,oameni spectacol. Dar a aparut Julian Savea, sau reaparut Israel Dagg sau Aaron Cruden. A reaparut si Richie McCow, dupa o lunga accidentare. Irlanda a venit cu o echipa din care lipseste, funadmenatlPaul O'Connel,in principal. In rest, toate piesele de baza, O'Driscoll, Keith Earls, Healey, Read, Best,Jonathan Sexton s.a.m.d. Meciul a fost fara istoric. O Irlanda obosita si deloc agresiva nu a tinut piept masinii de rugby a furiei negre. In 14 minute, Julia Savea, debutantul, le infige irlandezilor trei eseuri consecutive. Mai vinca inca doua, semnate Thomson si Conrad Smith, ambele dupa intrarea "arhitectului" Piri Weepu care, dupa mine, a schimbat fata jocului. Irlandezii nu reusesc decat un eseu prin MvFadden, cand neo-zeelandezii se relaxaseara. Meciul s-a terminat cu scorul de 42-10 (pauza 23-3). Fara istoric. Peste vreo trei ore, la Pacific, in Brisbane, sub fluierul impecabil al lui Craig Joubert, avea sa aibe loc revansa semifinalei Cupei mondiale de anul trecut, Australia-Tara Galilor. Era un meci care se anunta a fi un varf dinamic de exceptie. Tara Galilor era campioana Europeana (neoficiala, desigur) iar Australia castigase Tri Nations Cup editia 2011, Iar in semifinalele World Cup 2011, galezii fusesera dezavantajati clar de arbitru (vezi postarea respectiva). Tara Galilor cu o echipa tanara si deja experimentata nu prezenta noutati. In schimb, Australia era deja in schimb de generatii. Nume noi: Cooper Vuna, Daniel Horne, James Higginbothan, printre altii. In plus, cu o saptamana inainte, Wallabies incasase un 6-9 de Scotia! Meciul a inceput foarte dinamic si s-a mentinut fizic in aceeasi nota pana prin minutul 65. Mai bine organizati, cu un coordonator de joc intr-o zi de gratie (Will Genia)si cu o gramada bine coordonata de Pocock, australienii s-au impus cu doua eseuri contra unul, desi galezii ar fi avut posibilitatea a inca doua incercari. Mai bine motivati, australienii s-au impus, repet, datorita geniului constructiv al lui Will Genia, cea mai buna uvertura din lume in acest moment. Scorul a fost 27-19, pentru gazde. La scurt timp, la Durban, pe stadionul celor de la Natal Sharks, Africa de Sud (si ea in schimbare de generatii) primea vizita Angliei (cu o echipa deja sudata in Six Nations). Steve Walsk, arbitrul din Noua Zeelanda, a tinut jocul sub control inca de la inceput. Joc inchis, deloc spectaculos, cu inclestari pe spatii mici. Singurele momente mai dinamica au fost cele rezultate din incursiunile aripilor sud-africane JP Pietersen si Brian Habana si, uneori, prin lansarile junelui "englez" Tuilagi. Scorul s-a decis pe lovituri de picior mai curand decat prin cele trei eseuri (de Villiers si Morne Steyn pentru Africa de Sud, Ben Foden, care a jucat aripa, pentru Anglia). La oaspeti mijlocul nu a functionat normal si devine din ce in ce mai evident ca Ben Youngs este vulnerabil fara "perechea" sa Toby Flood. Tanarul si talentatul Farrell are nevoie de un demi cu care sa se inteleaga si stand cu spatele unul la altul. Nici la sud-africani mijlocul nu a mers mai bine. Dar acolo Morne Steyn isi cam face singur baloanele, Hougaard neavand decat sarcina sa il serveasca din prima. De remarcat prestatia celor doi tineri din sud, Zane Kirchener si Patrick Lambie, usor stridenti prin dinanismul lor fata de jocul patriarhal al coechipierilor. Scorul final a fost 22-12 pentru gazde, englezii sperand intr-o revenire in forma in cele doua jocuri test care urmeaza. Ca o pana intre meciurile test, la Paris, de Stade de France, s-a jucat finala Top 14, intre Toulouse si noua revelatie, Toulon. Dirijata de un arbitru, Romian Poite care , de regula, fluiera prea repede si segmenteaza jocul, partida avea o miza mare. Toulouse a terminat greu sezonul, Toulon, o echipa cu multi stranieri, castigase semifinala cu Clermont Auvergne in stil de viitori campioni. Le bouclier du Brennus avea sa incununeze cea mai in picioare echipa care rezista psihic dupaun sezon aglomerat si cam lipsit de satisfactii pentru publicul francez. Cum era de asteptat, jocul ambelor echipe s-a concentrat aproape exclusiv pe aparare. Toulon a dominat si gramezile si tusele, desi numele adverarilor din gramada Toulouse-ului erau mai consacrate. Avansurile pe inaintare au oscilat dintr-un 22 in altul. Scorul a evoluat numai datorate suturilor precise ale lui Like McAllister (rezerva pana inainte de acest meci) si ale lui Jonny Wilkinson. Pana in minutul 63 scorul era egal, 12-12, cate 4 penalitati transformate de fiecare parte. Wilkinson ratase in minutul 54, Lapeyre il imitase in minutul 60. Daca nu se ratau aceste penalitati, Toulon se putea desprinde in invingatoare la 6 puncte. Insa asta e jocul, chiar daca te numesti Golden Boy Wilkinson. McAllister in schimb transforma urmatoarele doua penalitati (coeficient 100%) si scorul devine 18-12, rezultat care ramane acelasi pana in minutul 80. Vechii campioni sunt noii campioni. De admirat gestul lui Mourad Boudjellal care, in final de meci, vine sa-l felicite, sincer, pe Guy Noves, in ciuda a tot ceea ce primul patise de-a lungul returului Top 14 si a adversitatii declarate a establishmentului rugbyului francez fata de micile sale excentricitati verbale. Toulouse isi respecta inca o data blazonul, desi nu a convins in acest meci, fiind doar pragmatica, ca de obicei, iar experienta si flerul lui Noves se impun inca o data. Toulon ramane, desi a pierdut, o promisiune certa pentru viitoarele sezoane. In ultimul meci al serii, Argentina (consiliata de Graham Henry, legendarul antrenor All Blacks)a intalnit o Italie in forma buna. Din pacate arbitrul francez Jerome Garces a fragmentat atat de tare jocul incat nici jucatorii nu mai aveau curajul sa imagineze schemele cunoscute sau sa imagineze strategii noi. Au castigat cu 37-22 gazdele, mai ales experientei "batranilor" Contepomi, Roncero, Leonardi si Senatore care au stiut sa se descurce mai bine in invalmaselile nefortate decat de fluierul lui Galces. De partea cealalta, tot veteranii Bergamasco si Gori. Parca nici Coastrogiovani, merei inepuizabil nu s-a mai straduit sa inteleaga ce are de jucat si s-a multumit doar sa impinga atinci cand era cazul. Si a fost destul de des. In fata il avea pe "mosul" Roncero. Asa s-a scris prima zi din sezonul de "amicale". Este clar ca europenii sunt mai obositi deact in anii precedenti. Iar in Sud incepe sa se joace un anume rugby pe care inca continentalii nostri nu il pot respira complet. Diferenta mare si de arbitraje, cei din Sud sunt mai putin tentati sa fragmenteze jocul si lasa avantajele sa curga pana devin ori relevante, ori se pierd evident. Diferenta incepe sa creasca. Si este anul in care Argentina se alatura celor din Tri Nations, cu sansa de a intra in clubul celor mai mari. Cu Graham Henry la taste, sunt toate sansele ca Four Nations 2013 sa marcheze o delimitare mai clara pe harta marilor puteri, Cat am scris acest post, Romania a castigat la doua puncte, chinuindu-se, meciul cu Jaguarii. Si vor incepe iar speculatiile privind castigarea turneului. Macar o data, tot incercam de 6 ani. Tipic romaneste. ,

Statistica traditiei data peste cap

S-a incheiat si cea de-a doua semifinala a Top 14, ultimul campionat in desfasurare in rugbyul care conteaza in Europa. Meciul Clermont Auvergne- Toulon pleca, la casele de pariuri si in opinia specialistilor, de la o cota mica pentru gazde. Clermont Auvergne a fost revelatia returului campionatului regulat si se clasase la egalitate de puncte cu legendara campioana Toulouse. Toulon, pe un trend ascendent in ultimii trei ani, nu avea decat sansa a doua si era formatia vizitatoare. Pe o vreme cainoase, cu ploaie marunta si persistenta, jocul s-a desfasurat pe gramezi si contre. Era firesc deci ca loviturile de picior sa conteze. Se prefigura un meci Morgan Parra- Jonny Wilkinson. Si asa a si fost pana la urma.Pana la pauza, Toulon avea un avantaj de trei puncte, 6-9. Meciul a curs in aceeasi maniera, uzura intre cele doua linii de 22 pana in minutul 60, cand Golden Boy Wilkinson a marit avantajul la sase puncte, 6-12. Avea sa vina replica lui Parra: doua transformari de penalitati in minutele 62 si 73 si apare egalitatea, 12-12. Cand toata lumea se pregatea pentru reprizele de prelungire, la o faza care nu aunta nimic, Aurelien Rougerie intra intr-un offside de junior si Toulon primeste o alta penalitate. Jonny suteaza si nu iarta nici de data asta, 12-15. Tribunele se scoala in picioare si incurejeaza gazdele. Auvergnatii preseaza in terenul advers, Tillous-Borde tine balonul la pamant mai mult decat trebuie intr-o aglomerare anosta si arbitrul acorda penalitate pentru gazde.Era minutrul 80, minutul ultimei sanse pentru prelungiri. Tribunele iau foc. Parra rateaza si toulonezii suteaza balonul in afara terenului. 12-15 si Toulon ajunge pentru prima oara in finala. Victorie impotriva traditiei, posibila prin munca si ambitia unei echipe in care "expiratii" Botha, Giteau, Fernandez-Lobbe si chiar Wilkinson au aratat ca varsta nu mai este, azi, un criteriu al performantei. O victorie ca o palma data federalilor francezi care i-au suspendat pe perioade lungi atat pe finantatorul Mourad Boudjelal cat si pe antrenorul Bernard Laporte. O victorie a ambitiei de a dovedi ca echipele din "provincia" rugbyului pot rasturna ierarhiile conventionale, atat de conservatoare in acest sport. Pentru Toulon este o cinste sa joace finala cu Toulon duminica viitoare la Paris. Mai ales o noua provocare, tinand cont de faptul ca acum o luna, i-a invins de traditionalii campioni acasa, la Toulon, destul de clar. Toulon intra intr-o noua etapa a afirmarii sale. In ultimele doua sezoane jucate in Challenge Cup, a doua cupa, ca valoare a Europei. Din sezonul viitor, in calitate de semifinalista in campionatul francez, va juca in liga mare, Heineken Cup. Ieri, Toulouse s-a chinuit cu Castres, in cealalta semifinala. Castres a fost echipa cu mai multa initiativa Si chiar cu mai multa sansa. Dar experienta multiplilor campioni francezi si chiar europeni a inclinat talerul victoriei catre ei in ultimele 12-15 minute. Ca si Clermont Auvergne, Toulouse arata ca o echipa blazata, obosita si plictisita sa confirme traditia si statisticile. Castres si-a jucat sansa dar nu a avut determinarea de a forta asa cum a facut-o Toulon. Foarte interesant ce se va intampla in finala. Daca Toulon va juca asa cum a facut-o azi, controland la sange toate initiativele adversarilor, poate castiga si acel meci. Abilitatea lui Steffon Armitage de a "fura" baloane, piciorul lui Wilkinson, abilitatea lui Tillous-Borde de a se descurca pe spatii inguste si forta liniei a treia Van Niekerk- Fernandez-Lobbe, Armitage pot fi tot atatea argumente in fata echipei lui Guy Noves. Daca va juca ca ieri, Toulouse va pierde, indiferent de numele celor ce compun echipa. Toulouse este la capatul unui ciclu de performanta, lung si plin de succese. Depinde de Toulon daca agonia li se prelungeste, dat fiind ca multi dintre jucatorii favoritilor par a fi plictisti total de joc si ma refer aici la Servat, Picamoles, Clerc si chiar Poitrenaud. Asa ca vom avea un meci interesant. Pentru incheiere sa mentionam ca si in Anglia a avut loc un eveniment asemanator. In ciuda cotelor scazute, revelatia returului, favorita mea, Leicester Tigers, a pierdut net in favoarea londonezilor de la Harlequins. Acstia din urma terminasera sezonul regulat pe primul loc, la un singur punct diferenta fata de Tigers. Piedusera nu foarte onorabil in optimile Heineken Cup si aratau la fel de obositi ca si Toulouse. Numai ca Leicester Tigers au fost mai jos ca ei, dupa ce in tot returul Premiership se aratsera vioi si creativi. Quins devin pentru prima oara campioni ai Angliei. Asa cum pot ajunge, in Franta si Toulon. Dar nu ne grabim. Vorba englezului: wait and see.