Echipele finalei Top 14. Se anunta o partida echilibrata.

Toulon: 15 Delon Armitage, 14 Drew Mitchell, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Matt Giteau, 11 Bryan Habana, 10 Jonny Wilkinson, 9 Sebastien Tillous Borde, 8 Steffon Armitage, 7 Juan Martín Fernández Lobbe, 6 Juan Smith, 5 Ali Williams, 4 Bakkies Botha, 3 Carl Hayman, 2 Craig Burden, 1 Xavier Chiocci. Rezerve: 16 Jean Charles Orioli, 17 Alexandre Menini, 18 Jocelino Suta , 19 Virgile Bruni, 20 Danie Rossouw, 21 Maxime Mermoz , 22 Michael Claassens, 23 Martin Castrogiovanni Castres: 15 Brice Dulin, 14 Max Evans, 13 Romain Cabannes, 12 Remi Lamerat, 11 Remy Grosso, 10. Remi Tales, 9 Rory Kockott, 8 Antonie Claasen, 7 Yannick Caballero, 6 Puiula Faasalele, 5 Rodrigo Capo Ortega, 4 Richie Gray, 3 Ramiro Herrera, 2 Brice Mach, 1 Saimone Taumoepeau. Rezerve: 16 Mathieu Bonello, 17 Yanick Forestier, 18 Christophe Samson, 19 Jan Bornman, 20 Cedric Garcia, 21 Seremaia Bai, 22. Daniel Kirkpatrick, 23. Mihaita Lazar. Partida se va disputa, cu incepere de la ora 22 (ora Ro), pe Stade de France, Paris, si va putea fi vazuta pe TV5 Monde. Arbitrajul va fi asigurat de Christophe Berdos.

Proiectul lui Boudjellal la apogeu: Toulon din nou campioana a Europei!

Toulon 23- Saracens 6. O finala de mare angajament fizic, intre doua echipe cu foarte multa experienta si, fireste, foarte motivate pentru victorie. Un fel de cap de drum pentru mai multi mari jucatori care se vor retrage din sezonul viitor. Specialul Jonny Wilkinson, de excemplu. Sau Steve Bortwick. Si Alain Rolland a oficiat ultimul sau meci la nivel international. A fost si ultima editie, a nouasprezecea, a Heineken Cup. Ambele echipe ale finalei au castigat campionatele regulate din tarile lor si, duminica viitoare pot castiga finalele play-off-urilor respective. Rugby european la varf. Saracens a rezistat o singura repriza, prima, ruloului compresor al multinationalei touloneze. Dar nu a reusit sa inscrie decat din doua lovituri de pedeapsa. Si asta in timp de oamenii lui Bernard Laporte si Jaques Delmas au inscris un eseu mai mult decat frumos dupa o combinatie plecata de la Wilkinson, Giteau isi "pune" un balon de urmarire, balonul ii revine acestuia de la Drew Michell cu o pasa de jos, placat fiind, Giteau recupereaza si culca. Wilkinson transforma. Era minutul 31. Si scorul 7-3. Cele trei puncte ale Saracens fusesera inscrise in minutul 4, dupa o greseala a lui Burden in gramada. In sfarsitul reprizei, Wilkinson isi onoreaza renumele cu un drop goal de la circa 30 metri. Repriza se termina cu un un 10-3, diferenta fiind recuperabila de catre Saracens, care stateau bine pe picioare pana atunci. La reluare, Farrell reduce din scor dupa ce Chiocci cedeaza in gramada (de altfel Chiocci a fost cea mai vulnerabila piesa a echipei din Var si dupa aceasta penalitate a fost inlocuit). 10-6. Ies si Botha si Roussouw, care au jucat excelent in aparare pana in acel moment. Si incep sa intre rezervele Toulon-ului. Odihniti si cu motivatie de joc excelenta. Wilkinson majoreaza diferenta (13-6) dupa ce Mako Vunipola (niciunul din cei doi frati nu s-au remarcat azi) tine mingea la pamant exagerat de mult. In minutul 60, pe fondul dominarii din ce in ce mai evidente a Toulon-ului, vine si al doilea eseu, la fel de frumos ca primul, si plecat tot pe initiativa lui Wilkinson. Care il lanseaza pe Mathieu Bastareaud. Blocat de apararea englezilor, paseaza lui Fernandez Lobbe, care continua sa inainteze si este in situatia de a marca. Dar, altruist si sportiv, acesta considera ca Juan Smith e mai "liber" iar acesta culca in eseu. Wilkinson transforma si ridica diferenta la 20-6. Trei minute mai tarziu, Farrell il ataca neregulamentar pe Habana, dupa ce acesta pasase, si vine inca o penalitate impotriva celor de la Saracens. 23-6. Din acest moment englezii cad psihic iar Toulon devine tot mai insistenta in atac. Iese Farrell (care nu a fost in zi buna de joc)si intra Hodgson. Toulon sarjeaza multiplu in 22-ul Saracens, cea mai lunga ofensiva avand 18 faze continui si , culmea sfidarii adversarului, Bastareaud incearca si el un drop-goal (total nereusit, dar probabil ca anumiti jucatori se antreneaza pentru asemenea surprize). Si, pe fondul dominarii bogatei corporatii franceze, meciul se incheie cu 23-6, dupa ce , in minutul 78, Maxime Mermoz il inlocuieste pe Wilkinson. Omul meciului a fost declarat, cum era de asteptat, Steffon Armitage, in mare forma in acest sfarsit de sezon. Eu l-as fi preferat pe Drew Mitchell care a muncit enorm si a fost foarte eficient in tot ce a construit. De la Saracens i-am retinut pentru jocul lor activ pe flankerul Jaques Burger(supercampionul placajelor, David Strettle si pe Brad Barritt (spontan si inteligent in aparare). Fratii Vunipola, mediocri. La Toulon, in afara de Sir Jonny s-au detasat Juan Martin Fernandez Lobbe, Tillous Borde, un demiu foarte rezistent intreg sezonul la jocul agresiv al apararilor adverse, Drew Mitchell si Matt Giteau (un foarte bun coordonator al trei sferturilor si excelent pasator). Asa s-a scris istoria acestei finale. Saracens a facut in ansamblu un joc decent, nu foarte eficient pentru ca jucatorii erau evident obositi dupa un campionat intern foarte angajant si un ultim meci, extrem de disputat-in ciuda scorului- cu Harlequins- in semifinalele Premiership. Toulon, in schimb, pare inepuizabila atunci cand se concentreaza pe victorie. Azi a avut efectivele de baza aproape complete chiar daca unii jucatorii nu mai duc, motivul fiind varsta, un meci complet, cum ar fi Botha sau Hayman. Si a aratat ca locul sau e in varful ierarhiei in al doilea an consecutiv. Dar, pentru Boudjellal mai ramane o ambitie, restanta de anul trecut. Sa treaca, ca revansa, si de Castres in finala Top 14. El stie foarte bine ca in sezonul viitor esalonul de superplayeri se diminueaza serios. Doar cativa din jucatorii actuali de "mport" au mai semnat pentru sezonul/sezoanele viitoare. Wilkinson, de exemplu, va incepe cariera de antrenor cu suteurii. Lui Lee Halfpenny ii va trebui o perioada de acomodare cu echipa si antrenorii ca sa il inlocuiasca pe Jonny ca marcator de puncte. Problema uverturii ramane deschisa. Nici James O'Connor nici Rory Kockott nu vor veni sezonul viitor. Aici proiectul lui Boudjellal a esuat. Probabil ca va conta pe resurse interne (ca, de exemplu, Frederic Michalak, cel inconstant). Dar, vorba neamtului, wait and see. Oricum, ambitia si caposenia lui Mourad Boudjellal (pedepsit oficial de nenumarate ori si deloc agreat de staff-ul rugby-ului francez, ca si Bernard Laporte)au dat roade, patru finale in doi ani, doua HCup si doua finale Top 14 (cea de peste o saptamana poate fi o formalitate, desi Castres e o echipa plina de surprize). Proiectul RC Toulon a reusit si va ramane in istoria recenta a rugby-ului european. Multumim, Mourad, pentru razboiul tau cu toata lumea! Armada ta arata excelent.

Nimic nou. Finalistele Aviva Premiership si Top 14 sunt cam aceleasi de anul trecut.

Rezultatele de ieri si azi: Northampton Saints 21- Leicester Tigers 20; Saracens 31- Harlequis 17; Toulon 16- Racing Metro 6; Montpellier 19- Castres Olympique 22. Northampton a fost finalista si anul trecut, Saracens este pentru prima oara finalista si in Aviva Premiership si in Heineken Cup. Toulon si Castres au fost, ambele, finaliste in campionatul trecut, Toulon este finalista si in Heineken Cup, impotriva Saracens. Interesant, nu? Toulon a avut un meci care nu i-a fost tot timpul sub control. Jocul a fost incalcit, lipsit de spectacol si tensionat. Cu exceptia eseului (minut 12) lui Mat Giteau, spontan si inteligent construit de Habana si dropgoal-ului lui Wilkinson (minutul 71) s-a jucat intre cele doua linii de 22. Suturi multe si cam aiurea, nici Wilkinson nici Sexton nu au reusit sa creeze faze deosebite. La pauza, oamenii din Rada conduceau la un punct, eseul lui Giteau contra doua penalitati ale lui Sexton. Dupa pauza, Wilkinson a fost responsabil cu punctele; doua penalitati si un drop-goal. Desi nu a aratat ca se pregateste contra englezilor de la Saracens pentru finala Heineken Cup de peste o saptamana, Toulon i-a fost superioara lui Racing Metro in special in apararea imediata. Bastareaud, Delon Armitage si, cat a jucat, Bakkies Botha (aflat intr-o stare euforica ce mie mi-ar fi dat de gandit la farmacopeea clubului) au taiat din fasa toate atacurile cu potentialitate virtuala ale parizienilor. In mod sigur nu se va intampla la fel in finala cu Saracens. Leicester, campioana sezonului trecut in Anglia, au pierdut pe mana lor meciul pe care l-au condus in majoritatea timpului. Bowden, Tate, Goneva si Flood au fost spectatori la faza eseului din minutul 77, cand Tom Wood, pe valul de energie aruncat in joc de Sfinti, reuseste sa se descurce in 5 metri si sa culce. Tigrii conduceau cu patru puncte si nu aveau de facut decat sa retina mingea in joc departe de 22-ul propriu. Au mai pierdut cateva astfel de meciuri in acest campionat si n-au invatat nimic. Adevarul ca jocul a fost unul de mare uzura si ca toti jucatorii asteptau cu nerabdare fluierul final. S-a jucat indisciplinat, de ambele parti, jocul nu a fost cursiv, niciuna din cele doua combatante nu s-a distins prin strategii de succes, singurele momente de retinut din acest sunt eseurile, cele ale lui North, pur sange, si ale lui Tuilagi si Ben Youngs, bine speculat de Toby Flood. Astfel, Leicester nu mai marge in finala anul asta si o lasa pe Northampton, finalista anul trecut, s-a provoace pe Saracens. Primul meci de azi, Saracens-Harlequis, a fost ca un film facut din doua bucati, de doi regizori distincti. La pauza, Quins conduceau cu 17-11. Dupa care s-au taiat. Sarries devine cu totul alta echipa, mai ordonata si mai coerenta in atac. Eseul lui Brad Barritt(minutul 53), transformat de Farrell, le aduce pe gazde la conducere, 18-17. Urmeaza imediat desprinderea (minutul 57), dintr-o discutabila penalitate acordata de "specialistul" in situatii sesizate prin intuitie, Wayne Barnes. Urmarind un balon de care erau amandoi departe, Owen Farrell cade dupa cu il impinge din spate pe un adversar, pe Wallace, care cade si el, dar mai putin spectaculos decat Farrell. Barnes nu era pe faza, se deplasa si el dupa balon si nu a fost deloc atent la insignifiantul incident de joc. Nu s-a consultat nici cu judecatorii de linie, nici cu TMO. A dat direct penalitatea pe care Farrell nu a ratat-o. 21-17. Din acest punct, meciul s-a rupt. A urmat eseul flankerului Brown, transformat, de asemenea, si o alta penalitate, in minutul 74, prin care Farrell ridica scorul la 31-17. Saracens a castigat pe merit, avand o repriza a doua excelenta, in care adversarii nu au inscris nici un punct. Nimeni nu le poate contesta jucatorilor londonezi calificarea in finala, dupa ce au castigat la o oarece distanta fata de Northampton, campionatul regulat. Cele mai bune doua echipe din campionat vor juca si finala dupa acest specific play-off din Aviva Premiership. Nu acelasi lucru s-a intamplat si in cea de-a doua semifinala a Top 14. Montpellier terminase sezonul regulat pe locul doi, dupa Toulon si inaintea, ce cateva puncte de Castres, campioana sezonului precedent (invingatoarea lui Toulon, care castigase deja Heineken Cup 2013). Meciul s-a disputat la Lille, pe teren neutru, unde Montpellier era socotita gazda. Oaspetii, Castres Olympique, a facut un joc bun in prima repriza, ca si adversarii. Castres conducea cu 13-10, gratie unui eseu a lui Claassen transformat de excelentul azi, Rory Kockott, si a inca doua penalitati transformate de acelasi sclipitor demiu sud-african. Dupa reluare, Kockott mai adauga punctele unei penalitati astfel incat diferenta creste la sase puncte ,10-16. Trinh-Duc, fosta vesnica speranta pe postul de uvertura, transforma inca o penalitate, 13-16 si dupa inca doua minute inca una. Scorul devine egal, 16-16.Montpellier revine in avantaj, tot ca urmare a unei penalitati, 19-16, Kockott egaleaza in minutul 68, 19-19. Pana la expirarea timpului regulamentar, Kockott rateaza victoria, sutand prea scurt. Urmeaza prelungirile, doua reprize de zece minute. In minutul 84 de joc, Paillague suteaza si el scurt dintr-o penalitate. Cinci minute mai tarziu este randul lui Kockott sa suteze prea scurt. Dar, vine surpriza! Minutul 90, Castres in atac, toti jucatorii Monpellier-ului erau pregatiti sa-i contreze pe Kockott, Tales si Dulin, oamenii cei mai p[ericulosi de pana atunci, cand...Seremaia Bai (de la anul la Leicester) incearca dun drop-goal si...reuseste!!! 19-22. rezultat cu care s-a sfarsit partida, dupa cate o ratare de penalitate de fiecare parte. Spre sfarsitul primei reprize a prelungirilor intra si pilierul Mihaita Lazar. A fost un meci perfect epic, la sfarsitul caruia echipa excelent condusa de Rory Cockott, se califica in finala unde va repeta, probabil, intalnirea surpriza de anul trecut cu Toulon. O placere acest ultim meci de azi. Ca bonus, Canal+, care transmite si pe mai departe aceste intalniti din Top 4, ne-o prezinta cu generozitate dezinteresata pe charismatica, frumoasa si supercalificata in rugby Isabelle, jurmalista cate face interviurile din teren, prefateza si postfateaza meciurile. O incantare aceasta tanara doamna si, poate, un model pentru comentatorii de rugby romani. A bon entendeur, salut!

Doua partide in care cei cu cota mica castiga si se cunosc semifinalistele Top 14: Toulon-Racing Metro si Monttpellier-Castres

Toulon-Racing Metro (la Toulon) si Montpellier-Castres (la Lille). Acestea vor fi cele doua semifinale, poate in ciuda istoriei si evidentelor care s-au derulat in editia 2013-2014. (Meciurile se vor juca vineri 16 mai, 21 h 45 si, respectiv, sambata 17, ora 17.30, ora Romaniei) Nimeni nu se astepta ca Racing Metro, cu rezultate oscilante in aceasta primavara sa reuseasca un joc atat de ordonat si sa ingenuncheze o echipa atat de experimentata, multipla campioana nationala si europeana. Rezultatul de la Toulonac, 16-21, este cel al muncii teribile depusa pe teren de perechea Machenaud-Sexton, cu concursul unei aparari ce nu a cedat nici un metru in situatii dificile. Jonathan Sexton a fost transformerul perfect pentru parizieni ieri seara. 7 transformari din 7 penalitati. Oamenii lui Guy Noves au comis de 7 ori "inainte" in primele 25 de minute,(10 in toata repriza 1) cand gramada lor a fost rasturnata cu regularitate de catre Racing Metro. Ca grad de ocupare a terenului, crampoanele toulousanilor nu au atins 22-ul parizian in prima repriza. La pauza, Toulouse 3- Racing Metro 12. Gazdele se intorc pe teren cu forte noi. Hosea Gear inscriu un eseu pentru fostii campioni europeni(43), transfeotmat de Doussain si patru minute mai tarziu, acelasi Doussain mai transforma o penalitate. Apoi incepe declinul. McAlister il placheaza fara balon pe Roberts, ceea ce ii aduce din nou in avantaj pe parizieni. Sexton nu tateaza ocazia de a-si duce colegii din nou in avantaj (13-15, 45'). Ducalcon placheaza prea inalt, Toulouse primeste o penalitate in minutul 57, Doussain transforma si readuce avantajul gazdelor (16-15). Racing intoarce foaia si se pune in atac. Doua penalitati succesive, (62,67') il repun pe Sexton in conditia de man of the match (62', 67', 16-21), Doussain rateaza (de la 25 metri) iar Jonathan Sexton pune capacul pe tambal in minutul 77, consemnand sfarsitul unui sezon prost si fara glorie al trupei din Toulouse.In meciul de la Clermont-Ferrand, Stade Marcel Michelin, azdele si-au mancat din nou sansele, la doua saptamani dupa infrangerea cu Montpellier. Auvergnatii au intrat siguri pe ei pe teren dar s-au vazut condusi, din lipsa de claritate in atac, prima repriza alternand scorul in favoarea fiecarei echipe. Fara a face un meci spectaculos, Castres au jucat pe cartea eficacitatii calata pe o tactica defensiva care a dat roade in special pe piciorul lui Rory Kockott. Combinatia celor doua a dat roade, chiar si in conditiile in care oaspetii au avut doua eliminari de 10 minute, cand Castres a revenit de la 9-6 la 9-12. A urmat apoi lovitura de gratie, prin eseul lui Remy Lamerat (excelent azi). Rory Kockott mai inscrie dintr-o penalitate. Procentajul demiului Kockott, un excelent conducator de joc azi, 100% adica 6 din 6. Scorul final: 22-16, pentru ca in minutul 77 Damien Chouly inscrie eseul de onoare pentru gazde. Meciul de azi a fost unul trist si pentru neo-zeelandezul Vern Cotter. Aflat la comanda echipei din 2006. In ultimii trei ani, intre Top 14 si Heineken Cup, a pierdutcinci semifinale si o finala. Anul acesta, acum doua saptamani, pierde semfinala Heineken (46-6) iar acum pierde un sfert de finala interna. Va urma sa preia din vara selectionata Scotiei. Astfel sfarsesc auvergnatii un sezon inegal (neinvinsi pana de curand acasa si invinsi in toate meciurile care ii puteau duce pe vreun podium0 in ciuda potentialului efectivului echipe. Marturisesc ca imi pare rau atat de Clermont cat si de Toulouse dar nici invingatoarelor nu li se pot contesta meritele sportive. Da, prieteni, acesta e sportul, cel mai bun pe durata unui meci castiga. Asa s-a si intamplt si in acest weekend.